Informatia Bucureştiului, decembrie 1959 (Anul 7, nr. 1966-1992)
1959-12-01 / nr. 1966
Pag. a 2-a PE ECRANELE CAPITALEI Un documentar despre „Evenimentul politic nr. 1 al anului" Studioul central de filme documentare din Moscova a dat un răspuns operativ interesului uriaş trezit de vizita tovarăşului Nikita Sergheevici Hruşciov în S.U.A., printr-un documentar cinematografic de stringentă actualitate, care rulează acum pe ecranele cîtorva cinema- tografe din Capitală. Filmul cineaştilor sovietici se deschide cu dimineaţa în care minunata corabie aeriană construită de A. N. Tupolev a luat „startul păcii", ducînd la bord pe Nikita Sergheevici Hruşciov şi pe însoţitorii săi. Şi iată-ne în aceeaşi dimineaţă pe aeroportul Andrews din Washington, martori ai începerii marii călătorii. Cronica cinematografică îl transportă pe spectator la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în ziua de neuitat în care N. S. Hruşciov a făcut în numele guvernului sovietic istoricele propuneri de dezarmare generală şi totală. Urmărindu-l pe Nikita Sergheevici Hruşciov rostindu-şi cuvîntarea în imensa sală de şedinţe a Adunării Generale a O.N.U., cuvintele citite la timpul lor în ziare, trezesc în suflet ecouri şi mai adinei : „Spunem sincer tuturor ţărilor din opoziţie cu lozinca „Să ne înarmăm“, care tot mai are curs ici-colo, formulăm lozinca ,,Să ne dezarmăm total". Hai mai bine să ne luăm la întrecere cine va construi pentru popoarele sale mai multe locuinţe, şcoli, spitale, cine va produce mai multă pîine, lapte, carne, îmbrăcăminte şi alte bunuri de consum şi nu cine va avea mai multe bombe cu hidrogen şi rachete...". Redînd pas cu pas călătoria efectuată de premierul sovietic de la Atlantic pînă la Pacific, cineaştii sovietici se opresc adesea asupra frumuseţilor peisajului Statelor Unite ale Americii. Dar America este, înainte de toate, poporul ei. Dacă ne putem exprima astfel, unul dintre interpreţii principali ai filmului este acest popor al Americii. Oamenii de rînd împînzesc pretutindeni locurile unde se arată conducătorul sovietic şi îl aclamă tot mai fierbinte. Aparatul de luat vederi aduce mărturia sa de necontestat: oamenii inundă literalmente străzile şi pieţele. Aceasta chiar şi la Los Angeles, unde populaţiei i-a fost indicat un traseu fals al vizitei. Filmul arată scene de neuitat ca acelea de la sosirea în Pittsburg, cînd americanii simpli au aşteptat pînă noaptea tîrziu să-l vadă şi să-l aclame pe conducătorul sovietic, sau din gările mici în care a coborît N. S. Hruşciov în drum spre San Francisco, unde au avut loc manifestaţii impresionante. Filmul îţi dezvăluie şi cauzele acestor fierbinţi dovezi de simpatie. Ele se datoresc înainte de toate faptului că N S. Hruşciov reprezintă statul sovietic, statul care duce în mod consecvent o politică de întărire a păcii pe plan mondial. Zeci şi zeci de pancarte în engleză sau rusă îl salută pe primul ministru sovietic. O pancartă îl numeşte „prinţ al păcii“. La imaginile pline de semnificaţie prinse de operatorii sovietici, se adaugă montajul dinamic, sugestiv şi comentariul substanţial al scriitorului Nikolai Gribaciov. Pe tot parcursul filmului imaginile se succed una după alta într-o logică strictă, însoţite de explicaţiile concise ale comentariului, convingîndu-te prin autenticitatea lor. Filmul „Vizita tovarăşului N. S. Hruşciov în S.U.A." trezeşte în spectatori o puternică emoţie, nu numai datorită problemelor de vitală însemnătate internaţională de care se ocupă, dar şi prin arta autentică cu care este conceput. Să ne reamintim finalul : tovarăşul N. S. Hruşciov s-a reîntors în patrie; coloana maşinilor, în frunte cu aceea în care se află tovarăşul Hruşciov, îşi croieşte cu greu drum pe bulevardele Moscovei. Bulevardele sunt largi, dar populaţia le-a inundat şi automobilele abia îşi deschid cale prin oceanul revărsat al entuziasmului omenesc. Unitatea organică dintre poporul sovietic şi conducătorii săi îşi găseşte în această ultimă scenă o puternică şi simbolică expresie. T GARANFIL A 0 informația Concertul Filarmonicii caracteristică a avintului mişcării muzicale din ţara noastră constituie repartiţia interpreţilor de valoare pe întreg cuprinsul ţârii, creşterea unui mare număr de artişti talentaţi în centrele care odinioară nu cunoşteau o viaţă de concert organizată, sistematică, Nicolae Boboc, dirijorul Filarmonicii arădene, este alături de Mircea Popa sau Dinu Niculescu, unul din şefii de orchestră care contribuie din plin prin competenţa şi munca