Epoca, iunie 1936 (nr. 2196-2219)
1936-06-10 / nr. 2202
io. 2202 3 lei Miercuri 10 Iunie 1936 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI. PASAGIUL ROMAN {INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME ti INSERTA Be prințese ln situația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Ziar al partidului conservator. - Fondat in anul 188S de NICOLAE FILIPESCO O tribună s’a prăbușit... Am vom încerca în acest norocirea de ori a umplut foc, o dare de seamă asupra marei nenorociri de eri. Ziarele de azi dimineață arată că nu publică decât ceea ce le îngădue autoritățile să publice. Ar fi inutil, deci, să insistăm. Ventura se va țint este ea și aici, după vechiul ei obicei. In definitiv poate că e mai bine să nu se dea cortina pe de-a întregul la o parte pentru a se cunoaște nenorocirea în toate amănuntele ei. Dar capitolul celalt, al sancționării vinovaților, nu va putea fi supus nici unei încătușări. Trebue să se știe in ce condiții s' a făcut licitația pentru construcția tribunelor. Trebue să se știe cine a supraveghiat construcția. Trebue să se știe cine a făcut recepția ei. Trebue să se știe cine a eliberat biletele de tribună, cu duiumul, fără nici o grijă de capacitatea de rezistență a schelăriei. Trebue să se știe dacă a fost cineva pe teren care să nu îngădue suprapopularea tribunelor. Trebue să se facă o anchetă severă și să se stabilească precis toate vinovățiile și să nu fie nici întârziere nici slăbiciune în aplicarea pedepselor. Și, până azi am dat adesea impresia că totul, la noi este numai fațadă. Nepaharul. Sancțiunile de azi vor împiedica, reeditarea unor asemenea spectacole de groază și de rușine. Dar și morții și cei cu brațele și picioarele strivite, cer răzbunare. Am fi pur și simplu criminali dacă și de data aceasta am n’ar întinde mușamaua și fi sancțiuni întregi pentru toți vinovații de ori, chiar dacă vina lor se numește numai nepricepere ori nepăsare. O tribună s'a prăbușit ori la Cotroceni. Să nu lăsăm să-i urmeze și acea, prăbușire mult mai gravă care i-ar putea urma dacă nu se va simți suflul aspru al indignării și al durerii: prăbușirea sufletelor în prăpastia neagră a neîncrederii. Alegeri comunale în Cehoslovacia PRAGA, 8. (Rador). — In întreaga țară s’au desfășurat ori alegerile comunale. In 88 comune din 326 s’a depus o singură listă, care a fost declarată aleasă. In celelalte 238 comune, situația partidelor nu prezintă în general schimbări mari, deși partidul republican și partidul social-democrat, adică cele două mari partide de guvernământ, au pierdut în unele locuri până la 50 la sută dinoturi. Ele au câștigat însă în alte comune acelaș procent. Numărul mandatelor celor două partide rămâne aproape neschimbat. Dureri basarabene Atlasul Basarabiei părăsită și neglijată răsună în pustiu, căci și astăzi nu i se acordă nici o atenție, ea rămânând cea mai înapoiată dintre toate provinciile surori. Instituțiile de o importanță capitală pentru întreaga provincie dintre Prut și Nistru din lipsă de fonduri și oricărei atenții din partea pontifilor din București, au ajuns la complectă decădere, echivalentă cu închiderea lor. Spitalul de alienați Costiugeni și-a închis porțile pentru noui bolnavi, iar cei aflați abia își duc viața de azi pe mâine, din cauza lipsurilor. Directorul spitalului Costiugeni ne-a declarat că cu toate stăruințele și chiar protestele lui vehemente, ministrul de resort și-a arătat complecta dezinteresare față de nevoile acestui spital. Rufăria și așternuturile spitalului din Costiugeni au ajuns numai zdrențe, din cauză că au vechime de peste 15 ani. Hrana bolnavilor este