Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)

1892-01-14 / nr. 9

f titánig Uhitistutiuti THdsism: SSASOVU, pleții mara Br 30 *«a»prI ncíTUieikti! un se, jirí­­»«sen. Mmnteripi« an»», trimită I Bh­aiiu it siutlirr Br*»nvö, |ti nţ» mnrt Kr. 30 iaierajbo mai prim.uaoa Ja¥l»n« Jik*áoifű MoeeeJEaasensUtn éb To Iff ér !9Uo Maas), Henrie Sehalek, Alois ■Hkmdi JÍ.Jknkes, A, Oppelik,J. iMm- Ktlterg; tn Budapssta: 1. 7. Qolá- Wffw Awon Man** Eckstein 2? #r*oi fi­ii Frankfurt: 9. L.J?a**b*;1n Ham­burg: A. Steiner. Fwitulii ino«Ttiimitoi’ft;o Daria tfturmondâ p® o polóaná 3 ©r. in 90 os. timbra psntsu o pa­­blicăre. Publicări na ai des® iapa tarift și învoială. Audiam o p» pagina HI-a o »«reă 10 os. r. a. c­u 80 bani. cue în fl&­oare (\i h­asnutite mirt Antro-Ungaria Pe une ana 12 fl., p® sat* Ioni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Putri Somoaia îl străinătate: Fs unu ană 40 frânai, pe sin Ioni 20 frânai, pe trei luni 10 frenoi. Se prenumără la toate oficial« poștale din intru fi din afară ți la doi. colectori, ibotmemii putri Brasori, la administration«, piața mare Hr. 30, etauiulu 1., pe ună ană 10 3., pe fese luni 5 fl., pe trei luzii 2 fl. cu or. Cu iiuburu II­oasă. Pe unu anu 12 fl. pe fese lan! 6 fl., pe trei lan!­3 fl. Inii esemplaru B pr. v. a. seu 1B bani. Afc&tfi abonamentele ofttu ai inserţionile suntu a se pl&ti înainte. Nr. 9. Braşovft, Luni, Marti, 14 (26) Ianuarie 1892. Braşovd, 13 Ianuarie 1892. Telegramele şi scrisorile sim­patice, prin cari Cehii, Croaţii şi Slovacii au întâmpinată conferenţa naţională a delegaţilor­ alegăto­­rilor­ români, întrunită în Sibiiu, au o importanţă mai multă de­­câtă trecatere. Ele ne arată, că idea solidarităţii poporelor­ asu­prite, care fu accentuată din in­cidentală visitei Românilor­ arde­leni la Praga, astă tomna, de cătră pressa celtică, începe a prinde ră­dăcini. Mai pe susă de orî­ce îndoială dovedescă însă acele manifestaţiuni ale naţionalităţilor slvae, că pastilă întreprinsă din partea Românilor, astă tomnă, a fostă nu numai ne­­merită, dar absolută necesară pen­tru a face posibilă o apropiare a nostra de Slavii monarchiei, cari luptă pentru realizarea aceluiaşi, mare principiu alu egalei îndrep­tăţiri naţionale, pentru care lup­­tăm­ şi noi. Nu se putea să fia în modă mai flagrantă desavuaţî acei pă­timaşi şi scurtă văclători, cari în oposiţie cu opiniunea publică ge­nerală a Românilor­, ţineau de rău pe cei ce au arangiatu escur­­siunea Ardeleniloră la esposiţia din Praga. In legătură cu preţiosele ma­­nifestaţiunî de simpatiă din par­tea poporelor­ slave conlocuitore, organul­ nostru vine a înregistra cu multă satisfacţiune, că şi idea coaliţiunei naţionalitâţilor­ nema­ghiare din statală ungară, pe care amu susţinut’o noi întotdeuna, ci mai alesă dela 1883 Incoce, când s’a inaugurată ună nou periodă de prigoniri în contra Nemaghiariloră, şi-a aflată aderenţi între Croaţi şi Slovaci. In toamna anului 1883, când începuseră prigonirile în contra Românilor­, din causa protestelor­ lor, în contra tendinţelor­ de-a maghiarisa şcollele noastre secun­dare, „Gazeta Transilvaniei“ a a­­rătată, că