lor asiduă la progresul tinerelor formaţii ce le conduc şi la educarea artistică a maselor din oraşele-reşedinţă şi din regiunile înconjurătoare. Apariţia periodică, în fruntea Filarmonicii bucureştene, a acestor muzicieni nu constituie numai o justă preţuire a meritelor lor, ci, adeseori, şi prilejul unor concerte de o calitate deosebită. Succesul repurtat în trecuta stagiune de Nicolae Boboc l-a determinat pe dirijor să reia, duminică, cantata „Carmina Burana“ de Carl Orff, pe care a prezentat-o în primă audiţie romînească, mai întîi la Arad, şi apoi, anul trecut la Bucureşti. Cum e şi firesc, recenta interpretare a „Carminei Burana“ s-a caracterizat prin mai buna stăpînire a lucrării de către executanţi Orchestra are mai ales un rol de acompaniament: corului în schimb îi revine aci rolul... viorii întîi. Am admirat coeziunea sa şi mai ales amplu diapazon de nuanţe şi contraste, în stilul specific corurilor formate şi conduse de maestrul D. D. Botez. Printre solişti, Emilia Petrescu a creat momente de adâncă emoţie prin numerele solistice susţinute cu muzicalitate, iar Octav Enigărescu, înlocuind în ultimul moment pe Nicolae Gafton, a susţinut partea baritonului cu siguranţă, expresie convingătoare şi remarcabilă varietate de culori vocale Petre Mărgineanu a înfruntat cu succes scurtul dar dificilul solo de tenor. Notăm, de asemenea, contribuţia corului de copii al Palatului Pionierilor, dirijat de Stelian Olaru. Interpret al romanticilor, înzestrat cu un stil bine definit care îi pernite să abordeze paginile cele mai cunoscute, avînd totdeauna ceva de spus într-un fel propriu, pianistul Alexandru Demetriad mai are şi meritul de a îmbogăţi continuu repertoriul său şi prin aceasta şi varietatea programelor de concerte. „Piesa de concert“ pentru pian şi orchestră a lui Schumann a fost fidel restituită într-un sti şi o expresie corespunzătoare. Programul a fost deschis prin „Preludiul festiv“ de Alfred Mendelsohn, o scurtă piesă simfonică, închinată de compozitor celei de a5-a aniversări a eliberării, „Preludiul“ cucereşte pe ascultător prin avîntul şi generozitatea temelor şi prin strălucirea orchestraţiei. Măiestria compozitorului reliefează idei muzicale limpezi, bine conturate, din al căror contrast se încheagă imagini luminoase, tonic* RADU GHEGIU Orchestra interpretează cantata „Carmina Burana", La pupitru dirijorul Nicolae Boboc O expoziţie închinată Ţării Schipetarilor In sala Nicolae Cristea din str. Brezoianu nr. 23—25 s-a deschis de citeva zile expoziţia documentară „5 ani de la eliberarea Albaniei,de sub jugul fascist“. Primele pinouri ale expoziţiei sunt închinate glorioasei şi străvechii istorii a poporului albanez, sintetizind intr-o scurtă cronică fotogică perioade de milenii, de la anticele monumente de cultură ale ţării laproeminenta personalitate istorică a lui Skanderbeg si, mai departe, la îndelungata luptă dusă in ultimul ev de popphil albanez pentru independenţa sa naţională. Ziua de 8 noiembrie 1941, data creării Partidului Comunist din Albania, a deschis o nouă şi strălucită pagină în istoria Albaniei. Sub conducerea partidului comunist, poporul albanez a dus o luptă eroică împotriva ocupanţilor fascişti, cuceridu-şi, în 1944, pentru prima dată in istoria sa, adevărata libertate şi independenţă naţională şi pornind la construirea unei vieţi noi. Fotografiile expuse vorbesc cu tărie despre faptul că în cei 15 ani de putere populară, Albania, considerată in tre■ cut ca cea mai înapoiată ţară din Europa, a devenit datorită ajutorului multilateral al Uniunii Sovietice şi al ţărilor de democraţie populară o ţară agrar-industrială înaintată. Nenumărate sunt exponatele şi graficele care se referă la cuceririle poporului albanez obţinute sub conducerea Partidului Muncii din Albania in domeniul creării unei industrii socialiste înzestrate cu o tehnică modernă. Pentru a da numai unul dintre numeroasele exemple oglindite în expoziţie, producţia de energie electrică a Albaniei s-a ridicat în acest an la aproape 1700 la suta faţă de anul 1938. Imaginea puternicei centrale hidraulice „Karl Marx“, cu o capacitate de 25 000 de Ktw, trezeşti o puternică admiraţie. Un mare salt a înregistrat şi industria bunurilor de consum. Numai imensul combinat textil „Stalin" din Tirana produce mai mult de 20 de milioane metri ţesături de bumbac pe an. Combinatul este una din cele 16 întreprinderi industriale construite cu ajutorul Uniunii Sovietice. Documentele fotografice vorbesc şi despre minunatele transformări