Adevěrul, ianuarie 1899 (Anul 12, nr. 3397-3420)

1899-01-14 / nr. 3406

ANUL XII.—No. 3406. FONDATOR ALJEX. V. £t jfl A.MU Abonamente Un an Sase hml Trei luni In țară............30 leî 15 lei 8 lei In străinătate . . 50 „ 25 „ 13 „ 1O huni im toată țara 1.S „ „ străinătate Un număr vechili 20 bani Politica şi nevoile ţarei în nenumărate rineiuri am arătat cum la noi nu se lucrează absolut nimic, cum puţinele legi mai bune nu se aplică, din cauză că întreg personalul nostru administrativ, de jos şi pină sus, nu e numit pentru a face treabă, ci pentru a satisface nevoiele politice. Au fost cazuri prea izbitoare, prea bătătoare la ochi in cari s’a văzut cum acest sistem nefericit duce la ruina ţârei. E recent scandalul cu interzicerea exportului ramatorilor in Austro Ungaria, export Împiedecat graţie chipului cum la noi întreaga administraţie judeţiană şi comunală îşi face datoria, pereclitînd interese de cea mai mare însemnătate şi făcindu-ne de ruşine faţă de streinătate. In interviewul ce a binevoit a ne da d. G. G. Assan, prezidentul Camerei de comerciu din Bucureşti, d-sa a pus puntul pe i, a atins rănile de cari suferim şi dindu- .'i părerea asupra crizei comerciale prin care trecem, a arătat, că ea provine mai ales din faptul ca nimeni la noi nu se ocupă serios de nevoile ţăreî. '~*'jE inadevăr scandaloasă această frământare zadarnică şi chipul de-a se face politică la noi. in alte ţâri ea se face în jurul ideilor şi a intereselor de clase. La noi comercianţii cari sunt în Cameră nici nu se gindesc că sunt trimeşî acolo ca să arate păsurile breslei lor, marii industriaşi fac acelaşi lucru, şi propritarii de pâmint preocupă mai mult de sfit. ..uimea u lui Sturdzaj ne cit de situaţiu,nea agriculture! şi de măsurile cari ar ridica-o Pe toată linia, interesele economice sunt lăsate la o parte. Cum voiţi ca din acest mijloc parlamentar să iasă o lege bună, o măsură înţeleaptă? Chiar când vreun ministru e în stare să aducă o lege înaintea parlamentului, ea este făcută în grabă din grabă discutată şi nimeni nu se ridică să o critice cu fapte şi să-i dea întorsătura adevărată. Cind vine momentul aplicând, atunci se vede că s’a votat ceva care încurcă mai rău lucrurile şi după trei, patru modificări legea primită nu se mai cunoaşte, dar în acelaş timp e tot atit de inaplicabilă şi contrazicătoare în deosebitele ei părţi. In această privinţă partidele se aseamănă. Nu s’a făcut mai bine sub conservatori, de cum se face azi sub partidul lui Dimitrie Sturdza şi tot aşa se va întîmpla şi pe viitor pină cind şi bazele politicei se vor schimba, pină cind se va îndeplini ori idealul repozatului George Laffogary ca regele să fie independent de ficţiunea parlamentară, ori că această ficţiune va deveni realitate—idealul nostru— neatîrnînd decit de masa electorală şi deci căutind să satisfacă nevoile reale ale ţăreî. E însă mult timp pină atunci, şi vandalii politici de azi, aşa de sălbatec dărimă şi risipesc totul, că ni-e teamă, că atunci cind va veni vremea politicei seriose de interese şi de principii, ruina ţăreî să fie complectă. Const. Miile. won, ------ D. Căriil Demetrescu este student în drept și litere. Este fiiul d-lui C. Demetrescu, fod membru la Curte. Ca ofițer în rezervă este dat în judecata consiliului de război p pentru că in scrisori particulare a povestit bătaia suferită de sergentul Dimcea din ordinul maiorului Că- Uman. Caissil Demetrescu DIN FUGA CONDEIULUI Un nou programiet D-nul Nacu începe să se puie în evidenţă d-sa aspiră să ia locul răposata)nn Cantacuzino, să devie şeful unui grup de tineri şi să îmbrace mantia