Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)

1913-09-15 / nr. 8624

Nu fa­ce face popa și la ceea ce spune el ——x-------------­ ■ Nu citesc revista Democrația, or­gan de teorie al partidului Celor trei frați. . O zi de ploaie la țară, m'a făcut să­­ citesc din scoarță în scoarța ,această publicationă și nu mi-a părut rău. Nu mi-a părut rău fiindcă am regăsit acolo pe vechiul meu amic, stilistul Dinastiei, d. M­int­ă. Brătianu,, — red­e Prostită , nu mi-a părut rău fiindcă pe lingă proza acestuia, pe lingă chelteaua d-lui Duca, am­ găsit observațiunile pline de bun simț ale d-lui G. Da­­nialopol, —­ care, am singura du­rere, că­­ și-a găsit locul în claca Dinastiei și a Băncii Naționale, în loc să fie printre colaboratorii­­ Adevărului. « o . Dar în tot cazul am regăsit — ce dulce plăcere — pe amicul, pe ne­prețuitul meu amic și stilist Vintilă Brătianu, alias Prostită, pe acelaș neprețuit scriitor, care afirmă „că în cazarme, pe timpul mobilizărei, era o mișcare de furnicar, care la prima vedere pare cu totul dezor­donată". Dar nu stilul este ținta acestor rînduri. Stilul este partea cea tare a amicului Vintilă și de ce ne-am ocupa de el? Fratele Vintilă are pe lingă stil și idei și deci să ne ocu­păm de ele. Pentru a discuta ideile, să facem două citatiuni : 1) „Soldații sunt impresionați de lipsa proprietarilor mari și la pri­mele lor întrebări că cine este pro­prietar în acest sat, ei cu surprin­dere $1 rîvnă află că nu este pro­prietar mare și că tot pămintul ce se întinde înaintea lor este al isla­zului comunal sau proprietate indi­­viduală a săteanului". 2) „Soldații și deci țăranii noștri Își vor da seama și mai mult de im­portanța lor în stat și că statul ro­mân nu poate trăi fără de ei și fără ajutorul lor. Ei văd în Bulgaria un sătean într’o stare economică și so­cială în general mai bună ca la noi: nu numai case bune, dar islazuri în­tinse ca vite multe, terenuri de cul­tură mai întinse și la dispoziția ex­clusivă a lor — (Stilul ori­sictul r ăsta, , să-l ignorăm). Nu văd pe ță­ran muncind pentru proprietar ori arendaș ci exclusiv în folosul lui singur. In afară de această situati­­une economică, soldații romîni se întorc desigur in tară cu sentimen­tul că țăranul bulgar este mai de sine stătător, mai stăpîn, mai cetă­■­țean în tara lui decit cel dela noi". • 0­9 E foarte frumos pentru fratele s­intîIă, că a văzut toate acestea și afară de stil, observațiunile acestea îi fac cinste. Ori­cînd faci aseme­nea observațiuni, este o dovadă, o presumpțiune cel puțin, că regreți ca așa ceva nu se întîmplă la noi, că țăranul român ca să trăiască este nevoit să se robească proprie­tarului ori arendașului și că din punctul de vedere cetățenesc este mai prejos decit țăranul bulgar. Cinste fratelui Vintilă pentru a­­­­ceste observațiunî, scrise fără de stil, dar în sfîrșit tipărite negru pe albul inocent al hîrtiei. Ar urma însă ca vorbele să fie laolaltă cu faptele. Știm că partidul Omului de la­ Bănești făgăduește în acest moment tării marea cu sarea. Dar se pune întrebarea dacă noi — scepticii fără de leac — mai putem [să ne încredem in vorbe, cînd fap­tele sînt pline de cea mai trista e­­videntă? Dacă fratele Vintilă — și împreună cu fratele Ion — Ion dela Rătești ori delei Ruginoasa — cred așa cum stilizează mezinul Dinas­tiei, în ale sale impresiuni de la mo­bilizare, de ce n’au tradus în fapte ideile, și nobilele lor sentimente? Slava Domnului, segnioriile lor au­ stăpînit țara In chip absolut timp de patru ani de zile, cu­ începere de la 1907 și toată lu­mca știe cum s’au purtat cu țăranul român! In prima linie au măcelărit fără milă și au trimis în lumea celor drepți 11.000 de țărani romîni! Ororile inutile sunt cea mai bună ilustrațiune a­ chipului cum