Opinia, noiembrie 1946 (Anul 38, nr. 40-65)
1946-11-01 / nr. 40
AWttt XXXVfîl Nr. 40 I PAGINI 300 LEI ABONAMENTE; Lei 25.000 . r . 3 luni . 45.000 . „ 6 luni » 200MW c Întreprinderi, autorităţi Atelierele tipografice I IAȘI, STRADA LAPUȘNEANU Nr. 37 Z 3 A ^ POPULAR COTIDIAN m Vineri j Noem^rir 1040 I «WW.I»MIW1wnnWJM IW TTTItmwWHwnLlni. O ^ , II " ReJacţ.’a IAȘI, STR. LAPUŞNEANU Nr. 23 m Administraţia IAŞI, STR. LAPUŞNEANU Nr. 1# TELEFOANE : Redacţia. . * Nr.''2199 Administraţia , « ’ , 2041' Serv. de noapte . , „ 2099 Director C. H. G»«i»i.ei| II DRUMUL PACII In ultimele trei săptămfial, lumea a putut lua cunoştinţă de foarte importante declaraţii ale marilor conducători de popoare şi la acelaşi interval au putut fi auze de două ori părerneGeneralimui lui Stalin despre problemele cele mai importante care preocupă astăzi Întreg globul pământesc. Tema centrală a tuturor acestor declaraţii, discursuri şi interviewuri este chestiunea păcii sub toate aspectele pe care această problemă le prezintă, renteu opinia publică, disponibilă să consume imensa cantitate de svonuri care îi este lansată din vârful buzelor celor răuvoitori, aceste lămuriri nu pot fi decâtt binevoitoare, având darul să spulbere sublinierile intenţionate ale interesaţilor şi să o facă stăpână pe datele proprii ale problemei. Iată de exemplu problema relaţiilor între Uniunea Sovietică şi statele anglo-americane. Teza cea mai preţuită a celor care aspiră la un nou conflict, este iminenţa Izbrc«ir’*’ unei neînţelegeri între ace*te două forţe, care Indepărtate una de alta din punct de vedere ideologic, ar merge In mod fatal spre o deschidere a ostraţilor, înainte însă de a ne avânta tr» consideraţii de acest f*n ar fi poate mai bine să cunoaştem însăşi opinia conducătorilor acer-coţ &ts Ir. ele fiind fără îndoială «tai documentate şi mai conforme cu realităţile. Ori In acest sens merturile generalissmului Stalin pietoni şi acelea ale preşedintelui american D- Truman, aduc opinii cu totul potrivnice propunerilor de mai sus. Fiindcă înainte de problemele ce ar rezulta din deosebirile ideologice exista actele care cuprind interese mult mai întinse, atungând nevoia de securitate a tuturor popoarelor care trebue să se simtă în siguranţă pentru a se reface şi a şi putea funda o viaţă nouă. Departe de a se lăsa antrenaţi în rezolvarea brutală a deosebirilor de vedeţi de structură intimă a fiecărui stat, conducătorii marilor state apar interesaţi de problema centrală a păcii, de preocuparea rezolvărei căreia este stăpânită politica lor sptialâ şi generală. Genilissimul Stalin a subliat greşita poziţie a celor care cred astăzi în posibilitatea unui conflict, afimând câ nu există aici un impediment pentru o loială elaborare între puterile lumii în vederea consolidării unei adevârate ere de pace. Însăşi Problema Germaniei este văzută de Generalissimul Saim sub prizma unei astfel de preocupări, atunci când ei indică poziţia Uniunii Sovietice care doreşte o reală demrcistizare a Germaniei, actarta Find Cta mai sigură chezăşie că sfârşitul aţâţător la război al teutonismului, — atât de adulat de hitler.şti — va dispare cu formule diplomatice care ar puta oferi şiiuţii de momi ei, sunt suficiente pentru fundarea păcii,ci o transformare radicală a concepţiilor de viaţă a acestor popoare, o fivaloficare a încrederii în omenie şi în soidarlt tea lor, iată premîzelevalabile ce ar trebui să străjuiască la câştigarea acestui preţios bun. Generaiiss’mui Stafin se ridică împotriva aţfţâtorilor la război şi citează In mod special numele d. Churchill. Fără să vre*« să ne oprim Ia pe sormlitfţi, trebue să recunoaştem că din drumul păcii ar trebui îndepărtaţi toţi acei care din diverse motive o duşmănesc şi astfel curăţită această cale, popoarele latii să se poată avânta, cu toată vigoarea arzătoarei lor dorinţi pe acest drum al păcii care fără îndoială este presărat cu flori și nu cu spini. M. GRUNEA Sarbatorirea independentei ceNsisvace Festivitate a treia in aula Ateneului Român a avut loc ieri după amiază sărbătorirea independenţei cehoslovace. D. N. D. Cocea, directorul general al teatrelor şi preşeintele asociaţiei „Eduand Beoş‘* a arătat importanţa entru poporul cehoslovac acestei zile şi legăturile strâpi ce le avem cu acest pe- ‘ or. D. Chivu Stoica din parts C. G. M.-ului, a arătat mmificaţia acestei zii« spuand că muncitorimea român& a luat multa exemple ala muncitorimea cehosio«că. D. Brabeţeanu, secretar geeral la Externe, a citit o trispere din parteaI-lui Gătărescu, vicepreşedinte al onsiliului, în care se spune : Când ceasul marei slibeiri a sunat iarăşi soldaţiimâni şi-au vărsat sângele entru sfărâmarea lanţurilor ne mai încătuşau poporul «iele» şi frate «i morminte eroilor noştri, preparate la iutigul pământului cel slovac, mărturisesc dragosa ?• prietenia poporului istru, _ Dar jertfei» morţilor au Atenaul Român — rodit—şi sunt fericit r.