Adevěrul, ianuarie 1910 (Anul 23, nr. 7299-7327)
1910-01-01 / nr. 7299
/■ i ț-ț î ț I O M It A. T O R ALEX.' V. BELDIMANU f‘KaUCIZAXI.A concedată exclusiv Agenției de Publicitata CAROL SCHULBER CEL Comp. BUCUREȘTI Lire.<lui Karageorgeviei, 18. - Telefon 3/4 tirourile ziarului Strada Sărindar No. 11 mpr. 1 ianuarie 1910 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE» .Joian • • • • . Lei ÎS.— » 3 luni . . 6 luni ..... „ 8.— Io luna. Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14 IO Redacția cu Capitala * „ 14./IO • » ’ .» Provincia „ 1499 .. •• Străinătatea 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate 11==^ Lei 4L— ** 1? ISEt BB 1910 ,Arterul“ cititorii și Felicită pe ambii X* w sai «ta» j 1909-1910 Niciodată frământările, zbuciumul unui an din viața unui popor nu va putea fi turnat în tiparul unui crîmpeiu de gazetă. Cu deosebire și cu prisosință, anul 1909 a fost pentru țara românească un an de frământare,nu de frământare politică sterilă, pricinuită de fondul bizantin și oriental al oligarhiei noastre conducătoare, ci un an de frămîntare socială. Reculegerea după răscoala țărănească din 1907 a scos la iveală insuccesul legiferărilor agrare: amintirea represiunea n'a fost înăbușită de rezultatul avizărilor din manifestul regal. Pe de altă parte, la orașe, scumpirea crescîndă a traiului și lipsa de libertate și egalitate înaintea legilor au enervat massele producătoare, cari in tendința lor permanentă și ineluctabilă de a organiza rezistența contra exploatăreî muncei, s'au ciocnit cu un guvern care s'a arătat hotărît nu numai a nu le garanta puțina libertate pe care le-o acordă legiuirile în vigoare, dar hotărît a le răpi, prin legiuiri odioase și drepturile primordiale ale cetățeanului, garantate de Constituțiune. In privința aceasta, anul 1909, coincidînd cu trezirea spiritului democratic în țară și în special cu deșteptarea conștiinței de clasă a lucrătorului de la oraș, a pus democrația și munca românească în situațiune a demasca și cunoaște guvernul cel mai reacționar și mai primejdios aspirațiunilor lor: guvernul oligarhiei îmbogățiților, guvernul burtăverzimea, care nu mai vrea să știe nici de clasa nouă a lucrătorilor cari cer dreptul la viața publică, nici de cei mici din mijlocul și cu ajutorul cărora sa urcat acolo unde se află azi. Intru cit burghezia romînească mai are—și noi credem că mai are—un rol de jucat și o operă democratică de sâvîrșit în viata poporului român, anul 1909 a indicat ca organ politic al acestor tendinți, noul partid conservator-democrat. Ce privește, lumea muncei, a producțiunei, 1909 va fi anul de deșteptare a conștiinței de clasă la proletarii industriali de la orașe. Atît cît avem, o desvoltare capitalistă, sub forma industriilor de stat sau particulare, avem și o clasă de salariați la orașe, clasă care se deșteaptă și începe, să aibă puterea de a cere ca să fie ținută în seamă, economicește și politicește, atît în ce privește interesele ei de clasă cît și în ce privește cuvîntul ei în conducerea trebilor tăreî. Intinzînd o mină sinceră burgheziei cu adevărat democrate, Adevărul se pune și prin trecutul său și prin misiunea lui în viitor, alături de aspirațiunile Romîniei viitoare, Romînia muncea și a producsiunea, singura temelie a națiunei. Fericit de a fi putut primi loviturile burgheziei reacționare la sfîrșitul lui 1909, Adevărul intră în 1910 cu strigătul: Trăiască democrația romînă! Trăiască muncitorii deșteptați la viața publică! ADEVERUL Provocațiuni infame Cum se aplică la C. F. R. legea contra sindicatelor Atența lui contra d-lui I.I. Brătianu a avut darul de a face ca guvernul să-șî piardă capul. Luîndu-se după atacurile ide istorit politici ale tinerilor generoși, ®’apropiv legea infamă contra dreptului di a J 'i oue și sa propus astfel că sus| | ■**= sintu pentru toată lumea iniții. . .