Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-01-24 / nr. 10

Redactiunea si Administratiunea: Braaiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ eae Mercurea. Vinerea si Duminec’a. SPretl-u-l-u. a.'tooixa.xxxeM.t’u.l'u.l : pe anu anu 10 a., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. * Nr. 10. ineca 24 Ianuariu 5 Februariu Se pren.u.meia. a postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. •A.xxvLM.dlu.rl.le z unfa serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. H 882 Acte arbitrarie solgabirâesai. B r a s o v u, 24 ianuariu 1882 Oratorii de frunte ai partideloru maghiare din dieta ’si-au data silinti’a a dovedi, că libertatea de care se bucura nationalitatile in Ungari’a ar fi unica in feliulu ei. Si noi dicemu ca este unica, dar nu in intielesulu ce ar’ voi se ilu de Maghiarii. Déca legile, cari mai cuprindu cate o dispositiune favorabila pentru nationalitati s’ar’ esecuta in modu conscientiosu, atunci suprematistii maghiari ar’ mai avé unu pretecstu celu pusinu de a dice ea n’au intentiuni rele fasia de nemaghiari. Dér de „libertatea1*, cu care se lauda ei astadi Dumnedicu se ne fereasca! Candu fiacare functionariu de statu maghiarii — si gratia semitului de dreptate alu părintescului guvernu adi nu mai avemu decâtu numai funcționari de statu maghiari — candu ori si ce pecatosu de solgabirăiasiu cuteza a ’si bate jocu de legile in fiiniia; de câte ori este vorba de a nimici alegerea unui Romaim si a face possibila alegerea unui Ungurii, c’unu cuventu a servi interesseloru particulare maghiare , candu o asemenea creatura fara plin de semitu de dreptate si de ecuitate se crede inca a fi comîsu o fapta laudabila calcandu legea pentru interessele mârsiave ale vrunui fiiu decadiutu alu rassei domnitore si se astepta a fi remuneratii pentru faptele sale illegale de catra cei ce sunt chiamati a supraveghia fidela esecutare a legiloru — atunci, daca d. Desider Szilágyi ce va voi, nu mai note fi vorba de „libertate“ pentru Nemaghiari. Sciu ce ne voru respunde cei dela „Ellenzék“ din Clusiu. Ei ne voru duce, si noi Kossuthianii suferimu sub relele administratiunei de fasia si noi ne plangemu contra acteloru arbitrare ale celoru dela guvernu. Densii inse nusi-au datu niciodată silintia se esamineze lucrulu mai de aproape sau mai bine dusu nu voiescu se cerceteze mai afundu. Arbitriulu de care sufere adi opositiunalulu unguru e flore in palaria, o certa trecétoare intre doi insi cari se certa asupra unei prade, fiindu-ca unulu pretinde ca a capetatu o parte prea mica, pre candu celalaltu ’si-a retienutu prea multu; arbitriulu vise, ce ne bântuie pe noi Romanii este realu si primejdi’a cea mai mare ce a pututu veni asupra capului nostru, este insasi hidos’a persecutiune ce trebuie se hindure acela, care fiindu eschisu dela impartiel a pradii, pretinde se i se dé si lui partea ce i se cuvine. Déca opositionalii unguri se prefăcu a fi cam intr’o urechia si simulandu o naivitate, ce le sié de forte reu, sustienu, ca no Nemaghiarii n’am avea cause mai multe si mai grave de a ne plânge in contra guvernului actualii ungurescu, decâtu ei, atunci se folosescu de-o apucătura a siretieniei vulgare unguresci, ce nu pote face onoare unei partide, care pretinde a fi seriosa si a lupta pentru binele si fericirea tierii! Se nu ni se dîca, ca actele arbitrare solgabirâesci ar’ fi numai sporadice, si ar’ lovi pe toti locuitorii fara deosebire de nationalitate intr’unu felin. Esperienti’a ne arata din contra pe fiacare di, nu numai, ica arbitriulu este adi regul’a, nu esceptiunea, ci câ elu mai e indreptatu si in contra nostra a Romaniloru in specialu. Idee a • de statu maghiara, asia cum se intielege si cum se practica la noi in tiera, nici nu se poate sustiené altfeliu decâtu prin arbitriu. Nu ne este greu a dovedi acést’a. In Ardealu cu deosebire fiacare Romaim, care ca unu ornu de omenia si de. caracteru isi iubesce limb’a si nationalitatea ’si-n opera cil toate armele legale, e declaratii de catra cărturarii maghiari, fara deosebire de partida, de unu oriu periculosii desvoltarii statului. înaintea Maghiariloru scopulu statului ungara este de a promova si apera numai si numai interessele maghiarismului. Unu primariu seu unu notariu comunali care, basatu pe dreptulu ce i’lu da legea de nationalitate, se folosesce de limb’a romana in oficiulu seu, vine ipso facto in collisiune cu aceste interessé. Déca statulu e numai maghiarii si urmaresce