Opinia, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 908-932)

1910-01-14 / nr. 917

­ bani Exemplarul ABONA­MEN­T E o o e o o o o O o 20 lei 5 bani Exemplarul ANUNŢURI Un an 6 l­uni Un rând în pag. III, 50 Bani »I » ». !. IVf ^ M ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacţia şi Administraţia­­ IAŞ­I Str Primăriei 27 Sub direcţiunea unui Comitet Anul VII. No 917 Joi 14 Ianuarie 1913 Candidatul partidului conservator-demo­crat la alegerea de balotaj pentru cole­giul II-lea de Senat de Iași, care se va efectua în ziua de DUMINICA, 17 Ia­NU­ARIE 1910 este o . LA80 Un acord explicabil Nu vrem de loc să polemizăm cu ziarele adversarilor noştri locali în interpretarea mai mult de­cit ridicolă, pe care o dau rezultatului scrutinu­lui de Duminecă. Confraţii noştri sunt foarte ener­vaţi, mai cu seamă de Duminecă seara încoace, şi după toate proba­bilităţile, enervarea le va ţine toată săptămîna, dacă nu chiar şi săptă­­mîna viitoare, în­cît vă închipuiţi că, atîta ar mai trebui să-i mai contra­zicem şi noi, ca să-şi iasă cu totul din minţi. De alt­fel au şi dreptate bieţii oa­meni să fie atît de turburaţi; au cîn­­tat în pustiu săptămîni întregi, fără ca majoritatea alegătorilor de Senat să-i asculte, fie pe unii, fie pe alţii, în­cît la urma urmei au tot dreptul să se întrebe, la ce a folosit atîta consumare de hîrtie şi cerneală, de vorbe şi gînduri, mai ales de vorbe de­cît de gîndire, dacă tot „mutul“­­. Lascar, a obţinut prin „mutismul“ seu mai multe glasuri, de­cît vorbă­reţii Meissner şi Manipatide, cu spri­jinul vorbăreţilor de la „Evenimen­tul“ şi „Mişcarea“.­­ Un lucru însă ne place să consta­tăm la anabole acpete organe de publi­­citate: perfectul acord — fără ca, Doamne fereşte, să fie stabilit a priori —sau în mod contractual—ce există în explicarea ce dînşii dau rezulta­tului alegerea de alaltăieri, rezultat care i-a supărat atît de mult. Şi pentru „Mişcarea“ şi pentru „E­­venimentul“, takismul organizat în „bande“ a operat ca în cadrul Vlă­­siei, pentru a obţine cele 216 voturi. „Mişcarea“ nici n’a văzut nici n’a auzit de mijloacele convingătoare şi „rotunjoare“ ale d-luî Marghiloman, de­şi se ştie, că cu ele s’au „colorat“ cite­ va conştiinţe de prin clubul li­beral. „Evenimentul“ nici nu ştie, nici n’a simţit, de ingerinţele şi fără de legile administraţiei, şi de decre­tele de numiri şi bivansări în func­ţiuni, sosite chiar în ziua de alegere. Tot ce s’a petrecut, a fost numai banditismul takist, care pînă acolo a mers cu infamiile sale, că a descărcat şi focuri de arme în curtea localu­lui de vot, ba incă a omorît şi pe bietul colonel Lipan! Cu asemenea mijloace era natural ca d. Meissner să aibă numai 138 de voturi, căci, cîţi porumbei sau vo­turi junimiste n’au sburat speriate la auzul focurilor de revolver ale fio­rosului căpitan Caimacan Spiru, sau barem candidatul j­unimist ar fi avut pe cel al 189 leavot, dacă sărmanul colo­nel Lipan, n’ar fi vizitat pe quasi­­criminalul A. D. Xenopol, în ajunul .l6£f6r6Í De cît, numai un lucru: înţelegem ca „Mişcarea“ să facă pe şireata şi să nu spună un cuvînt la adresa ju­nimiştilor, şi să-i curteze prin tăcere —căci se cunoaşte şi în politică o ast­fel de curte. Avem înaintea noas­tră scrutinul de balotaj, şi cum can­didatul liberal este superior în vo­turi candidatului junimist, este posi­bil că pînăDaminecă să le dea D-zeu junimiştilor mintea cea bună şi cea de după urmă, şi să-şi retragă can­didatul în favoarea d-rului Manica­­tide. i®De un asemenea sprijin, guvernul ar avea mare nevoe, şi s’ar vedea încalte cît de sincere sunt declara­ţiile d-lui Carp despre agonia guver­nului, a cărui moarte i-ar grăbi-o cu siguranţă reuşita candidatului seu de la Iaşi. Dar ca „Evenimentul“ să