săvirşite în satele Albaniei In ultimii ani. In prezent, in Albania sint cooperativi sate 70 la sută din totalul gospodăriilor ţărăneşti ale republicii. Generaţia nouă a Ţării Schipetarilor are la dispoziţia sa toate mijloacele pentru o dezvoltare armonioasă şi temeinică. Dacă in 1938 întreaga ţară număra In total 11 licee, azi numărul instituţiilor de invăţămint similare a trecut de 60. In ce priveşte numărul facultăţilor, comparaţia cu perioada antebelică nu se poate face pentru simplul motiv că vechea Albanie era complet lipsită de instituţii de invăţămint superior. Vizitatorului expoziţiei ii sunt prezentate clădirea, de o arhitectură impresionantă, a tinerei Universităţi din Tirana, largile amfiteatre ale Institutului agricol şi aspecte din căminele de studenţi, care adăpostesc astăzi mii de bursieri. După eliberare, au fost puse şi bazele altor instituţii culturale importante ale Albaniei. Teatrul profesionist a fost creat aci de către regimul democrat-popular. Primele filme documentare şi artistice au fost produse de studioul „Albania nouă“, instituţie creată cu ajutorul dezinteresat al Uniunii Sovietice. Alături de documente fotografice, în expoziţie sunt prezentate lucrările unor pictori şi graficieni români care au vizitat Republica■ Populară Albania. Cucerit de frumuseţile priveliştilor albaneze, artistul Ştefan Constantinescu expune un număr de peisaje, între care se remarcă un pitoresc „Trig la Skodra“. Vasile Kazar aduce în expoziţie patru portrete ale constructorilor agriculturii socialiste din ţara prietenă. Şerban Rusu se opreşte asupra unui aspect inedit în pitorescul Albaniei: sondele de petrol care au apărut aci în anii construcţiei socialiste, C. TOADER Manifestări S. R. S. C. Săptămîna aceasta, în cadrul lectoratului central al filialei S.R.S.G. București din str. Biserica Amzei 5—7, au loc următoarele manifestări: • Azi la ora 18, Zamfir Brumaru, director general adjunct la Agerpres, va vorbi despre „Rolul și însemnătatea statului în perioada de trecere de la socialism la comunism“. • Mîine, la aceeaşi oră, din ciclul „Matematica şi viaţa“, va fi prezentată tema „Matematica — parte integrantă din cultura contemporană“. Va vorbi prof. univ. D. Dumitrescu, membru corespondent al Academiei R.P.R. • Despre dezvoltarea culturii fizice si sportului in patria noastră va vorbi sîmbătă la ora 18, conf. univ. Ion Siclovan — directorul I.G.F. Scurtele turnee, întreprinse de teatrele de estradă din ţară prin Capitală, reprezintă pentru spectatorii bucureşteni un bun prilej de a face cunoştinţă cu colectivele care activează în acest gen atît de gustat de public. După spectacolele teatrelor din Constanţa şi Deva, de data aceasta oaspeţii noştri au fost ploeştenii. Ei au reprezentat concertul spectacol „Ghicitori pe portativ“. Spectacolul beneficiază de aportul câtorva buni actori de estradă (Alexe Marcovici, Tanţi Grigoriu ,ş.a.) şi al unor tineri cîntăreţi cu certe calităţi (Graţiela Chiţu, Dorin Ionescu). Aceştia din urmă mi sunt insă In mod deosebit serviţi de repertoriu. Pornit de la o idee promiţătoare (un fel de concurs muzical, concertul-spectacol părăseşte pe drum acest fir conducător, căzînd într-o formulă destul de banală. Deşi, de la un concert intitulat greşit pe afiş „concert-revistă“ — nu se poate formula aceeaşi cerinţă ca de la un spectacol de estradă propriu-zis, vom remarca totuşi că in comparaţie cu alte teatre din provincie (de exemplu, teatrul de la Deva), programul proeştenilor este mai puţin bogat, mai puţin legat de problemele specifice regiunii. De pildă, stînca petroliştilor n-a inspirat autorilor (Sandu Anastasescu şi Alexe Marcovici) nici măcar o referire cit de sumară. Problemele supuse focului criticii în momentele comice slnt foarte uzate (mere la Aprozar,, gunoaie pe străzi, cîntăreţi în restaurante, suporteri scandalagii la meci). Fac excepţie cîteva scheciuri mai reuşite din scenetele „Racheta“ şi „Examenul de-a lungul veacurilor“. „Reţete“ străbune de genul „criticării“ pe fond muzical de canpso a acelor cîntăreţi care interpretează muzică străină în loc de „Uhăr bade“ sau calambururi în stilul „baterie, instrument muzical baterie cu sifon“ nu lipsesc de la apel. Orchestra este bine pusă la punct și se achită onorabil, atunci cînd are ce cînta. Duminică după-amiază a avut loc, la Teatrul satiric muzical „C. Tănase", prima audiţie publică cu lucrări de muzică uşoară înregistrate pe bandă de magnetofon de „Electrecord". Manifestarea s-a bucurat de succes. Comentariul