Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)

1899-01-14 / nr. 9

Se face compromisul ori nu? Deşi Ungurii, precum bine stim, sunt tari în a încheia compromisuri când e vorba de a-şî asigura pro­­priele interese, ei totuşi de astă­­dată par a nu justifica părerea ce şî-a făcut-o lumea despre capacitatea lor de transacţiune în caşuri când îi arde la degete. Ce e causa, că compromisul dă de atâtea greutăți și realisarea lui se traganeaza așa de mult? M Ministrul­­președinte Banffy singur nu poate se fiă de vină la toate. Așa­dar trebue se fiă motive mai adenci decât cele personale, cari impreuneaza așa de mult tractările de învoială. E învederat, că cestiunea pac­tului economic cu Austria formeaza așa fricînd țîtîna împrejurul căreia se învârtesc tratările dintre guvern și opoziție. Cei din Viena vor se asigure înainte de toată posibilitatea înoirei definitive a legăturilor de unitate economică cu Austria. Aceasta, dic ei, o pretind interesele de putere şi de prestigiu ale monarchiei. Poli­­ticianii unguri din opoziţie, şi chiar şi bărbaţi din partida guvernului, ca Széll, au înse în vedere de-a face un pas decisiv înainte şi de a-şî asi­gura posibilitatea, ca­re se emanci­peze cu timpul şi economicesce de Austria. In aspiraţiunea de emanci­pare s’ar putea uni cu toţii, deea în acest punct principial­ nu ar con­cura de fapt şi în mod forte real interesele de conservare a puterii, ce le are partida guvernului, cu intere­sele de apărare proprie ale oposi­­ţiunei. Aici e marea dificultate. Par­tida guvernului îşî teme posiţiunea ei de putere şi de domnire, în care s’a îndulcit aşa de mult de cjecî de ani de când o eserciteza, şi oposiţia la rândul seu nu e nici decum dis­pusă se lase a i­ se tăia berigata nu- i mai aşa, pentru­ ca se se potă­lice, că clica Tisza-Banffy a salvat urăşî patria. De aici vine încordarea cea mare şi înăsprirea raporturilor prin­­tr’o obstrucţiune desperată. Coloman Szell, care dintre toţi se laudă a representa mai curat principiile profesate de Deak, ar vrea ca, conform tradiţiei „înţeleptu­lui naţiunei“, se împace şi capra şi varza. Pe el îl scot acuma pe plan, ca se salveze situaţiunea atât de cumplit încurcată. Toate foile unguresce se ocupă de călătoria lui Szeli la Viena, de audienţa, ce a avut-o la monarchul şi de acţiunea sa de „samsar cin­stit“ al partidei liberale de la putere. Oposiţionalii voesc se-i atribue un rol, ce s’ar contraria cu vederile lui Banffy; guvernamentalii îl reclamă în favorul politicei lor. Noi înse din toate nu înţelegem alta, decât că Szell pare a fi predestinat se fie ur­maşul lui Banffy, şi că ceea­ ce nu i-a fost posibil acestuia, se aşteptă dela Szell, adecă aflarea acelei for­mule a pactului, prin care se nu fie lovite în cap aspiraţiunile maghiare, or de altă parte se fie salvată posi­bilitatea asigurării definitive a uni­tăţii economice dintre Ungaria şi Austria şi în viitor. De va fi d-l Szell aşa de isteţ şi înţelept, încât se pot­ afla acea formulă minunată, i­ se va ridica poate un monument, ca unui al doilea Deak, care a scitit să salveze opera celui dintâiu. Aşteptăm să vedem. Deocam­dată, după întoarcerea lui Szell şi Banffy de la Viena, e vorba încă de continuarea tractărilor, dar deja se accentueaza mai tare limitele peste care guvernul nu poate trece. Care­va se ciică tractările pentru com­promis au întrat în stadiul decisiv. Crudă cine ce va voi. Noi înse vedem, că înțelepciunea politi­cei unguresce a ajuns la un punct, de unde nu mai note meree nici n­u înainte, nici Inderet, şi din care si­­tuaţiune critică, ce şi-a creat-o însăşi, n’o va mai putea scoate un compro­mis încheiat de alţi pe mâne. Szell şi Banffy la Viena. Sâmbăta trecută, Coloman Szell, unul dintre cei mai influenţi bărbaţi din partida liberală, a plecat fără de veste la Viena, se cjice, că e chiămat expres de cătră Maj. Sa. După el a plecat Duminecă sora şi ministrul-preşedinte Banffy, deşi înainte cu câte­va ore nu mai declarase, că nu simte necesitatea de a merge la Viena. Trebue dor, că ministrul a primit avizuri impor­tante, să plece numai­decât. Majestatea Sa a primit pe Coloman