■ se întruni și constitui fijioși .I partide politice. Demența acestei măsuri era așa de mare, incit chiar în mijlocul zăpăcelei, după douăzeci și patru de ore, s’au găsit capete mai cuminți cari avi chemat majoritățile la simțul realitate și astfel s’au adus îndulciri legei și în special— raportul o spune lămurit — s’a vizat în special asociațiunile economice de luptă de la stabilimentele publice—adică sindicatele socialiste,—lăsînd însă libere celelalte asociațiuni și în special cele politice. Legea fiind lege, muncitorii totdeauna regaliști, au hotărît să se supună ei. Pe de o parte ei au luat dispozițiuni că la toate instituțiunile publice, să se desființeze sindicatele, iar pe de altă parte au hotărît ca să se alcătuiască într-un mare și puternic partid politic social-democrat sub steagul căruia să lupte înainte împotriva tuturor nedreptăților. Dacă sindicatele muncitorilor publici Sunt ilegale, un partid este legal, astfel este votată și formulată legea, astfel sunt desbaterile, astfel reese din întreaga economie a acestei măsuri legislative deoarece dacă n’ar fi fost astfel, s’ar fi lăsat neatinsă prima redetare, în care muncitorului de la un pl-bisiratht public îi era interzis înscrie 1 a , 1 și ce fel de societate și sub ori ce nnmi. Vedem însă cu surprindere că ceea ce’a spus— ba din potrivă a spus j "curiul— să înființeze sub formă de îovikra, de către direcțiunea căilor feratte circ plară pe care am reprodus’o er și grățte căreia spiritele deja destul de agitate, s’sa aditat și se agită, și map mult. Iu referem circulara direcțiune a căilor ferate, însă se mărginească la reproducerea legei, iată ce decretează cu dela sine putere . .,Ca urmare a acestei legi se pune vedere .întregului personal următoarele dispozițiiri: Vor fi descuiți din serviciu - a) Red 'funcționari, lucrători meseriași și lucrători. vennesena și cari vor fi dove- Urm si |t'ic .rpmgMMla printre personalji"Tfr. ......si litre personalul strain B cc., pentru provocare de greve, pen iucerzare ae împiedicare a serviciului, ■„nffU participare la iitr mill sau socie■ ca,i tulbură ordinea, publică sau Rínar*mez”.Iniicinarea organizațiunei ■tutui și pentru provocare de dezor- PUP, și mai departe direcțiunea c. f. r., decr etează următorul ucaz : „Ptivni întregul personal aflător astăzi fn un vicius impune obligațiunea de a nu se înscris pe viitor, în nici un fel k asociațiune ‘și de a nu lua parte la întruniri ’cari nu sunt de natura celor votate la penetul 4 (asociațiun e cunose ca persoane morale, precum mcronc maurilor pulici, societatea politemaică, <>s „Locomotiva“ sau din alte societăți !