curte­nească, sau cel puţin să menajeze pe guvernamentali, asta nu o price­pem de loc, şi vedeţi, o mărturisim în toată francheţa, chiar da ni s’ar spune că avem capul greu. Nu suntem deprinşi cu asemenea acte de generozitate ciocoiască. Dacă guvernul, are nevoe de po­mana junimiştilor de la Iaşi — căci destulă pomană au avut şi ei de la liberali, aceasta nu-i împedică pe con­­fraţii de la „Evenimentul“ să le tragă săpuneala ce o merită, pentru mo­dul ingrat cum s’au purtat cu ei libe­ralii. Duminecă, mai cu seamă că toc­mai liberalii au mare nevoe Dumi­necă de concursul junimiştilor, de­şi îl putem asigura că nu le va fi nici unora nici altora de vr’un folos. Dar în definitiv, ziarele au drep­tul să ne întrebe ce ne amestecăm noi în combinaţiile electorale­ ale­ or­­ganizaţiilor lor politice, cînd ştiut e că pericolul, şi pentru unii şi pentru alţii e numai takismul—pentru libe­rali, căci numai noi îi putem răstur­na de la putere, pentru junimişti pentru că numai din cauza noastră nu vor putea veni nici odată la putere. Iată pentru ce acordul acesta su­fletesc, reesă la iveală fără voinţa adversarilor noştri, ori de cîte­ ori se găsesc într’o luptă serioasă cu noi; interesul propriei lor existențe, îi face să se unească prin instinct—spre a se apăra—mai cu seamă prin in­stinct—nSfti.jnuUB Clin »mho. For categorii de adversari, cu cari soarta blestemată ne-a dat să luptăm, au fost mai totdeauna determinate de instinct în potriva noastră, de cît de o dreaptă judecată. MARELE PRIMAR Intr’un articol asupra campaniei des­­maţate, pe care junimiştii din Iaşi o duc contra d-lui G. Lascar, ca sa nu vorbească despre d. Meissner, noi sub­liniasem faptul, că recomandarea d-lui Lascar, ca primar al Iaşului, o făcuse d. Grecianu. Şi adăugam: d. Grecianu, care nu este, de-a­casă, cine știe ce observa­tor fin, nici specialist în cunoscători de oameni nu este, s’ar fi putut Înșel. Credea că G. Lascar va fi un bun pri­mar, dar realitatea a dovedit contra­rul, precum tot realitatea a dovedit că paranteze trebuesc deschise asu­pra cinstei lui Lascar. Dar n’a fost așa. Recomandarea pe care d. Grecianu o făcuse consiliului de miniștri fusese absolut la locul ei, dovadă: în alegerile generale Lascar candidase alături de d. Meissner. Fuziunea conservatoare, care fusese un fel de castel făcut din hârtie, s’a risipit. A bătut un ’vîntişor lin şi a împrăştiat acea fabulă grotescă, ace vis urît. G. Lascar a rămas la vatra lui po­litică,­ domnii Grecianu şi Meissner în partidul lor. Acum Lascar candi­dează într’o parte şi d. Meissner în alta. De aceea Lascar a devenit un ne cinstit, nn vîndut Jidovilor Primăria nnl ini Lascar a devenit o groaznică panama. Milioanele iui Lascar clăntuesc o sir­bă strașnică. Tot ce a făcut bine este prefăcut în pulbere, tot ce n’a făcu se inventează că a făcut—die spiritele bolnave, de micii haiduci al lui Heiban. Se întîmplă ca un om politic de mare vază, cu mare greutate, d. general Manu, să ţină minte că partidul a a­­vut în Lascar pe cel mai b­un primar, să-şi aducă aminte, cum am amintit şi noi, că d. Grecianu fusese acela, care recomandase pe Lascar, ca pe cel mai bun primar. Şi d general Manu se întreabă,— cum am întrebat şi noi: „de ce a ajuns Lascar aşa de rău, cînd a fost aşa de bun“. D. general Wann credea că Lascar va fi ales la primul scriftin. Omni, care a făcut adevărate neb­uni n tîrgul Iaşului şi pentru acest oraş, ar fi meritat, după părerea generalu­ui, această cinste, această satisfacţie. Dar d. Manu scade departe de Iaşi. Nu ştie că colectiviştii şi Junimiştii s’au dedat la cele mai neruşinate ex­cese , că marele convingător al parti­dului Junimist, d. Archip, a fost trimis la laşi, în recunoaştere de convingere. D. general Mann nu