Gazeta Învățământului, 1969 (Anul 21, nr. 976-1023)
1969-11-21 / nr. 1018
Proletari din toate tarile, unifi-vul Anul XXI Nr. 1018 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURA Vineri 21 noiembrie 1969 4 pagini 25 bani Căi operative și eficiente informare și perfecționare didactică. Buletinele inspectoratelor școlare Cercetînd modalitățile prin care pot asigura un randament cit mai înalt activității lor, mai multe inspectorate școlare județene au recurs în ultima vreme la editarea periodică a unor „Buletine informative“ sau „metodice“ care își propun să contribuie la lărgirea formelor și mijloacelor de îndrumare a personalului didactic. Inspectoratele școlare ale unor județe ca Prahova, Brașov Galați, Brăila ș.a. au îmbrățișat această inițiativă care nu a întîrziat să se dovedească a fi de reală utilitate. Pentru înțelegerea profilului publicațiilor editate de inspectoratele școlare județene este edificatoare o comparație. Să privim „Buletinul informativ“ editat de inspectoratul școlar al județului Prahova. El își propune să dirijeze atenția cadrelor didactice către acele compartimente ale informării solicitate îndeosebi de profesia lor. Același buletin rezervă un important sector prezentării și comentării experienței pedagogilor din județ, precum și a rezultatelor valoroase ale școlilor. Fiind „informativ“ și redactat pentru uzul intern al școlilor el și-a propus totodată să cuprindă și alte probleme care interesează personalul didactic — instrucțiuni, dispoziții și comunicări privind viața școlară. Pe de altă parte, „Buletinul metodic“ al inspectoratului școlar al județului Galați își propune să „realizeze popularizarea experienței pozitive a cadrelor didactice din județ și să combată unele carențe semnalate în desfășurarea procesului instructiv-educativ“. Dacă ar fi să optăm între cele două tipuri, formula buletinului prahovean ni se pare preferabilă pentru că acesta reușește să se constituie ca o publicație cuprinzătoare, menită să răspundă unei largi game de preocupări profesionale și ca un instrument practic îndemîna de lucru la profesorilor. Categoric, nu contestăm utilitatea observațiilor concrete pe care le prilejuiește analiza cuprinsă în lecțiilor celălalt tip de buletin, totuși, această formulă de editare ne apare oarecum monovalent față de ceea ce ar putea să fie un atare buletin. Oricare ar fi însă formula și profilul adoptat, noua modalitate publicistică, utilizată în ultima vreme de către inspectorate oferă celor ce îndrumă învățămîntul largi posibilități și variate de a-și duce la bun sfîrșit îndatoririle. Este de ajuns să amintim Inițiativa inspectoratului școlar județean Brăila de a publica un îndrumar orientativ asupra profilului liceelor de specialitate, al școlilor de specializare postliceală, al școlilor profesionale și al institutelor de învățămînt superior sau pe aceea a inspectoratului școlar al județului Prahova de a publica o „bibliografie de recomandare“ privitoare la metodica predării istoriei. Culegeri de creații ale cadrelor didactice Creația științifică, pedagogică și literară din ce în ce mai amplă și mai valoroasă a cadrelor didactice din toate județele țării solicită multiple căi de afirmare. In rîndul acestor forme de popularizare a activității creatoare s-au înscris, recent, culegerile științifice de culturalcreații ale corpului didactic. Culegerea intitulată „Școala bîrlădeană“, editată de Comitetul sindicatului învățămînt, este o înmănunchere de astfel de lucrări ce atestă preocupări cu caracter literar, artistic și științific. Ea relevă sfera multiplă a cercetărilor întreprinse de profesorii și învățătorii bîrlădeni, pe tărîm istoric, arheologic, etnografic, cultural, în domeniul lingvisticii și al științelor naturii, ca și preocupările de creație artistică ale acestora. Firește, o pondere însemnată în economia culegerii o ocupă problemele privind pedagogia și învățămîntul. * Mijloace moderne, științifice, dinamice, cuprinzătoare, publicațiile sub forma diferitelor buletine, a culegerilor de comunicări, a caietelor și scrisorilor metodice etc. constituie în munca întregului corp profesoral un auxiliar prețios care poate contribui la ridicarea calității și eficinței informării și îndrumării, și implicit, a procesului de învățămînt Detaliu arhitectural din noua sală de sport pusă la dispoziția elevilor din orașul Gh. Gheorghiu-Dej ■ Legătură cu practica in predarea geografiei - pag. 2 ■ Forme de participare la creația științifică-pag.3 ■ Pe ce căi modernizăm formația matematică - pag. 