/ caracter șiințific, cultural, literar, munzii!) fără ca mai întîî să fi cerut roed iecțianei generale și să fi căpătat în urmă atorieațiunea cuvenită, sub pedeapsa la gg. contra de a fi depărtat din servicii. E de ajuns ca să cităm aceste două puncte pentru a vedea cît de monstruoasă este aplicarea ce-o face direcțiunea c. c. f. r., unei legi însăși ea destul de monstruoasă. Circulara nesocotește legea, creiază cu de la sine putere interdicțiuni, desființează pientru muncitorii și slujbașii ei toate drepturile și libertățile constituționale. In prima linie ea pedepsește Cu destituirea pe orice slujbaș al ei care ar îndemna la grevă, nu numai la c. f. r., dar decretează destituirea pentru aceia cari fac propagandă chiar printre personalul străin ele c. f. r. Legea spune numai atît însă, că se pedepsesc cu maximul închisoare de 2 ani, aceea cari prin amenințări și violențe și neaparținînd stabilimentului pus în grevă, ar provoca o ori ar face-o să dureze. Una spune legea, alta spune direcțiunea c. f. r., și pe cînd legea dă judecătorului de pace—deci justiției dreptul de a aplica pedeapsă, la c. f. r., pedeapsa o aplică directorul, după denunțarea unui simplu maestru ori a unui spion polițienesc, și contra acestei hotărîri, nu-î nici opozițiune, nici apel. Lucrurile însă nu se opresc aci. Ucazul direcțiunei mai decretează destituirea . Pentru participare la întruniri ,sunt societăți cari tulbură ordinea publică sau urmăresc zdruncinarea organizarei statului sau provocațiuni la dezordine. Care va să zică slujbașului de la c. f. r. , i se neagă dreptul de a participa ca cetățean la o întrunire publică. De unde să știe el că în acea adunare direcțiunea nu va găsi că s’a tulburat ordinea publică ori că s’a urmărit zdruncinarea temeliei statului, ori că s’a provocat la dezordine ? " Dar pentru dovedirea tuturor acestor vini, va trebui să se înființeze o nouă secție a III, pe lângă căile ferate, pentru a denunța pe toți aceia care ar putea participa la o întrunire publică, fiindcă oricare adunare de cetățeni poate fi taxată ca făcând parte din acele prohibite și pro la index. Tapă frt. 5, se arată chiar că pentru a lua parte la întruniri ori societăți, participanții trebue în prealabil să ceară vot de la direcțiune căci altfel se decretează destituirea! E învederat că oricît de reacționari și lipsiți de simțul dreptăței și al realităței au fost, deputații și senatorii cari au voiat, și miniștrii care au propus legea, nici ei nu au putut merge așa de departe în aiterațiunea lor. Ceea ce a făptuit direcțiunea căilor ferate este o adevărată criminală provocațiune, un act fără de cugetare și a căruia rezultate pot fi din cele mai triste. E posibil ca direcțiunea să creadă că este sosit momentul de a provoca ea o grevă, astfel ca să o poată reprima mai repede și să tac pentru mult timp muncitorilor gustul de a-și mai căuta de interesele lor economice. Dar nu știm, nu credem că momentul este bine venit, în aceste clipe de surescitare, ca să se toarne untdelemn peste foc. La această provocare necugetată e cu putință ca muncitorii de la c. f. r., să răspundă prin o protestare generală care să pună direcțiunea în cea mai neplăcută pozițiune, deoarece nu putem crede că împotriva celor treizeci de mii de salariați ai săi, ar putea lua măsurile ce ar compromite situațiunea. Ar fi o nouă răscoleală a lucrurilor, tocmai în momente cînd este nevoe de mai multă liniște și de mai mut singe rece. Dar chiar presupunând că ucazul direcțiunei va avea rezultatul dorit, că oriși ce mișcare vizibilă va înceta la c. f. r., și că pentru moment ordinele monstruoase vor găsi pe toți cu capetele plecate. Pentru viitor iarăși sunt pline de primejdii aceste măsuri draconice. Muncitorii nu se vor ocupa de sindicate, nu vor mai merge la întruniri publice, se vor feri chiar a se înscrie în noul partid social-democratic, ceea ce le permite legea și le interzice direcțiunea. Dar ceea