Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1895 (Anul 58, nr. 242-265)

1895-11-25 / nr. 261

MicuMfti Alninistrationea, i­ Tipografia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori aofranoate nu ne primesc. — Manuscripte nu se setrih­et, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de anunoiurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalen, Rudolf Mosso, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Qoldbergerg, Eckstein Bernal, în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Insorţiunilor: o seria garmond pe o coloana 8 cr. şi 6 scr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o gem­ă 10 cr. seu 30 bani. „Saieta" iese în M-care fii. Abonamene pentru Austro-Dnearia: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 f1. pe an. Pentru România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe jese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficieie poștale din Intru si din afară și la doi. colectori. Afcuaurentul psntru Brasov administrațiunea, piața mare. Tfirgul Inului Nr. 30 etaglu X., pe un an­­.0 fl., pe susa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 or. v. a. sau 16 bani. Atât abonamen­­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. Nr. 261. Braşov, Sâmbătă, 25 Noemvre (7 Decemvre) 1895. Praxa suprematiştilor. Deca vrea cine­va se aibă o mică ideiă despre modul, cum s’ar face în viitor alegerile dietale, în cas când Românii s’ar decide a lua parte la ele şi a lupta pentru re­­eşirea candidaţilor lor, se cetască raportul, ce-i publicăm mai jos des­pre alegerea de membri în congre­­gaţiune, ce s’a severşit a doua-oră, înainte cu câte­va dine­ în cercul Socaciului, comitatul Selagiului. Lucrul s’a petrecut pe scurt, aşa: La alegerea cea dintâi din 21 Octomvre n., în cercul amintit, au învins Românii, alegând doi membrii din sînul lor. Ungurii nu s’au aşteptat ca Ro­mânii se vină în numer atât de mare la urnă, şi alegători români sunt 200, pe când Unguri numai 120. Vecjend der, că au rămas în minoritate, cu tate că mulţi slabi de înger dintre Români au votat cu ei, au căutat un pretext spre a protesta alegerea. Şi le-a fost uşor se isbutască, după­ ce asupra protes­tului aveau se decidă patronii lor din fruntea comitatului. In urma acestora s’a făcut nouă alegere şi resultatul a fost, că prin violenţă, presiune şi întrebuinţarea forţei brutale au reuşit contrarii Ro­mânilor, alegendu-se un Jidov un­guri­ şi un Ungur jidovit. Detailurile acestei procederî eminamente „liberale“ şi „constitu­ţionale“, se pot ceti în raportul amintit. Ceea ce trebue se escite însă în deosebi interesul nostru este resultatul, ce-l va avea protestul, pe care l-au înaintat Românii la minis­­■ trul de interne, în contra volniciilor şi a brutalităţilor comise. Pentru noi acest resultat nu poate fi îndoios. Lucru natural, că cei ce-au nimicit prima alegere, ca se facă posibilă isbutirea candidaţi­lor jidano-maghiari, vor sei se in­formeze pe ministru despre decur­gerea alegerii aşa, încât acesta, se n’aibă nici cel mai mic scrupul „pa­triotic“, de a respinge a­limine pro­testul Românilor. Nu este nimic nou în procedeu­­rile de felul acesta. Aşa a fost şi aşa va fi pe câtă vreme asupra protes­telor şi recursurilor celor nedrep­tăţiţi va ave se decidă administraţia de aple­care de sus pănă jos este împănată tot numai cu „patrioţi“ şi patentaţi „apărători ai ideei de stat“, de cel mai greu calibru. Tot mereu auejim pe Ungurii din oposiţiune strigând şi ţipând, că cei dela putere falsifică tote, că pentru ei nu e nimic sfânt, când se tractăză de interesul puterii lor. Apoi dacă şi Ungurii se plâng aşa de amar în contra încălcărilor de­ţinătorilor puterii publice, cum n’ar suferi în urma lor aceia, cari n’au pentru sine nici măcar avantagiul de-a face parte din aşa­­fisul ele­ment „patriotic, constitutiv de stat?