3 «"ti. » m rezolvată: CONDIȚIA MATERIALĂ A LICEELOR INDUSTRIALE • E mai dificilă stabilirea unui amplasament decit construcția unui liceu ? • Către elaborarea unui proiect-tip diferențiat • Rezolvă, un aștepta imperativ al activității actuale a conducerilor de școli • In prima sală, după holul de la intrare, se află cabinetul de desen, în stînga lui laboratorul de chimie și fizică, apoi laboratorul de încercarea metalelor și de tehnologie, iar jos atelierele de mașini unelte și lăcătușerie... Așa arată Liceul industrial de construcții de mașini din București. Dar numai pe planșeta proiectantului. (E drept, are aici o vechime de aproape doi ani). In realitate, liceul este oaspetele tolerat Școlii generale nr. 76, cu care îmai parte cîteva încăperi, după ce a fost chiriașul, nu prea dorit, al unei alte gazde, tot o școală generală. Despre laboratoare și cabinete de specialitate, evident, nici nu poate fi vorba în asemenea condiții. Este acesta un caz cu totul singular ? Din păcate, nu. Deși au intrat în al patrulea an de studii, o serie de licee industriale nu dispun de condițiile materiale pentru desfășurarea corespunzătoare a învățămîntului de specialitate. Astfel, Liceul industrial de construcții de mașini din Arad, care conform graficelor stabilite trebuie să primească un local nou la sfîrșitul acestui an (local care abia a trecut de stadiul fundațiilor), fost mutat de către forul său tutealar — Consiliul popular județean — într-un alt sediu provizoriu numai cu o zi înainte de începerea anului școlar. In condiții care nu asigură o activitate specifică eficientă se află și liceele industriale de chimie din Brăila și Turda. Liceul industrial metalurgic din Galați și altele. Cum este posibilă o asemenea situație precară a unor școli (care contrastează flagrant cu condițiile asigurate unui număr important de alte licee industriale) cînd, potrivit hotărîrilor de partid și corespunzător misiunii încredințate în cadrul sistemului nostru de învățămînt, liceelor de specialitate ca pepiniere de cadre pentru producția industrială le-au fost alocate sume importante pentru investiții. Numai pentru anul 1969 investițiile prevăzute pentru dezvoltarea bazei materiale a învățămîntului profesional și tehnic au depășit suma de 490 milioane lei, din care o parte însemnată a revenit liceelor de specialitate. Construcțiile și dotările realizate pe primele nouă luni ale acestui an au fost însă numai în valoare de 292 373 000 lei, adică doar 59,5 la sută din totalul fondurilor alocate. Ritmul lucrărilor desfășurate prezent nu dă nici o speranță priînvind recuperarea acestei întîrzieri, ci dimpotrivă. Să ne oprim la cîteva exemple semnificative. Mai întîi, cazul Liceului industrial de construcții de mașini din București, la care ne refeream la începutul acestor însemnări. Creditele pentru această investiție au fost deschise încă de la începutul anului 1968, fiind alcătuit și proiectul preliminar. De atunci și pînă astăzi forul tutelar al acestei școli — Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, prin direcția de învățămînt — împreună cu Consiliul popular municipiului București nu au revalșit să stabilească amplasamentul școlii (! ?). Acum se pare că, în sfîrșit, a fost desemnat un asemenea amplasament, dar în așa fel încît prin el însuși să constituie un „casus belli“, o nouă sursă de întîrzieri. Preferăm să fim considerați profeți mincinoși, dar ne îndoim că terenul respectiv, care în prezent este ocupat de un mare depozit cu materiale de construcții, va fi eliberat la timp. Nu putem face abstracție nici decît va costa o asemenea mutare a depozitului. Este greu de crezut că în întreaga zonă industrială a uzinelor „23 August“, „I.O.R.“ și „Republica“, unde se solicită amplasarea liceului pentru a dispune de condiții de practică, nu s-a putut găsi un teren de construcții efectiv liber. Tot datorită nedesemnării amplasamentelor a trebuit să fie amînată pentru anul 1970 începerea construcției Liceului industrial energetic din Sibiu. Calea către clarificarea situațiilor care au determinat condiția materială precară a unor licee industriale este plină de aparente paradoxuri care, în fond, constituie doar o evidentă lipsă de perspectivă în responsabilități și înfundarea în soluții administrativ-birocratice. Să o conturăm metodic, chiar cu riscul de a reduce acurateța literară a acestor însemnări. 