ce pînă ori era pe față, va deveni secret, se va alcătui o întreagă rețea ascunsă, și în întunericul acestei mișcări, cine garantează că nu va încolți tocmai sămînța anarhiei pe care guvernul voește să o reprime, deși pînă acum ea n’a existat ? Pentru a provoca greva de la drumul de fier din Rusia, de acum trei ani, grevă la care a luat parte întreg personalul căilor ferate ruse, n’a fost nevoe de întruniri public și organizațiuni pe față, ci totul s’a alcătuit în taină și se știe cît de surprins a fost guvernul și ce încurcătură a adus statului rus. Și pe lingă toate acestea, în umbră cite aberațiuni nu se pun la cale, cîte nebunii nu clocesc acolo, cîte minți nu se înflăcărează, fără chip de control ori de mijloace de convingere contrarii! * # In asemenea împrejurări guvernul trebue să intervină ca să lămurească lucrurile și să oblige pe d. director al c. f. r., ca să se conformeze d-sa legei, nu să ceară dela subalternii d-sale—a se conforma unei legi decretate de d-sa numai, și contrară legei adevărate. E în interesul liniștei publice, a siguranței statului,ca anarhia să nu vină de sus deoarece este anarhia cea mai periculoasă, cînd împotriva legei — oricît de rea ar fi ea, să iau măsuri cari nu au nimic a face cu dînsa, cari sînt fățiș contra literei și spiritului ei. Ne place a crede că cel puțin acum, vs dispare zăpăceala și demența din capetele celor ce conduc destinele tărei și că vor vedea ca și noi că ceea ce a făcut d. director al c. f. .r. e pur și simplu monstruos și primejdios. Cît despre noi, sîntem cu conștiința împăcată de a ne fi făcut și de astă dată și încă din primul moment, datoria de a da alarma față de cei în drept și a-i conjura ca să nu întindă coarde prea tare, de a nu exaspera o întreagă lume, însăși ea destul de exasperată prin legea nouă care pare astăzi atît de inofensivă și dulce, față de chipul cum voește să o aplice d. director de la c. f. r. Nu ar trebui ca anul 1910 să înceapă cu blestemul și cu o nouă exploziune de ură! CONST. MILLE, MAJO NAL tí II 11 Plugul și plug-ușorul Polițiunea liberal-națională a guvernului ,,alor noștri“ a luat o hotărîre eroică și democratică; a rupt cu tradiția reacționară a ..plugiușorului“ și fiindcă o deranjau cițîva găinari de la îndeletnicirile sale de polițiune politică, a dat un ukaz și a desființat pe ziua de 31 Decembrie 1909 „plugușorul“. Aici polițiunea ,,alor noștri“ a fost cu tottul în tradiția guvernului de azi care i-a luat-o1 înainte și la 1907 a desființat nu ,,plugușorul“ ci chiar plugul și pluguri — și le-a desființat nu cu ukaz ci cu tunul! Aîi leac ,,ai noștri“ și pentru plug și pentru plugușor. Pac e Adevĕrul. Efectul alegerei Efectul alegerei d-lui Moruzzi în București a fost atît de simțitor pentru d-l Filipescu încît d sa a simțit nevoia de a zdruncina situația d-lui Bădărău la Palat, denunțîndu-l că ar fi răspuns unui reporter al „Adevărului“ la întrebările ce acesta i-a pus asupra stărei suveranului, cînd regele era bolnav. Cum se vede, takiștii sînt distruși la Palat și cauza e tot „Adevărul“ șireacul!! „Tinerii“ Tinerimea tenebroasă simțindu-și situația amenințată, a început să publice scrisori de la „bătrînii liberali...“ anonimi, cari arată că vechile cadre plîng că li s’a schimbat nororil și că vin tinerii să le ia locul . Cum s’ar zice cadre vechi cari își dau singuri cu șec spii. Am voi să le vedem și noi! Să iasă la iveală! Numele! Numele! 