“ N’are cine­va decât se cetască discursurile, întocmite după totă arta oratoriei, ale corifeilor oposi­­ţiunii maghiare, în care aceştia bi­­ciuesc păcatele guvernanţilor, pen­tru ca se înţelegă, de ce Românii din Bănat şi Ţara ungurescă în timp de 20 de ani ai activităţii lor par­lamentare, sub regimul unguresc, au ajuns să aibă dintre 30 şi mai bine de representanţi în dietă, la 1887 numai unul. Şi credeţi oare, că’n viitor va fi mai bine ca ’n trecut? Orî­ ce mo­­dificărî, s’ar face în legea electorală într’o privinţă sen alta, credeţi că se va schimba ceva in situaţia ge­nerală a nostră faţă cu suprematiş­­tii unguri? Nu, pe acesta cale nu se va putea ajunge la nici o ameliorare a stării ciripite şi umilite, la care au fost reduse naţiunile nemaghiare în era falsului liberalism şi a îngâm­fatului maghiarism! Cu totul altceva trebue să se întâmple, o radicală schimbare a în­tregului sistem de guvenământ tre­bue să se săvârşască, spre a se crea în viitor o casă sănătosă, pe care a n i se poate clădi un regim de drep­tate şi de libertate pentru toţi! O ast­fel de schimbare radicală însă nu se va pute întâmpla pe câtă vreme nu vor lucra pentru realiza­­rea ei, cu încordarea tuturor pute­rilor şi cu toate jertfele posibile, aceia, în al căror interes este aceasta schim­bare și al căror viitor atârnă chiar de la ea! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Din notițele unui polițist secret. După finirea resbelului Crimei, împă­ratul Napolon 111 trimise pe contele Morny ca representant al Franciei la cur­tea ruseascâ. Scurt timp dup’aceea diarele publicară soirea despre holanțarea lui Morny cu o domnișoră de curte, aparțină­­toare celor mai înalte cercuri aristocratice rusesci. Când autfi contesa Lehon, amanta de mai ’nainte a contelui Morny, aceasta soire, se adresa cătră ambasadorul frances din Petersburg cu următoirea scrisoare: „Vă rog a desminţi numai­decât aces­­ta scrie, la din contră voi face un de scri­sorile d-tale, cari cuprind detailuri intere­sante privitor la lovitura de stat, cari scri­sori din norocire se află încă în posesiu­nea mea, şi cari sunt în stare a­ te com­promită atât pe d-ta, cât şi pe alţii“. Morny trimise imediat scrisoarea ame­­ninţătore împăratului, cu observarea: „Pen­tru de-a evita un mare scandal, e de lipsă o acţiune grabnică“. Numai­decât fu efntemat poliţistul se­cret Griscelli la cabinetul împărătesc, şi în decursul consultărilor măsurilor ce ar fi de luat, prefectul poliţiei, Pietri, care încă lua parte la conferenţă, primi înstiinţarea, că scrisorile respective deja s’au trimis la Londra, pentru­ ca să fie estradate princi­pilor de Orleans. împăratul se mânia foc, dar Griscelli îl domoli, ficendu-i că se în­­doesce despre adevărătatea acestei solii. — „O conosc prea bine pe dama aceea“ ,zise el, „decât să cred, că ar fi în stare să dea din mână epistolele, îna­inte de căsătoria contelui Morny“. Napoleon îi ordona deci lui Griscelli să pună cu ori-ce preț mâna pe scrisorile compromițătore. Griscelli se anunța la contesa. Ea îl primi la aparință de tot liniștită, sectend pe o sofă. — „Ce te aduce la mine?“ îl întrebă ea pe Gricelli cu politeță. — „Contesă, am să vorbesc cu fiiul d-tale“. — „Dar voesc­ să-i îmbii vr’un post de ambasador?“ îl întreba contesa în ton ironic. — „Pentru acela e prea tînăr, dar avem pentru el în prespectivă un post frumos“ răspunse Griscelli. Atunci contesa erupse în următorele cuvinte : — „Fiiul meu nici-odată nu va primi nimic dela guvernul d-tale, de-oare­ ce Mor­ny la timpul său a voit să-l ducă ca se­cretar la Petersburg, însă în fine a fost preferit prințul Murat, eroul orgiilor din maison dorée!“ Intr’aceea întra în odaiă tinărul conte Lebon, pe care Griscelli, sub cuvânt că ar ave de a-i comunica unele lucruri forte importante, îl duse la prefectură. Ajunşi acolo, Grispelui, în presenţa tînărului conte, dădu ordin, să se încungiere palatul con­tesei Lehon cu poliţişti, şi nimărui să nu-i fie permisă intrarea sau ieşirea fără de concesiunea poliţistului secret. La întrebările timide ale tînărului Lehon asupra însămnătății acestor măsuri Griscelli îi declara, că el ca adevărat amic al familiei contelui voesce să-i facă aces­­teia un mare serviciu, și-i spuse lui Lebon, că dușmanii mamei lui iau comunicat îm­păratului, că ea a estradat epistolele lui Morny Orleanilor. — „Acesta e o defăimare!