Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)

1885-01-24 / nr. 19

REDACŢIENEA ŞI ADMINISTRAŢIEI!EA : BRAŞOVfJ, piaţa mare Nr. 22. .tJAZETA“ IESE ÍN FIECARE pi. Pe uni ani 12 fior., pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLVIII. 0 , , , H. O seria garmondd­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisorî nofrancats nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămbtu. N* 19. Joi 24 Ianuariu (5 Februar­iu) 1885. Ce mai vom Cluşienii dela noi? Braşovu, 23 Ianuasiu 1885. Spuneţi-ne, pentru Dumnezeu, ce se facemu ca se mai îm­blân­fimă ura Maghiariloră Clușieni? Cum să ne mai purtămă și ce se mai începemu, ca se se mai potoleascá furia și se se așette veni­­nulu acestom nedumeriți? Ori dorii de dovecieci de ani, de când mergu ei la coada coloanei puternicilor­ din Ţara unguresca, nu le-amu facutu destule pe voia? N’amu rémasu „liniştiţi“ la 1865, când ei au plămădiţi! şi au sevârşită primula atentată în contra esistenţei neamului nostru în Transilvania? N’amu îngăduită noi atunci ca să jucămă rolulă de privitori muţi faţă cu uneltirile loră fusianis­­tice, luândă afară declaraţiunile, ce le făcurără prin judeţe, cari înse n’ajunseră nici la cunoscinţa Tronului nici la aceea a monarchiei şi a străină­tăţii, precum şi votulă separată ce l’au dată în dieta feudală din Cluşiu câţi­va deputaţi, cari s’au strecurată ori au fostă strecuraţi în acea dietă fără consâmţemântulă naţiunei nóastre? N’amu stată „liniştiţi“ şi mai târziu când ni s’a spusă totă din partea intriganţiloră loră, că voia prea înaltă a Majestăţii Sale este, ca se le ajută să se dărime autonomia ţerii? Nu le-amă lăsată după aceea încetulă cu încetulă totă terémur, în judeţe, ba până şi în comune, luptându-ne totă ca raculă, în retragere, şi mângâindu-ne mereu cu protestele nóstre, ce nu le autoise nimenea, şi cu aceea, că Tronulă ne va ajută, Tronulă, care nu sciea şi nu scie nimică de suferinţele şi de plângerile nóastre? Nu facem s ore noi tolă numai pe voia ne­­împăcaţilor­ din Cluşiu, când suferimă­­filnică loviri peste loviri, fără a ofice nici cârcă, când ni se impune limba maghiară în contra legiloră esistente, ni se dau hărţii şi răspunsuri unguresc! în contra legiloră esistente, se cere să mărturi­­simă chiar unguresce în contra legiloră esistente, fără ca se protestămă cum se cuvine, cu armele legale, ce ne stau la disposiţiă, ca se răsune ţara şi lumea de plângerile noastre? Nu împlinimă noi dorinţa loră, când şi în biserică începemă a adoptă aceasta metodă de a suferi cu resignare mută călcarea vădită a drep­­turilor­ noastre, când capii noştri bisericesei tacă şi înghită găluşcile fierbinţi, ce li le presentéză d. Trefort, şi când fiii bisericei privescă în apatiă la aceasta, ca la o comedie nevătămătdre ? Amă crede că Cluşienii potă fi mulţumiţi cu resultatele dobândite în luptă cu noi, căci pe când buletinele noastre înşiră mereu la morţi şi răniţi, combatanţii din tabăra loră dau totă în carne vină, fără ca să sufere decâtă mici con­­tusiuni. Şi nici nu poate fi altfel­, când adversarii noştri, susţinuţi de stăpânire, înaintază în şiruri compacte, necruţândă nimică ce le stă în cale, ei noi proclamămă solidaritatea naţională, însă înaitămă numai „treptată,“ unulă câte unulă, de capulă său, uitându-ne cu sfiela aci în drept­a aci în stânga şi întrebându-ne la fiecare pasă că ce va­­fice la asta teribilulă Tisza, ori nepreţui­­tulă său colegă Trefort, ori fişpanulă, ori „mă­ria sa“ solgăbirăulă, ori notarială cu mustăţile răsucite? Par’că ei ară fi ţara şi legea şi par’că nu ară fi numai nisce servitori