programi-ituluî. In ce priveşte mantia nu avem nimic de zis, fiindcă nu d-sa este întîiul care a pus pe umeri 1» manta de vreme rea, de cît mi se pare că locul răposatului Cantacuzino îl va ocupa cam cu grofi, cu şi fără program. Mai întiiu d-sa se găseşte în faţa unui prim ocupant, în faţa altei celebrităţi fin de siecle, în faţa d-l uî Chenciu care pe lingă toate are l’alte, se mai numeşte şi Panait; apoi d-nul Nacu nu trebue să uite că, în chiar familiile cele mai bune, bărbaţii cari au luat văduve, sînt osîndiţi să audă vecinie reproşul devenit legendar: „Ei, săracul răposatul, acum văd eu ce-am pierdut!“ Amintirea răposatului va fi marele duşman al d-luî Nacu, întocmai ca la alegeri, morţii vor birui pe cei vii. Vaac ţin îngheţ general. Cea mai coborîtă temperatură noaptea a fost 5 grade la Strehaia, iar cea maî ridicată eri 16 grade la Piatra N., Isascea şi Teiş. Ceaţă şi brumă a fost dimineaţa în foarte multe localităţi. Barometru aproape staţionar. Astăzi timp cu totul deschis, liniştit şi călduros. LISTELE ELECTORALE Farsa listelor electorale a început, că nu degeaba sîntem în carnaval. După cîte ştim, cei mai geloşi de drepturile lor cetăţeneşti, cei mai neobosiţi pentru a nu rămîne pe din afară din liste sînt tot răposaţii cari vin la vot şi la liste ca un singur om. De altfel partidele politice " îşi dau mare osteneală ca listele să iasă după placul lor, ceea ce nu împiedică însă pe guverne să izbutească oricînd la alegeri. Majoritatea o compun întotdeauna cei ce nu au dreptul să voteze, adică morţii şi cei şterşî din liste, de unde devine că toată strădania cu alcătuirea listelor este un mare moft. Cu alte cuvinte listele electorale au ajuns listele celor ce n’au dreptul să voteze. LOGICĂ IN DOI PERI D. colonel Boerescu a convocat pe soldaţii bacalaureaţi încredinţaţi îngrijirea d-sale paterne şi le-a făcut cunoscut că le interzice să maî comunice ziarelor cele ce se petrec în cazarmă ştiind că pentru orice denunţare ce va apare în presă bacalaureaţii vor fi răspunzători. In urma acestei teribile hotărîri avem onoare a întreba pe d. colonel : 1. Cînd odenunţare va apare prin ziare care anume bacalaureat şi cîţî anume vor fi responsabili? 2. Dacă în urma ucazului d-sale ofiţerii, subofiţerii, caporalii şi soldaţii nebacalaureaţi nu vor profita de ocazie spre a face denunţări ziarelor ? 3. Dacă acei ofiţeri, subofiţeri, caporali sau soldaţi cari vor avea pică pe bacalaureaţi nu vor profita de ocazie făcînd denunţări ziarelor numai pentru ca bacalaureaţii să plătească gloaba? Supunem judecăţei d-luî colonel aceste timide întrebări civile. INCA UN ZIAR S’a răspîndit un zgomot tendenţios, se afirmă că partidul guvernamental ar dori să scoată încă un ziar, un ziar care să le facă guvernului şi partidului mai multă ispravă decît fac actualele inutilităţi ce întreţine. In adevăr în desperată stare trebuie să fi ajuns partidul de la putere dacă a căzut la asemenea slăbiciuni şi dacă s’a scoborît pînă a simţi nevoia unei prese cu cititori. Pînă acuma partidul era prea serios pentru a recurge la aşa ceva, el se rezema pe puteri maî curente, pe Bănci, pe Credite şi pe onorata poliţie. UNA ŞI BUNĂ Step. — Amicul meu, îţi prezint pe fiul meu... ca ministru poţi să-i găseşti un loc... — Greu, greu de tot... Dar cam ce ştie să facă ? — Iaca na! Dacă ar şti să facă ceva, ţi-ar cere el post ? Procesul acesta se judecă la 19 Ianuarie. •--------------------------------------— COTIDIANE BULETIN ATMOSFERIC București, 21 Ian. 1899 st.n., 12 ore din înălţimea barometrică la 0°.757.6 Temperatura fierului -1-60 Vîntul: slab de la vest. Starea cerului: senin