“ strigă tinărul conte indignat peste măsură. „Eu doar numai astăzi! am vertat acele epistole în cutia, pe care mama mea o păstrăză în dulapul din odaia ei de dormit. O, deea ași pute ea spune împăratului, că el nu are un amic mai sincer, decât pe mine“. — „Aceea să poate numai decât iu­bite conte“, îi Zise Griscelii, conducân­­du-l inmediat în cabinetul împărătesc, unde Napoleon II îl primi in modul cel mai grațios. — „Daca Majestatea Vostră doresce, eu voi aduce numai­decât însu­mi episto­lele lui Norny“, se înbia el; împăratul însă Zise, că ar fi mai bine de a trimite pe Griscelli după ele, numai cât pentru legitimaţia ar fi de lipsă să aibă câte­va şire, scrise de mâna contelui Lehon. Acesta scrise numai­decât la adresa mamei sale următorul bilet: „Mamă dragă, te rog ai înmâna amicului meu Griscelli cutia res­pectivă cu epistolele. El îmi va aduce-o în cabinetul împăratului, unde am fost pri­mit în modul cel mai graţios“. CRONICA POLITICA. 1 24 Noemvre. Afiarul „Magyarország“ e forte supărat şi năcăjit din causa pensionărilor în masse a generalilor de honvezi, care s’a înce­put imediat după manevre, şi după-cum afirmă numitul chiar se vor continua. „Ma­gyarország“ spune, că ministrul Fejérváry lucră din toate puterile să introducă și în honvecjime spiritul armatei comune, se fo­­losesce de mijloacele cele mai radicale și în preajma sărbărilor milenare surprinde lumea prin aceea, că pensioneaza cea mai mare parte dintre generalii honvédelmei, pe cari apoi îi va înlocui cu generali „gutge­sinnt“ din armata comună. Cu acesta, afir­mă numitul chiar, voiesc să împaca sufle­tul archiducalui Albrecht, care la mane­vrele din urmă dela Balassa-Gyarmat nici dacum n’a fost îndestulit cu conducătorii honvecjimei. Şirul celor pensionaţi la înce­­put locotenentele mareşal Zoltán, inspecto­rul cavaleriei honvejimei, în locul căruia a fost numit generalul Klobucsar, un tăut, care „numai rupe limba maghiară“. Doi generali de honvecji călări, Schlippenbach şi Vojndrovics asemenea sunt scrişi pe lista pensioniştilor, şi vor fi înlocuiţi prin ge­neralul boem Gaudernak şi generalul Sza­­konyi. Dintre generalii de honvecii pedeştri vor fi pensionaţi cinci: Pokay, Junky, Say, Hild şi Jelensek. In locul acestora între alţii vor fi numiţi: Lukinatz, comandantul dis­trictului croat, şi Bolla, care intr’un toast ţinut în limba germană a accentuat pe „unser Kaiser“. In fine corona pensionişti­lor o form­eză generalul de cavaleriă Foti­­nyak, căruia îi se dă paşaportul din causa cunoscutei afaceri — Szenmecz. Aceste sunt lacrimile lui „Magyarország“. * Amărîciunei produse între catolici prin introducerea reformelor bisericesc­­i­ se dă espresiune tot mai viuă. In comitatul Sopron preoţii catolici au refusat de-a da părechilor tinere actele necesare pentru a încheia căsătoria civilă, până când nu li­ s’au plătit tote taxele ste­­lare obicinuite a se plăti pentru cununiile bise­­ricescî. Faptul acesta ,a îndemnat pe mi­nistrul de interne să adreseze o circulară cătră episcopii catolici, cerând ca aceştia să împedece pe preoţi de-a mai comite în viitor astfel de „abusuri“. Cu greu se poate crede însă, că o simplă circulară va fi de ajuns pentru a pune la „regulă“ clerul ca­tolic. — Şi mai puternic s’a manifestat dis­­posiţia actuală a catolicilor prin marile manifestaţiuni arangiate cu ocasiunea libe­­rărei din închisore a preotului catolic Lep­­csenyi din Budapesta. Acest preot fusese condamnat la 6 luni inchisoare de stat pen­tru la es­a majestate, comisă pe calea pressei cu ocasia campaniei în contra re­formelor politice bisericesci. Liberându-se acum din închisorea de la Seghedin, ca­­tolicii i-au făcut ovaţiuni grandiose. Ca la crece mii de oameni îi eşiseră la gara din Budapesta spre întâmpinare. Poliţia soma mulţimea să se retragă, acesta întâmpina pe poliţişti cu strigăte de „abzug.“ Se isca un conf­ict între mulţime şi poliţiştii călări, în urma căruia mulţime de copii şi femei fură răniţi în marea învălmăşală, ce se iscă. Leposenyi a fost obiectul unor ovaţiuni marl, pe lângă toate sforţările poliţiei, de-a împedeca ovaţiunile. Acum cetim, că in­­spenatorii manifestaţiunilor vor fi daţi în judecată pe temeiul §­lui 174, privitor la interzicerea preamărirei celor osîndiţi. După cum anunţă „Berlin, Tagblatt“, ruptura Austro-Ungariei cu Vaticanul este deja fapt împlinit. Etă ce Zice numitul Ziar: „Spirea despre ruptura dintre Austro-Un­­garia şi Vatican se întăreşte în cercurile

Next