insuficientă fiindcă ministerul acordă numai 12 lei de bolnav de zi la un număr de 400 de bolnavi, iar spitalul este nevoit de a întreține azi 700 de bolnavi. Clădirile și pavilionele spitalului au ajuns adevărate ruine, căci din 1020 nu s’a mai făcut nici o reparație. Și totuși spitalul Costiugeni adăpostește bolnavi din toată provincia și din județele de aproape ale Moldovei. El a închis azi porțile datorită nepăsării mai mult decât condamnabile, dar chiar criminale, a celor de sus. Aflăm însă că spitalul central din Chișinău a obținut o subvenție de un milion lei de la ministerul de interne. Spitalul acesta nu depinde de ministerul de interne decât pur politicește... directorul spitalului d. dr. Sârbulescu este liberal în organizația de Lăpușna condusă de d. Inculeț. Din partea guvernanților noștri se manifestă aceiași nepăsare față de problemele vitale ale provinciei dintre Prut și Nistru. Noroc însă că unele societăți filantropice și de asistență socială lucrează în mod intens la propășirea acestei provincii. „Crucea roșie” a încheiat anul acesta o operă uriașă de ajutorare a înfometaților și prin măsurile profilactice a atenuat epidemia de tifos ce bântuie în Basarabia. Lipsa de fonduri și de oricare ajutorare din partea Statului n’a împiedecat ca această societate să-și desăvârșească opera grea și anevoioasă începută pe terenul spinos al Basarabiei. Iată deci că oriunde este inițiativă și intenții bune se poate realiza mult mai mult decât acolo unde cu fonduri de miliarde jonglează persoane ce nu se gândesc la binele obștesc. Am descris situația din spitalul Coștiugeni una din cele mai importante și în acelaș timp cea mai oropsită instituție din Basarabia. La nepăsarea autorităților superioare punem o singură întrebare: până când? ■ Mihail A. Mereaczi Interesele țării și interesele de partid Conversațiile diplomatice din București au luat sfârșit. Atmosfera în care s’au desfășurat a fost cât se poate de caldă, comunicatul final de o impresionantă precisie. Știu că se va spune: Nimic nu e mai ușor decât să înșiri cuvinte. Când trimești comunicate meșteșugite, pentru a voala un fiasco, nu înșeli pe nimeni. Conferința Micei înțelegeri a produs în străinătate cel mai bun efect. Quasi unanimitatea presei franceze comentează cu satisfacție rezultatele dobândite. Un singur ziar face opinie separată: „L’Action française”. Dacă ziarul regalist n’ar avea o tipografie proprie, și o tipografie care a lucrat în timpul grevei, ne-am putea închipui că el a fost tipărit la București timp de două-trei zile și pornit la Paris prin avion. Iată ce scrie „L’Action française” de alaltă ori dimineața: „Dacă informațiile noastre sunt exacte și avem credința că sunt, România s’a angajat, în caz de pericol de războiu, să permită avioanelor sovietice trecerea deasupra teritoriului ei, și să tolereze concentrarea în regiunea Cernăuți, a unui număr fix de diviziuni sovietice”. Cât seamănă aceste rânduri, cu svonurile puse în circulație acum trei luni la Capșa noastră nulă. Vă reamintiți: noți oordine fuseseră date căilor ferate române să pregătească în termen de șase zile trenurile necesare, pentru trecerea armatelor sovietice spre Cehoslovacia. Pricep ca asemenea legende să fie făurite pentru întrunirile electorale de la Făgădău, dar mărturisesc că nu pricep să facem din ele marfă de export. Din păcate toate sunt bune pentru ursii politiciani când e vorba de a lovi intr’un adversar politic. Am văzut oameni distilând discursul Prințului regent al Iugoslaviei în speranța de a găsi o notă discordantă. Desigur că anemierea Micei înțelegeri, nu este un lucru prea