Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-06-10 / nr. 128

REDACŢIUNEA ŞI A­DMI­NS­I RAJIUNEA ! BRAŞOVÎI, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe um­ ană 12 fior., pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. A N U N C I U R I L E : O seria garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorlgert eefranaste nu primeaou. — Banuscripts nu se retrimită. ANULU XLIX. H= 128. Luni, Marţi 10 (22) Iunie. 1886. Braşovu, 9 Iunie 1886. După o pausă foarte îndelungată s’a deschisă în cele din urmă astădi în 8 (20) Iuniu congre­­sulu naţionalu-bisericescu alu Metropoliei greco­­orientale române din Transilvania şi Ungaria. Deşi congresulu se întrunesce târziu şi în­­tr’unu timpu neprevedutu în statutulîi organică putemă se resuflăm­ă ceva mai uşoră, căci meca­­nismulă constituţională ală bisericii, care părea că a stagnată cu totulă, îlă vedemă puindu-se earăşî în mişcare. Multă mai uşoră amă răsufla însă déca amă avea convingerea, că în timpulă îndelungată ală stagnaţiunei s’a produsă o reacţiune sănătosă între aleşii bisericei. Veseli amă fi şi liniştiţi amă privi la viitoră déca amă fi convinşi, că în sînulă fruntaşiloră bisericei române greco-orien­­tale s’a săvârşită ună felă de cristalisaţiune, gru­­pându-se toţi câţi suntă devotaţi în inima loră binelui obştescă în jurulă mariloră principii, ce pretindă respectarea şi apărarea libertăţii ecle­­siastice şi o energică, armonioasa şi zeloasa con­lucrare pentru redicarea vonei bisericei şi îna­intarea puternică a scopurilor­ ei religiose, cul­turale şi umanitare. Credemă, că nimeni nu va fi surprinsă a­­flându, că după cele petrecute pănă acum în sî­nulă bisericei nu putemă nutri acésta convingere. In ceşti din urmă cinci ani de­­S­ile amă întâlnită multe nobile stăruinţe, fapte şi aspiraţiunî în cer­curi mai mici ale activităţii bisericesc!; dar aceste sporadice apariţiunî n’au putută ascunde dinaintea ochiloră noştri stagnaţiunea generală de care a fostă cuprinsă întrega metropoliă, în urma nea­­junsuriloră conducerii superiore a trebiloră bise­ricesc!, a neînţelegeriloră dintre fruntaşii preoţi şi mireni, şi în lipsa unui puternică motoră în viaţa constituţională a bisericei. Nu numai odată ni s’a înfăţişată tocmai în sferele mai înalte ale bisericei dureroasa pri­­velisce a rivalităţilor­ personale, cari făceau ca cei chemaţi a fi sterpulă şi razimulă vieţii con­stituţionale să-şi petrăcă scumpulă timpă în lupte seci personale, în urmărirea unor­ vanitóse preo­­cupaţiuni individuale, scăpându din ochi marea ţintă* cătră care trebue să nnsuésca toţi şi care trebue să unésca pe toţi. Nici că putemă spera că voră înceta aceste neajunsuri, pe câtă timpă aleşii bisericei voră fi stă­pâniţi mai multă de consideraţiuni cătră una sau altă persoana influentă, de care îi lega nisce interese trecutoare momentane şi pe câtă timpă nu voră fi pătrunşi numai şi numai de marele principii ale libertăţii şi ale progresului în bi­serică. Nu va înceta răulă în biserică, pănă ce nu se voră uni toţi fii ei cei buni şi devotaţi dum­­neizeesciloră ei scopuri, cu nobila decisiune, ca să-lă stârpescă din rădăcină, abnegându-şi ori­ce interese particulare. Să împlinescă 16 ani de când biserica ro­mână greco-orientală din Transilvania şi Unga­ria se bucură de aşectămintele ei actuale consti­tuţionale , şi în acestă lungă intervală nu s’a aflată o mână de oameni, cari, stabilindă ună pro­gramă bisericescă corăspumjătoră scopuriloră înalte, la care trebue să ţîntâscă gândirea şi lu­crarea tuturoră fiiloră bisericei, să pună capătă ne­înţelegeriloră şi să creeze astfel o ună puternică stavilară în contra ori­cărei uneltiri duşmane. Ori câtă de gravă ar fi situaţiunea biseri­cei în momentele de faţă, ea ar înceta de-a mai fi ameninţătdre îndată ce fii săi s’ar grupa în jurul­ principieloră esistenţei sale, lăsândă la o parte orice considerațiuni personale, îndată