ai ţărei şi nisce păzitori — durere, destulă de răi — ai legiloră? Dar gluma la o parte, să ne spună fanaticii din Cluşiu că, după ce le-au succesă împreună cu fraţii loră de pe pusteua Ungariei a ne trânti la pâmântă şi a ne lega fedeleşă, ce mai vreau ei acum dela noi? Nu le ajunge cu atâta? De ce atâta turburare pe ei, când unulă sau altulă dintre bărbaţii noştri politici şi de li­tere ese la lumină cu câte ună sfatu sau propu­nere de a se înfiinţa vre-o reuniune economică sau literară între Români ? Ce vă mai potă strica astfelă de reuniuni, după ce aţi isgonită limba română de pretutin­­denea, aşa că nu i-a mai rămasă altă fărâmă de desvoltare, decâtă biserica şi şcolele nóastre con­fesionale, cari încă suntă într’ună mare gradă ameninţate ? Vă temeţi de reuniunea beletristică română ce a proiectat’o Dr. Silaşi din Cluşiu? Dar ce vă mai pote ea strică, după ce aţi cassată şi ca­tedra de limba română dela universitatea din Cluşiu ? Ar fi timpulă, ca se ne înţelegemă odată cu Cluşienii asupra unui punctă capitală: dacă ei nu suntă mulţămiţi nici cu ce au dobândită până acum; dacă nu le este de ajunsă, că le-au succesă de a ne aduce urâşi la starea de partă dinainte de 1848; dacă nu­ s’au săturată nici cu posturile ce le-au ocupată, ei esclusivă, în toata ţara, nici cu procesele grase ce le-au câştigată de ună lungă şiră de ani jucece în paguba po­porului română; dacă nu se mulţămescă cu toate acestea, ci voiescă se le dămă şi sufletulă din noi, să nu mai vorbimă, să nu mai scriemă şi cetimă, să nu mai gândi­mă românesce, să nu mai avem­ă bi­serică, scóle şi reuniuni românesci, atunci să stă­­ruiască ca să se casseze constituţia şi legile unguresci cu desăvârşire, să se proclame republica ungureasca cu dictatura d-lui Tisza şi să se aşette în toate un­ghiurile ţării ghilotine şi furci, ca pe timpul­ domniei de groaza a lui Robespierre în Francia, ca să cureţe odată nemula românescă de pe faţa pământului. Pănă ce însă nu se va ’ntâmpla aceasta, să ne permită „teribilii“ din Clusiu să dorimă — noi cei ce suntemă chrămaţi a lupta pentru drep­turile poporului română — ca să nu li se mai facă dumnealoră pe voia, să ne permită a stărui ca Românii noștri să se gândeasca mai multă la binele și la viitorul­ poporului română și să nu le mai pese deca prin aceasta voră incomodă pe unii sau alții dintre cei ce au luată în arendă puterea şi viaţa publică­ dinte în Oradea-mare în contra propagandei naţionale nemaghiare şi antisemite, n’au fostă activate, ba în tim­pulă din urmă nu s’a mai audită nimică despre ele, aşa că câştigă din ce în ce terenă părerea, că aceste mă­suri escepţionale au constată numai din anunţare. Când d. Tisza se ocupa încă cu acestă plană, ca făcută cu­noscută numai unui mică grupă ală credincioşilor­ săi. Afară de suspendarea tribunalelor, cu juraţi în tote ca­şurile de vătămare a onoarei în oficiu, era vorba atunci de confiscarea unor­ foi de cătră autorităţile politice, fără o funcţiune judecătorăscă premergătore sau o confirmare ulterioara a tribunalului, şi mai cu sămă pentru a se opri răspândirea discursurilor­ aţîţătore parlamentare prin­­fiare. In privinţa esecutării măsurilor­ amintite în urmă nici atunci, în acestă fidelă cercă, nu s’a putută ajunge la o înţelegere, şi fiindcă fără acestă disposiţiune cele­lalte rămână ilusorie, că­ fii totă proiectulă şi astfelă caută să se ajute cu legile esistente. Resultatul­ arată, că acesta a fostă o hotărîre înţelăptă, căci chiar în camera deputaţiloră devină espectoraţiunile cele mai sanguinice totă mai rari, fiindcă rămână fără efectă.