înțeleg Cei trei frerți să iubeas­­că și să emancipeze pe țărani. Dar după aceasta a urmat o epocă de legislațiune în care­ s’a pretins că se vor face legi folositoare țărăni­­mei. In ceea ce­ privește partea e­­conomică d. Emil Costinescu, ne-a arătat că legile acestea au rămas fără de efect și au fost literă moartă. In ceea ce privește partea poli­tică, guvernarea partidului Celor trei frați, a fost inaugurată prin o­­prirea de a intra in sfatul țărei a oricărui țăran adevărat, deși se zi­cea că se vor fabrica legi folositoa­re țărănimei. Dar pe lângă aceasta, deși partidul liberal a guvernat pa­tru ani de zile, el nu a afirmat nici­odată aceste adevăruri pe cari le afirmă astăzi în opozițiune fiind și n'a dat nici un vot­­ măcar, platonic cel puțin, pentru lărgirea dreptului colegiilor electorale. Ba, chiar cole­giul unic aplicat alegerilor departa­mentale.Ta lăsat să zacă în car­toanele parlamentului, așa că, dacă luăm activitatea reală a partidului liberal, ea se rezumă în represiunea din 1907, în prigonirea muncitorilor de la orașe, în lupta contra oricăror năzuințî democratice în cel mai negru și mai ticălos reactionun oin politic, social și economic. • • • Și acum fratele Vintilă în impre­­siunile sale, fără de stil (face omul ceea ce poate) dela mobilizare, fra­tele Ionel, într'o scrisoare publică, ambii se declară democrați, iubi­tori ai poporului și gata să eman­cipeze pe țărani și din punctul de vedere economic și din punctul de vedere politic, după cum s’a făcut în Bulgaria... Foarte frumos! dar, cînd popa din sat este bețiv și ticălos, cum voiți ca binecredin­cioșii să-i ia ca literă din evanghelie vorbele lui cari se bat cap în cap cu faptele?... Dinastia de mult, foarte de mult a pierdut dreptul de a fi crezută pe cuvînt și de aceea, ori cu­ zicătoa­­rea va spune ca să credem ceea ce zice popa, deși vorbele și cu faptele lui sînt în contradicție, noi, rămî­­nem sceptici și nu credem că dela aceia cari nu au sufletul democra­tic, ne putem aștepta la legi și da sentimente democratice. COMST. MILILE Noul nostru ministru la Roma Prințul Dimitrie Ioan Ghica, s-a născut la­ 21 ianuarie 1875 la Con­­stantinopol. „ fiul defunctului ge­neral de divizie prințul Ioan­ Ghici” (fost priarh­oten­țiar a­l Romîniei la Constantinopol înainte de războiul Independenței, în timpul căruia a fost atașat pe lângă împăratul Ale­xandru al II-a pe toată durata cam­paniei, mort­­ la Petersburg, fiind mi­nistru al Romîniei),(nepot a luii Grigore Chica, ultimul domnitor al Moldovei.­­ A fost numit la Roma în locul d-lui Diam­and­y înaintat la postul din Petersburg. Prințul D. I. Gica Gaz peste foc După întoarcerea armatei noa­stre din Bulgaria, s’au ridicat „din toate unghiurile țării nenumărate voci de protestare împotriva răului tratament la care au fost supuși soldații noștri în campanie. învinu­irile aduse unei părți din corpul o­­fițeresc era f­ atît de numeroase și de grave, nu cit întreaga opinie pu­blică sa emoționat și a cerut pe­depsirea vinovaților. Un moment s'a părut că dreptate se va face, de­oarece s’a anunțat că o anchetă se va ordona și vino­vații î­i vor lua pedeapsa. Au trecut însă atîtea săptămîni, și ancheta făgăduită nu s’a orîndu­­­it. S’au citat cazuri precise,­ cu nu­me și cu detalii; totuși, prin azi o­­fițerii denunțați se plimbă liberi și nesu­parați. Autoritățile militare s’au mișcat, totuși. Nu însă pentru a ancheta și pedepsi pe superiorii cari s’au făcut vinovați de orori, ci pentru a porni urmăriri împotriva inferiorilor cari au dezmințit aceste orori. Așa­ e cazul avocatului Comar­­nescu din București, fost caporal în regimentul 6 Mihai Viteazu, care a fost arestat de parchetul militar pe motiv că ar fi părăsit regimentul înainte de a fi fost demobilizat și că și-a insultat superiorii prin faptul că a destăinuit într’un ziar mizeriile îndurate dela un ofițer. N’avem nimic de zis împotriva primei învinuiri ce se aduce avoca­tului Comarnescu. Dacă "s’a făcut în adevăr vinovat de ceea ce i se impută, să fie judecat după legile militare. Nu înțelegem însă, darea lui in judecată, în fata instanțelor milita­re, pentru articolul pe care la pu­blicat într’un ziar.