ce s’ar forma în sînulă ei acelă sîmbure sănătosă de sine stătătoră, care să îndrepteze întreaga acti­vitate bisericească şi școlară pe calea cea adevă­rată şi să dea spiriteloră acelă aventă nobilă Indisposiţiunî în Germania. Par’că n’ar fi lucru curată, în Germania cresce vecienda cu ochii indisposiţiunea faţă cu Francia. „Norddeutsche alig. Ztg.,“ organulă cancelarului germană, revine regulată asupra rela­­ţiunilor­ dintre Germani şi Francesi şi totdeauna găsesce, că Francia rău se poarta şi că în urma aceasta indisposiţiunea în Germania cresce neîn­cetată. Z­ilele aceste numita fată accentuază din nou ce pericule ameninţă pe toţi străinii şi mai alesă pe Germanii locuitori în Francia de când s’a publicată legea contra spionagiului a lui Bou­langer. „Kölnische Zeitung“ suflă în acelaşi cim­­poiu, asigură însă că, deci disposiţiunea Germa­niei faţă cu Francia a devenită aşa de duşmă­­noasa, causa nu este espulsarea prinţiloră. Ger­mania a privită cu indiferenţă la aceasta afacere, deoarece ea a fostă considerată ca o afacere es­­clusivă francesă. Causa indisposiţiei este, că în­­cetulă cu încetulă s’a convinsă Germania, că Francia este duşmana ei şi că deocamdată vrea să rămână în toate împrejurările duşmana ei, şi că de aceea o disposiţiune amicabilă cătră Francia nu se unesce cu demnitatea unei mari împărăţii. Va sosi poate o di­s­continuă Gazeta de Colonia, d­in care Francesii voră ajunge la cunoscinţa, că şi-au stricată numai sieşî prin agi­taţiunea lor, necurmată contra Germanilor, în cei 16 ani din urmă, care a fostă întimpinată din partea Germaniei cu­ o îndelungă răbdare ne mai­pomenită. Pănă atunci însă cu greu se va putea aştepta ca disposiţiunea Germaniei faţă cu Francia duşmană să se schimbe. Cestiunea es­­pulsării prinţilor­ n’are de-a face cu ea, mai alesă după ce e constatată, că Orleaniştii pară a-şi fi propusă se emuleze cu „patrioţii lighişti“ în în ura contra Germaniei. Negreşită că numai indisposiţiunei ce dom­­nesce în Germania contra Franciei este a i se atribui faima, că corniţele de Paris a voită să dea ună împrumută de 40 milioane franci ră­posatului rege ală Bavariei Ludovică II, deci acesta va asigura neutralitatea Bavariei în casă când Francia ar ave răsboiu cu Germania. Vede fiecine tendențiositatea acestei faime menită nu­mai d’a nutri indisposițiunea Germaniei. Semne periculose ale timpului, fără de care viața în biserică ai amorți cu tim­­pulu de tată. In fața acesteU^jajicerințe nu putemă ave o dorință mai f^^wfîeVU^fită, ca congresulă, ce s’a întrunită nf£Ü k .mia B. să fiă la înălţimea sântei sale misiuni] şi să apuce pe cărarea cea dreapta, singura care poate asigura esistenţa bise­ricei şi interesele de cultură ale poporului ro­mână ! Ludovicii II regele Bavariei. (Coresp. part. a »Gaz. Trans“) München, 1­5 Iuniu 1886. Istoria regilor­ cu greu va avă o pagină mai tristă ca aceea a regelui Bavariei, Ludovicii II, care a domnită în acestă stată 22 de anî, şi şi-a finită viaţa în modulă celă mai tragică. Acestă rege, care cu 16 ani mai nainte a stăruită dintre toţi principii germani mai tare pentru uniunea Germaniei, care vă și va fi lăudată în tote tim­purile de păna scriitorilor­ germani pentru mărimea pa­triotismului său,—era dotată cu cea mai vie fantasiă pen­tru artele frumoase și în speciă pentru musică. Acestă rege atâtă de sentimentală, nefericita în primula seu amoră ca monarehă, a rămasă necăsătorită ; elă trăia de mulţi ani cu totulă retrasă de sgomotulă curţii şi de membrii a­­cestoră familii vechi domnitare, căutându şi liniştea şi satisfacţiunea sufletului său in palatele sumtuase ce le-a edificată, ale cărora întocmiri, de ună farmecă magică, mai curăndă pară a fi locaşulă unoră fee, decâtă ală une' fiinţe pământesc!. Regele Ludovică, în cele mai multe privinţe a fostă imitatorulă lui Ludovică XIV, când t­ată lumea creştină serba sântele Rosalii, şi-a