numai scopuri maghiare, atunci e naturalu câ nu mai are nici unu intieresu câ in elu se fia scutita si intrebuintiarea limbeloru nemaghiare. Maghiarismulu are interesu de a se lati, nu vise de a ’si pune elu insusi stavila progressului seu. Asia dér’ atâtu escentriculu Otto Hermann, din stang’a estrema, câtu si „moderatulu“ Desider Szilágyi din opositiunea reunita, precum si sîretulu siefu alu partidei guvernamentale ministru-presiedente Tisza au vorbitu „gogosi“ candu au sustînutu, câ legea de naţionalitate s’ar’ respectă si câ ar’ oferi unu scutu poporeloru nemaghiare. Deca solgabirâiloru din tiera li se spune pe fiacare dî, câ statulu e numai alu Maghiariloru si câ prin urmare fericirea lui consista numai in latîrea si ’n intarirea maghiarismului, nu se mai poate astepta dela ei câ in contactulu loru cu comunele se respecteze acele dispositiuni ale legiloru esistente, cari sunt de natura a impedeca selatarea limbei maghiare. Si apoi la câte abusuri in interesu particulara nu va deschide usi’a ministrulu inchidiendu si ochii inaintea violariloru de lege, ce se comitu sub cuventulu aperarei interesseloru maghiarismului? „Dela d. vice-spanu am capetatu rânduiela ca pe N. N., ori vreți ori nu vreți, trebuie selu alegeți!“ Aceast’a „porunca” a unui solgabireu din comitatulu Huniadóarei, este formula stereotipa a arbitriului, de care e bântuita adi poporatiunea romana. N.N. este negresitu omulu, creatura, instrumentulu, papusi’a maghiarismului, elu „trebue“ dér’ se fia alesu si contra legei. Astfeliu „Maria S’a4, solgabireulu din cerculu Deesiunui, cu tóate ca nici dreptu n'a avutu se intervină directu, a restumatu in modu arbitrara alegerea legala a unui notariu cercualu romanii, din causa, ca unu prietenu alu lui din vitima lui Arpad a uitatu se faca reclamatia la timpu, ca se fia inscrisu si elu in listele electorale ale representantiloru comunali. Poate ca la viitorea alegere cu ajutoriulu unei alte illegalitati va reesi candidatulu, care se sce servi mai bine causei maghiarismului. IF OILETUII-a. R a d u c a n u. *) Faia verde salba mole, Căpitane Raducane, Cobora din dealu la vale Câ-ti mare murgu de tómé! 5 —■ Las’ se moara la pusthii, Câ mai amu optu bidivii Si mai amu pe venetulu, Care ’mi porta sufletulu Si mai am pe negru mare, 10 Care me duce calare! — Fata verde salba mole, Căpitane Raducane, Cobora din dealu de vale Ca ti’am gâtitu de mâncare! 15 — Strînge mas’a nu manâncu... Pune siau’a se me ducu, Se me ducu la Câmpu-lungu, Se’mi aiegu unu calu porumbu, Scurtu în gatu si lungu în trupu, 20 Cum’a sé-i de de pamentu, Sioimuletiu se’mi placa mie, Cum e bunu de haiducie! — Fata verde salba mole, Căpitane Radueane, 25 E vai de dîrele tale... Poter’a-i colea pe vale! *) Dintr’o colectiune de poesii poporale făcută de d-nii I. U. J a r n i k si AndreiuBarseanu, netiparita inca. — Las’ se vie, las’ se vie, Mórtea de scire sé-i scie, Câ mi-e flint’a ghintuită 30 Si’mi e mân’a otielita ; Las’ se vie, las’ se vie, Corbii de scire sé-i scie, Câ de venitu o veni, Ca nu sciu cum o porni! 85 Fóie verde salba mole, Căpitane Radueane, E vai de dîrele tale... Te topesci in inchisoare. — Bata-ve crucea ciocoi, 40 De-asi mai scapa dela voi, Se me tragu la codru oara Si se făcu dreptate ’n tiera; Candu oi vedé omu saracu In chimiru mân’a s’o bagu 45 Si de chinu si vai se-lu scapu, Ear’ de-oi întâlni ciocoiu De pele se mi-lu despoiu Si se făcu din ea cimpoiu! Calulu Radului. Pe drumulu Belgradului Mere murgulu Badului, Din piciore scânteindu, Din gura para tîpându, 5 Cu frâu galbenu in piciore, Cu siau’a ’ntorsa sub fele; Maieuliti’a Eadului, Eadului vitezului, Murguletiu câ-hi vede 10 Si din graiu asie-i grâiu: ,,Murgule calu minunatu, „Cu vinu rosiu adapatu, „Cu lapte dulce ’ngrasiatu „Pe Eadu un’ l’ai lasatu ? 15 — „Nu te maica, superu „Trista veste d’ei afla. .. „Pe Eadu reu Taru lasatu „La porta, la Tiarigradu, „Unde Turcii Tor’ taiatu.“ 20 Biat’a maica lesina Si tardiu candu se trezea, Murguletiulu blastema: „Murgule, fi blastematu „Cu ficiorulu ’mi-ai lasatu 25 „Pe locu tare departatu, „L’ai lasatu „Neingropatu, „Cu pamentu neinvelitu, „Fara locu de odihnitu! 30 Murgu capu ’n rosu pleca Si cu jale necheza: „Nu te, maica, supera „Si nu me mai blastema, „Cu dragutiu ficiorulu teu 35 „Si vitezu stapânulu meu „Cu pamentu-i invelitu „Si-i cu locu de odihnitu. . . „Turcii cum mi Tor’ taiatu „Eu cu copit’a-amu lucratu 40 „Pena groap’a i-am gatatu „Si intr'ins’a Tam ingropatu!