izbutit al actorului Ion Lucian a avut darul de a prezenta intr-o formă atractivă fiecare piesă din concert. Programul, destul de judicios alcătuit (cu lucrări româneşti şi cu cite o piesă din literatura muzicală sovietică, maghiară, germană, indiană ş.a.) a fost primit cu căldură. Publicul a aplaudat, a salutat, printre altele, prima interpretare de muzică uşoară a cântăreţului Valentin Teodorian („Pe străduţa unde m-am mutat" de compozitorul bulgar Iosif Tankov) şi şi-a manifestat simpatia pentru unele lucrări.e curînd a apărut numărul 5 al revistei „Cercetări filozofice. Revista se adresează nu numai oamenilor de specialitate, ci şi unui cerc mai larg de cititori ca: activişti de partid şi de stat, cadre didactice din învăţămîntul mediu şi superior, propagandişti din învâţâmintul de partid, oameni de ştiinţă, intelectuali din diferite profesii. Sumarul bogat al revistei cuprinde studii consacrate unor aspecte ale transformărilor revoluţionare înfăptuite în ţara noastră, studii privind probleme filozofice actuale ale cercetătorilor in ştiinţele naturii şi articole de critică a filozofiei burgheze contemporane. Sub semnătura lui L. Lorincz revista publică studiul „învăţătura marxist-leninista despre sfărimarea aparatului de stat exploatator şi aplicarea ei in Rominia“. Revista publică printre altele şi traducerea articolului „Despre metoda universală de cercetare şi metodele ştiinţelor particulare“ al profesorului sovietic V. P. Certkov. La rubrica „Comunicări“ Se publică cum sunt: „Spre Cosmos" de M. Popovici, „O chitară cîntă" de V. Veselovschi, „Tu" (din filmul german „Nevasta mea cîntă" etc.). Aceste manifestări (care vor fi organizate periodic) ar putea primi însă un mai pronunțat caracter de sondaj, de consultare a publicului. Nu e suficient ca cele mai apreciate piese să fie aplaudate şi bisate. „Electrecordul" ar trebui să difuzeze la intrarea in sală, chestionare special întocmite, cu referiri la programul audiţiei. In felul acesta iubitorii muzicii uşoare pot fi consultaţi cu privire la producţia actuală de discuri (înregistrările cuprind apariţii de discuri recente sau viitoare). Şi pentru ca publicul să-şi spună pe deplin cuvintul, ar fi indicat ca „Electrecordul" să organizeze consfătuiri, în cadrul cărora iubitorii muzicii uşoare să-şi spună direct părerea despre producţia casei noastre de discuri. articolul „Influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie asupra culturii democrate din ţara noastră (1917— 1921)“ de L. Mureşanu ; rubrica „Discuţii“ cuprinde articolul „Cu privire la teoria şi practica periodizării“ de Ion Banu, iar la rubrica „Lecţii şi consultaţii“ H. Uschersohn publică „Materialismul dialectic despre categoria de materie“. Rubricile „Critică şi bibliografie“ şi „Răsfoind revistele“ sunt bogat reprezentate prin recenzii asupra unor publicaţii şi studii filozofice româneşti şi străine apărute în ultima vreme. Alte materiale interesante menite să popularizeze aspecte inedite din diferite domenii sunt inserate la rubricile „Viaţa ştiinţifică“, „Mişcarea filozofică de peste hotare“ şi „Note de lectură“. SIMBATA SEARA, la Casa Scriitorilor din R.P.R., cenaclul literar al tinerilor scriitori „Nicolae Labiş“ şi-a ţinut obişnuita şedinţă de lucru. In prima parte a şedinţei, Florenţa Albu a prezentat un ciclu de poezii pe teme variate. In discuţiile care au urmat pe marginea acestora, membrii cenaclului au remarcat ca linie generală pentru creaţia Florenţei Albu, o intenţie de înnoire în sensul trecerii de la simpla notaţie uneori lirică, mai adeseori descriptivă, spre observaţia mai profundă şi substanţială, spre o poezie de idei. Participanţii la discuţie au subliniat Insă că intenţia poetei nu este suficient susţinută şi realizată artistic, semnalind o serie de deficienţe şi superficialitate în documentare. O contribuţie valoroasă la discuţie au adus poetul Dimos Rendis şi Ioanichie Olteanu, care au analizat competent şi cu exigenţă creaţia Florenţei Albu. In continuare Radu Cosaşu a citit un fragment dintr-un reportaj mai amplu de pe marele şantier de la Bicaz. , Intre Institutul de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale“ şi uzina „21 Decembrie“ se stabilesc relaţii de colaborare şi pe linie culturală. In acest sens, conducerea institutului a datarit organizarea de conferinţe lunare pe diferite teme de istorie a teatrului şi literaturii, care se vor ţine în noua sală de festivităţi a uzinei. Expunerile pe care le vor face cadrele didactice ale institutului