« Corespondentură lui »N. freie Fresse« trebuia să comunice şi aceea, că d. Tisza ar fi vrută cu t6tă inima să ia măsurî escepţionale în contra Nemaghiarilor­, dar că n’avea cum să-şî motiveze luarea acestor­ măsuri. --------------­ Tisza şi Măsurile escepţionale. Din Pesta se scrie cătră »N. freie Presse« urmatoa­­rele cu data de 31 Ianuarie: »Ministru - preşedinte ungurescă se află în timpul­ de faţă . Viena şi presenţa sa acolo se aduce în legă­tură — fie cu drept a cuveni­t sau nu — în prima liniă cu cunoscutele proiecte (in contra anarchiştiloră — Red.) depuse de guvernula austriacă în Reichsrath. In cercu­rile informate trece ca lucru făcută, că guvernulă ungu­­rescă în casă de trebuinţă nu va obiectă nimică în contra creării unei legi asupra pregătirei şi întrebuinţărei materiilor r­esplosibile pentru ţările coroanei sf. Ştefană, dar nu se gândesce câtuşi de puţină la stabilirea de stări escepţionale după modelul­ proiectului austriacă. Chiar măsurile escepţionale, anunţate deja de ministru-preşe­­ ­spediţiunea italiană la Marea roşiă. Se pare că lucrurile se încurcă între puteri, fiarele germane prevădă ca acesta va fi resultatul r espediţiunei Italiei în Marea roşiă. Pănă acum tată se credea, că nu s’a făcută nici o învoială între Anglia şi Italia, dar scriea că trupele italiane pute­au şi desbarcată în Massuah, a produsă mare neliniște. După cum spune o telegramă din Varna cătră­­Daily News,« Porta a adresată pute­­rilor, o circulară, în care protesteaza în contra oricărei ocupări a unui portă la Marea roşiă, mai cu seama că espedițiunea Italiei, care deja a ocupată Beilulă, se va întinde de la Assab pănă la Suachim. Ziarele germane au începută deja campania în contra ocupării portului Massanah, care e cheia comerţului Abisiniei şi Sudanului estică, şi suntă curiose să cunoscă pretextulă sub care Italia vrea să ocupe acestă portă. Faptă rămâne, că Anglia va sprijini pe Italia și poate va esercita chiar presiune asupra Chedivului, ca gernisoana egipteana să părăsăscă Massuahulă. Cele dintăiu încurcături voră nasce de aci cu Porta, pentrucă întrega Sudanulă este teritoriu turcescă, și e curiosă de totă ca Porta se-și primesca ună portă, care e proprietatea sa, Suachimulă, din mânile Englesilor­, în schimbulă ocupării Massuahului. »Kreuzzig,­ observă, că nu poate înţelege cum Italia tractăză cu“atâta uşurinţă drepturile Turciei; nu întârtfiă în acelaşi timp, a-şi esprima numitulă diară îngrijirea, că procederea Italiei poate ascunde în ea germenele unor­ seriose încurcături. Pentru toate acestea e învinovăţită mai multă Anglia. --------------­ Din dieta Ungariei. In şedinţa dela 31 Ianuariu s’a luată în desbatere bugetulă ministerului honvetfib­ră. Raportorul­ Stefan Rakovs­­ky, după o scurtă motivare a diferitelor­ titluri din bugetă, îl­ recomandă spre primire. Julius Gulacsy recunoasce, că escelenta ţinută a trupelor­ honvertescî în timpul­ manevrelor, a atrasă chiar şi admiraţiunea streinătăţii, dar e necesară cu toate acestea o deplină întregire a organisaţiunei honve­filoră. In prima liniă hon­ve­­fi­mea trebue făcută inde­pendentă de influinţa vienesă, ca să se potă aduce la îndeplinire armata ungară de sine stătătore, ce e atâtă de multă dorită. Armata comună, deşi Ungaria dă­ună contigentă de mai multă ca o treime, este o in­­stituţiune curată austriacă. Fortificaţiele cele costisitoare din Galiţia sunt superflue şi aici mai bine să se for­tifice Carpaţi­i, deoarece m­ă atacă rusă din acea parte e de aşteptată. Conve­fimea ar trebui prevădută cu artilerie, cu trupe technice și de trenă. Bugetulă nu’lă primesce.

Next