­ Acesta e un re­lief de presă și delictele de presă se judecă de jurați. Protestăm, prin urmare, împotri­va călcarei de lege pe care e gata s’o săvîrșească parchetul militar al corpului II. Printr’un asemenea p­ro­­cedeu autoritatea militară nu face decit să toarne gaz peste foc. A. Z. NAZBATII 77 ȘI 1913 Au făcut ce au făcut gazetele ce­lor­ „ cu răspundere“ și au ajuns să îșî trateze reciproc de hoți, potlo­gari și borfași ordinari, pe toți par­tizanii din armată ! La acuzarea că n'a fost acid fenic, picături Davila și că s'a dat pline mucegăită, „­Epoca“ răspunde ca la 77 tunurile plezneau și ghiulele erau de mucava. Și raționamentul e acesta. Dacă, cu tunuri cari plezneau și cu ghiulele de mucava am bătut la 77 pe­ turci, dacă fără acid fenic, fă­ră picături Davila și cu pline muce­­gaiu Și legate la pom am luat în 1913 Turtucaia-Balcic, atunci de si­gur că peste alți 10—20 de ani cu tunuri de trestie, cu ghiulele de confetti și cu pîine de cenușă o să luăm Transilvania ! ! Pac. PrinÉditire? Polemica dintre foile brătieniste și cele filipescane cu privire la ar­mată și lipsurile ei in administrație și comandament ajunge zi cu zi mai aproape de realitate. „Epoca" se întreba alaltă era daca d. Ionel Brătianu e un calomniator ori prințul moștenitor e un imbecil? „Independenta" constata tendința d-lui Filipescu de a-șî crea în arma­tă un partid militar iar „Epoca" de­cri arată că lipsurile administrative în expediția din Bulgaria sînt floare la ureche pe lingă hoțiile liberal­­nationale in armată,­­ pe vremea războiului din 1877, cînd Anghele­­știî, Mihăileștiî, Simuleștiî s’au îm­bogățit peste noapte. Pusă pe acest teren, polemica dezvăluie scopul ei real. Nu este vorba de a stir­ni lipsurile constatate în armată, ci e vorba de a’șî da reciproc in cap cu partizanii respectivi din raidurile ofițerilor. In ce privește acuzatiunile putem jura cu mina pe conștiință că și uni­­i alții mi deplină dreptate. Nimic nu e mai firesc de­cit ca ofițerii văzîn­­du-se patronați de cutare ori cuta­re șef de partid sau de guvern să se creadă la adăpostul răspundereî și să se dedea la tot soiul de abu­zuri. E lesne de înțeles ce fel de pre­ocupări militare pot avea niște poli­­ticianî cari văd genii militare numai în acei ofițeri cari se pun sub pul­pana lor și iau polemicele pentru susținerea unor ofițeri contra cti­tora drept interese superioare­ ale armatei. Dacă ar exista preocuparea­­ de a se vedea cum se întrebuințează mi­liardele acordate armatei si cum funcționează diferitele servicii ale armatei, s'ar­ alege comisiuni par­lamentare serioase fără deosebire de nuanțe politice, cari să exercite un control in adevăr eficace asupra a­­părărei naționale.­­ Numai urmărind alcătuirea con­tingentelor, felul de a se face ins­trucția, formarea tablourilor de în­­naintare, funcționarea serviciilor de aprovizionare, aparatul sanitar, ma­nevrele parțiale și generale, adică an control, permanent — numai astfel s’ar începe era unor­ preocu­pări serioase de tot ce privește a­­părarea națională. S. U. R. Remaniarea Cabinetului . ... ----------------------------— Nici fuzionare, nici lichidare, ci continuarea colaborarei cu remaniarea cabinetului In toate cercurile politice exista convingerea că dacă d-nii Maiore­­s­cu și Take Ion­escu se vor înțele­ge asupra condițiunilor, continuăre, colaborare­, regele