ştie, iarăşi, că gazeta d-lui Grecianu, nu s’a ruşinat să acopere cu cele mai murdare instil­­e, cu cele mai oribile acuzări, pe omul pe care, in vremuri, d. Grecianu îl re­comandase cu entuziasm şi pe care partidul conservator îl ridicase, pre­cum declară generalui, în slava ce­riului D. general Mann nu ştie, în sfirşit, că la Iaşi, fraternitatea între ticăloşia mnimistă şi ticăloşia colectivistă, în­dreptate contra lui Lascar, şi-au atins culmea Dar d. general Mann ştie—a spus o­n intereview—că G. Lascar a fost ma­rele primar al lașului, cel mai mare, cel mai cinstit, cel mai muncitor, cel mai capabil, cel mai sărac . --- m m ji .mni yt^iTi Vlim, .............. Cinste junimistă In alegerea de Duminica trecută juni­miştii au încercat o înfrîngere ruşinoasă fără pereche. „Guvernul de mîineil—cum se denu­mesc ei—a fost doborît, în primul loc, de partidul, care, după cum spun junimiştii, nu va veni nici­odată la putere“. Asta n’ar fi nimica. N'ar fi nimica în sensul că junimiştii nu mai cred nici ei în minciuna lor „guvernul de mîine“ şi ştiu că noi suntem mai tari de­cît ei. Dar junimiştii ar fi putut conta pe succes, pe succesul că ei vor fi mai tari, în alegeri, de­cît guvernul. Forma ar fi fost salvată, dacă d Meissner ar fi intrit­ Căci forma pretinde că guvernua­­e mai tare. Nu, însă, şi fondul. In Iaşi situaţia partidului liberal este desperată. E un partid fără conducător, fără trecere, fără­ prestigiu, care a mers la luptă, la luptă grea cu un candidăţel anonim. Dacă d. Meissner ar fi întrunit votu­rile celuilalt şi vice-versa, succesul ar fi fost numai aparent, căci nu e lucru greu să te baţi şi să dobori pe candidatul ne­cunoscut al unui guvern, impopular. A văzut, însă, şi minunea aceasta: „gu­vernul de mîine“, guvern anunţat oficial de d. Carp, mai slab, mult mai slab, de cit guvernul pe ducă şi impopular. Din rezultatul scutinului de la 10 Ia­nuarie, ar fi fals dacă s’ar trage numai constatarea că guvernul a reuşit să învin­gă pe o parte a opoziţiei. Din r­ezultatul, acela trebue trasă şi popularitatea de care se bucură junimiştii şi ce crede corpul electoral despre venirea lor la putere, des­pre cinstea lor, despre campania ce o duc contra democraţilor. Şi cinstea lor s’a arătat şi acum. Candidatul junimist a fost complecta­­mente învins. Ce avea să devie el, în mod natural, la balotaj ? Să se retragă. Aceasta ar fi fost soluţia cea mai raţională. Altfel va juca rolul a­­nex­i netrebuitoare, a apendicelui, care în­curcă pe degeaba. Să se retragă serios, cinstit, să igno­reze lupta din care a fost respins.­­ Ast­fel n’au putut proceda junimişti. In clubul lor s’au şi ivit osebiri de păreri unii fiind pentru retragere şi pentru a da concurs colectiviştilor, alţii pentru a se menţinea candidatură. Pentru moment s’au oprit la menţine­rea candidaturei, spre a salva o legendă legenda că ei vor veni la putere, că gu­vernul este pe ducă—legende pe care ei singuri le-ar desminţi, dacă ar da con­curs guvernului. Dacă n’ar fi fost legendele acestea, ju­nimiştii ar fi sprijinit pe d. Manicatid?.! Vai de cinstea condiţionată ! Chestii politice Succes pe toată linia In fine recunosc şi ziarele partidelor adverse că takismul la Iaşi a repurtat un mare succes. Candidatul nostru a dis­­tanţiat pe adversari cu un mare număr de voturi, cari i-au urluit pe toţi , la ju­nimişti le-a muiat cerbicia, la liberali le-a descoperit putrezeciunea. Iar ca ciocan tuturora şi deplină infe­­rare şi condemnare, avem părerea desin­­teresată a d-lui general Manu, care nu Partidul conservator-democrat din Iaşi Invită pe a­­egitorii colegiului II Senat, la marea întrunire publică ca va avea loc Vineri, 15 c, de la orele h p. m. înainte Vor lua cuvîntul: Şefai partidului, d. Take