Temperatura max. de ieri, plus 11°. Temperatura minimă de astăzi: —2° Temperatura la noi a variat între -t-160 şi—5° Timpul foarte frumos, liniştit şi călduros se menţine pretutindeni. Noaptea pu- A se vedea în pagina III telegramele importante ce ni le comunică corespondenţii noştri speciali din Paris şi Viena. Ediţia de seara Clifi»unul Crviţan Gh. Cărfan e de un vestit cioban român de fel din satul Oprea Cărişoară, comitatul Făgăraşului din Transilvania. Badea Cărţar, a vizitat toate ţările locuite de popoare neo-latine. Cărfan a vizitat Roma, „mama Rana cea bătrână“, a vizitat şi admirat Ifarisul, Berlinul şi Spania, a fost de a văzifi Italia, satul unde *’« născut Traian. Cărţan spune HAv.ror că el e de al lui Traian, şi când a , st dus in Camera din Roma, de marchizul Pandolfi, a svărlit căciula'l ţurcănească in sas strigând eviva l’Italia ! şi ii s’ctA făcut ovaţii. Acuma a trecut prin Buntrești intorcăndu-se din ultima-î călătorie din Macedonia și Ierusalim. In jurul acestui cioban roman, s’a creat 0 frumoasă legendă p sie Ccrpi ’ti. POLITIC, AZILE ! Manoperele Soi Mărgărit Vestitul Apostol Mărgărit care exploatează de ani de zile in folosul săfl chestia scoalelor din Macedonia are toate indrăsnelele. Acuma s’a puţ in luptă făţişă cu guvernul romin, deşi este plătit de acesta pentru-ra să apere interesele romineştî in Macedonia. Suntem siguri că ultimele lui manopere au convins pe toata lumea, can este acest funest personagiu şi că in sfirşit de miniştri, ai instrucţiune! publice se va gravi r.vsrane şcoalele din Macedonia do ev-Strigătele Macedonenilor Dela 1883 strigă macedonenii contra lui Apostol Mărgărit. De cincisprezece ani toţi profesorii, toţi fruntaşii, toţi studenţii macedonenî arata că Apostol Mărgărit exploatează chestia macedoneană numai pentru a stoarce pentru el bani dela guvernul român. Nimeni n’a vrolit să asculte. In ţara inspectorul scoalelor din Macedonia avea puternici sprijinitori şi ori de cuts ori se făcea cite o ancheta dincolo, se însărcina cu aceasta amici de al lui Mărgărit. Astfel era intotdeauna ,spălat şi prezentat ca mare patriot acest inspector. Iar el reuşise să se pue bine cu marele vizir, la care a angajat chiar pe fiul sau ca secretar, şi astfel putea să-şî răzbune asupra tuturor rominlor cari protestau in contra sa. La 1885 a închis gimnaziul din Bitalia. Mat drifiu a arestat pe cei mai patrioţi romiul, sub pretext că lucrează contra siguranţei statului. A lăsat pe drumuri sute de profesori, a terorizat pe toţi şi a distrus pries mişcare torpinească. , Fondări la Cu toate acestea tot in mina sa au rămas fondurile pină la venirea lui Al. Lahovary la ministerul de externe, cînd fondurile se trimeteau pin’consulii romini. Al. Lahovary fusese bine informat de reprezentanţii ţarei asupra purtărelui Mărgărit şi el ii ridicase puterile nelimitate, îi luase fondurile şi recunoscuse Eforiile şcolare, îndată ce a venit insă d. Sturdza la putere, atotputernicia i-a fost redata lui Mărgărit, şi ministrul nostru de externe s’a făcut răsbunătorul acestui trist personagiu. Ministrul ţârei la Constantinopole a fost lovit in cariera sa, consulatul de la Bitolia s’a desfiinţat de fapt. Eforiile şcolare de asemenea, şi eforii cari au venit să protesteze in Bucureşti au fost expulzaţi. Şaptezeci de profesori daţi afară de el au bătut in zadar la uşile ministerului ca să li se dea banii. Ne aducem aminte ce agitaţii au produs aceste infamii în ţară. Sub ministerul Aurelian s’a căutat să se împace lucrurile, iar de cînd a venit la instrucţie d. Sp. Haret, din nou s’au luat citeva măsuri cari să împuţineze