bun pentru țara noastră, dar ce este acest mic neajuns față de lovitura pe care ar primi-o d. Titulescu. Am atacat pe ministrul nostru de afaceri străine, l’am atacat chiar cu violență când conducea acțiunea noastră externă de la Londra, fără să aibă o responsabilitate politică, desfidem însă pe cineva să ne semnaleze un rând, unul singur, în care neam lăsat orbiți de patima politică până a confunda interesele țării cu interesele noastre de partid. Este adevărat, că patriotismul nostru n’are nimic comun cu naționalismul zgomotos, marfă ce se desface cu cotul, toate manifestațiile elec latorale. GRIGORE FILIPESCU O meserie rentabilă In cadrul „Săptămânii copilului” d-na Dr. Veturia Manuilă, a cuvântat în radio despre „Necesitatea federalizării în interesul asistenții copilului”. Conferențiara este directoarea revistei și conducătoarea Asistenței Socială. D-sa ne-a povestit următorul episod tragic și din nefericire nu este caz izolat ce interesa tema susținută cu mult succes. La stația S.T.R. liceul Lazăr un băețel, slab, sdrențeros, ca de 4—5 ani, oferea tocătorilor „Visul Maicei Domnului”. — Cum te chiamă? — Ion Popescul — Unde locueșt. — In strada* și No. X I. Pus în urmărire de d-na Dr. Manuilă, produl era zilnic la postul său. — Cum te chiamă? unde stai? — Ștefan Vasilescu, altă stradă, alt număr. ....................... Copilul era dăscălit de părinți, în fiecare zi botezat cu alt nume și cu alt domiciliu. Intr’o bună zi d-na doctor pune mâna pe el. Tânguinduse că i-e foame, îl duce la o cofetărie din apropierea liceului. — Iți dau prăjituri, dacă îmi spui adevărul, cum te chiamă, unde stai. — De care prăjitură? de 8 sau de 10 lei?! — De care vrei, numai spune adevărul. „Mama mă trimete, trebuie musai să aduc cel puțin 30 lei pe zi Dacă nu vând aici, merg și la alte stații și seara la cinematografe, unde capăt gologani. — Dar mama ce face? — Ea stă acasă, face mâncare. — Mai sunt copii? — Da, încă 2 frați. Cel mai mare când vine de la școală, spre seară, vine și el la cinematografe și face vânzare. — Dar tata? — N’am tată! Și de data, aceasta cu toată prăjitura a mințit. Urmărit seara la retragerea lui spre casă s’a dat abia de vizuina lui. Minunați-vă , Avea și tată — și încă valid. Ocupau 2 odăi, din care în una erai depozitate lucruri mai de preț, dar ascunse. Cinci societăți, ajută această familie, una nu știe de alta. Deosebit apeluri regulate prin ziare, toate puse la contribuție pe rând și ajutoarele curg. Iată cum o păreche de trântori au de toate în belșug, exploatând pe copilul lor, mpgăindu-l pentru cine știe ce isprăvi și pe de altă parte —săracii în așa zise — haine negre — se sting de foame. Acest fapt arată temeinicia apelului d-nei Dr. Manuila la o „Unire”, care nu se poate face cu toate că este și o lege, din pricină că conducătoarele sau conducătorii diverselor societăți de ajutor au ca deviză: „eu strâng, eu fac ce voiesc!” Era o vreme cartea se strângea de pildă 20 mii lei la un bal dintre cari 18 mii lei cheltueli .Și două mii lei. beneficiu ! Nu se poate face înfrățirea acestor societăți și din pricina că fiecare voiește să fie mare, să aibă conducerea... Și d. ministru respectiv stă în espectativă, nu voiește să se strice cu lumea, bună! d-na dr. Veturia, Manuilă și-a făcut datoria, să și-o facă și d. ministru și cât mai repede.La încheierea acestor rânduri, am primit ultimul număr al „Revistei de igienă” al d-lui Dr. G. Banu, fost secretar general la muncă și sănătate , în două rânduri — deci în măsură să cunoască situația. D-sa spunne: „E un fapt caracteristic,pentru țara noastră, că fiecare instituție a lucrat