vor fi urmate de programe de exemplificări din operele scriitorilor despre care se vorbeşte, susţinute atît de studenţi cit şi de profesori. Se va vorbi muncitorilor despre dramaturgia romînească, despre teatrul lui Shakespeare, Gorki, Shaw, despre opera lui Şolohov şi a altor scriitori. Prima manifestare de acest fel va fi organizată în luna ianuarie şi va avea ca temă opera lui Ion Luca Garagiale. Programul de exemplificări va cuprinde fragmente din drama „Năpasta", comedia „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“ în interpretarea studenţilor, precum şi schiţa „C.F.R." pe care o vor prezenta cadre didactice ale institutului. Astfel de forme de colaborare între instituţii de cultură şi fabrici şi uzine sunt deosebit de valoroase şi merită să fie extinse. D De curind Circul de Stat din Bucureşti a reluat intr-o nouă montare spectacolul „Curaj şi voie bună“. Deşi majoritatea numerelor au mai fost reprezentata în alte spectacole, trebuie remarcată preocuparea artiştilor şi a regiei ca această reeditare să aibă formă îmbunătăţită. Trupa Ganea, familia Toncini au cucerit din nou aplauzele publicului pentru curajul şi fantezia cu care au executat dificilele şi periculoasele numere acrobatice sub cupola circului. Plăcută a fost reintîlnirea cu cîinii biciclişti. Iar Duo Mirco s-au dovedit nu numai iscusiţi dresori de civni, ci şi indemnatici jongleri. Tot în dublă ipostază (jongleri şi acrobaţi) i-am admirat şi pe Duo Băitulescu. Micii spectatori au fost copios amuzaţi de clovnii Boni şi Toncini, precum şi de cuplul comic muzical Duo Sixtus. Iosefini a adus şi el in acest spectacol citeva noi şi amuzante numere de prestidigitaţie şi Iluzionism. Cu fantezie a fost Întrebuinţat materialul plastic fosforescent (realizat după documentaţia tov. Dumitru Matei), dînd o notă interesantă şi atractivă spectacolului, exceptînd macabrul dans al scheletului care nu-şi justifică cu nimic necesitatea. In ce priveşte comentariul, ne-am fi aşteptat la mai multă exigenţă de la Mircea Gheorghiu, atit de scrupulos la regia spectacolului, dar îngăduitor cue textul al cărui autor este. Cu ce contribuiţi la realizarea angajamentului de economii al uzinei? (Urmare din pag. I-a) tem rapid de prindere, ceea ce economiseşte un volum important de manoperă auxiliară". VICTOR MACARIE proiectant in serviciul consumctor-şef: „Contribuţia, la reducerea greutăţii produselor uzinei noastre este în general a întregului nostru colectiv și cu greutate poate fi delimitat, după părerea mea, aportul individual al membrilor acestui colectiv. Personal, am contribuit, împreună, cu tov. ing. Gh. Popescu, în cadrul serviciului constructor-șef, la proiectarea noului schelet al lui T.V. 2, schelet alcătuit din profile rectangulare careÎnlocuiesc vechile profile din tablă îndoită. Ca urmare a amplasării longitudinale a motorului la autobuzele urban și rutier, fabricate de noi, am contribuit la proiectarea noului capotal interior al acestui motor preocupîndu-mă să ajung la rezultatul ca şi locurile amplasate în spate să ofere condiţii bune de transport. Prin studierea noului capotaj am reuşit să determinăm şi o reducere de circa două kilograme metal pe ansamblul acestui produs. AUREL POPESCU responsabilul brigăzii a II a complexă de producţie. „Am constatat că uneori indicaţiile din desenul tehnic nu corespund cu materialul primit. Bunăoară, la unele piese avem prevăzute dimensiuni mai mari decît ar fi necesar, sau ni se repartizează un material brut, mult mai mare decît ar trebui. Pe marginea constatărilor făcute, facem propuneri pentru modificarea desenului. Apoi, în timpul trasării, căutăm să facem economie de manoperă şi de metal“. Ing. SONIA ILEANA : „Am primit din partea biroului organizaţiei de bază sarcina să mă ocup de evidenţa economiilor. La început am întocmit un grafic pe baza angajamentelor individuale. Curînd însă a trebuit să mă gîndesc la întocmirea unei alte forme de evidenţe a economiilor. Aceasta, deoarece angajamentele se schimbau de la o zi la alta. Tovarăşul Constantin Purcărea, de pildă, şi-a sporit angajamentul de trei ori. Sau un alt exemplu: întîi se spunea că se pot face economii numai la autobuze. Mai apoi au sosit propuneri şi de la constructorii de troleibuze. Şi nu numai atît. Muncitorii s-au angajat să aplice un număr cît mai mare iniţiativa uzinei „I. C. Frimu“-Sinaia, să se ia la întrecere cu cei de la uzina „V. Roaită“ în economisirea metalului, să reducă timpul de execuţie a unor operaţiuni. Pentru a putea avea o