Neamul Românesc, septembrie 1921 (Anul 16, nr. 197-223)

1921-09-15 / nr. 209

Aîsxîî al XVI-lea nl 209. ABONAMENTUL P» un an în țară. 160 lei Pe șease, luni . , 80 > Pe trei luni •. . . 40 % Pentru străinătate dubla. . ® „ EXEMPLARUL 50 BANI Foaia Partidului Naționalist-Democrat *SPA,« ....” Apare zilnic București, Joi, 15 Septembrie, 1921 REBACTW Str. Domnița Anastasia 4 ADMINISTRAȚIA Strada Lipscanii-Noi n-l 13 Director: N. IORGA HI ini h mil Mii și mii de studenți romîni s’au perindat în Franța și mai ales în Paris. Unii avînd un rost, alții fără niciumil , unii întorcîndu-se ca oameni folositori, alții pierzîndu-și puțina minte în mijlocul unor petreceri care nu sînt ceia ce Parisul poate oferi în rîndul întări străinilor. După acești Romîni a fost judecat adeseori, de un popor cu un simț critic așa de desvoltat ca poporul francez, neamul nostru. E adevărat că mai erau desierații de bună voie, destui și aceia, și mai erau și călătorii pe cîteva săptămîni sau cîteva luni. Dar această categorie era cunoscută numai de anume cercuri francese. Tineretul Franciei rămnea să-și facă o părere după colegii lor cei buni și după cei răi. Niciodată în cursul atltor ani de relații foarte strînse nu i-a adus nimeni să ne vadă acasă, unde e bine să fim văzuți și unde e drept să fim judecați. Această faptă cuminte a făcut-o o studentă, d-ra Stela Dima, prin a cărui grijă două sute de studenți, cu unul din profesorii Șorbanei în frunte, cercetează țara cea bună și cea veche. Oricîte ar fi lipsurile în executarea unui foarte larg program, această excursie va aduce roadele ei. Peste închinăciunile orientale și greșelile de limbă din multele discursuri, iubiții oaspeți vor vedea locuri de toată frumuseța, pe care nu le vor putea uita, și un popor măsurat și chibzuit, călduros fără exces și reservat fără receală, compus din oameni în toată puterea cuvîntului, popor care, orice s’ar face pentru a-1 ascunde, B6 zărește în dosul oficialităților zgomotoase și superficiale. Un popor care e bine să fie cunoscut, căci e numeros, inteligent și de o credință dovedită față de prietenii săi. Vor înțelege-o răspede Francezu și ei vor ști că, dacă la complimentele celorlalți se răspunde cu complimente, la iubirea lui se răspunde cu iubire: Credem că avem și noi puțin dreptul ca, în numele acestui popor care fără a ști limba franceză e mai aproape de sufletul francez decît acei cari o știu mai bine, să spunem acestui tineret francez : Bine ați venit! N. IORGA Guvernul Haiducilor In nordul Basarabiei, trenul care mergea la Hotin a fost atacat, cu granate și mitraliere, de către tîlhari, făcînd mai multe victime. Și în alte părți ale serii se întîmplă isprăvi asemănătoare. Guvernul strașnicului general potolitor de răscoale să rea aminte. Nu e vorba numai de cei câțiva «mocofani» cari pot fi uciși și jefuiți, ci de însăși noțiunea de autoritate a Statului și de încrederea care o pot avea cetățenii în organele lui menite să-i apere. In nordul Dobrogei bintuie Varlam (se zice că e un fost sergent major care a luptat la Mărăști) care și-a organisat o adevărată armată și stă adăpostit în tranșee cu rețele de sîrmă cînd e atacat. Se vede că a învățat strategia de la un maestru. Zilele trecute între Ostrov și Guzgun, pe malul Dunărei, scriitorul acestor rînduri a fost atacat cu focuri de armă pe cînd trecea cu automobilul spre Constanța și numai un miracol a făcut să nu fie ucis, automobilul fiind lovit. Astfel de fapte sînt intolerabile mai mult de 24 de ceasuri. Cu orice sacrificiu și cu cea mai crudă severitate trebuiesc stîrpite aceste bande, dacă nu vrem ca haiducia să reînvieze, mai ales că țăranii, cum sunt esi de prin satele din nordul Dobrogei, au multă simpatie pentru astfel de eroi și îi adăpostesc și îi ajută. Se vede că Guvernul generalului e menit să fie nu numai regimul ilegalităților administrative și parlamentare, nu numai regimul incorectitudinilor a altor Tăslăoani sau a mitocăniilor ministrului de Interne, ci și Guvernul care a reînviat timpurile de haiducie de la începutul Veacului de mijloc, ca să rămînă însemnat