independent, s’a folosit de concepție și metode proprii,n’a ținut seamă de realități, nu și-a plasat activitatea acolo unde se simția mai multă nevoie. Inițiative izolate s’au ivit sporadic, fără a lucra în cadrul vreunui plan general pe țară sau măcar pe întreaga colectivitate infantilă într’o regiune. In subsidiar mai menționăm că uneori înfăptuirile, atâtea câte se înregistrăm, au isvorît din considerații de interes personal”. D. Dr. Banu încă în 1932 a propus federalizarea instituțiilor de proteție infantilă. Un cuvânt mai mult la precipitarea federalizărei — tuturor instituțiilor de asistență socială — cum cu multă autoritate a motivat-o d-na Dr. Veturia Manuilă. Dr. Alex. Manolescu -A M Poltica pacifistă a Marii Britanii LONDRĂ, 8. (Radar). — D. Eden ministrul afacerilor străine, a ținut în circumscripția sa electorală un discurs în care a declarat, între altele, că Anglia este hotărită să lucreze pentru menținerea Societății Națiunilor și să procedeze eventual la modificări ale pactului, care să facă din instituțiile dela Geneva un instrument efectiv de pace. Succesul sau insuccesul sforțărilor făcute pentru a crea în lume o ordine nouă, va depinde — a adăugat oratorul — de voința popoarelor de a renunța la un naționalism agresiv și de a colabora la soluționarea conflictelor. Nu trebue lăsată să treacă nici o ocazie de a se încheia un acord pentru limitarea și micșorarea înarmărilor. Atâta timp cât un asemenea acord nu va fi fost realizat, Marea Britanie va trebui să se apere singură și să apere și căile maritime ale imperiului. De aceea, impozitele pentru sporirea înarmărilor simt indispensabile. Scopul politicii britanice e menținerea păcii universale. In chestiunea ocupării militare a Renaniei, d. Eden a declarat că regretă metoda folosită, dar că treime găsită o soluție pentru situația creată de Germania. Guvernul britanic consideră că obligațiile luate de el în această privință față de Franța și Belgia, rămân valabile. Marea Britanie este gata să înceapă negocieri pentru încheerea unui pact de neagresiune și de asistență mutuală și a unui pact aerian pentru Europa occidentală. In privința pactelor de neagresiune propuse de Germania există sinele nelămuriri. De aceea, guvernul inglez a invitat pe cel german să dea oarecari lămuriri. Anglia speră că răspunsul german va fi de așa latură încât nu vor mai rămâne obstacole în calea unor negocieri al căror succes este esențial pentru pacea Europei. as Tic, scumpa tare, puterea mea ne munca ’i puterea mea aciuDire. Ntteiac ruspescu Am fost condus cu reală bunăvoință de d. ing. La vasta sală a mașinilor, Florescu i unde se făurește viața aripilor românești. Am rămas uimit de numeroasele instalații de cea mai înaltă precizie și care lucrează piesele cele mai complicate la motoarele de avion. Cu această ocaziune am putut să văd câtă răutate există când se spune că uzinele I. A. R. nu sunt în stare să fabrice, deoarece încă nu sunt înzestrate cu mașinile de prelucrat necesare. Am constatat că nu numai că poate lucra într-o factură excelentă orice fel de motor, începând de la micul motor de mică putere până la adevăratele motoare de 1.000 cai supracomprimate, dar instalațiile uzinei sunt atât de perfecționate și de complete, incât a vorbi despre uzina I. A. R. că nu este in stare să termine completamente un motor din lipsă de mașini de prelucrat. este o adevărată sfidare adusă industriei românești Vor arăta mai jos prin câte operațiuni trece un motor, ca astfel cetitorul să-Și poată face singur o idee că o astfel de construcție nu se poate face decât in urma unei înzestrări perfecte, la