finită viaţa lui poetică în mo­dulă celă mai prosaică şi demnă de compătimită­­! Manifestulă principelui Luitpold, unchiulă­i său, ce anunţa boia regelui şi introducerea regenţei, conformă constituţiunei, a produsă o adâncă consternaţiune între cetăţenii capitalei, dintre cari mulţi erau şi suntă de pă­rere, că regele nu ar fi fostă nebună. Dar ce se facă, patru medici pe furişă, îmbrăcaţi în vestminte de servitori de curte, s’au strecurată pănă în apropiarea regelui, l’au observată şi l’au declarată ne­bună incurabilă. Cu subscrierea acestora şi a miniștri­­lorfi e provătjută faimosulă manifestă ală principelui Luit­pold. Pașii comisiunei, carea avea să anunțe regelui in­troducerea regenței și declararea lui de smentită, suntă cei mai condamnabili. Comisiunea ajunse seara în cas­­telulă celă vechiu, cretjendă că regele ar fi acolo. Con­tele Holnstein, prin răspunsul ei bruscă, că acum nu mai are să porunceasca regele, a trădată totă planulă. Iute ser­­vitorulă alergă în noulă paiață la regele, înpărtășindu-i cuvintele lui Holnstein, că de acum înainte nimenea nu are să asculte de rege,’ci de principele Luitpold. Regele nu avea pe lângă sine decâtă puţini ser­vitori ; aceştia şi cu gendarmeria din Füssen, mnă orăşelă din apropiere, s'au pusă în stare de apărare cu puşcile încărcate şi cu baionetele întinse. Joi diminaţa, în 10 Iuniu, ajungândă contele Holn­stein la paiaţă, fă numai decâtă prinsă şi băgată la re­­cure, ceilalţi membrii ai comisiunii, nefiindă lăsaţi în cas­­telulă celă nou, s’au reîntorsă orăşî în castelulă celă vechiu, unde îi aşteptau vr’o 15 gendarmî; astfelă fură escortaţi la palatulă celă nou, unde fiecare fă închisă în odaiă separată. In mare pericolă se aflau aceşti ospeţî neînvitaţi; abia sera târejiu, după ce a fostă ajunsă pro­­elam­aţiunea şi acolo, au fostă liberaţi şi au fugită, lă­­sându-şî bagagele la paiaţă fără de a da faţă cu regele, mâncândă pământulă. Furia poporului, ce s’a adunată în giurulă iubitu­lui loră rege, era mare. S’a telegrafată după ună bata­­lionă de soldaţi din Kempten şi în alte locuri, dar prea târejiu, nimenea nu a mai dată ascultare regelui, nime­nea nu i-a sărită în ajutoră; soldaţii, cari i-a avută la disposiţiune, au trecută pre partea contrariloră, servitorii lui au fostă seduşi, telegramele regelui şi toate ordina­­ţiunile nu se espedau, atjutantulă lui fă făcută prisonieri aşa câtă nefericitulă rege fiindă numai la doi servitori avisată, s’a retrasă în apartamentele sale, acolo s’a ba­ricadată şi multe ore s’a apărată. Scrrile acestea au produsă în capitală şi în totă regulatură cea mai mare indignaţiune, aderenţii regelui cresceau din minută în minută, astfelă că ministrulă preşedinte de Lutz, acelă bărbată pe care regele în contra tuturoră atacurilor­ oposiţionale l’a ţinută la pu­tere mai bine de 16 anî, să se fi esprimată: „Ce va fi de noi, deci regele va da o contra proclamaţiune!« Curatură adevără rusé s’a ţinută ascunsă: telegramele oficiale anunţaseră că regele s’a predată, s’a supusă voinţe­i şi decisiuniloră celoră ce l’au incungiurat. Ele spună că re­gele de bunăvoiă s’a decisă se părăsăscă acelă castelă și să se ducă în »castelulă Berg« de lângă laculă Sta­­renberg. Acolo erau toate pregătite pentru acestă mo­narchă nefericită. Telegramele anunțaseră că regele în decursulă în­­tregei călătorii s’a arătată liniscită, a salutată și con­versată forte afabilă cu sătenii pe unde­a trecută şi Vineri. Sâmbătă şi în prima­­fi a Rosaliilor, a conver­sată multă cu Dr. Gudden, directorulă institutului alie­­naţiloră de aci. Regele a cerută ajutorulă imperatore­­lui germană. O versiune e că regele când se apăra în baricadele sale se fi strigată adeseori cuvânt­ulă: „tră­dare 1« Da, acestă rege idealistă, amărîtă până în adân­­culă sufletului său, nu a putută multă timpă suporta miserabila lui sarte. Duminecă in ziua primă a Rusaliiloră, pe la 63/*

Next