cu titlul de «Guvernul Haiducilor». Scarlat Băiuță Studenții riali in Italia La Olimpia i’a dat un banchet oferit de Camera de Comperț studenților români. Au participat consulul României la Geneva, senatorul Ronco, represintantul prefectului și numeroase notabilități. Președintele Camerei, consulul Tomellinni și represintantul Guvernului au făcut urări călduroase pentru România. D-na Tomellini a fost ovaționată de romîni. A răspuns de Ramiro Ortiz, profesor de italiană la Universitatea din București, S'au cîntat imnul roman și cel italian. Iarăși finanțele terii Dintre toate țările înmii ieșite victorioase în nicimai razboic, nici una nu se înfățișează ca a noastră ln condițiuni mai dureroase și în același timp mai anormale din punct de vedere financiar. Mai dureroase, pentru că valoarea leulaiss’a coborît în târgul francez la 112 bani, în Elveția iar, înlăuntrul nu se poate face față unor cheltuieli inutile. In general vorbind, stoluri de lăcuste au năvălit prin creațiuni de ministere și așezăminte inutile asupra veniturilor Statului, care drept corolar au mărit exagerat, și mai măresc încă, jefurilor unor mari funcționari, cari nu contribuiesc la sporirea veniturilor. Dovadă că expedientele în finanțe sînt resursele de azi. Dacă ne coborîm în amănunte găsim risipa banului public în toate ramurile de activitate ale Statului. Iată aceste cuvinte din ziarul Universul, numărul cu data de Luni 12 Septembrie a. c. supt titlul «cum se risipesc banii țarii»: «Ministerial de Finanțe a cumpărat deja o firmă din București cincisprezece automobile marca Ford și șese marca Cadillac, supt pretextul inspecțiunilor pe care funcționari săi ar trebui să se facă în vederea impozitelor. Costul acestor mașini se ridică la cîteva milioane». Ziarul Universul susține o fracție din Guvern, și poate de aceia închae cu vorbele : «Publicul să iea samft unde se duc banii, care i 8 ® ©ar». Pubicul, ori Guvernul ? Iată un punct delicat care trebuiește lămurit. Și noi s’au comns mutamn L arțiuni contra intereselor Statului tocmai pantm că publicul.. a tăcut întotdeauna. Și a tăcut pentru că-1 putem clasa în două categorii: unii au interes să tacă, alții nu știu ce ar putea face. Puținii intelectualii independenți — așa de puțini — știu că z*darnici«i ih*knip|i #r»era a lor pentru presant. Munca lor va da roade numai în viitor, pe îndelete, dar sigur. Dacă s’ar îndoi și de aceasta, ar trebui să-și pună cenușa în cap și aceia. Am spus însă că situația noastră de astăzi e și anormală. O țară bogată în toate elementele necesare vieții economice și care, mulțămită sătenilor în primul rînd, sînt realisate cu îmbelșugare acuma aproape ca în trecut, se vede nevoită să sufere rușinea, cum arată ziarele, ca Legațiile să fie invadate de posesorii banului românesc, parînd «aranjamente». Pentru completarea tabloului vom adăuga că Ministeriul Finanțelor a obținut o prelungire de concediu, iar în locul său vorbește asupra impositelor nouă ministrul Tesaurului. Cu acest din urmă d. ministru nu vom sta de vorbă, pe simplul motiv că a fost semnatarul unei convenții care jefuia Statul, în avantaje particulare. Intervie*ile sale asupra impozitelor nu merită car să fie discutat. In această situație, din două una, ori îndreptarea finanțelor, ori desaetrul. Actualul Guvern, mai ales prin cele arătate mai sus, nu face decît să grăbească desastrul. Și dacă și ziarele în legătură cu Guvernul apelează la public făcînd atenți pe contribuabili, se înțelege prea bine ce poati urma. Desigur, au toată convingerea și fără nici o patimă politică >am arătat că actualele imposite în loc să îmbunătățească situația financiară externă, va distruge și economia internă. Aceasta nu înseamnă însă ci finanțararii nu trebuiase «șezute prin mjloace sigure și raționale, pentru că nu la dezastru tindem ci la o îndreptare a situației noastre financiare, oara după cum am spus de la început e nu numai dureroasă, ci și anormală. E vorba, cum ? G. D. Scraba Cetatea lui Țepeș (Poenari) de HENRI STAHL in. Cam pe la 4 jumătate dimineața eram în aiurat înviorător al munților, înfometați, trecem