Szell în audiență privată Duminecă, er pe Banffy Luni înainte de amiaefi. Duminecă au mai fost în audiență la monarchul con­tele Goluchowsky, Kallay și ministrul a la­tere Széchényi, er Luni înainte de amiacil lor. Banffy a conferit cu ministrul-preșe­dinte contele Thun şi cu ministrul comun de finanţe Kallay, după aminezi însă cu mi­nistrul de externe Goluchowski, cu care în aceeaşi­­fi a conferit şi Coloman Szeli. Se comenteză mult şi faptul, că Maj. Sa a primit pe Szell şi Luni în audienţă, care a durat mai bine de o oră, ceea­ ce face a­ se crede, că o decisiune în crisă va ama cât mai curând şi că evenimentele vor necesita grabnica resolvare a unei crise ministeriale. Ce s’a petrecut în aceste audienţe şi consultări ? împrejurarea, că Szell s’a dus la Viena în cel mai mare secret, aruncă o umbră mistică asupra rolului seu în încur­cătura de agî. Se zice, că el a raportat monarchului pe lung şi larg asupra situa­­ţiunei şi că monarchul şî-a pus în mod vă­dit încrederea în persona lui, chiămată a mâna înainte carul împăciuirei, care s’a în­glodat atât de tare. In cercurile politice din Viena se susţine, că audienţa, ce a dat-o monarchul lui Szeli, este considerată, ca o distincţiune faţă cu rolul ce-l jocă bătrânul politician în situaţiunea de faţă şi ca ul­timul stadiu în prima asistentă. Acum se accentuează din toate părţile, că monarchul a îndrumat pentru a treia oară pe Banffy să continue tractările prin disidenţi cu partidele unite din opoziţie. Telegrame din Viena şi Budapesta anunţă, că ministrul preşedinte Banffy deja pe etiua de eri trebuia să comunice disidenţilor ur­­mătorele proposiţiuni : 1) Reîntorcerea stărilor parlamentare regulate încă sub cabinetul lui Banffy, pre­cum şi votarea provisoriilor pe seama cabi­netului Banffy; 2) Primirea unei formule, care să ga­ranteze pactul definitiv in contra obstruc­­ţiunei; şi 8) Revizuirea regulamentului camerei. Condiţiunile aceste sunt un răspuns a guvernului la pretensiunile din urmă ce le-a făcut oposiţie. Răspunsul acesta vor trebui să-l comunice disidenţii partidelor din oposiţie, după­ care vor urma nouă des­­bateri şi tractări, cari vor necesita cel pu­ţin 5 — 6­­file, aşa că o decisiune definitivă nu se poate aştepta decât pe săptămâna viitoare. Speranțele pentru un compromis sunt acum daar­ și mai minimale, deoare­ce opo­ziția și mai puțin este dispusă a vota lui Banffy ceea-ce dorease el în nisce împre­jurări, când guvernul nu vrea să cedeze ni­mic, ba din contră cere ca a plecat pe în­­treaga linie. Prorogarea „Reichsrath“-ului. O foie clericală din Brünn scrie, că „Reichs­­rath“-ul austriac va fi prorogat peste două săptămâni. Prorogarea însă nu va dura mult. După introducerea pro­visoriului des­pre pact cu ajutorul § 14, se vor face nouă încercări pentru sanarea situaţiei par­lamentare. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Dimitrie Bolintineanu. Recensiune la cartea d-lui Carol Nagy întitulată: „Bolintinean Demeter költészete“, Clusia 1898. Pe la începutul anului 1898 a apărut în tipografia lui Franc. Gombos din Clusia o lucrare forte interesantă despre „Poesia lui Dimitrie Bolintineanu“ („Bolintinean Demeter költészete“), scrisă ca tesă de doc­torat de d­l Carol Nagy, profesor la aca­demia comercială din Clusifi. îndată după ce mi-a ajuns în mână şi mie un esemplar din ea, m’am apucat să o citesc, urmărind cu ate­nţiune, cum scrie d-l Nagy despre Bolintineanu, cum îl înfăţişază înaintea unui public strein, care numai din acestă lucrare poate să-l cunoscă, deoarece necunoscând limba românescă, nu poate să-l cunoscă de-a dreptul din operile sale şi prin urmare nu poate să-i judece nici talentul, nici valoarea de poet, îndată la primul moment mi-a causat mare plăcere văcjând, că d-l Nagy, străin fiind, arată atâta interes şi dragoste faţă de literatura nostră românescâ. Acâstă plă­cere apoi s’a potenţat, când am cetit’o pănă în capăt. Peste tot am rămas cu ea îndestulit. Peste tot am aflat în ea un chip destul de clar, destul de complet, destul de fidel des­pre Bolintineanu şi poesia lui. Preste tot am aflat în ea toate trăsurile necesare la con­struirea