situaţie clară şi operativă, am deschis într-un registru fiecăruia adevărate conturi contabile. La sfîrşitul lunii, împreună cu şefii de brigadă, maiştrii, magazinerul şi alţii, analizăm situaţia fiecărui „cont“ şi apoi întocmim grafice care sînt afişate în sector. In felul acesta, fiecare ştie care este situaţia realizării angajamentului său. Ceva mai mult, prin afişarea acestor grafice se contribuie la popularizarea celor mai bune soluţii pentru realizarea de economii deoarece în unele cazuri se relatează şi felul cum muncitorul respectiv şi-a realizat angajamentul“. ION MARGHITU maistru vopsitor: „Atelierul în care lucrez eu are un cont bogat: 22.200 lei, din care 18.475 lei sunt obţinuţi numai din economisirea materialelor. Cum am reuşit acest lucru ? Un tovarăş are ca sarcină să cureţe bine fiecare bidon de vopsea astfel canici o picătură să nu mai plece înapoi spre fabrica producătoare. Tot el se ocupă de recondiţionarea rezidurilor, cu ajutorul unei maşini de frecat, construită în uzină, tot ceea ce altă dată se arunca, acum devine materie primă. La realizarea angajamentului nostru a contribuit mult ajutorul indirect pe care l-am primit din partea altor tovarăşi. Bunăoară, în urma aplicării unor raţionalizări, învelişul metalic este acum în mare parte sudat; înlocuirea niturilor şi ramelor de fixare au dus la economisirea chitului. Realizarea unor prevederi din planul de măsuri tehnico-organizatorice a dus de asemenea la noi economii, înainte, neavînd suficient aer comprimat, vopseaua nu se întindea bine pe maşini. De cînd s-a montat un compresor puternic, situaţia s-a schimbat“. ANDREI TELMAN lăcătuş : „Nu am o metodă aparte. Realizez economii aşa cum realizează mulţi dintre noi. M-am gîndit că din metalul care cade după executarea pasaţelor mai pot executa unele repere. Am reuşit. Urmarea ? In fiecare lună economisesc peste 300 kg metal. De la 1 ianuarie şi pînă acum am realizat 15.120 lei economii“ Ing. OHEORGHE TOPEA dispecer planificator : „Funcţia pe care o Îndeplinesc mă obligă să gospodăresc cu grijă fiecare kilogram de material. De aceea, cînd „lansez“ o comandă ţin seama atît de normele tehnologice cît şi de propunerile venite din partea muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor. De multe ori însă constat că pe parcurs, muncitorii găsesc noi soluţii de economisire a materialelor? Acest lucru se vede în primul rînd la magazie, unde rămîn unele piese și materiale aduse pentru executarea unui lot de autobuze, Iată cîteva exemple. Numai din sectorul autobuze, în luna august, materiale în valoare de 19.172 lei de pe 71 de bonuri nu au fost ridicate din magazie. Brigăzile şi muncitorii, găsind noi soluţii, nu s-au mai adresat magazinerului. In septembrie, nu s-au ridicat materiale din 60 de bonuri, în valoare de 13.162 lei, iar în octombrie cele de pe 105 bonuri în valoare de 24.570 lei". VALERIU SAVU lăcătuş : „Uneori mi se spune că sînt ca o sfidează ce se împiedică de tot felul de lipsuri. Ştiu la ce se referă tovarăşii şi nu mă supăr. Cind mi se pare că un lucru nu este făcut cum trebuie, mi am linişte pînă ce nu-i aflu „leacul". Aşa se face că am propus o serie de inovaţii. O parte au fost aplicate şi vor aduce o economie anuală de 26.000 lei. Personal, am făcut economii de materiale în valoare de 7.700 lei. Acum mă gîndesc să propun o raţionalizare. Există nişte bare de metal, îndoite la capete, care, pentru a fi montate, sînt filetate: timp pierdut, unelte uzate şi aşa mai departe. Oare nu este mai bine să înlocuim toate acesteoperaţii cu una singură ? Bunăoară, să fie sudate. Cred că ia. Intr-un an, tot s-ar economisi 4.000 iei“. IACOB BANCHER lăcătuş: I „Aş vrea să mă opresc numai a. supra a două aspecte. Umblînd prin’ uzină, am văzut în diverse locuri, aruncate la întîmplare, tot felul de piuliţe. M-am hotărît să le string şi să le predau la magazie pentru a li se da o întrebuinţare. In luna august ara predat piuliţe în valoare de 708 lei, în septembrie de 310 lei, iar în octombrie de 300 lei. E un semn bun. Oamenii vorbesc de cei ce lăsau materialele — la întîmplare — au început să fie mai gospodari... Şi al doilea aspect: de curînd am citit o carte, tradusă din limba rusă, in care se vorbea despre noi metode de găurire şi rabotare. Am început să aplic şi eu una dintre ele şi anume metoda privind ascuţirea spiralelor. Rezultatele sînt deosebite. Calculele le voi face însă mai tîrziu". CONSTANTIN PURCAREA şef de brigadă: „încă de mult timp am observat că unele motoare executate