atot-puternicia inspectorului. Mai întiî, numirile şi destituirile se fac de la minister şi fondurile se trimit prin alte persoane. Infamia lui Mărgărit Această situaţie nu putea să’i convieţul Mărgărit, şi cum are pe fiul său la vizir a început să lupte chiar in contra ministerului. Mai întii a refuzat să recunoască pe d. Pucearea numit director la gimnaziul din Bitolia şi pe alţi profesori şi revizori. A trebuit să se dea ordine energice de la Bucureşti ca să poată intra aceştia în exerciţiul func-' ţiunei lor. Mărgărit, bătut la Bucureşti, s’a adresat, ca de obicei, la vizir. Acolo a prezentat in traducere turcească o informaţie din Voinţa Naţională prin care se anunţa numele profesorilor—de cari am vorbit maî sus — numiţi în Macedonia. Vizirul, după instigaţiile lui Mărgărit, care i-a spus că cei numiţi nu sunt supuşi turci,la însărcinat pe meritul din Bitolia să facă o anchetă şi să i oprească pe acei profesori să funcţioneze. Iată cum apără Apostul Mărgărit interesele româneşti. Iată cui sunt încredinţate aceste interese. Dar ce e mai curios, ministrul de externe fură îl ajută pe Mărgărit in săvirşirea fără ae legilor sale. Pentru că lucra în interesul şcoalelor, consulul de la Bitolia, d. Pădeanu, a fost mutat şi Mărgărit exploatează această permutare ca să facă tutulor convingerea că [tot el e cel mai tare la Bucureşti. Intrigile făcute în chestia profesorilor au alarmat populaţia românească şi toţi aşteaptă cu nerăbdare să vadă, care are să fie atitudinea dlui ministru. Apostol Mărgărit troiuc JasOVnU, interesele superioare naţionale cer aceasta. Rep. CARNETUL MEU D-1 Maiorescu Ziarul Opinia, din Iaşi, ne înştiinţează că d-1 Maiorescu, după ce va împlini 30 de ani de profesorat, se va retrage nu numai la pensie, dar şi la Iaşi, departe de ale lumei şi de ale baroului, pentru a îngriji de publicarea mai multor opere filozofice şi literare pe cari le-a conceput. Ilotărirea d-luî Maiorescu este, în adevăr, meritorie; mai inutii este meritorie fiindcă puţini sunt aeia cari ştiu renunţa in timpul cerut la cariera activă ; şi încă şi mai puţini sunt aceia cari au puterea să renunţe la ocupaţiunile ce aduc profit, pentru a se deda la ocupaţiuni folositoare numai pentru ceî-I’alţi. D-l Maiorescu voeşte să lase ceva trainic în urma sa, şi bine face. Cel puţin aşa va fi folositor şi generaţiunilor viitoare, cari nu vor mai avea prilejul să asculte pe profesorul erudit şi pe oratorul strălucit, iar pipernicita noastră literatură va ciştiga citeva podoabe mai mult. Cu toată această perspectivă plină de fâgădueli, noi bucureştenii sîntem egoişti şi dorim ca cei 30 de ani de profesorat să se împlinească cît mai tirziu, tirziu de tot. C. C. R. JOI 14 IANUARIE, 1899. DIRECTOR POLITIC T. MILLE ADMINISTRATOR S. PETREANU \ Anunciurî Linia pagina IV Lei................... 0.50 ban! » i LH y^. ........ 2.— „ BIROURILE ZIARULUI ATI. t- Strada Sărindar — 11 / * TELEFON REVOLUŢIA IMMAGER31M — O anchetă a noastră — Bulgarii au început să agite din nou chestia macedoneană. Ştirile din Sofia şi Constantinopol devin pe fiece zi mai alarmante şi deja ziarele Bulgăreşti interesate in cauză vorbesc despre o apropiată răscoală a Bulgarilor din Macedonia. Ca şi acum trei anî faimosul comitet revoluţionar din Sofia a început să trimeată munifiunî la graniţele Macedoniei, iar organele lui de publicitate fac apel către slavii din Macedonia ca să ia armele in contra dominaţiuneî musulmane şi să prefacă Macedonia intr’un stat autonom slav. După aceste ştiri s’ar crede că primăvară ne va aduce o rescoală generală în provincia turcească, rescoală urmată, ca şi in chestia