înălțimea celorlalte uzine din străinătate. • Acualmente uzinele I. A. R., construesc trei tipuri de motoare concepute și executate în întregime la atelierele uzinelor. Aceste motoare sunt cunoscute sub denumirea de: IAR K. 7-K. 9 si K. 14, adica motoare de câte 7, 9 și 14 cilindri dând puteri respective de: 450, 640 si 900 cai. Acestea sunt motoare de înaltă tehnică, cu cilindri dispuși în stea cu răcire cu aer și cu care ne putem mândri în fața oricărei producțiuni pretențioase din străinătate. In afară de această serie de motoare pentru uzul aviației militare și civile, uzinele mai construesc în licență pentru uzul aviațiai de școală sau de turism, motorul de celebritate mondială, Gipsy de 135 cai, cu patru cilindri în linie inversați și răciți tot teu aer. In afară de aceste produse, fabrica a construit până mai amii trecut motorul Lorraine de 450_ cei cu cilindri dispuși în V. și răciți cu apă. Acest tip de motor nu mai corespunde stadiului actual al progresului aviatic, încât fabricarea lui a fost abandonată. Totuși, daca necesitate o cere, acest motor poate fi oricând construit. . Ca să dau în amănunțime felul cum se lucrează un motor la I. A. R. ar fi un lucru, pe lângă foarte greu de redat în spațiul limitat al unui ziar, dar, necesitatea unor expresiuni pur tehnice ar face urmărirea foarte greu de înțeles, ceia ce nu este scopul acestui articol. De aceia, voi da în linii generale planul de lucru și execuție a unui motor de avion" construit în cea mai modernă uzină de motoare și avioane nu numai din România, dar poate din toată Europa Orientală. Lucrul unui motor începe în biuroul de studii al uzinei, unde o armată de ingineri și desenatori lucrează continuu la trecerea pe planuri a anumitor piese ce compun motorul, cu toate cotele respective ca și toate toleranțele admise. Este cazul să amintesc că orice piesă ce iese de pe mașina de prelucrat, nu trebuește să treacă de o anumită dimensiune trecută pe plan, aci lucrându-se cu sutimea și miimea de milimetru, unitate de măsură care are o importanță covârșitoare în construcția motoarelor de avion și despre care voi vorbi la timp. Toate aceste indicațiuni ale piesei de lucrat sunt împărțite lucrătorilor care le execută întocmai înainte de a se începe lucrul, materialul brut este trecut la laborator unde este studiat cu cea mai mare atențiune după procedeele cele mai moderne, încât piesa care scapă din ochiul vigilent al d-lui ing. Cross, specialistul uzinei în aceste expertize, este sigură că va da randamentul ce se cere. Ceia ce face onoare instalațiilor tehnice ale uzinei este felul foarte riguros la care este supus la control fiecare piesă, nu numai la început, ci și în timpul operațiunilor ce le suferă până la deplina sa terminare, bună de a fi montată pe motor. După ce materialul brut scapă cu succes de la prima expertiză, trece la turnat unde vedem că își capătă, forma pentru lucrul ce are de îndeplinit. Dela turnat trece iarăși ,la un control pentru a, se vedea dacă s’a executat în condițiuni optime lucrarea. De aci, piesa trece în mâinile.. lucrătorului ,care fie, prin strungire, tăiere... presare, o va transforma, fie că va suferi altă transformare după misiunea ce are de îndeplinit în motor. Majoritatea pieselor înainte de a fi terminate sunt supuse unui tratament termic (călire), de aci, iarăși la laborator unde este încercată tăria ce se capătă prin această operațiune. După studierea piesei la laborator,, se mai trecea la un control al dimensiunii care se face cu cele mai precise aparate mecanice și optice, ultima expresie in materie de progres, instalație despre care vor