la uzinei« „Steagul Roşu"-Oraşul Stalin ne sosesc cu unele piese şi repere care, practic, la autobuze, nu au ruci o întrebuinţare: placă pentru orificiu, şurub M-16, consolă... In total, 26 de repere. Acestea, pe lingă faptul că îngreunau motorul, mai ridicau şi preţul de cost. Am întocmit o listă şi am propus să renunţăm la aducerea acestor piese. Propunerea a fost acceptată şi iată-mă cu un bogat card de economii: 162.000 lei". ION NENCIU forjori „La lonjeroanele de la troleibuze pe care le forjez de mai mult timp, am constatat că se face risipă de metal. Pentru a evita aceasta, am confecţionat un dispozitiv cu ajutorul căruia execut dintr-odata mai multe operaţii. Economisesc astfel la fiecare lonjeron circa 900 grame metal. Economiile realizate astfel, pînă acum, se ridică la 200 kg.“. PETRE ACRISTEI lăcătuş, secretar al organizaţiei de bază, sectorul autobuia: „Iniţiativa colectivelor celor 8 intreprinder din Capitală a fost primită cu însufleţire de toţi muncitorii sectorului autobuze. In adunări de grupe sindicale s-au analizat posibilităţile existente, ca fiecare muncitor, tehnician şi inginer să realizeze cit mai multe economii peste plan. Totalizind toate propunerile şi angajamentele, s-a ajuns la concluzia că, in 1959, vom putea realiza economii in valoare de 300.000 lei. S-a trecut la activitatea de îndeplinire a angajamentului. Paralel cu aceasta, organizaţia de bază a continuat să desfăşoare o largă muncă politică în vederea găsirii de noi surse de economii, agitatorii au organizat numeroase convorbiri sau au citit articolele mai importante apărute în presa de partid, biroul a analizat activitatea unor şefi de brigadă şi maiştri, s-a organizat o temeinică agitaţie vizuală etc. .Aşa se face că aproape nu trecea săptămînă fără să nu fi primit alte propuneri și angajamente pentru noi economii. Pot da numeroase exemple. In luna iulie, după studierea documentelor plenarei C.C. al P.M.R., colectivul sectorului nostru și-a mărit angajamentul la 750 000 lei. La găsirea de noi surse de economii au contribuit, in însemnată măsură, membrii subcomisiei de valorificare a resurselor interne pe care am organizat-o in urma indicaţiilor primite din partea comitetului de partid. Fiecare membru al subcomisiei a fost repartizat să îndrume 2—3 brigăzi, să discute cu muncitorii şi să înregistreze propunerile acestora, să popularizeze rezultatele obţinute. Aşa s-a ajuns la înlăturarea unor lipsuri ce mai existau în activitatea grupelor sindicale şi a agitatorilor. A fost un stimulent ca toţi să-şi intensifice activitatea. Rezultatele s-au văzut in noile propuneri de economii şi în succesele obţinute. In cinstea alegerilor organelor locale de partid ne-am mărit angajamentul cu 80.000 lei, iar în cinstea conferinţei raionale de partid cu încă 70.000 lei, urrrv.nd ca pînă la finele anului să obţinem economii de materiale, manoperă etc. în valoare de 900.000 lei. Suntem siguri că pînă la 31 decembrie ne vom respecta cuvintul dat. Bilanţul de la sfîrşitul lunii octombrie arăta că am şi realizat 729.000 lei, 621.570prin economisirea unor materiale şi 105 412 în urma aplicării unor inovaţii“. Scrisoare pe adresa: BUCUREŞTII NOI (Urmare din pag. l a) La masa din faţă e brigadierul, factorul Constantin Marin. Pînă la zece dimineaţa e de obicei aici, pe urmă puteţi să-l vedeţi bătînd străzile din Străuleşti, unde-şi distribuie corespondenţa. E factor de vreo 29 de ani. Din 1945 lucrează în Bucureştii Noi. Pe-atunci, cînd grădina moşierului Bazilescu nu fusese încă despresurată de gardul cu cioburi de sticlă de deasupra, cînd casele de cărămidă ale cartierului le puteai număra pe degete, iar pe locul modernului cinematograf era o groapă ce se umplea toamna cu apă, Constantin Marin împărţea vreo 30 de scrisori pe zi. Acum împarte 200—300 zilnic, încasează taxe pentru 281 aparate de radio şi pentru 27 televizoare şi dacă-l întrebaţi : cum ai ajuns fruntaş ?, o să va răspundă : „N-am făcut nimic deosebit pentru aceasta“. ceea ce nu-i adevărat. Pentru că e deosebit faptul că are cei mai mulţi abonaţi la ziare, că nici pomeneală ca scrisorile sosite într-o zi să nu ajungă în aceeaşi zi la destinaţie şi că printre cei care îşi cartează acum scrisorile sînt şi Constantin Ciolpan, Constantin Pamfil, Aurel Ciobanu şi Lucian Tudorică, factori calificaţi de el. Factorul fruntaş poartă pe piept — ca şi dirigintele de altfel — insigna „Pentru merite în serviciul Poştei şi Telecomunicaţiilor şi nu există consfătuire a lucrătorilor P.T.T. de