vocea popoarelor­ ne­maghiare din Transilvania şi Un­garia, fiind sugrumată prin legea şi pracsa asupritate ungurescă, coaliţiunea naţionalitâţilor­ se impune ca o necesitate şi că ea nu se poate severşi în parlamentă, ci numai afară de parlamentă. Cuvintele de atunci ale „Ga­zetei“ au deşteptată cea mai ho­­tărîtă oposiţie a (itarelor­ ma­ghiare şi maghiarofile din monar­chia, ceea ce era naturală, dar n’au avută resunetă în tabera naţiona­­lităţiloră nemaghiare, şi acesta a fostă b­ună lucru tristă şi nefirescă. Cu atâta mai multă trebue se ne bucurămă acum, veciendă că în cele din urmă s’a deşteptată şi în sînulă Croaţiloră şi Slovacilor, convingerea, că numai printr’o conlucrare şi luptă comună naţio­nalităţile asuprite nemaghiare vor­ pute dobândi ună resultată prac­tică faţă cu egemonia maghiară. ţ­iarulă partidei naţionale croate independente, „Obzor“, este acela, care, vorbindă despre ati­tudinea Slovacilor­ şi a Serbiloru din Ungaria faţă de viitóarele ale­geri dictaté, pledéza acum pentru coaliţiunea naţionaiităţiloru n­ema­­ghiare în acelaşi sensă, în care amă pledată noi încă la 1888. („Gazeta Trans.“ dela 14/26 Sep­­temvre 1888.) Numita fóia laudă mai înteiu pe Slovaci pentru că au decretată şi ei politica de pasivitate, singura prin care potu protesta contra a­­suprirei loră în ochii Europei, şi regretă, că n’au făcută şi Serbii asemenea. Atinge apoi importanţa unei acţiuni comune a naţionali­­tăţilor­­ nemaghiare şi propune ca cei mai distinşi patrioţi din sînulă naţionalitâţilor­ nemaghiare din Ungaria şi Transilvania se ţină în fiă­care ană adunări, în cari se discuteze afacerile lor­ speciale. Astfeliu — zice „Obzor — na­ţionalităţile asuprite ară puté şi ară trebui se pună faţă în faţă cu parlamentulă oficialii activitatea representanţeloru loră reale. Este evidentă, şi noi amu ac­centuată încă la 1883, că coali­ţiunea naţionaiităţiloru nemaghiare se pote severşi numai printr’o strînsă înţelegere afară de parla­mentă, căci porţile acestuia suntă şi voră remâne închise pentru Nemaghiari, pe câtă vreme se va continua sistemul­ actuală asu­­pritoră. Ori­ce înţelegere, ori­ce legă­tură dintre naţionalităţile nema­ghiare, întemeiată pe principiul­ de apărare în contra asupritorului comună, este o învingere a aces­tui principiu, este una pasă mai multă spre ţinta comună. De aceea salutăm­ cu bucu­­rie şi satisfacţiune manifestările de simpatie din partea naţiunilor­ slave de dincoace şi de dincolo de Laita, precum şi propunerea salutară a z zia­ru­lui „Obzor“, care dorimă se se realizeze câtă mai curândă. Causa naţionalitâţilor­ nema­ghiare din Transilvania şi Ungaria va înceta de a mai fi o causă des­perată din momentul­, când îşi vor­ da toate mâna spre a se apăra în unire, de­ a vă dovedi simpatiile cele mai sin­­cere ale studenţilor­ cehi. Suntem­ fiii unei naţiuni, cari au să învingă aceleaşi obstacule şi aceleaşi dificultăţi ca naţiu­nea nostră. Şi deca aceleaşi destine şi aceleaşi lupte au dată nascere sinceri­­lor­ simpatii în naţiunile cehă şi ro­mână, e lucru forte firescă, că simpatiile trebue să aducă cu sine relaţiunile cele mai intime. Urmeaz, dar