1. Condițiile de funcționare și dotare a liceelor industriale sunt direct proporționale cu preocuparea forurilor tutelare față de acestea. Dovezi elocvente în această privință sunt liceele de industrie ușoară din Cisnădie și Iași care dispun, datorită preocupării ministerului de resort, de condiții dintre cele mai bune pentru desfășurarea secțiilor de specialitate și a aplicațiilor practice. O preocupare constant pozitivă pentru întărirea bazei materiale a liceelor industriale este vizibilă și în activitatea direcției de specialitate din Ministerul Energiei Electrice : liceele energetice din Constanța, București, Iași, Craiova, și Cluj dispun de condiții bune de activitate fie în localuri proprii, fie în cadrul unor grupuri școlare, iar pentru Liceul industrial energetic din Sibiu, care urmează să fie construit, se depun insistente stăruințe pentru trecerea de la fazele preliminare la faza de construcție propriu-zisă. In schimb, în activitatea celor două școli depinzînd de Ministerul Industriei Metalurgice se resimte o AL. CIUCA (Continuare in pag. 3-a) Corelația: noțiuni— sentimente — deprinderi Convergența necesară a procesului instructiv cu cel educativ este recunoscută ca o axiomă, îndeosebi în condițiile socialismului cînd formarea pentru muncă și viață a noilor generații presupune și impune construirea unei personalități multilateral dezvoltate sub raport profesional, dar și socialideologic, politic, etic și cetățenesc. In acest sens, unul din imperativele majore evidențiate cu claritate de partid este acela al creșterii rolului și eficienței muncii educative în rîndul copiilor și tinerilor, îndeosebi documentele Congresului al X-lea al P.C.R. și cuvîntările tovarășului Nicolae Ceaușescu adresate tineretului au subliniat limpede că atît cerințele actualei etape cit și perspectivele pentru care este pregătit tineretul, impun ca obligatorie adoptarea și realizarea acelui complex de măsuri care să așeze munca de instruire și educare a noilor generații pe baze științifice, în raport cu noile posibilități și cerințe. Cred, așadar, că necesitatea și importanta îmbunătățirii aportului educativ al școlii, familiei, Organizației de pionieri și de tineret — sunt evidențe care nici nu mai trebuie discutate. Cum să facem însă ca această complexă și multiformă activitate să dea cele mai bune rezultate, spre ce obiective concrete prioritare trebuie ea să se îndrepte, care trebuie să fie conținutul și care modalitățile optime de realizare a acestei educații — iată probleme care impun, prin prisma experienței acumulate, un schimb viu de idei, confruntări de opinii, masuri bine gindite și, mai ales, acțiuni sistematice. Nu vom putea soluționa aceste probleme dificile fără a recunoaște existența unui anumit paradox al muncii educative a cărui neglijare duce în practică la destule minusuri și greutăți. Astfel, pe de o parte, activitatea educativă trebuie să se „ridice“ la nivelul capacităților, intereselor și preocupărilor unei generații care — mai ales pe planul volumului de informații — se poate caracteriza printr-o mai rapidă maturizare. Copiii și tinerii de astăzi nu mai sunt la fel cu cei de acum 10—15 ani, și se deosebesc și mai mult față de cei din urmă cu cîteva decenii. Ei sunt mai maturi din punct de vedere psiho-fizic. Vîrsta pubertății coboară și accelerează ritmul și gradul de formare a conștiinței, a personalității, a aptitudinilor și intereselor copiilor. Această maturizare este pregnantă și pe celelalte planuri, din punct de vedere al intelectului, al receptivității, al capacităților. Nu poate fi neglijat nici faptul că acum, la noi, există o generație care, în cele mai multe familii, crește o dată cu televiziunea. Prin televiziune ajung la copii informații directe, în urma cărora ei își formează deprinderi de receptare care au implicații asupra modului de a gîndi și de a se comporta. Am amintit un singur aspect, ca să nu mai vorbim de efectele complexe ale proceselor de industrializare, urbanizare, de intelectualizare de a populației. Ca atare, avem de a face cu un material mai „matur“, cu o generație de copii și tineri care au o capacitate mai mare de receptare, un bagaj mai bogat de cunoștințe, interese și preocupări mai variate. Pe de altă parte, avem de „coborît“, într-un anumit sens, conținutul și formele de activitate educativă la un nivel real, pentru că așa cum se știe, în trecut, sau pe temele educației ideologicecotâțenești folosit metode care copiau în foarte multe privințe activitățile adulților și mai ales părțile proaste ale acestor activități. Paradoxul în aceasta constă: avem pe de o parte un material uman care are un nivel mai ridicat decit știm să-l apreciem, dar, în