cretană, de un razboiu turco-bulgar. Pentru a putea fi maî bine identificaţi asupra evenimentelor ce se pregătesc in Capitala principatului vecin, ne am adresat mai multor membri ai corpului diplomatic din Capitală cari sunt mai in măsură a cunoaşte secretele politicei exterioare; ei ne au spus următoarele : Manoperele bulgăreşti De vre-o ciţîva ani încoace lumea diplomatică se aşteaptă in fiecare primăvară la mişcări revoluţionare in Bulgaria. Bărbaţii politici ai acestui mic stat din Balcani ştiu că Europa vrea cu orice preţ să menţie pacea, şi cum o mişcare in Macedonia ar putea produce complicaţiuni, ei se folosesc de această chestiune pentru a smulge, fie de la Turcia, fie de la vre-o altă putere europeană, posesiuni in Macedonia ori în propiul lor stat. In pimăvara anului 1896, guvernul bulgar a mers chiar pină acolo, că a angajat singur cetele de haiduci, ce trebuiau sa provoace revoluţia macedoneană, iar prinţul Ferdinand al Bulgariei a dat din propria sa caseta maî multe sutimi de lei, cu cari s’au cumpărat arme şi muniţiunî pentru revoluţia macedoneana. Marile puteri europene au intervenit atunci la Sofia, şi intrebind pe insusî prinţul Bulgariei asupra motivului atitudine! sale revoluţionare, acesta le-a răspuns ca dacă Europa, şi in special Rusia, nu il va recunoaşte ca prinţ al Bulgariei, el va fi silit să facă o invazia in Maectimnia, -l -ınin,find astfel un razboiu general, sa pună odată capăt situaţiunei anormale in care se găseau atit Bulgaria eil şi el însuşi. Recunoaşterea prinţului După lungi tratări diplomatice, Rusia, voind a evita un rǎzboiu în orientul Europei, a fost silită să recunoască pe prinţul Ferdinand de Coburg ca prinţ al Bulgariei. A doua zi după recunoaşterea sa, revoluţia macedoneană a încetat şi orice sforţare a opoziţiei din Bulgaria de a readuce chestia pe tapet, a fost imposibilă, dat fiind că, in astfel de chestiuni, in Bulgaria nu se poate face nimic fără concursul guvernului. Cauza nonilor agitaţiuni Domani am avut linişte în Bulgaria, căci prinţul Ferdinand nu mai avea nimic de dorit. Iată însă că de vre-o 2—3 săptămînî agitaţia a început, congresele revoluţionare discută din nou autonomia Macedoniei şi unele telegrame expediate din Sofia, unde cenzura este foarte severă, ne vorbesc despre trimiterea trupelor bulgare la graniţa Macedoniei. Fiecare se întreabă acum, cu drept cuvînt, care să fie cauza acestei nouă mişcări revoluţionare, şi răspunsul este foarte uşor de dat. Prinţul Ferdinand al Bulgariei voeşte din nou să pescuiască in apă turbure. Intr’adevăr, dv. ştiţi că Sobrania bulgară a votat, şi prinţul Ferdinand a susţinut, legea pentru rescumpărarea căilor ferate din Bulgaria. Ei bine, cu toate acestea, legea n’a fost încă promulgată, deoarece atit sultanul, suzeranul Bulgariei, cit şi Rusia, s’au declarat în contra acestui proect de lege care ar arunca Bulgaria sub influenţa financiară a Angliei şi Austro-Ungariei. Prinţul Ferdinand ţine insă cu orice preţ ca rescumpararea să se facă, şi, pentru a obţine aprobarea Rusiei, care va fi naturalmente urmată de acea a Turciei, ameninţă iarăşi cu revoluta din Macedonia. Zece milioane lei comision Şi prinţul Bulgariei, sunt sigur, va merge pină in pinzele albe pentru a obţine promulgarea legei pentru rescumpărarea căilor ferate din Bulgaria, deoarece, din această rescumpărare, foarte dăunătoare finanţelor bulgăreşti, prinţul, pe lingă că va "câştiga zece milioane de lei comisionul ce i-a fost asigurat de societatea căilor ferate orientale in care mama sa, prinţesa Clementina, este acţionară principală, apoi mai are interesul ca cele 300 