Ionoson şi domnii: N. Fieva, dr. Istrati, G. G. Dlseson, D. P. Mo­­ruzzî, N. Xenopol, N. Titulescu și mai mulți fruntași politici din partidul local. a uitat strînsa legătură sufletească ce-i vne legat de Iaşi în genere şi de cole­giul al 2 lea de Senat. Poate n’au fost pagini mai frumoase în viaţa d­lui gene­ral Manu ca victoria sa de la Iaşi. Com­bătut furios de aceiaşi junimişti , asasi­nat de liberali cu istoria războiului din 1877, pare că vedem pe general viguros interînd la tribună şi povestind in stilul său energic legenda infamiilor debitate. Şi generalul Manu a învins la Iaşi, iar luptătorul în alegeri era acelaşi Bă­dureu, care a răpus pe Gh. Mîrzeacu cu toată şapca lui electorală! Ne facem o datorie de a stîrni asupra părerilor generalului Manu, căci sînt de­zinteresate, reale, cavalereşti şi fac o­­noare şi fostului ales al colegiului al 1-lea de Iaşi, şi însuşi colegiului al 2-lea de Senat. In Ioc de a fi înjurat şi feric­­it în demnitatea sa, că a fost cumpărat cu bani Fişereşti, minciuni şi infamii grosolane pe cari le respingem cu greaţă, în loc de a necinsti pe alegătorii lumi­naţi, ai acestui colegiu cu specula infa­miilor debitate de apelpisiţii Carpişti ori prăpădiţii liberali că au fost înşelaţi în simpatiile lor, generalul Manu are în­crederea în discernămîntul acestui lumi­nat colegiu, că va păstra şi la balotaj toată încrederea în Gh. Lascar, cel mai bun primar ce l’au avut Iaşii, recunos­cut la vreme şi de d. Greceanu şi de în şi d. general* Manu, ca ministru vu de a­­proape atingere cu Iaşii. Toate infamiile adversarilor noştri se spulberă în faţa părerii generalului Manu ; ori cît ar fi lupta de ferbinte ; ori cit ar­­ animozităţile de mari ; ori cît ar fi in­teresele de aprinse, este o limită peste care nu se poate trece. Şi adversarii noştri au trecut toată limita. Ce mai au ei de perdut ? La ce s’ar ruşina ? La ce s’ar modera ? Scanda­lul pentru ei e hreanul, în care s’a de­prins vermele să stea ! Ocara pentru ei e aperitivul înainte de masă ! Infamia e haina zilnică ce o îmbracă şi o desbracă ! Scoate­­ din haina aceasta şi mor de i­­naniţie, se înăduşi, se asfixiază. Noi nu zicem că numai cei 138 de a­­legători sínt bravi; noi nu aplaudăm că numai cei 155 sínt luminaţi; noi zicem că mulţi s’au rătăcit de s’au amestecat în suma de 138 şi 155. Votul dat Carpîş­tilor a fost un vot stricat, căci organi­zarea lor clădită pe ură şi canibalism, nu poate via, nu poate sluji ţârii. Stafii politice din alte vremi, lor nu le a rămas decît ura ce clocotește în vine Votul dat liberalilor, e oxigenul ce să dă în baloane la muribunzi. Cu un rac tot sa­rac, cu un covrig tot calic, cu un Mani­­catide, tot Farfuride în Senat, și nu se îngrașă guvernul la Ignat, ca să se mai strice votul pentru guvern! Cînd toată lumea discută su­cesiunea guvernului, cînd pataşca lui Chirilă e deja comandată pentru prohodul guver­nului, cînd coliva şi colacul de comînd sînt aşezate pe tipsii, cînd popii au în­ceput să cînte veşnica pomenire, cînd chiar de la Roma vine primul ministru cu blagoslovenia Papei de plecat de la putere, să mai vii tu alegător conştiincios al Iaşilor, tare pe votul tău şi să-l mai arunci în urnă pe numele d-lui Manica Jide, însamnă că ai asvârlit norocul în baltă! Guvernul de azi dă decrete cu numere false, cheamă pe oameni cu telegrame, note fără număr, fără dată, fără răspun­dere, şi alegătorii simţesc imbecialitatea regimului. ....... Menţineţi succesul şi la balotaj; spo­riţi voturile pentru Lascar, şi turteala este gata ; cu o zvîrlită aţi făcut două pălite ; aţi lovit la mir guvernul liberal; aţi dat I blonde Carpismului să nu se mai îndemne ca grecii la temniţă cu puterea. Iar dacă mai e ceva îndoială în cum- I păna gîndirii voastre, amintiţi-vă că fos­tul vostru ales, general Manu, care v'a făcut cinste şi l’aţi cinstit cu votul vos- I tru vă spune ritoB: Gh. Lascar a fost I cel mai bun primar al Iaşilor, recunoscut­i atunci şi de cei ce azi din interes îl­­ bărfesc. * * DE PESTE HOTARE VII Şcoala primară elveţiană—Ţara, copiilor. Icoane pedagogice.