același timp, avem o activitate care nu concordă cu acest nivel și cu specificul vîrstei copiilor și tinerilor. Mă voi referi aci doar la un aspect al acestei probleme și anume la corelația : noțiuni — sentimente — deprinderi care mi se pare hotărîtoare pentru adaptarea muncii educative la nivelul real, diferit pe vîrste și alți parametri, al copiilor și tinerilor și, totodată, pentru atingerea obiectivelor muncii educative prin forme cu adevărat eficiente. Căci, îndeosebi atunci cînd, în ansamblul preocupărilor legate de formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste a tinerilor, ne referim la rolul educației ideologico-cetățenești trebuie să avem în vedere însumarea momentului cognitiv, afectiv și praxiologic în raporturi diferite la diferitele vîrste. Formarea conștiinței politice, ideologice nu poate fi decît rezultanta unui proces de durată, desfășurat prin multiple forme, utilizînd variate mijloace : ea presupune dobîndirea unui bagaj național căci o anumită viziune asupra lumii, o concepție politică despre istorie, societate etc. nu se pot construi in afara sistemului de categorii proprii acestor domenii ale cunoașterii și acțiunii umane. Tocmai în acest sens există acea intimă legătură dintre activitatea ideologică și cea culturală subliniată la Congresul al X-lea al P.C.R. : „In concepția noastră — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — educația socialistă, conștiința socialistă implică atît cunoașterea temeinică a ceea ce este valoros în domeniul culturii, științei și tehnicii contemporane, stăpînirea deplină a profesiunii cît și însușirea concepției filozofice despre lume și societate a partidului nostru — materialismul dialectic și istoric — formarea unei atitudini cetățenești înaintate“. Se înțelege că pentru adolescenți și tineri problema are implicații cu atît mai profunde : activitatea de educare ideologică - cetățenească trebuie pregătită și împletită, mai ales la vîrstele mici, cu o activitate culturală menită să asigure temelia de cunoștințe absolut necesare pentru asimilarea ulterioară a noțiunilor politice și ideologice, pentru formarea unei concepții și conștiințe. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că pentru desfășurarea acțiunii educative trebuie așteptat momentul în care tinerii au pe deplin formal, acest bagaj de cunoștințe. In primul rînd, prin scopurile și caracterul său, procesul de educație comunistă este în oricare din formele sale ideologic, politic prin însăși esența sa (la raportul dintre implicit și explicit în acest proces s-a referit într-un articol precedent tov. P. Pinzaru). Dar, mai cu seamă, pentru că în afara unor noțiuni și cunoștințe elementare cu caracter politic a căror transmitere se poate — și trebuie — făcută, treptat, încă de la vîrste mici— procesul educației comuniste se realizează pe întreg parcursul său, și mai ales în primele sale faze, prin dezvoltarea sentimentelor și acțiunilor. Au dăunat și dăunează mult eficienței educației copiilor și tinerilor excesul de verbalism, tratarea abstractă a temelor, în detrimentul dialogului viu, al problematizării ideilor și, mai ales, în detrimentul activităților care pun în mișcare nu numai intelectul ci și sensibilitatea și le conferă puterea de convingere a experienței trăite. Voi lua un exemplu: cred că munca educativă a organizației de pionieri își poate realiza obiectivele și caracterul ei ideologic și politic în primul rînd prin participarea copiilor la viața organizației. Prin adeziunea pe care școlarul și-o dă intrînd în organizația pionierilor ca organizație comunistă a copiilor, prin faptul că, în cele mai neînsemnate activități practice, pionierul se interrelaționează cu ceilalți membri, se realizează cea mai bună educație politică și ideologică. Esențial este desigur ca fiecare pionier să fie ajutat, conform capacității vîrstei sale, să înțeleagă semnificația acestui act și a acestei activități, sensul calității sale de pionier, drepturile și datoriile sale — ceea ce presupune ca el să se simtă cu adevărat membru al organizației sale. De aceea, în documentele de partid care privesc organizația de pionieri, și, respectiv, de tineret, această problemă este pusă atît de pregnant și se insistă ca fiecare membru al organizației să fie conștient de a aparține acesteia, de a-și da adeziunea pentru hotărîrile pe care ea le ia, de a participa efectiv la luarea deciziilor și la FRED MAHLER secretar științific al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului (Continuare în pag. 3-a)