vorbi la timp și prin care I. A. R-ul garantează perfecta calitate a produselor sale. Toate piesele acestea trecute prin sită și prin ciur, sunt adunate în sala de montaj unde vin de compun prin închegările lor motorul. Pentru a ne da mai bine seama de ce înseamnă o prelucrare a unei piese pentru motorul de avion, este destul să spun că un cilindru de motor brut, cântărește înainte de uzinare 25 de kilograme,, iar când ajunge la montare numai 10 kg. Toate cele 15 kg ce reprezintă diferența între început și sfârșit, se capătă după o muncă migăloasă din mașină în mașină ce reprezintă 70 de operațiuni. Toate aceste 70 de operațiuni ce necesită fabricarea unui cilindru, sunt executate în cele mai optime condițiuni de mașinile de prelucrat ale I.A.R.-ului. Pentru desăvârșita desfășurare a lucrului uzinele I.A.R. nu au precupețit nici un sacrificiu, aducând cele mai precise tastă lațiuni de prelucrat metalul sub orice formă. Este adevărat că primul lucru ce m’a impresionat la intrarea în sala motoarelor a fost numeroasele mașini și sutele de curele ce puneau in mișcare aceste mașini. Am văzut o mașină specială adusă din Elveția, de o înfățișare impozantă și care avea misiunea de a face găuri echidistante și alezare. Am aflat că este cea mai perfectă mașină, din acest gen și chiar formidabila tehnică americană aleargă in Elveția pentru acest soi de burghiu mecanic de mare precizie, totul lucrându-se pe baza micrometrică și optică. Tot acolo, am văzut mașini care taie în piesa diferiți dinți pentru angrenaje, conici, drepți, helicoidali, toate operațiunile fiind făcute într’o condiție tehnică deasupra oricărei critici.Iată dar o serie întreagă de instalații care m’au făcut să mă gândesc la acei care au criticat uzina de motoare de la Brașov, zicând că nu este în stare să fabrice un motor în întregime. Remus Ionescu Cronica aviatică 0 vizită la uzinele aviatice I. A. R. Secția motoare Național-socialiștii unguri nu se bucură de sprijinul partidului guvernamental BUDAPESTA. 8. (Rador). — Corespondentul Agenției Ștefani telegrafiază lui Comitetul de conducere al partiduUnității Naționale, întrunit astăzi, a hatorit să nu ia parte la propaganda partidului național-Socialist ungar. Prin această rezoluție, partidul Unității Naționale dă o categorică desmințire știrilor publicate de unele ziare cu privire la colaborarea celor două organizații politice. Partidul Unității Naționale este acela pe care se sprijină actualul guvern al Ungariei. Limba românească Un agregat „fericit“ ».Când am întrebat pe d-1 Pisani, 1—, scriea în „Universul” nu de mult d-1 profesor agregat Poenaru Căplescu, —■ dacă cuvântul boală, la plural, se scrie boale, ca pe scoarța cărții mele, sau boli cum scriu mulți medici, răspunsul d-sale nu a fost al unui om instruit, care căuta într’un dicționar singularul și pluralul, ci a fost răspunsul unui om erudit, care a dovedit eu citațiuni minunate, scoase din Biblie, (care e literatura cea mai frumoasă), din clasicii noștri și din proverbe, că e mai bine să se scrie la plural boale, iar nu boli. Trebuia deci ca medicii să nu mai dea anunțuri în ziare scriind tot boli și pe ordonanțe și pe firme și în reclame”. După cum rezultă din rândurile de mai sus, d-l profesor, se declară mai mult decât satisfăcut, fericit chiar, că a putut să rezolve problema cuvântului în chestie cu ajutorul d-lui Pisani, și n’-ași avea niciun motiv să zdruncin cu acest acord între doi oameni, sau să am vreun cuvânt împotriva libertății de apreciere oricât de elogioasă, a unui ziarist de competența d-lui Pisani. Ceea ce pe mine însă nu mă împacă este că d-l profesor