—Dăscăli şi elevi. „L’armée du Salut.“—Femei mai tare.—Contra vi­ciului.—Egalitatea sexelor. In privinţa învăţămîntului primar, Elveţia îşi are un renume bine meri­tat. Ea e numită şi­ ţara copiilor. Şi intr’adevăr copii sunt fericiţi aici. Sunt iubiţi, trataţi în fiinţe umane, îngrijiţi perfect şi în acelaş timp, lasaţi şi în libertate. Care o fi însă, efectul şi care cauza ? Părinţii şi lumea toată tratează copiii bine pentru că aceştia sunt buni— sau­ copii sunt buni pentru că sunt bine trataţi. Elveţienii şi cei cari cu­getă ca ei zic, că bunătatea copiilor vine de la tratamentul bun de care se bucură ei. E surprinzător cît sunt de discipli­naţi copii, de cuviincioşi şi de binevo­itori. Ei se nasc cu toate principiile bune—întocmai după cum zice Gustav Le Bon ; copii nu vor fi buni, pînă cînd nu vor avea disciplina internă. Mici—de 3—4 ani—sunt lasaţi prin grădini ca să se joace în locurile anu­mite libere, acoperite cu nisip, fără su­m­­ana1 îU«.toj( «ij cu b­acii iarbă şi flori fără să le atingă. Şi de-i ispiteşte mirosul unei flori, îşi pune mînuţele la spate şi se pleacă apropi­­indu-şi nasul de floare, cu bagaje de samă. Dacă vre-un străin nedumerit, îi întreabă de ce nu ating floarea, ei pri­vesc cam lung şi cu un ton, nu tocmai măgulitor pentru cel ce întreabă, răs­pund: „Mais c’est défendu !“ Copii desculţi şi sprenţuroşi nici­o­­dată nu se întîlnesc. Comuna şi socie­tăţile de bine­facere au multă grijă de copii. Toţi sunt bine îmbrăcaţi şi după trupul lor—şi bine încălţaţi. Deosebirea e numai, că cei saraci au tălpile la în­călţări de lemn, făcînd sgomot mare, cînd merg. In Elveţia sunt foarte multe şcoli in­fantine la care urmează copii de 5—7 ani, din toate păturile societăţii. Cursul primar se face în 7 ani, pen­tru cei cari nu vor urma mai departe. Ast­fel că la 14—15 ani un copil esă din şcoală şi nu la 11 ca în alte părţi. Sunt aşa de puţini analfabeţi incit la 800 de recruţi, anul trecut, s’au găsit numai 3, ce nu ştiau carte. Programul şcolii primare nu e încăr­cat, dar ceia ce se învaţă, se face bine şi solid. In clus copiii nu sunt turbu­lenţi, obiceiul şoaptei nu­­ au. Ei sunt foarte curaţi, cuviincioşi şi deschişi la suflet în acelaş timp La recreaţii, prin antrete trec liniştiţi la sala sau terasa de recreaţie Nu strigă sălbatic, nu se ghiontesc şi nu stau în loc să privească pe cel care a venit—doar numai cu intenţie de a-l servi. Aspectul unei săli de clas, e plăcut. Te simţi bine, găseşti oarecare căldură sufletească. Lingă catedră, în părete se vede o mică bibliotecă a institutorului respectiv. Alături un calendar cu anul şi ziua curentă. Un mic ener pentru haina institutorului. In locul icoanei, portretul lui Pestalozzi, luat de pe sta­tuia de la Iverdon unde e reprezentat îm­preună cu doi copii, o fetiţă şi un băeţel desculţi, aşa cum obicinuia ma­rele pedagog să i adune de pe stradă. In unele clase copii stau pe scaune în faţa unor pupitre —aşa cum descrie Zola şcoala lui Marc din romanul Vérité. Tuturor copiilor li se dă de primărie furniturile trebuitoare pentru învăţă­­mînt şi şcoala nu suferă niciodată din pricina lipsei de material didactic. Copii săraci iau masa la bucătăriile populare ale statului. Pină la timpul de şcoală ei sunt ţinuţi într’o sală mare unde e o supraveghetoare plătită, deci, mamele lucrătoare sunt scutite pină în sală de grija copiilor. Şcoalele primare cuprind în aceiaşi

Next