nu va aviza a­­supra schimbarea regimului. Regele este încîntat de rezultatul acțiunei diplomatice și va fi tot atît de mulțumit dacă șeful guvernului și șeful democraților vor găsi o so­­luțiune pentru a prelungi pactul co­laborare­ și a guverna fără conflic­te între cele două partide care și-au împărțit puterea. Toate combinațiunile fanteziste cari s’au pus la cale în cursul verei între brătieniștii dela „Viitorul“ și filipescanii dela „Epoca“, s’au eva­porat. Nimeni nu mai vorbește acum de reorganizarea partidului conserva­tor și revenirea d-lui Carp la șefie. Nimeni nu mai vorbește de posibi­litatea unui­­ guvern pur conserva­tor. Asemenea este acum absolut exclusă o înțelegere între d. Maio­­rescu și liberali. Iar în ce privește raporturile în­tre liberali și d. Filipescu. polemi­ca asupra acțiune­i militare a înă­sprit în așa grad, aceste raporturi inclu­d. Filipescu cere o anchetă spre a stabili că d. Ionel Brătianu a lă­sat armata nepregătită, iar șeful liberalilor acuză pe d. Filipescu că toată activitatea sa la ministerul de razboiu a fost pentru a’șî crea un partid militar. Dar chiar dacă n’ar fi survenit aceste incidente, d. Maiorescu tot mi avea de gînd să se preteze la combinațiunile inspirate din lagărul brătienist și filipescan. Primul-ministru a ținut chiar să respingă orice bănuială că ar pri­mi o înțelegere cu liberalii și de a­­ceea a vorbit prin comunicatul pe care l’a dat dăunări de rolu­­l stins al partidului liberal în evenimente­le externe care s’au desfășurat, iar pentru a arăta că nu se gîndește la posibilitatea unei guvernări pur conservatoare care ar conveni d-lui Filipescu, a amintit cit de greșită și neprevăzătoare­ a fost atitudinea fo­stului ministru de război. Prin urmare toate combinațiile fanteziste au căzut, precum am pre­văzut dela început și acum n’a ră­mas decit stabilirea unei înțelegeri asupra condițiunilor în care s’ar putea revizui și prelungi pactul co­laborare­, chestiune care probabil că va fi tranșată in curînd­ de d-nii Maiorescu și Take Ionescu. * * * Miniștrii conservatori și citîva din fruntașii­or partizani cari sus­țin guvernul, ar prefera să rămînă intactă situația acolo, să se conti­nue guvernarea cu toate neînțelege­rile cari există în guvern și în par­tidele respective. D. Maiorescu ar prefera și d-sa un statu quo intern cum s’a relevat ca echilibrist politic de forță — căci orice s’ar zice e mare speritul d-sa­­le de-a fi salivat t pînă acum combi­nația colaborare! —­ d. Maiorescu ar face și în viitor tot posibilul ca să împace pe beligeranții din cola­borare. Dar d. Take Ionescu nu mai poa­te admite prelungirea unei situații unî care într’adevăr a devenit into­lerabilă. Nu mai poate admite con­­cepțiunea conservatoare despre co­laborare, adică dreptul pe care și l’au arogat unii miniștri conserva­tori în județele cari aparțin lotului conservator de­ a nesocoti cu desă­­vîrșire autoritatea superioară cen­trală, adică ministerul de interne. Asupra acestui punct pactul treime să fie astfel revăzut, nicit ministerul de interne să poată exercita un con­trol efectiv asupra intregei admini­­stratiunî. A doua chestie e aceea a rema­nierei. Cu­ timp guvernul a fost exclusiv preocupat de chestia externă, d. Ta­ke Ionescu n’a ridicat nici o chestie de partid. • Acum însă are și o chestie de partid în vedere și anume șeful de­mocraților înțelege, după un an de guvernare, să se remanieze cabine­tul. Conservatorii sunt liberi sa=șî remanieze lotul lor dacă vor, intro­­ducînd pe oricine în guvern. Ace­iași libertate o revendică și d. Ta­ke Ionescu. Miniștrilor conservatori nu le con­vine aceasta deoarece cred că ast­fel d. Take Ionescu va întări par­tidul său, va spori statul-major și se va întări și în guvern. Șeful