că aceste na­ţiuni trebue să se susţină reciprocă, trebue să lupte umără la umără pănă atunci, până când toate naţiunile asuprite voră forma o ligă învincibilă. Pentru­ că aceste na­ţiuni, cari constitue majoritatea în Austria, n’au întâmpinată până acum, decâtă a­­supriri şi umiliri. Avemă firma intenţiune de a lucra in favoarea acestora relaţiuni reciproce şi a acestei alianţe, cu totă energia po­sibilă. Juna generaţiune progresistă a naţiunilor­ slave, care va să 41C& cele mai agile elemente, prepară aceeaşi acţiune şi decă naţiunile asuprite ale Austriei ’şi voră întinde mâna pentru de a apara drepturile loră inamovibile, va trebui în fine să se dea curs liberă as­­piraţiuniloră şi tendinţeloră loră. Do­­rindă deci din totă inima uină deplină succesă congresului vostru, vă rugămă Domniloru, de a primi cuvintele nóstre ca o dovadă, că urmărimă cu cela mai mare interesă peripeţiile luptelor­ vós­­tre, că naţiunea cehă vede în voi pe a­­liaţii săi naturali şi că vomă face totă posibilulă spre a strînge legăturile de simpatiă între poporulă nostru şi gene­­rosa naţiune română. Primiţi, vă rugămă, Domnilor­, asi­gurarea simpatiilor­ nóastre celoră mai cordiale. In numele studenților­ progresiști. * St. Sokol, I. Hay, Ant. Cizek. (Epistola aceasta e scrisă în limba celtică și francesă.) * Agram, 22 Ianuarie 1892. Cu voi simpatiseza națiunea croată, deși nu suntemă de o naționalitate. Căcî ne unesce solidaritatea poporului latină FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Mişcarea populaţiunei române în 1890. Mişcarea populaţiunei poate servi, pănă la ore care gradi, ca măsură pen­tru constatarea prosperităţei, seu a de­­cădenţei popoarelor­. Ori câtă ar înflori sciinţele şi artele, ori câta de mare des­­voltare ar lua loc­ avuţia publică şi privată, decă populaţiunea stă pe loc­, sau descresce, acesta este un­ semna, că societatea care se află într’o aseme­nea situaţiune, este bolnavă. In societăţile bine organisate omenii de ştiinţă ca şi bărbaţii de state, se preocupă de aproape cu cestiunile privi­­tore la mişcarea populaţiunei. Tabloul­ acestei mişcări este pentru dânşii oglinda cea mai sigură a stărei poporului. Şi când se constată, că populaţiunea în loc­ să margă înainte, în loc­ să spo­­rescă, din contră descresce, preocuparea care primază pe tote, este de a se cer­­ceta căuşele decrescerii spre a se lua măsurile de îndreptare. Esemplul­ despre acesta ni-l­ înfă­­ţişăză Republica francesă. Este timpul de când economiştii şi statisticii atrag­ atenţiunea asupra faptului, că popula­ţiunea francesă cresce într’o proporţiune mai mică decât­ ori­ care alta. S’au fă­cută calcule spre a se dovedi, că decă Francesă voru urma pe aoastă cale, peste unu secoli voru ajunge a fi o naţiune de a treia mână în comparaţiune cu Ger­mania şi alte ţări. Se pare că tóate au fostu de prisosit. In adevére, statistica mişcării populaţiunei francese în 1890 vine şi descopere, o situaţiune care a provocat­ una strigata de alarmă în totă întinderea Republicei: populaţiunea fran­cesă în 1890 a scăc­ută cu 38,446 su­flete, adecă în locu să crescă, dă înapoi. Starea civilă