de milioane necesare rescumpărărei să fie puse la dispoziţia guvernului, care are de acoperit o mulţime de deficite produse prin cheltuelile ce prinţul le-a făcut pentru a obţine recunoaşterea sa ca prinţ al Bulgariei. — Eu sunt dlar convins, sfârşi diplomatul, că Rusia şi Turcia vor fi silite să aprobe rescumpărarea căilor ferate d în Bulgaria şi imediat vor înceta iarăşi pentru citva timp agitaţiunile revoluţionare pe care prințul Bulgariei, împreună cu guvernul său, le-au lansat o notă asupra Macedoniei. Mihail G, Valeriana DIN STRÂMT Situaţia în Suedia.—Tinerii turci—Esterházy la Casaţie. — Telegraful ne-a anunţat că din cauza stâreî sanatâtei regelui Suediei prin un moştenitor a fost însărcinat cu conducerea afacerilor in calitate de regent. Regele Oscar II al Suediei a imaiiuit chiar zilele acestea vîrsta de 70 ani, ne cind în urmă cu un an şi jumătate şî-a serbat a 23-a aniversara a urea rei sale pe tron. Actualmente situaţia tronului sued* Hemeninţată din cauza luptelor cele două state unite: Suedia asn e, sa ea aicu lucrul de ceosca. - a dat prinele guvernului. Regele Suediei este căsătorit cu prinţesa Sofia de Nassau, căsătorie din care are patru copii printre cari prinţul moştenitor Gustav Adolf, devenit acum regent. —Din Constantinopole se scrie ziarului din Londra Times, că sultanul e tot mai mult îngrijit din cauza progreselor mereu crescinde, pe cari le face partidul tinerilor turci. Abdul Hamid se simte, după marele ziar englezesc, neliniştit mai ales din cauza faptului că tinerii turci preparat o biografie a lui, in care tainele palatului Jildiz Kiosk şi mijloacele şi metoadele de guvernămint ale padişahului sint fără milă desvelite Toate nedreptăţile şi toate perversităţile actualilor guvernanţi vor fi descrise pină in cele mai mici detalii. Are şi dreptate sultanul sa fie ingrijat, căci această biografie va fi nostimă de tot. — Casaţia continuă să’l asculte pe Esterhazy. Cum ministrul de razboiu s-a autorizat să declare tot ce ştie, fără ca să ţie seamă de secretul profesional, in acest moment poate, Curtea deţine capătul firului Ariadnei care o va conduce spre eşire din acest încurcat şi întunecos labirint ce se numeşte afacerea Dreyfus. Se pare că fostul maior e totuşi detentorul citorva secrete importante şi compromiţătoare pentru linii generali, căci aceştia declară că Esterhazy n’a fost nici o dată in legătură cu statul major, aşa că nu e in stare să dea informafiunî adevărate şi de importanţă. Pol. Proletariatul nostru interdil Din disenţiuniie pe cari le-am avut de la apariţia primului meu ară trepî, cu unii intelectuali, cari încnu vor să concedeze că sint proletari, am conchis că n’am fost tocmai bine priceput. De acela mă simţese dator să dau aci o scurtă lămurire. Cînd vorbesc de o profesiune oare şîcare liberă şi zic că ea furnizează un număr mai mult sau mai puţin considerabil de proletari, — se ’nţelege de la sine că nu neg că în acea profesiune pot să existe persoane cari nu numai sínt bine plătite, dar chiar sínt cu prisos plătite pentru munca lor. Sínt medici, sînt advocaţi, cari cîştigă tot atîta cu un mare capitalist, dar, după cum în industrie de exemplu numărul capitaliştilor este cu desăvîrşire infim faţă cu acel al proletariatului, tot astfel şi în domeniul producţiunei intelectuale. Scopul articolelor mele nu este— după cum zic unii—de a scoborî profesiunile libere, mai ales că sărăcia mi este o ruşine, ci scopul articolelor mele este de a arăta unui public mai mare adevărata stare a lucrurilor la noi, şi de a preveni astfel pe părinţi, cari vor îndruma educaţiunea copiilor într’o altă direcţiune