agregat, dincolo de elogii și tămâieri, ne cerea nouă cetitorilor să primim de bine toate „sentințile” d-lui Pisani, în materia scrisului. „Să lăsăm aceasta, — zice d-l Poenaru Căplescu, — în sarcina eminentului ziarist atât de competent, care este d-l T. Pisani și ale cărui răspunsuri la criticile ce i se aduc sunt o adevărată demonstrație literară și un model de stil, de ortografie, care constituesc cea mai bună școală pentru toți”. După mine asta o găsesc o adevărată abdicare de la libertatea criticii, de la libertatea cercetărilor și a liberei discuții. Cu alte cuvinte, d-l profesor, dacă d-sa în materia scrisului se dă cu totul, d-lui Pisani, ne cere și nouă celorlalți muritori s’o facem la fel. iertat să ne fie dacă nu i-om da ascultare și ne-om da și noi părerea, ca să zicem așa, tocmai asupra cuvântului de pe scoarța cărții d-saie. Adică de ce boale și nu boli cmni zic foarte mulți, după cum o recunoaște și d-l Poenaru-Căplescu și cum cred că se va mai zice. După tendințele limbii pluralul boale va dispărea în tovărășia altora asemănătoare, socot eu. Intre pluralele boale și boli, cel din urmă după socotința mea va învinge și dacă se întâmplă să fie așa, rostul va fi să scriem cum vorbim, nu una să vorbim și alta să scriem. Și de ce va învinge? — nu doar că așa vrem noi —r uina, — în ciuda d-lui Pisani sau a d-lui profesor, — nu. Limba cu flexiunile ei nu este o operă individuală, ci una colectivă. Și într’o operă colectivă, preferințele individuale n’au ce căuta, rămâi cu dânsele. Cu nimic n’am putea să venim în ajutorul pluralului boale, ca să înlăture pe pluralul boli. In lupta aceasta n’avem cum ne amesteca. Cel mult dacă putem întrezări câte ceva, cum ar fi în cazul nostru, care dintre cei doi combatanți va fi răpus, care odată și odată va închiria steagul, — și de câte ori nu se întâmplă să ne înșelăm în prea multe socoteli filologice dacă nu ținem seamă de limba vorbită. Ca să putem întrezări câte ceva trebue să facem zic, anumite cercetări, ........................Până nu se hotărăște lupta — și asemenea lupte sunt de lungă durată, — nu-i bine și nu-i prudent să ne pripim cu vorba, fiindcă dă, s’ar putea întâmpla să mai zicem și să mai scriem încă multă vreme și boli și boale și la toată urma numai boli. D. profesor Poenaru Căplescu nu ține socoteală însă de ce-ar putea să se întâmple și ca să ne facă să le lăsăm toate pe socoteala d-lui T. Pisani, o ia înainte cu felicitările și cu tămâerile, cam așa: „Pentru a colabora la admirabila operă întreprinsă de d. Pisani, trebue să felicităm direcțiunea ziarului „Universul” că are asemenea colaboratori și să cerem ministerului instrucției, condus de d. profesor Angelescu, un chirurg eminent, omul școalei, fost intern al spitalelor din Paris, să ceară Academiei Române să numească o comisiune compusă din marii literați pe cari îi are, ca să elaboreze o nouă gramatică scoțând erorile din actualele gramatice”. Iaca așa, ca și cum ar avea de-a face scripca, cu iepurile, sau limba cu chirurgia. Ca și cum un chirurg, oricât de eminent, ar putea să extermine cuvintele din limbă, cum ar extermina streptococii,’ retezând gâtul omului pe de-a’ntregul, sau, ca și cum o academie cu oricâți savanți s’ar pune să fabrice o limbă. Rău face d. profesor că sugerează asemenea Meie năstrușnice,, nu de alta dar de s’o amesteca stăpânirea și aici apoi vai de noi. N’o să mai putem vorbi decât în șoaptă și n’o să mai putem feri decât anonim. Dar, să nu ne depărtrăm de la chestie. Va să zică cum să zicem, boale sau boli? Ui’te vezi, limba are o tonalitate, o muzică, care dacă n’o prinzi apoi încurci treaba