1909 Pentru carpiști, cum arată „Epoca“, anul 1909 a fost un an turbure care a arătat însă ă „trăește încă... partidul conservator“, „încă“ acesta e bine și e sincer. Dacă însă în 1909 trăia „încă“—nimeni nuoate ști ce va fi in 1910! Consolații „L’Indécence roumaine“ e rușinată de femiile carpiștilor asupra dezastrului din Cabală. — Ce dracu! Sînteți copii să plîngeți ast ? Fiți bărbați ! Jelania nu duce la nimic ! stuația nu-i atît de disperată cum faceți să se creadă prin atitudinea voastră ! Așa consolează „Indecența“ pe carpiști ! Asta ’î curată infamie, să-ți bați joc de nenorocirile oamenilor și să nu-i lași nici să plingă. Lacrimile ușurează!.... Și tocmai de anul nou „Indecența“ vine cu asemenea consolați! perfide ! Rigoletto CHESTIA ZILEI Un cadou des anul nou BelzebutH (către conu Petrache): Dă-mî voe, coane Petrache, să-ți ofer calendare de opoziție pînă la 1915 ! I sa democratică,— dar indignarea ce a produs asasinatul acesta judiciar, în toată lumea, a avut de urmare scăparea Spaniei de regimul clerical și întronarea regimului libertate. Dacă alături de aceste două simptome caracteristice ale progresului ideilor democratice și de libertate, punem venirea unui socialist, a lui Briand, în capul guvernului francez, lupta ce o dă liberalismul englez pentru triumful reformelor sociale,— și atitudinea regelui „roșiu“ al Belgiei,—nu putem să nu constatăm cu plăcere că cu toate sforțările reacționarilor, omenirea nu stă locului ci merge înainte pe calea progresului. * Aceasta o dovedește și faptul că în 1909 omul a cucerit aerul! Ceea ce se credea cu neputință, ceea ce se considera ca un semn neîndoelnic de demență, a devenit realitate. S’a inventat nu iiuanî hanul cu cîrmă, s’a inventat și omul care zboară ca pasărea prin aer. De două nume se leagă definitiva cucerire a aerului. De numele lui Zeppelin care a făcut cunoscutele călătorii la Frankfurt, Colonia și Berlin, în balonul sau și de numele lui Blériot care, bazîndu-se pe invenția aeroplanului de către frații Wright, a perfecționat aparatul acestora, pînă la a putea trece în zbor, asemenea unei păsări minunate, canalul Mînecei. Omul zburînd neîncătușat prin aer, asemenea pasăreî, acest simbol al libertății,— iată pentru omenire simbolul care îndreptățește speranța că merge cu siguanță spre liberarea de toate jugurile fizice și morale. East --------- —-O tmmim» -----------,1109 în străinătate Cine știe cuti în întîmplările vreme poate constata că și anul 1909 a dus omenirea o bună bucată înainte. Cu jertfe mari se realizează încă și acum progrese,—dar se realizează. In acest sens evenimentul care domină anul ce tocmai a trecut,—este necontestat întemeierea definitivă a liberalismului în Turcia. Abdul Hamid, care în aparență se supusese noului regim,— nu se putea obicinui cu gîndul că nu mai este despotul înaintea căruia toți tremur. El nu vedea că pentru ca toți să tremure,— el cel dintîi trebue să tremure de orî, nu vedea că închis în fundul palatului sau, e mai nenorocit decît cel din urmă fiu al unui popor liber. Setea de aur și putere l’a orbit ,și s’a încercat să dea o lovitură desființând tînăra Constituție. La auzul acestei vești, Europa întreagă i-a oprit un moment respirația. Atențiunea tuturor era îndreptată spre Orient. Găsiva mișcarea tinerilor turci puterea de a menține libertățile, cu atîtea riscuri câștigate ? * Cu răsturnarea lui Abdul Hamid și introducerea regimului constituțional în Turcia, liberalismul a luat ultima fortăreață a reacțiunei și despoției în Europa. In