decît aceia urmată pînă acum. Cu aceasta facem un bine acelor profesiuni libere în cari există acum o prea mare supraproducţiune, şi facem un bine generaţiunilor ce vin, cărora le înlesnim lupta de trai, care a cauzat atîtor din noi, răni dureroase. In articolul trecut am putut vorbi, natural că pe scurt, despre proletariatul intelectual din ramura medicinei şi a justiţiei. O altă ramură care furnizează un număr considerabil de proletari intelectuali este aceea a farmaciştilor. Proprietarii de farmacii nu sunt rău situaţi la noi deşi în ultimul timp am avut de înregistrat citeva falimente, cari dovedesc că şi vîrsta de „aur“ a farmaciilor a trecut. Dacă numărul proprietarilor de farmacii este fatalmente restrîns. Singur numărul licenţiaţilor în farmacie poate să crească la nesfîrşit. Cită vreme elevul de farmacie face anii de practică, sau chiar urmează la cursuri intermitent, e „ stăpîn pe tejghea“, e fericit, îndată insă ce a dat licenţa începe mizeria. O funcţiune ca cea de mai înainte nu mai poate ocupa, dintr’ua de falsă ruşine; una mai bună, de şef sau conducător de farmacie se găseşte numai rar şi cu greu, aşa că tînărul licenţiat se vede proletar în toată puterea cuvîntului. Acum cîtva timp serviciul sanitar a refuzat o concesiune de farmacie unui licenţiat fiindcă de maî mulţi ani de zile nu ’şi exercitase profesia. Cauza ? Nu găsise o funcţiune potrivită şi demnă. Un licenţiat în farmacie, amic şi cunoscut, care a ocupat multă vreme un loc demn, deşi retribuit numai cu 200 lei lunar, într’una din farmaciile din Capitală, silit să părăsească acest loc suprimat din motive de economie, n’a mai găsit un altul potrivit, şi a fost silit să intre sub-contabil sau copist într’an birou din Capitală, în anul trecut s’au înfiinţat mai multe farmacii nouî în diferite localităţi. Numărul concurenţilor a fost înzecit cît acel al farmaciilor. Şi cînd ştii că pe an se înscrii în şcoala de farmacie în medie 120 de studenţi, şi cînd te gîndeştî că lipsa de laborator s împedică formarea de farmacişti cari să cunoascâ aplicarea practică a chimiei şi să poată deci intra în industrie, — îţi poţi închipui lesne ce enorme proporţiuni va lua in curînd proletariatul în rîndurile farmaciştilor. Proletariatul intelectual în ramura farmaciei ar fi poate mai mic, dacă studentului farmacist îi s’ar da cu ales practice maî profunde. In acest caz, cum foarte bine a arătat în diferite scrieri şi rapoarte d. prof. dr. St. Minovici, farmaciştii ar fi găsit ocupaţiuni rentabile în industrie, în justiţie ca chimiştî experţi, in serviciul sanitar ca chimiştî de alimente şi higiena. Astfel concurenţa în ramura farmaciei ar fi fost mai mică şi situaţia farmaciştilor mai bună. Dar cum în starea actuală a laboratorilor ei, şcoala de farmacie ar putea scoate chimişti practici, cînd nici chiar facultatea de ştiinţe nu i-a scos pînă acum ? In genere facultăţile noastre pînă acum n’au avut în vedere decît furnizarea de membri pentru corpul didactic. Astăzi numărul licenţiaţilor este regiune, aşa că consiliul permanent nu le poate face loc decît prin examene de înaintare la cari sunt supuşi profesorii şi institutorii în funcţiune şi prin trecerea la pensiune a membrilor mai vechi ai corpului didactic. Şi apoi la urma urmelor, întrucît situaţia unui institutor sau a unui profesor secundar, care nu cumulează cite trei patru obiecte, şi nu face politică, este de invidiat? Noua lege alcătuită de d. Haret prevede salarii maî bune, dară numărul absolvenţilor mereu crescind al facultăţilor noastre, arată că mai curînd de cît cred unii, proletariatul intenoştinţe chimice