Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1895 (Anul 58, nr. 242-265)
1895-11-25 / nr. 261
MicuMfti Alninistrationea, i Tipografia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori aofranoate nu ne primesc. — Manuscripte nu se setrihet, INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunoiurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalen, Rudolf Mosso, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Qoldbergerg, Eckstein Bernal, în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Insorţiunilor: o seria garmond pe o coloana 8 cr. şi 6 scr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o gemă 10 cr. seu 30 bani. „Saieta" iese în M-care fii. Abonamene pentru Austro-Dnearia: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 f1. pe an. Pentru România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe jese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficieie poștale din Intru si din afară și la doi. colectori. Afcuaurentul psntru Brasov administrațiunea, piața mare. Tfirgul Inului Nr. 30 etaglu X., pe un an.0 fl., pe susa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 or. v. a. sau 16 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. Nr. 261. Braşov, Sâmbătă, 25 Noemvre (7 Decemvre) 1895. Praxa suprematiştilor. Deca vrea cineva se aibă o mică ideiă despre modul, cum s’ar face în viitor alegerile dietale, în cas când Românii s’ar decide a lua parte la ele şi a lupta pentru reeşirea candidaţilor lor, se cetască raportul, ce-i publicăm mai jos despre alegerea de membri în congregaţiune, ce s’a severşit a doua-oră, înainte cu câteva dine în cercul Socaciului, comitatul Selagiului. Lucrul s’a petrecut pe scurt, aşa: La alegerea cea dintâi din 21 Octomvre n., în cercul amintit, au învins Românii, alegând doi membrii din sînul lor. Ungurii nu s’au aşteptat ca Românii se vină în numer atât de mare la urnă, şi alegători români sunt 200, pe când Unguri numai 120. Vecjend der, că au rămas în minoritate, cu tate că mulţi slabi de înger dintre Români au votat cu ei, au căutat un pretext spre a protesta alegerea. Şi le-a fost uşor se isbutască, după ce asupra protestului aveau se decidă patronii lor din fruntea comitatului. In urma acestora s’a făcut nouă alegere şi resultatul a fost, că prin violenţă, presiune şi întrebuinţarea forţei brutale au reuşit contrarii Românilor, alegendu-se un Jidov unguri şi un Ungur jidovit. Detailurile acestei procederî eminamente „liberale“ şi „constituţionale“, se pot ceti în raportul amintit. Ceea ce trebue se escite însă în deosebi interesul nostru este resultatul, ce-l va avea protestul, pe care l-au înaintat Românii la minis■ trul de interne, în contra volniciilor şi a brutalităţilor comise. Pentru noi acest resultat nu poate fi îndoios. Lucru natural, că cei ce-au nimicit prima alegere, ca se facă posibilă isbutirea candidaţilor jidano-maghiari, vor sei se informeze pe ministru despre decurgerea alegerii aşa, încât acesta, se n’aibă nici cel mai mic scrupul „patriotic“, de a respinge alimine protestul Românilor. Nu este nimic nou în procedeurile de felul acesta. Aşa a fost şi aşa va fi pe câtă vreme asupra protestelor şi recursurilor celor nedreptăţiţi va ave se decidă administraţia de aplecare de sus pănă jos este împănată tot numai cu „patrioţi“ şi patentaţi „apărători ai ideei de stat“, de cel mai greu calibru. Tot mereu auejim pe Ungurii din oposiţiune strigând şi ţipând, că cei dela putere falsifică tote, că pentru ei nu e nimic sfânt, când se tractăză de interesul puterii lor. Apoi dacă şi Ungurii se plâng aşa de amar în contra încălcărilor deţinătorilor puterii publice, cum n’ar suferi în urma lor aceia, cari n’au pentru sine nici măcar avantagiul de-a face parte din aşafisul element „patriotic, constitutiv de stat?