Rusia continuă încă un groaznic regim reacționar, dar atîta e cîștigat definitiv : o reprezentațiune parlamentară, dinăuntrul căreia trebue ca neapărat, încet dar sigur, să se întindă și să biruiască ideile liberale. Se înțelege că în Europa aceste state tot coada o formează, dar puterea opiniei publice europene crescînd mereu, solidaritatea între popoare devenind tot mai mare, nu numai prin cauze interne, dar și prin cauze externe, —reacționarismul trebue să scadă tot mai mult, făcînd loc și în părțile cele mai întunecoase ale lumei soarelui libertatei și umanitatea. Cazul Ferrer care a emoționat, toată lumea civilizată, a fost prilejul unei grandioase manifestațiuni a solidaritatei omenești. Ferrer a plătit sa Vata acțiunea Spre libertate! — Futregaiul polițienesc Faptul că s’a putut găsi un comisar de poliție, care, cu ocazia scandalurilor pretinse studențești petrecute mai zilele trecute în fața palatului „Adevărului“, să aibă curajgliul sau mai bine zis lipsa de rușine și de mustrare de conștiință ca să dreseze un proces-verbal prin care să încerce a constata că noi, cu mîiele noastre ne-am spart ferestrele, dovedește, cred, pînă la evidență că tot au mai rămas în poliția Capitalei oameni lipsiți de mîndrie, de scrupul și de acel punct de demnitate omenească care să se întoarcă la vremurile de tristă memorie ale căpitanului Costacie. Nu va contesta, nimeni de sigur, că asemenea specimene de polițiști necinstesc mamavibilitatea ce le-a hărăzit-o regretatul Vasile Lascar. Care dacă ar învia și ar vedea anarhia ce domnește azi în poliția Capitalei, ar muri încă odată de desgustul ce -ar cuprinde. Intr’adevăr, nici odată destrăbălarea, insubordonarea și peste tot anarhia, nu s’au încuibat vre odată mai mult la poliția ,Capitalel ca In timpul de azi. Cunoaștem cazuri în cari sergenții de oraș nu ascultă și nu recunosc autoritatea ofițerilor de poliție. Va rămîne tipic pentru multă teme cazul subcomisarului Boruzescu de la circumscripția 9, care a fost băttut măr de un sergent de oraș. Dar cazul subcomisarului Grigorrescu de la secția 23, care a fost dat afară din slujbă înrma unei simple plîngeri a unui sergent de stradă? Cunoaștem de asemenea cazuri in cazul sergenții de oraș nu duc plicurile cu corespondență, de la o secție la altă secție, dacă nu cunosc și ei cuprinsul plicului, pe care Prin apostolia, „cuprinsul cunoscut și nouă“! Există, lucru de mirat, și comisari cari nu știu cîte posturi de sergenți au în circumiscripția lor. In general, nimeni nu știe numărul exact al sergenților de oraș, afară de d. maior Brătianu, care — nu înțelegem încă pentru ce, dar sperăm să înțelegem — învăluie într’un adevărat secret de stat cifra exactă a sergenților de oraș, dintre cari se știe că și în trecut, sub unii comandanți cu mîna lungă, figurau mulți în state, fără ca să existe de fapt. In mina cui intrau lefurile acestor sergenți fictivi, este lesne de înțeles, precum tot așa de lesne vom înțelege, cînd o anchetă va fi orînduită la comandamentul de azi al sergenților de oraș, pentru ce d. maior Brătianu păstrează așa de mare mister în privința numărului acestor organe ale siguranței publice. .Nu mai puțin ni se semnalează nereguli la Casa de economii a poliției, unde peste 100.000 lei se administrează fără nici un rost, și fără un control sever, acordîndu-se împrumuturi la cei tari și mari în paguba, bineînțeles, acelffic exisă și glabi* ‘ - ! Cine credeți că este casierul acestei case de