și nu-i chiar glumă cine a zis cum a zis că: „decât o sută de erudiți, mai mult face o ureche bună”. Ca să nu lungim vorba, nici scrisul, ca să intrăm în limba vie, să căutăm acolo deslegarea. Să auzim cum sună și alte cuvinte de seama și măsura cuvintelor cu pricina. Femeninele în ă, aproape 80%, fac pluralul nearticulat în s aiurealăaiureli, amețeală-amețeli, buturugăbuturugi, biserică-biserici, cadă-căzi, camară-cămări, creangă-crengi, calamară-călămări, curcă-curci, dimineață-dimineți, ferbințeală-ferbințeli, gură-guri, grămadă-grămezi, greșalăgreșeli, geantă-genți, gintă-ginți, hartă-hărți, izbândă-izbânzi, iarnă-ierni, ispravă-isprăvi, înghesuială-înghesueli, împușcătură-împușcături, încărcatură-încărcături, încurcătură-încurcături, îndrăzneală-îndrăzneli, învârtitură-învârtituri, luraină-lumini, lingură-linguri, livadă-livezi, ladă-lăzi, lună-luni, ligă-ligi, muncă-munci, mătură-mături, măsură-măsuri, moarăntori, nucă-nuci, opîncă-opinici, plată-plăți, pungă-pungi, primăvară-primăveri, pradă-prăzi, piedică-piedici, pieptănătură-pieptănături, polcă-polci, poticneală-poticneli, pictură-picturi, remorcă-remorci, ridicăturăridicături, săpătură-săpături, scândură-scânduri, sculptură-sculpturi, scurmătură-scurmături, strigătură-strigături, scară-scări, șuncă-șunci, surâsuri, talancă-tălănci, talpă-tălpi, umplutură-umpluturi, uscătură-uscături, urătură-urături, vamă-vămi, vrajbăvrăjbi, vrajă-vrăji, vară-veri. Și tot ca cele de mai sus, boală-boli, școală-școli. Tehnica limbii cere scurtime și scurtimea e ușurință, înlesnire. Să scurtăm vorba nu s’o lungim. De aceea în loc de considerațiune, imitațiune, invențiune, fabricațiune, corupțiune, direcțiune, petițiune, constituțiune, invitațiune, instrucțiune, — zicem mai cu înlesnire, considerație, imitație, invenție, fabricație, corupție, direcție, petiție, constituție, invitație, instrucție. Sau, în loc de românească, rusească, grecească, turcească, bulgărească,— zicem mai cu înlesnire, română, rusă, greacă, turcă, bulgară. Precum și în loc de învârtesc, împărtășesc, târguiesc, bănuiesc, constituiesc, — zicem mai cu înlesnire, învârt, împart, târgui, bănui, constitui. Din acest punct de vedere ,adică pentru o mai mare ușurință a vorbirii, am să caut să zic și să scriu boli și nu boale, școli și nu scoale. Muzica limbii cere sonoritate, echilibru fonetic și o accentuare normală, naturală,neforțată. 4 Dacă ești afon, nu te poți asculta și n’auzi cum sună cuvântul, ca să poți înțelege de ce limba părăsește pluralele în e ale categoriei de cuvinte în discuție, uită-te în oglindă, privește-ți mutra și sforțările gurii când le pronunți., Ținând seamă de uzul limbii nu poți zice, nici scrie, biserice în loc de biserici, budince în loc de budini, nuce în loc de nuci, munce în loc de munci, moare în loc de mori, scare în loc de scări, — iar acolo unde în uzul limbii avem ambele plurale, ca boale-boli, școale-școli, groape-gropi, pomene-pomeni, nisperuini, sarcine-sarcini, cane-căni, căciule-călciuli,— pronunțați-le pe sinele și pe altele, ascultați-vă, priviți-vă sforțările și videți în urmă ceaveți de făcut, ce aveți de ales. Limba este organism viu, evoluează și se adaptează. Erudiții și filologii să nu ignoreze că,„o limbă, — cum spunea Titu Maiorescu, — nu este rezultatul vreunei convențiuni între oameni învățați, ci este un product instinctiv al poporului”. N’am intenția prin aceste câteva rânduri să-l determin pe d-l profesor agregat Poenaru Căplescu să-și schimbe scoarțele cărții sale, numai cât că n’ar fi rău, să știe că acordul d-sale cu d-l Pisani n’are mare valoare. " o ■ , GRIGORE LOHAN ! 4