teoretice, dar mai rectuat va primi remarcabile întăriri de la licenţiaţii în ştiinţe, folozofie etc. etc. bl Un proletariat sui generis la noi îl formează bacalaureaţii, studenţii. Populaţiunea universităţilor noastre este aproape exclusiv săracă. Fiii şi ficele bogaţilor noştri, se duc mai întotdeauna pe la şcolile din străinătate, aşa că la ale noastre— cu puţine excepţii— rămîn numaistudenţii săraci sau din clasa burgheză mijlocie. Dar dintre acei cari frequentează universităţile noastre, nu toţi au aceiaşi soartă. Studentul în drept sau filozofie este mai fericit decît cel în medicină. Acesta din urmă trebuie să-și urmeze regulat cursurile, să lucreze regulat în diferitele laboratory, să vie la clinici, cu un cuvînt să fie mereu în ochii profesorilor săi, dacă nu vroiește să fie deadreptul trîntit la examen. Altfel cu studentul în drept sau filozofie : el nu are decît cursuri de ascultat,—seminariile de aplicaţiune practică, după modelul celor de la universităţile germane, sint o instituţiune cu totul recentă la noi,— încolo e liber, şi timpul ce-i rămîne astfel îl întrebuinţează arareori spre a citi şi a se cultiva, cîteodată nevoia, cîteodată dorinţa de a avea mai mulţi bani de buzunar îl fac să ia o slujbă, mai mult sau mai puţin bine retribuită. Mergeţi pe la toate autorităţile din Bucureşti şi Iaşi, pretutindeni veţi găsi studenţi funcţionari. Unii dintre aceştia se obicinuiesc cu o mizerabilă slujbă, ca viermele în hrean, şi nici nu se mai gîndesc sâ-şi isprăviască studiile, ei devin „studenţi în permanenţă“ şi înmulţesc numărul funcţionarismului proletar. Alţii se pregătesc în pripă pentru examene, şi se pomenesc într’o bună zi licenţiaţi în drept, neputînd trăi ca advocaţi din lipsă de clienţi, neputînd rămînea slujbaşi de rind pentru „cinstea diplomei“ Printre acei cari s’au specializat în ramura comerţului, proletariatulcu toate caracterele morale şi materiale ale acestei categorii sociale, a atins proporţii spsimîntătoare. Diploma şcoalelor noastre de comerţ, e cu desăvîrşire depreciată. Numărul ofertelor pentru ocuparea unei funcţiuni vacante în biurourile unei case mari comerciate sau de bancă, întrece suta. O casă de bancă din capitală a anunţat prin ziarul nostru că are nevoie de un casier. Funcţiunea retribuită cu 200-250 lei lunar. Cita oferte s’au depus la administraţie nu ştiu exact, ştiu însă că peste ’20 de diplomaţi ai şcoalei comerciale, cu practică îndelungată s’au prezentat la mine, ca să intervin eu pe lingă administraţie în senzul ca să li se dea adres® casei menţionate, care ştiind cîţî re* flectani sunt pentru o asemenea func*ţiune, ceruse oferte sub o cifră de* pusă la administraţia noastră. Un loc de incasator retribuit cu 90- 120 lei lunar, a fost solicitat de peste 200 persoane unei alte case de bancă. Şi aceste cifre ne dau numai o slabă idee despre mizeria absolvenţii pe care o duc mulţi dintre şcoalelor noastre comerciale, şi cari furnică în număr mare prin cafenele şi pe străzi, aşteptînd să găsească o slujbă cît de modest retribuită. Şi acum se naşte chestiunea: în ce stă salvarea? Răspunsul ar trebui să formesc un obiect deosebit de studiu, pe care nici puterile, nici spaţiul, nu ne îngădue să-l fecem. Dar se vede că l-au priceput legiuitorii noştri cînd au dat o bază mai reală învăţămîntului nostru secundar, şi una practică celui superior. Agricultura şi industria — iată ramurile cari vor trebui să dea pîine tineretului nostru cult, pînă cînd o ordine socială maî inteligentă va reuşi să instituie o exploatare mai raţională a forţelor naţionale intelectuale, ca şi a celor fizice. ~A. Branişteanu.