“ N’are cineva decât se cetască discursurile, întocmite după totă arta oratoriei, ale corifeilor oposiţiunii maghiare, în care aceştia biciuesc păcatele guvernanţilor, pentru ca se înţelegă, de ce Românii din Bănat şi Ţara ungurescă în timp de 20 de ani ai activităţii lor parlamentare, sub regimul unguresc, au ajuns să aibă dintre 30 şi mai bine de representanţi în dietă, la 1887 numai unul. Şi credeţi oare, că’n viitor va fi mai bine ca ’n trecut? Orî ce modificărî, s’ar face în legea electorală într’o privinţă sen alta, credeţi că se va schimba ceva in situaţia generală a nostră faţă cu suprematiştii unguri? Nu, pe acesta cale nu se va putea ajunge la nici o ameliorare a stării ciripite şi umilite, la care au fost reduse naţiunile nemaghiare în era falsului liberalism şi a îngâmfatului maghiarism! Cu totul altceva trebue să se întâmple, o radicală schimbare a întregului sistem de guvenământ trebue să se săvârşască, spre a se crea în viitor o casă sănătosă, pe care a n i se poate clădi un regim de dreptate şi de libertate pentru toţi! O astfel de schimbare radicală însă nu se va pute întâmpla pe câtă vreme nu vor lucra pentru realizarea ei, cu încordarea tuturor puterilor şi cu toate jertfele posibile, aceia, în al căror interes este aceasta schimbare și al căror viitor atârnă chiar de la ea! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Din notițele unui polițist secret. După finirea resbelului Crimei, împăratul Napolon 111 trimise pe contele Morny ca representant al Franciei la curtea ruseascâ. Scurt timp dup’aceea diarele publicară soirea despre holanțarea lui Morny cu o domnișoră de curte, aparținătoare celor mai înalte cercuri aristocratice rusesci. Când autfi contesa Lehon, amanta de mai ’nainte a contelui Morny, aceasta soire, se adresa cătră ambasadorul frances din Petersburg cu următoirea scrisoare: „Vă rog a desminţi numaidecât acesta scrie, la din contră voi face un de scrisorile d-tale, cari cuprind detailuri interesante privitor la lovitura de stat, cari scrisori din norocire se află încă în posesiunea mea, şi cari sunt în stare a te compromită atât pe d-ta, cât şi pe alţii“. Morny trimise imediat scrisoarea ameninţătore împăratului, cu observarea: „Pentru de-a evita un mare scandal, e de lipsă o acţiune grabnică“. Numaidecât fu efntemat poliţistul secret Griscelli la cabinetul împărătesc, şi în decursul consultărilor măsurilor ce ar fi de luat, prefectul poliţiei, Pietri, care încă lua parte la conferenţă, primi înstiinţarea, că scrisorile respective deja s’au trimis la Londra, pentru ca să fie estradate principilor de Orleans. împăratul se mânia foc, dar Griscelli îl domoli, ficendu-i că se îndoesce despre adevărătatea acestei solii. — „O conosc prea bine pe dama aceea“ ,zise el, „decât să cred, că ar fi în stare să dea din mână epistolele, înainte de căsătoria contelui Morny“. Napoleon îi ordona deci lui Griscelli să pună cu ori-ce preț mâna pe scrisorile compromițătore. Griscelli se anunța la contesa. Ea îl primi la aparință de tot liniștită, sectend pe o sofă. — „Ce te aduce la mine?“ îl întrebă ea pe Gricelli cu politeță. — „Contesă, am să vorbesc cu fiiul d-tale“. — „Dar voesc să-i îmbii vr’un post de ambasador?“ îl întreba contesa în ton ironic. — „Pentru acela e prea tînăr, dar avem pentru el în prespectivă un post frumos“ răspunse Griscelli. Atunci contesa erupse în următorele cuvinte : — „Fiiul meu nici-odată nu va primi nimic dela guvernul d-tale, de-oare ce Morny la timpul său a voit să-l ducă ca secretar la Petersburg, însă în fine a fost preferit prințul Murat, eroul orgiilor din maison dorée!“ Intr’aceea întra în odaiă tinărul conte Lebon, pe care Griscelli, sub cuvânt că ar ave de a-i comunica unele lucruri forte importante, îl duse la prefectură. Ajunşi acolo, Grispelui, în presenţa tînărului conte, dădu ordin, să se încungiere palatul contesei Lehon cu poliţişti, şi nimărui să nu-i fie permisă intrarea sau ieşirea fără de concesiunea poliţistului secret. La întrebările timide ale tînărului Lehon asupra însămnătății acestor măsuri Griscelli îi declara, că el ca adevărat amic al familiei contelui voesce să-i facă acesteia un mare serviciu, și-i spuse lui Lebon, că dușmanii mamei lui iau comunicat împăratului, că ea a estradat epistolele lui Morny Orleanilor. — „Acesta e o defăimare!