cu grabă podul șubred din fața garei Căpățîneni-Poenari, doritori de o mamă ligată cu unt și ouă la hanul da peste apă, dar nu găsim decît o hangoaica cu buze subțiri și ochi răi, cutii străvechi de sardele, un salam de Sibiiu îndrăgit de muști (160 de tei chirogramul) ca băutură țuică, în loc de pîne, covrigi centenari... Ne resemnăm la acest menit rural și cu stomahul piperat, picioarele tăiata de alcool, pornim greoia, pe o căldură dogoritoare. Noroc că purecii pînilor hangioaicei, prinzînd cu urechea că ne urcăm la Cetate, ne-au sărit dis glt de bucurie, și, cu pișcături energice, ne ațîță la drum, contrabalansînd acțiunea antiescursionistă a țuliei. Poteca îngustă care duce la ruine, știind cît e drumul de greu, se codește la urcuș , se urăște alene, în plin soare, pe marginea dealului de la capătul satului și deodată, răzgîndinduse, coboară la Argeș, își dea din nou un vînt, urcă sdravăn și iar, obosită, se lasă prăvălită la vale. Da n’ar fi fost oprită de un mesteacăn oare. Ia marginea unei stînci prăpăstioase făcea echilibristică cu rădăcinile în vînt și asculta cum gem bolovanii la vre-o 100 metri mai jos, poteca s’ar fi prăbușit în rîu. In eftrșit, intrind în răcoarea unei păduri de fagi, drumul urcă iar ca nădejde, pentru a ne păcăli a treia și ultima oară coborind de »»îndată chier la nivelul Argeșului și saînt aduse cu noroiu în apele unui pîrîiaș vanind dinspre muntele Aref. Da îa un loc unda un maldăr de pietre înnegrite de accola, lăsate aici de cei cari au zidit cetatea care de sus, mititică, privește la noi, începe suișul cel adevărat la dintele de stâncă, la colțul de munte pus de a curmezișul rîului îmi tingîndu-i apele în stânca muntelui potrivnic, strivind Argeșul atît de tare intre cei doi păreți de pietre ascuțite încît apa urlă de durere și face spume de mînie. g. Da și nu urcăm chiar povîrnișul prăpăstios al cetății ci muntele mai lin ce-i stă în față, urcușul e mai greu spre Cetate ca spre Nagoiul- Panta e de vre-o 45 grade și franzele uscate lunecă supt gheața de oraș. Un osaș întreg urci, aluneci, te o pintești de tulpina vreunui fag, îți sucești piciorul de pietre, te oprești, apă de nădușală, așteptând să ți se mai potolească bătăile inimei, iar urci și iar aluneci, scoți pălăria, scoți hîina, gilotea, tot mai lungi sunt popasurile și tot mai greu ți se pare urcușul. Atunci legenda ziditei cetății de Țepeș-Vodă îți vine în minte și compătimești since? pe boierii oari, în ziua de Paști, «a»sntru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Viadalul- Vodă..., alți au fost oameni mai bătrîni, pre toții-au înțepat de au ocolit cu ei tot târgul (Trigoriștea) iar aîți au fost tineri cu nevestele lor și cu fete mari, așa cum au fost împodobiți în ziua Paștilor, pre toți i-au dus la Poenari de au tot lucrat la cetate, până s'au spart toate hainele dupre ei și au rămas toți despuiați în pieile goale.» Și noi, fără nicio «vină mare», de bunăvoie ne despuiam de haine doar să urcăm la Poienari... Bieții boieri cari vor fi întărit cetatea de adăpost a lui Țepeș, bieții țerani romîni cari cu atâtea sute de ani înnaintea cruntului Voevod, au cărat piatra, bolovanii, cărămida, mortarai perntrui zidăria cuibului teuton! Dar oboseala se uită cînd, ajuntgînd în culme, apare pe muntele din față, foarte aproape, inmpunătoarea roșie siluetă a ruinelor «cetăței lui Radu Negru» cum zicea tradiția mai veche. Dacă până aici drumul a fost greu, de acum devine periculos căci poteca legînd cei doi munț într’o largă ondulație, face adevărată acrobație ca să șarpuiască, tot pe muchi de stânci, până la poalele cetăței. Fără să vrei te crezi în aeroplan așa se așterne dintr’odată la picioare neînchipuit de frumoasa priveliște a văei Argeșului de o parte, a șirului de munți estompindu-se albaștrii spre Negoialda cealaltă parte. La adăpost de mitralieră, la vre-o sută de metri de ruine, arată că de curînd ostașii au păzit aici țara, ei au stat de pîndâ aici Romîni, îmbărbătați de tovărășia uriașului In ruine, de naibia crudului dar viteazului Duna Țepeș-Vodă. Atunci, după ea tabturi