a înregistrată 269,332 de căsătorii, 838,019 nasceri şi 876,505 decese. Comparându-se aceste cifre cu cele din 1889, resultă că în 1890 s’au facutu cu 3,602 mai puţine căsătorii, s’ău năs­cută mai puţină cu 42,520­­copii şi au murită 81,572 mai multă decâtă în 1889. Asemenea situaţiune nu pote să nu îngrijescă; şi în adevéru, toţi cari se ocupă de cestiunile de felul­ acesta şi chiar şi lumea profană este adencu im­presionată ; cu toţi se întrebă, cari vor­ fi căuşele acestei decresceri a populaţiu­nei şi cari sunt­ mijloacele de îndreptare ce se potu întrebuinţa. Spre a se micşora efectulu sdrobitorii al­ situaţiunei s’a căutată a se atribui împuţinarea populaţiunei epidemiei de influenză. Acesta nu se potriveşte, deore­­ce influenza nu a putută opri căsătoriile nici nascerile. Suntă alte cause şi pe parl­amenii de stată şi specialiştii le cunoscă forte bine. Se pare însă că po­­porul­ francesă închide ochii, ocolesce adevărulă, înspăimântaţi şi îngrijiţi, stă pe­­jică unii dintre publicişti: „Francia, care, pe timpul­ lui Vau­ban, suntă doi secoli, forma 4O°/0 din populaţiunea europenă, nu mai repre­­sintă acjl decâtă 13°/0* Tóate naţiunile împrejurulă nostru crescă și se înmul­­țescă . Francia singură rămâne staționară seu dă înapoi. Nu numai rasele rivale ne debordează în afară, der ele se îm­­plânteză pe pământulă nostru, furnicază și amenință de a ne lua locul­. „Deca instinctură vitală nu se deș­­tepta la strigătură de alarmă ală statis­tician! ; deca patriotismulă nostru se găsesce, în resoluţiunî virile, mijloace e­­ficace de renovare, s’a isprăvită, în cu­­rândă nu va rămâne din aceea ce a fostă patria, decâtă operile împrăşciate ale artiştiloră săi şi suvenirulă mărirei sale trecute. „Oprirea desvoltărei populaţiunei este semnală unei decăderi neremediabile. Depopularea este bătrâneţea. Cu dânsa se manifestază tendinţele cazaniere şi predomnirea intereselor­ egoiste; ener­gia naţională slăbesce, trebuinţa de es­­pansiune îneeteză, vitalitatea se stinge şi chiar influenţa morală nu supravie­­ţuesce multă timpă puter­ei materiale. „Ameninţarea cea mai îngrijitoare pentru noi nu este tripla seu quadruple alianţă, ci este depopulaţiunea satelor­.“ Ori câtă s’ar pare de esagerate a­­ceste îngrijiri, trebue să renunescem­, că faptulă cum că populaţiunea francesă în locă să mărgă înainte, dă înapoi, merită să îngrijăscă în celă mai mare gradă naţiunea francesă. Să venimă la noi. Departe de a fi în situaţiunea Franciei, din contră, la noi se constată, că în 1890 nascerile în­­trecă morţile cu 53.912 suflete. Şi pen­tru ca cetitorul­ să-şi potă face idee prin comparaţiune, vom­ adăoga, că în Francia în 1886 naşterile au întrecută morţile numai cu 52,616, cu toate că po­pulaţiunea francesă este de vre-o 38 de milioane, or cea română abia de 6 mi­­lioane. Este adevărată, că ne întrecă alte întâmpinarea Slavilor din monarchiă. Cătră presidiulă conferenţei naţionale române din Sibiiu au mai sosită şi următorele întâm­pinări din partea Cehiloră, a Croa­ţiloră şi a Slovacilor­ din monar­chiă. Fraga, 21 Ianuarie 1892. Domniloru! Ne grăbimă a profita de ocasiunea

Next