economii? Nimeni altul decît d. Economii, comisarul circumscripției , cel care a cronstatat că noi cu mîinile noastre ne-am fi spart ferestrele, acest tip de polițai învechit în rele și pe care d. prefect al Capitalei l-a încărcat cu următoarele onoruri, bine retribuite și aducătoare devenitei: comisar de poliiție, casier la casa de economii, șeful biroului de servitori și șeful birjarilor! Nu sînt parte destul de elocvente acestei cîteva spicuiri fugitive pentru a ilustra destrăbălarea și anarhia care ss răsfață în poliția inamovibilă la intrarea în anul mîntuirei 1910? Să sperăm însă că în cursul anului 1910, viciata atmosferă de la poliția Capitalei va fi complect dezinfectată și că un mătur om mare și puternic va fi pus în funcțiune pentru a face să se bucure de beneficiile Inamovibili 1 țâței în slujbele polițienești numai aceia cari vor dovedi că merită într’adevăr o asemenea soartă bună prin spiritul lor de dreptate, prin imparțialitatea, capacitatea și scrupulozitatea morală ce li se impune oui<ta cu acordarea inamovibilităței. IRUSU-ABHt Dfi AWU unul diplomatic Zădărnicia ruagiului diplomatic și a acordurilor internaționale, aceasta a dovedit-o anul 1909 Violarea tratatului de Berlin Cele douăsprezece luni care s’au scurs ne-au dat destule prilejuri ca să constatăm deșertăciunea acordurilor internaționale. Am văzut mai íntâiu sfîrșindu-se, fără de conflicte militare, dar nu fără de emoții, nimicirea faimosului tratat încheiat la Berlin în primăvara anului 1878 pentru a regula chestiile Orientului în urma războiului ruso-romîno-turc. Acest tratat în care ne plăcea să vedem voința nestrămutată a Europei, ale cărui clause ni se păreau vecinile, a cărui revizuire, în orî-ce caz, părea că pretinde convocarea unui nou congres, nu mai e astăzi decît o amintire. Dacă stai să te gîndești la stipulațiile lui, te miri că el a existat. El stabilea autonomia Bulgariei sub sozeranitatea Turciei; înapoia guvernului turcesc teritoriile Rumeliei orientale; proclama independența Serbiei, a Romîniei și a Muntenegrului; fixa soarta cîtorva insule de pe Dunăre, punea Bosnia și Hercegovina sub protectoratul Austriei ceda Kars, Batum și Ardalian Russe!, obliga Poarta la serioase reforme în Armenia, Austria, Bulgaria, Macedonia și Armenia Ce a rămas din el ? Fără avizuri și tratative prealabile, Austria a trecut peste tratatul din Berlin ca să transforme protectoratul său în anexare. Cu o egală năprăznicie, prințul Ferdinand al Bulgariei s’a proclamat Țar, repudiind suzeranitatea Porței. Reformele religioase și administrative privitoare la Macedonia și Armenia sînt’ încă în studiu, iar conflictul cretan s’s altoit peste problema balcanică. Europa a lăsat, să i se sfiște semnătura. După vreo citeva împotriviri de formă și cîteva schimburi de note în doi peri, ea a primit faptul îndeplinit. Totuși, noi simțim vag că nu s’a rostit ultimul cuvînt, că grave incidente pot să mai trezească năzuințele cari dormitează, că neliniștea amenință să fie periodic reînoită. Chestia cretană. Aceeași situație în Creta. Cele patru puteri protectoare—Franța, Italia, Rusia și Englitera—s’au ținut de cuvînt, retrăgînd în ziua hotărîtă garnizoanele și flotele lor, dar, potrivit angajamentului, datoria lor ar fi fost să dea o Cretă autonomă, organizată militărește și în mod administrativ, independentă, dar totuși vasală Turciei, care, de altfel, n’ar lua din insulă nici o dajdie, nici un recrut. Ce depșarte slujeai de socoteelR astal