sufletul de frumes pornești hotărît, «iftrînda te p stânei în urmărirea Irigației pe tad care mereu dispar» pe piatra și ajungi la trunchiul de piramida pe cari a’a zidit cetatea, ajungi la poalele masivului turn rotund de cărămidă aparentă formînd donjonul. (Urmează.) Chestia irlandesă Informațiile irlandesi care au fost publicate la Beldfazt spune că impresia generală acolo este, că delegații irlandezi se vor întruni la Inverness cu delegații englesi. Aceste organe nu reflecta totuși gîndul tuturor, precum ar fi cercurile extremiste din tabăra și infeiniștilor. Din cercurile politice din Londra și Dublin, predomină de asemenea convingerea că partidul svinfeinist va accepta invitația lui Lloyd George la conferință Avînd în vedere faptul că De Valera se află în mina extremiștilor care îl silesc de a proceda împotriva propriei sale judecăți, se crede că Lloyd George va spune acestor extremiști că trebuia să aleagă în mod hotărît dacă primesc ce li se oferă acum sau nu. Se resimte peste tot, că în fața acestei alternative sintoniștii trebuie să primească invitația premierului eagles. A la Shherlock Se afirmă că miliardarul american John Pierpont Morgan a fost incognito «și cu aeroplanul» la Berlin, unde a conferit cu mai mulți șefi ai finanței germane» Buletinul Zilei Știri după radiograma Demisia Cabinetului polon Partidele de centru au adresat președintelui de consiliu o scrisoare în care declară că împărtășesc punctul de vedere al lui Witos cu privire la demisia întregului Cabinet. Demisia este așteptată în orice moment. Partidele politice fac eforturi pentru a scurta pe cît posibil durata crizei ministeriale. Politică bolșevică Răspunsul astru al Guvernului sovietic la propunerii comisiei internaționale pentru Rusia Înfometată de a trimite un comitet de experți în regiunea bîntuită spre a conduce grabnice investigațiuni în vederea organizării ajutorării pe o scară întinsă, a fost ca o lovituri pentru opinia publică și oficială engleză. Se simte că Guvernul sovietic voiește să delibereze, iar răspunsul de refus al Guvernului din Moscova arată că acesta nu recunoaște întreaga întindere a catastrofei. Știri diferite Regina Români și întovărășită <ie principssa Ileana a sosit Daaineai dimineața la Pars. Apoi Suverana e’a duar« hotelul R »at unda a intâlnit pe Rga. Suveranii au fost invitat la aasă de R«gil« Emanual ș R gini Maria Regele -Ferdinand a piasít Parisul Istocarie 4 și 45, prin g»r* Lyon. El a popas în Italia unde Regina îi va intâlni la Veneția. Regina a primit în audiență de despărțire d. Sauffroy primarul acestui oraș care i-a mațămit pentru darurile regale pe c ar ® Regina la-a dat pantru sirash și orfanii romanei. O societate particulari belgiană a făcut ofertă Ministeriului de Lucrări publice pentru unelte, mașini și materiale de construit șosele și edi ferate lui valoare de cinseci de milioane de lei pe credit de doi ani S’a instituit o comisie care să studieze această ofertă. Primim : Da oarece unele centre de organisare din proving* ra au putut da la timp informațiile da care era nevoie pentru găzduirea congresiștilor, precum și stabilirea ordinii de zi a discuțiilor și cum dorința tuturor era a f83t prim congres al artiștilor din toate părțile României întregite să fie o manifestare, care pe lingă o mai de aproape cunoaștere și pordialitate între artiști să producă și discuții asupra nevoilor de toți simțite, spre a se lua măsuri de îmbunătățire, iar marele public să fie și pe această cale pus la curent cu sacrificiile ce trebuiesc făcute astăzi pentru artă și artiști. S’a hotărît amînarea congresului pănă la o dată ce se va fixa ulterior. Președintele comitetelor de organisme, (ss) Victor Eftimiu Primul ministru grrec Ganaris a declarat că știrea ocupării Angorei este prematură. Comandamentul grec urmărește învăluirea forțelor vrâșt mase în care scop diviziile grecești au trecut în dreapta și stânga Angorei dincolo de liniile fortificate. Scopul principal nu este ocuparea Angarei, ci încercarea de distrugere a forțelor inimice și punerea lor în imposibilitate de a mai lupta.