la Poşta Centrală unde să nu împărtăşească altora mai tineri metodele sale de muncă, îndreptate — ca şi ale tuturor celorlalţi lucrători de aici — spre buna dumneavoastră deservire. Hrană pentru molii Cu mai bine de şase ani în urmă, muncitorii fabricii „Republica“ au cuoinfecţionat speriţere (cojoace cu faţă artificială). Le-au conceput pentru motociclişti. Nu şi-au imaginat că o parte a producţiei lor va ajunge hrană pentru molii. Şi totuşi aşa s-a întîmplat. Cojoacele au ajuns în depozitul întreprinderii comerţului cu ridicata pentru textile şi încălţăminte. Li s-a repartizat un ungher unde au fost „aranjate“... claie peste grămadă. Cu fiecare an ce trecea, cojoacelor li se „şubrezea sănătatea“. S-au pătat feţele... s-au scorojit... luna a început să cadă. In depozit însă ele continuă să fie „întreţinute“ cu acelaşi respect. S-au scurs cinci ani şi abia cînd au ajuns într-o stare deplorabilă au fost propuse la soldări. Dacă ar f fost soldate acum patru, trei sau doi ani, procentul de reducere a preţului ar fi fost cel mult mai mic. Corespunzător deprecierii suferite. Pe cînd aşa, soldîndu-le de abia acum, cine le va cumpăra ? Şi cu ce preţ? Cine va suporta paguba ? ...Alături de cojoace, magazia adăposteşte, de aproape zece ani, şi scurte din piele. E drept, la acestea s-au făcut propuneri de reducere a preţului pentru desfacerea stocului la şolduri. De fiecare dată propunerile au fost respinse. De ce oare ? Se aşteaptă cumva ca şi scurtele de piele să ajungă în aceeaşi situaţie cu cojoacele ? ! exigenţi ca un critic de artă plastică Cu cîteva luni în urmă, cumpărătoarele găseau cu greutate în magazine şosete din fire de relon cu manşete din fire supraelastice („belanca“), şi, totuşi, în depozitul fabricii „Adesgo“, existau 26.000 perechi. Există şi acum şi, ţinind seama de anotimp, vor mai rămîne multă vreme. De ce oare ? Pentru că recepţionerii comerţului au devenit, peste noapte, mai exigenţi in aprecierea culorilor decit criticii de artă plastică. Tehnicienii fabricii au demonstrat in mod ştiinţific că, fiind confecţionate din fire diferite, manşeta şi şoseta propriu-zisă nu pot fi vopsite în aceeaşi nuanţă. Tocmai de aceea părţile contractante au menţionat aceasta în anexele la contract. Totul era deci în ordine... Producţia s-a desfăşurat conform comenzilor. Dar la livrare... au intervenit „criticii“. Şi cum în operaţiunea lor de gradare a nuanţelor nu au putut stabili dacă deosebirile sunt de nuanţă sau de culoare, au renunţat la recepţia întregului lot. Cum se va rezolva problema ? Va fi probabil necesară intervenţia Arbitrajului de stat ? 30.000 perechi ciorapi din Kemberg aşteaptă de luni dezile sa fie expediate spre magazinele de desfacere. Aşteptarea se prelungeşte. Delegaţii comerţului afirmă că acest sortiment nu mai este cerut de către cumpărătorii bucureşteni. S-ar putea să aibă dreptate. Dar, în acest caz, de ce organele superioare ale comerţului nu au luat măsura livrării lor in alte regiuni ? întreprinderea „Adesgo“ este de părere câ această cantitate de ciorapi poate fi vindută şi în Bucureşti. Şi pentru a demonstra câ aceasta este posibil, a şi cerut permisiunea să organizeze într-un magazin un nunel de desfacere a ciorapilor din Kemberg. De ce oare nu i s-ar îngădui ? Şi tot astfel ar putea fi desfăcute şi cele 30.000 perechi şosete pentru copii, care au împlinit un an de cind aşteaptă în magazia fabricii. M. D. Două întrebări ...Este vorba de mărfuri, de altfel, foarte solicitate. 20.000 mp de piele de bizon, din care s-ar putea confecţiona peste 70.000 perechi bocanci, şi care stau fără întrebuinţare într-unul din depozitele comerţului cu ridicata. Ce caută acest produs într-un depozit comercial, din moment ce nu este destinat vînzării cu amănuntul ? Unităţile industriale ar fi consumat de multaceastă cantitate, dacă ar fi fost informate. Dar nu au fost. Depozitată în bune condiţiuni, pielea şi-a păstrat toate calităţile. In asemenea condiţii, nici acum nu este prea tirziu să se recurgă la unica soluţie : expedierea întregului stoc către o întreprindere de încălţăminte. Dar bizonul nu a suspinat în singurătate. I-au tinut companie 2000 perechi pantofi din cauciuc pentru baie. Intrucît acestora li s-a fixat un preţ foarte accesibil (5 lei perechea) e greu de închipuit că ei nu ar fi foarte repede vinduţi. Cum se face că merceologii organizaţiilor comerciale „Produse industriale“ nu au solicitat acest produs spre desfacere? Două întrebări care, lăsate fără răspuns, au... produs pagube!