“ strigă tinărul conte indignat peste măsură. „Eu doar numai astăzi! am vertat acele epistole în cutia, pe care mama mea o păstrăză în dulapul din odaia ei de dormit. O, deea ași pute ea spune împăratului, că el nu are un amic mai sincer, decât pe mine“. — „Aceea să poate numai decât iubite conte“, îi Zise Griscelii, conducându-l inmediat în cabinetul împărătesc, unde Napoleon II îl primi in modul cel mai grațios. — „Daca Majestatea Vostră doresce, eu voi aduce numaidecât însumi epistolele lui Norny“, se înbia el; împăratul însă Zise, că ar fi mai bine de a trimite pe Griscelli după ele, numai cât pentru legitimaţia ar fi de lipsă să aibă câteva şire, scrise de mâna contelui Lehon. Acesta scrise numaidecât la adresa mamei sale următorul bilet: „Mamă dragă, te rog ai înmâna amicului meu Griscelli cutia respectivă cu epistolele. El îmi va aduce-o în cabinetul împăratului, unde am fost primit în modul cel mai graţios“. CRONICA POLITICA. 1 24 Noemvre. Afiarul „Magyarország“ e forte supărat şi năcăjit din causa pensionărilor în masse a generalilor de honvezi, care s’a început imediat după manevre, şi după-cum afirmă numitul chiar se vor continua. „Magyarország“ spune, că ministrul Fejérváry lucră din toate puterile să introducă și în honvecjime spiritul armatei comune, se folosesce de mijloacele cele mai radicale și în preajma sărbărilor milenare surprinde lumea prin aceea, că pensioneaza cea mai mare parte dintre generalii honvédelmei, pe cari apoi îi va înlocui cu generali „gutgesinnt“ din armata comună. Cu acesta, afirmă numitul chiar, voiesc să împaca sufletul archiducalui Albrecht, care la manevrele din urmă dela Balassa-Gyarmat nici dacum n’a fost îndestulit cu conducătorii honvecjimei. Şirul celor pensionaţi la început locotenentele mareşal Zoltán, inspectorul cavaleriei honvejimei, în locul căruia a fost numit generalul Klobucsar, un tăut, care „numai rupe limba maghiară“. Doi generali de honvecji călări, Schlippenbach şi Vojndrovics asemenea sunt scrişi pe lista pensioniştilor, şi vor fi înlocuiţi prin generalul boem Gaudernak şi generalul Szakonyi. Dintre generalii de honvecii pedeştri vor fi pensionaţi cinci: Pokay, Junky, Say, Hild şi Jelensek. In locul acestora între alţii vor fi numiţi: Lukinatz, comandantul districtului croat, şi Bolla, care intr’un toast ţinut în limba germană a accentuat pe „unser Kaiser“. In fine corona pensioniştilor o formeză generalul de cavaleriă Fotinyak, căruia îi se dă paşaportul din causa cunoscutei afaceri — Szenmecz. Aceste sunt lacrimile lui „Magyarország“. * Amărîciunei produse între catolici prin introducerea reformelor bisericesci se dă espresiune tot mai viuă. In comitatul Sopron preoţii catolici au refusat de-a da părechilor tinere actele necesare pentru a încheia căsătoria civilă, până când nu li s’au plătit tote taxele stelare obicinuite a se plăti pentru cununiile bisericescî. Faptul acesta ,a îndemnat pe ministrul de interne să adreseze o circulară cătră episcopii catolici, cerând ca aceştia să împedece pe preoţi de-a mai comite în viitor astfel de „abusuri“. Cu greu se poate crede însă, că o simplă circulară va fi de ajuns pentru a pune la „regulă“ clerul catolic. — Şi mai puternic s’a manifestat disposiţia actuală a catolicilor prin marile manifestaţiuni arangiate cu ocasiunea liberărei din închisore a preotului catolic Lepcsenyi din Budapesta. Acest preot fusese condamnat la 6 luni inchisoare de stat pentru la esa majestate, comisă pe calea pressei cu ocasia campaniei în contra reformelor politice bisericesci. Liberându-se acum din închisorea de la Seghedin, catolicii i-au făcut ovaţiuni grandiose. Ca la crece mii de oameni îi eşiseră la gara din Budapesta spre întâmpinare. Poliţia soma mulţimea să se retragă, acesta întâmpina pe poliţişti cu strigăte de „abzug.“ Se isca un confict între mulţime şi poliţiştii călări, în urma căruia mulţime de copii şi femei fură răniţi în marea învălmăşală, ce se iscă. Leposenyi a fost obiectul unor ovaţiuni marl, pe lângă toate sforţările poliţiei, de-a împedeca ovaţiunile. Acum cetim, că inspenatorii manifestaţiunilor vor fi daţi în judecată pe temeiul §lui 174, privitor la interzicerea preamărirei celor osîndiţi. După cum anunţă „Berlin, Tagblatt“, ruptura Austro-Ungariei cu Vaticanul este deja fapt împlinit. Etă ce Zice numitul Ziar: „Spirea despre ruptura dintre Austro-Ungaria şi Vatican se întăreşte în cercurile