Familia, 1886 (Anul 22, nr. 1-52)
1886-10-26 / nr. 43
ORADEA-MARENAGYVÁRADJ Ese in fiecare duminecă. I Ir. 41 ANUL XXII. Prețul pe un an 10 fl. Pe ‘/2 de an 5 fl.; pe ‘/1 de an 2 fl. 70 cr. 26 octombre st. v. Redacțiunea in 1886. 7 novembre st. n. Közép-utczit nr. 395. Pentru România pe an 25 lei. Curtea-de-Argeș. tjtguuanu ’n timpuri de resbue ifcPentru-al seu term din moşi-strămoşi ! Versa tot sângele-i şiroe, De se umbriă sub nouri roşi. El inclina mândra sa frunte Numai la cer, voind pe loc Să stee ’nalt, pecât un munte, Intre-a lui tera şi ’ntre foc. Apoi in timpuri de cădere, Cât eră cerul nendurat, El sta pe gânduri in durere De mari nisipuri răzimat. Şi ascultă plin de uimire Glasul lor tainic şoptitor, Ce-i pomenit de-a lui mărire Şi in trecut şi ’n viitor. Românu ’n timp de resuflare Cu al seu paloş vitejesc Clădir mult trainice altare Sub scutul Domnului ceresc, Ca să privescă lumi şi sere Cum nemul seu şi-a lui clădiri In veci remân neperitoare Printr’ale lumii sguduiri. Cum, de măsura mult mărâţă A numelui ce-a moştenit, El sta cu saartea-i faţă ’n faţă, Ea crâncenă, el neclintit! Er’ când suflă vânt de peire, Cum el in care-i falnic sta, Şi pentru a ţerii mântuire Vântul opiiă şi-l înfruntă. Curte de Argeş ! ca şi tine Aproape-a fost el de mormânt, In ochii liftelor străine Păreaţi voi şterşi de pe pământ; Dar’ cât un stâlp e in piciore, Nu cade templul dărâmat, Şi nici un neam viteaz nu moare Cât el mai are-un fiu bărbat. Un singur om de vieţă tare Portă un sin mii de omeni tari, Precum o ghindă ’n cage-i are Un verde codru de stejari. Er’ prin iubirea de moşie Şi prin credinţă ’n Dumnedeu Un om plăteşce cât o mire, Stăpân pe viitorul seu. Aşă tu, Curte legendară, Aşa tu, drag român popor, In cursa sortei mult amară V’aţi dat un sacru ajutor, Şi étave adier’ cu fală Strălucitori prin har ceresc, El sub o mantie regală, Tu sub veşmântul îngeresc. El vine-o! sfântă mănăstire, Cu braţele pline de cununi, După trei secoli să te-admire Ca pe-o minune ’ntre minuni. O! monument, sortea ţi-e mare! Sub naos Domn ai fost clădit, Şi ’n mândra-ţi nouă realtare Adi sub un Rege eşti sfinţit! Priveşce ’n giur, priveşce ’n zare, Umbrele mari a celor morţi, Care-ţi trimit o închinare De pe-ale veceniciei porţi. Mărirea ta este deplină, Geniu a fost numele teu : Eşti demn de-o naţie creştină, Eşti demn locaş de Dumnedeu! Vasile Alecsandri. O viaţă perdută. — Novelă. —Incheiare.După ce o am înmormântat pe mama, am mai stat câteva săptămâni acasă, de am aşedat pe bieţii orfani la cunoscuţi şi omeni buni şi am arangiat unele şi altele afaceri familiare. Ocupaţiunea mea vi se me sili să plec inapoi, de unde am venit, ca să-mi văd de lucruri și să me pregătesc la crunta chiemare ce me așteptă. In zădar tote. Am jurat, trebue s’o fac. Și cu cât me apropiam mai mult de locul, un-43