democraților pretinde însă remanierea numai pentru că înțele­ge să cheme la muncă nou­ elemen­te, să încerce moții forte. »’ Ne amintim­ că' a­cum csteva luni conservatorii invocaui ca slăbiciune a democraților lipsa de ministeria­bili. Azi inșii tot ei constată că ta­­kiștii au prea mulți ministeriabili și că pentru cele două-trei portofolii cari ar­ deveni vacante d. Take­ Io­nescu are de ales dintr’un grup de peste zece ministeriabili și anume dintre d-nii :dr. Istrati, Petre Missir, Thom­a Cămărășescu, Barbu Pălti­­neanu­, Mișu Antonescu, Nestor Cin­cu­, dr. Thoma Popescu, C. Cantacu­­zino-Pașcariu, Titulescu, Th. Eman­­di, N. P. Guran, V­asile Dimitropol, etc. etc. Acum, va face d. Take lonescu o condițiune sine qua non din aceste chestiuni pentru continuarea cola­borării? După informațiunile noastre, știm că da. Se va opune d. Maiorescu la pre­tenția legitimă a șefului democrați­lor? Probabil că nu, aproape sigur că nu. Asupra­ celorlalte chestiuni secon­dare înțelegerea se va putea apoi stabili mai lesne, iar asupra conce­diului d-lui Maiorescu e de prevă­zut că nu va fi nici o discuție de­oarece primul-ministru se simte foarte bine. s’a repauzat admirabil la,Sinaia și­­ n’are nevoie de nici un concediu. n. w Ad­everuri <$__ ____Mușamaua „Vorbesc de mușama? Cine ? Li­beralii ?!...— se întreabă „Epoca“. Dar cine e mai tare în mușamali­zări ca liberalii ?! ________ Nu există! Polemizînd cu foile brătieniste foaia d-lui Filipescu zice că „neo­­rînduelile de acuma în armată nici nu există pe lingă potlogăriile să­­vîrșite și patronate sub liberali la 1877“. Adevărat că cu asemenea termeni de comparație „neorînduielile" nici nu există 11 Dija ? ! D. Iorga a susținut erí la Acade­mie că odată cu revizuirea Consti­tuției evreii merituoși trebue înce­tățeniți. „Dija" ? ! Rigoletto Som­brese regele Breciei Nemulțumirea pe care a produ­­s-o în Franța toastul regelui Con­stantin al Greciei, rostit la Pot­sdam, prin care se slăvea metoda militară germană, ca una ce ar fi contribuit la victoriile armatei gre­cești, n’a putut fi ștearsă ,de deza­probarea ce i-a dat națiunea grea­că și nici de­ noul toast al suvera­nului grec, care, la Paris, s’a silit să repare oareși cum cuvintele sa­le nesocotite din Germania, adu­­cînd elogii misiunei militare fran­ceze care a reorganizat armata greacă și manifestînd o deosebită afecțiune pentru Franța. E drept că unele ziare găsesc că reparația e suficientă,, dar e evi­dent că ele spun aceasta așa, în do­rul telei. Adevăratul sentiment francez îl exprimă acele ziare cari spun că Franța ar fi meritat, după declarațiile de la Potsdam, cu totul altceva decit citeva laude banale aduse sîrguinței și muncea misiunei militare franceze. Căci, în definitiv, ce-a spus la Paris regele Constan­tin ? că ofițerii francezi aî m­isiu­­neî sunt eminenți și că și-au înde­­pliit sarcina cu competență, ar­doare și entuziasm. De aci pînă la cuvintele de la Potsdam, unde su­veranul grec a declarat că-și face o plăcere să repete că victoriile grecești se datoresc metodelor și tacticei germane, e­u deosebire c­­a arma. De fapt, e și un non­sens. Dacă e adevărat că armata greacă a avut o educație militară franceză, cum se face că victoria a fost asigurată de tactica germană ? Dar în lite­ratura protocolară e de prisos să caute nuanțe precise și un înțeles nestrămutat. Și apoi, regele Con­stantin e un suveran prea proas­păt și prea îmbătat de gloria lui ușoară, pentru ca să­­ știe să păs­treze măsura și să menajeze sus­ceptibilitățile. Afara de aceasta, în­clinarea lui firească e mai­ mult spre Germania, unde în adevăr el și o parte din ofițerii greci au în­vățat meșteșugul milităriei, spre împăratul Wilhelm al II-lea al că­rui cumnat este. Dar francezii știu una