individualităţii lui Bolintineanu şi la presentarea lui demnă înaintea unui pu­blic străin. Acestea m’au îndemnat, ca lucrarea d-lui Nagy să­ o fac cunoscută şi înaintea cetitorilor români, fiind prea convins, că vor fi mulţi, cari se vor interesa atât de obiect, cât şi de feliul şi forma, în care ni-l presentă d-l Nagy. I. Partea primă din lucrarea D-lui Nagy este Introducerea (pg. 7 —14), în care vor­­besce despre viaţa poetului şi despre stă­rile sociale, politice şi literare din Româ­nia între anii 1840—1860. Noi încă dăm partea aceasta în lini­­amente principale: Bolintineanu s’a născut la 1819 în co­muna Bolintin. Părinţii şi­ i-a pierdut de timpuriu; din causa aceasta băiatul deveni trist şi melancolic şi nu iubim jocul, ca alţi băieţi, din care causă ei l’au şi numit pust­nic. Din când în când era şi irităcios. Na­turelul melancolic îl creeji dela tatăl său, er cel sanguinic dela mamă-soţ. Primiţiile în studii le-a făcut în comuna sa natală, gimnasiul în colegiul Sânta-Sava din Bu­­curesci. Primul debut cu „o fată Unită pe patul morţii“ îi câştigară simpatia şi protecţia fra­ţilor Golescu, cari l’au ajutorat, ca să şi potă continua studiile la Paris, unde a stu­diat din 1845—1848, când, erumpend re­voluţia, grăbi acasă şi lua parte activă în mişcările revoluţionare, dar în curând tre­bui să-şi părăsască patria. Intre anii 1850— 1857 îl vedem mai intâiu în Paris, după aceea în Turcia. In timpul cât a fost exilat a călătorit prin Asia­ Mică, prin Siria, prin Egipet şi pe insulele Archipelagului. Cu ocasiunea întreţinerii sale pe malurile Bos­forului a scris feericele poesii de un colo­rit molatic oriental. Florile Bosforului, or călătoria sa prin Macedonia a dat nascere Macedonelor. După lupta de la Sevastopol se des­chid şi pentru el porţile patriei, unde îl primesc cu multă atenţiune şi dragoste. In 1859 sub Cuza devine ministru. Dar cu cât s’a ridicat mai sus, cu atât mai amare i-au fost decepţiile. Politica a deprimat în el pe poet. Peste un an renunţă la postul său de ministru şi se dedică cu totul carierei de scriitor, scriind presă şi poesie; ofil­ic a­­părea dela dânsul câte ceva, o satiră, o scriere volantă despre cestiuni sociale, is­torice sau politice, dar începe a da îndă­răt şi cu cât scrie mai mult, cu atâta îi slăbesce mai tare efectul şi auctoritatea. Sufletul poetului se slăbesce văcjend cu ochii, or în 1870 paralisa progresivă se ivesce în el atât de tare, încât familia Zâne, în al căreia cerc și-a petrecut ultimii ani, fu silită a-l transporta în spitalul Pan­teleimon. Poetul, odată atât de mărit, acum era un viu mort, pănă când peste doi ani moartea l’a scăpat de groaznica sa bala­la l­a Sept. 1872. Un mic număr de stimă­­tori l’au petrecut pănă în cimi­erul din Bolintin, unde mult timp i-a stat mormân­tul fără nici un monument, mai tânjrui însă stimătorii lui i-au ridicat prin colecte un monument frumos. Epoca, în care a trăit poetul, se poate mândri cu mai mulţi scriitori mail, cum Jb. 2sT­ACT 3L. LHIL „CAZETA“ iese în flăcare di. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea. Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un exemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Administraţiiunea şi Tipografia. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. INSERATE se primesc la AD­­MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la următorele Birouri de anunciuri: In Viena: M. Dukes Nachf. Hax Augenfeld & Emerich Leaner, Heinrich Schalek, Rudolf Moase, A. Oppeliks Nachf. Anton Oppolik­­hiBudapesta: A. V. Goldber­ger, Ekstein Bernat, In Ham­burg:­ Karolyi & Uebmann. PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garraond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­­­blicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. Nr. 9. Braşov, Joi 14 (26) Ianuarie. 1899. Revistă externă. Politica externă a Franciei. In şedinţa de Luni, 23 Ianuarie n., a camerei din Paris s’a pus la ordinea­­Jnei desbate­­rea asupra budgetului de esterne. Din in­cidentul acesta s’au făcut din partea gu-V01"t1111 în rlonl Qvofinvi^ nmin««« ----­’ —«• «vwiUiwyiMui UOUJJiO­OS"

Next