și bună : că ei sunt reorganizatorii armatei grecești, deci că metodele lor au trebuit să contribue la succesele acestei armate; că ei au dat un sprijin viguros Greciei în toate ne­voile lor și că grație acestui spri­jin Grecia a avut­ cîștig de cauză în chestia Salonicului, Cavaler și aproape îl vor avea in chestia in­sulelor marii Egee; că prin urma­re, atitudinea regelui grec e cel pu­țin lipsită de recunoștință. De aceea, regele Constantin a avut la Paris o primire rece din partea populației și presei și, orice ar face, nu va mai putea recîștiga pentru țara sa acea simpatie en­tuziastă pe care o avea pînă acum poporul francez. Sev. CHESTIA ZILEI Congediu­ d-lui Maiorescu — N­u pleca în concediu, că pleacă și guvernul!! & 1 "• Mie în si Mii nilnicî­ ­#*­Pǎrerile profesorului Ostwald —f­ Solicitat de un profesor român, ma­rele sociolog și filozof Wilhelm Ost­wald, expune în rîndurile de mai jos vederile sale asupra chestiunei balcanice, arătînd în acelaș timp și chipul cum s’ar putea realiza fede­rația balcanică. Articolul acesta a apărut în revis­ta „Veacul monist” ca răspuns la ancheta întreprinsă de „Asociația științifică de educație pozitivă”. Vor urma răspunsurile marilor scriitori francezi Anatole France, Pierre Loti, Claude Farrère etc.. Pa­cea între popoarele balcanice, s’a încheiat, punîndu-se astfel ca­păt unui sîngeros război fratricid pentru pradă. Puterile europene cari la început dädeau ca sigură revizui­rea acestei păci și ratificarea­­ în fața lor, se liniștesc acum încet și se încredințează că rezolvarea acestei a­faceri, e mai bine să fie lăsată celor direct interesați. Socoteala­ totală a evenimentelor se va încheia și vă reieși că în aceste țări balcanice atît de rar populate,­au fost­ nimiciți sau au­ rămas infirmi din cauza războiu­lui, aproape jumătate milion, sigur patru sute­­ de mii de oameni, și că pagubele cauzate tot de această ne­norocire, se ridică la suma de șase sute de milioane, fără a mai socoti aci și pierderile și mai enorme pe cari le-au încercat, prin întreruperea muncii agricole și a tuturor celor­lalte activități, prin distrugerea ave­rilor și a proprietăților, prin sugru­marea întregei vieți economice, toate popoarele părtașe. Dacă punem dar în față, cîștigul dobîndit di­n toată această întreprin­dere, alături de enormele pierderi în­durate de aceste popoare cari deabia urcă cu greutate primele trepte ale scării culturale, ni se va înfățișa în­dată cu­ de neînsemnat, aproape nul, este primul. Unele țări cari pînă a­­cum­ au fost administrate bine, sau rău­ de către turci, vor fi de azi îna­inte administrate bine sau­ rău de către prinții balcanici, și în locul a­­păsărilor pe cari populația țără­nească creștină le îndura din partea osmanilor, se vor ivi alte apăsări, pe de o parte pricinuite de creștini con­tra creștinilor, pe de alta, de aceștia contra t­arei lor, de acum politicește supuși lor. Adrianopolul, a cărui cu­cerire ‘ a costat ,1’îurî de singe și numit­ele cadavre, a fost reluat de turci, fără nici o luptă, și acum se ivește un conflict plin de amară izb­­njev dacă mahomedanilor le e îngă­duit să rețină acest teritoriu ce le-a aparținut m­a î ’nainte și pe care l’au redobindit fără lupte, safi dacă ei trebue să rămînă bulgarilor, cari au intrat în posesiunea-i grozavă, dedin­­du-se la barbarii nemaipomenite și jertfind atiția oameni plini de vla­gă. Gluma nebuna și sîngeroasa a războiului s’a înfipt de-acum atît de viu în conștiința atît de împătimiți­lor balcanici, în­cât, ultimul act lo­gic și așteptat al dramei, reîncăera­­rea învingătorilor­ greci, sârbî și ro­mînî, pentru împărțirea pradei, n’a mai avut loc. Dar cele evidențate în luptele di­n anul trecut în contra turcilor, barba­­ rcile, cruzimile de tot felul alături de, jertfele nenumărate făcute de o proastă intendență, de epidemii sun­ J altele, de astădată nu sunt înfățișate­­ și mai groaznic de rapoartele război­­ului. Armatele creștine nu s-au m­ărgă­si nu­ numai să se măcelărească întrei ele, ci au năvălit și asupra țăranilor­ inofensivi, chiar asupra femeilor și copiilor adversarilor, căci dacă n’ați putut să’î însușască țara acestora, încalcea să le-o lase într’o stare cit­ mai nefolositoare și mai fără de va­l­­oare.­­ Repetatele susțineri fără consist;­tență și lipsite de adevăr, că răzbea­­iul dezvăluie în oameni nobleță de suflet și alte calități frumoase, s’au dezmințit și de astădată în mod stră­­­­lucit. Cu cit a durat mai mult războiul,­ cu atît omul a fost mai covîrșit dei bestie, cu atît mai dureroasă a fost­ întrebarea ce și-am pus-o acel, din­ nenorocire nu prea multî, cari apar­­­țin înaltelor straturi culturale și care­­au ’recunoscut în război o rămășiță',' atavică a stărei primitive de barba­rie a omenirii, dacă n’ar putea face ceva mai mult, spre a’șî ridica se­­­menii din orbirea animalică în care zac, la o conștiință culturală mai­ înaltă. * Scriitorului acestor rînduri i-a a­­părut o rază de lumină în biznul nopții, cind i-a parvenit o scrisoare din partea unui profesor și redactor, al unei reviste bucureștene, prin ca­re era solicitat, alături de alți cuge­­­tători ai bătrînei Europe, să ajute­ la renașterea Orientului, atît de greu încercat, prin gîndurile lui, asupra­, conduitei viitoare a popoarelor bal­­­canice. Conștiința solidarității culturale,­ nu numai a popoarelor europene cît și a întregei omeniri, răzbate din a­­­ceasta scrisoare, în înturnări răzlețe,­ atît de limpede și puternic, în­cît i spicnesc unele pasagii, ca dovadă de­ măsura în care aceste idei au în­ce­­­put să fie bunul comun al omenirii­ în ascendență.­­ „Pînă acum au fost exprimate lau­­­de și mustrări, cu alt scop decit a-l­cela de a servi la educația popoare­­­lor balcanice... Dorim de-acum, caii recentele evenimente să fie lămurite­ cu dragoste de o conștiință lumina­­­tă, spre a sluji în viitor balcanicilor, atît de greu încercat­ azi. Cugetăto­r­rii călăuzitori ai Europei, au în fața­­ actualelor împrejurări, datoria de­ onoare, de a se alătura popoarelor,­ din Balcani cu sfatul lor. Pe ce calej ar trebui s’o apuce un om de stat! dela noi spre a’și apăra poporul de­ primejdiile viitoare? Spre milita­­­rizm ? socializm ? izolare națională?­ federația balcanică? Este oare o pră­­­pastie între ideia de naționalizm a­ popoarelor răzlețe și între idealul­ general al culturii umane?” 1 Nu trebue să mai spun că această­ anchetă n’am arunca-o la coș ca pei altele cu cari sunt zilnic deranjat.­ Am recunoscut ca la locul ei aceas­­­tă solicitare adresată mie și am can­­­tat s’o luminez după putință. Astfel, am răspuns la 5 August, colegului­ meu și țin să dau și aci seama de chipul cum mi-am îndeplinit misiu­­­nea încredințată mie de un necunos­cut personal. Adaog că nu-mi fac­ nici o iluzie de succesul imediat al a­­cestei expuneri, dar nu mai puțin sunt convins că din sămînța pe care caut s’o îm­prăștie, dacă cele mai multe boabe vor cădea pe drum sau, printre pietre, totuși citeva vor găsi, desigur pămînt prielnic, spre a în­­­colți în cugetele deschise ale tineri­mei ce se formează prin proprie chibzuință. Și dacă efectele acestei îmboldiri nu se vor arăta imediat, totuși se vor arăta odată, căci ceea­­ce e drept, natural și rațional, poate fi mult timp apăsat, însă odată și­ o­­dată tot își deschide calea și se evi­­dențează prin propria-i putere. Dacă acela care va fi proclamat mai întîi această dreptate va fi recunoscut sau nu, aceasta n’are nici o însemnătate. Moiü arăta mai întîi care a fost PROFESORUL W. OSTWALD

Next