Şi că pot proclama public ajutorul nepreţuit şi nemărginit pe care statornica noastră pile (Continuare In pagina 2-a) Printre alte multe calamităţi izvorâte din întunericul anilor de războiu, specula este fenomenul cel mai grav, şi în actualele împrejurări prezintă aspecte de-a dreptul alarmante. Cauzată de o minoritate de indivizi fără scrupule care încearca să beneficieze de pe urma mizeriei altora, specula sub feluritele ei aspecte, este reductibilă în fond in ferocele egoism al câştigurilor imense şi repezi. Fenomenul scumpetei se impune ca o nenorocire fizică pentru massele mari ale poporuli, minimul de existenţă fiind scăzut până la o limită sub care nu se mai poate scoborî. Până acum, autorităţile au încercat toate măsurile pentru stabilizarea economică, însă cu toate acestea, specula a refuzat cu incăpuţinare să dispară. Se naşte atunci legitima întrebare: Dacă autorităţile au făcut toate sforţările pentru a intensifica lupta împotriva speculei, cine este, totuşi, responsabil de faptul că această acţiune nu a dat rpade ? Nu trebue prea multă sibillitate pentru a constata că o mare parte din vină o poadă cetăţeanul, care refuzând să-şi dea concursul, sabotează inconştient toata măsurile luate spre binele său. In alte ţări unde există un puternic spirit de solidaritate socială s’a recurs până şi la greva consumatorilor, speculanţii fiind ameninţaţi să rămână cu mărfurile nevândute, pe când la noi din cauza lipsei acestei solidarităţi, cetăţenii încurajează specula neutralizând astfel orce măsură represivă luată de către stat. Aceastei bizare complicităţi între speculantul spoliator şi consumatorul jăcmănit i se datoreşte faptul că după ce s-au întrebuinţat toate mijloacele de combatere, problema speculei continuă să prezinte încă aspecte îngrijorătoare. Statul, marsi® vinovaî! Dacă cumva te încumeţi să protestezi întrebând pe negustor pentru ce-ţi cere un preţ care depăşeşte cu milt posibilităţile tale de cumpărare, el se irită h t’ne p aw; yjtitttW'cacrsc âți^iltîr- caro] cu d i s p r ejpyi'titSBp u nd a rut tonul de fcy|p^t^it»V't3crSt3 tei istic tmboa^t^ijtiltfr- care] n’ere nevtde' dj£. .jciwați^^ctr bani puţini: — „Dar ea crezi D-le că pe mine nu mă costă nimic, crezi că am mai fă de furat? Și începe să-fi intire toate impozitele care le plătește la fisc, taxele pentru Primărie, Servicii Sanitar, etc., încât la urmă te laşi convins, sunţmndu-te chiar fericit că ai avut prilejul să dai peste un om atât de rezonabil. —„Atunci cine-i v novat de toată scumpe tea asta®? încerci să-l întrebi intr’o doară. —„Statul, Domnule, Statul I îţi răspunde el prompt numărând bani. Această mentalitate este adânc înrădăcinată în ţara noastră şi cetăţeanul a prins obiceiul să arunce în spinarea statului, toate nemulţumirile, lipsurile şi necazurile de tot feul pe care viaţa de toate zilele ni le oferă din belşug. Dacă e secetă, dacă nu sunt lemne, dacă trenurile se înzepezesc, dacă*ţi arde casa, marele şi micul vinovat, e Statul fiindcă n’a luat din tiuip măsuri. Statul e ţapul ispăşitor pe care !! p.vera la îndemână pentru toate &®cakumie de mari proporţii. No. a legs a speculaiei substalului Prin noua lege a speculei şi sabotajului întocmită de o comisie specială la ministerul de justiţie, guvernul se arată hotărît să meargă până la ultimile limite legile pentru reprimarea »pneul, dând in acelaş timp posibil ce «etâţenilor prin felul la care vor fi alcătuite instanţele de judecare, să participe efectiv pentru desfiinţarea a tei stări de binuri. La redaruirea acestei legi s’a ţinut cont de toate doleanţele venite din cuprinsul ţarii, comisia fiind in posesia unui voluminos dosar care conţinea toate plângerile individuale şi articolele din presă privitoare la această problemă. In felul acesta noua legislaţie este rezultanta curentelor din opinia publică şi dovedişte că statul a făcut tot ce a fost posibil. Urmează, acum ca această lege săstimuleze iniţiativa cetăţenească, reuşita ei fiind condiţionată în cea mai mare măsură de acest lucru. V. HELEANU O problemă acută: Cum poate fi lichidat „târgul neg cie CV. A * » .. iederican fără Figuri ale Teatrului moldovenesc Matei Millo Cei cincizeci de ani scurşi de la moartea lui Matei Millo — pe care li comembrează in cadrul reprezentaţiei de astă seară conducerea scenei ieşene—au relefat figura măreaţă a ctitorului teatrului românesc, făcând din ea un mit al setei actorului. FU ai spătarului Vasile Millo şi al Zamfirei Prâjescu. Matei a primit de mic copil o efluenţie aleasă, desăvârşită mai târzu In pensienul lui Cuemn-Fauré, unde are legi pe Alecsandri şi Kogălnieanu. încă ce pe bănia liceului lasă să se întrevadă o mare vocaţie pentru meşteşugul actoricesc. Amintire coegilor săi ni-l înfăţişează la un admirabil imitator al diferitelor caractere umane. Amuzamentul acesta copilăresc unit cu pasiunea ce olumise în Moldova pentru teatru influenţa franceză, vor cristaliza chemarea spre rriajul scenit a adolescentului M ■ tei Millo. 'ai.’-l organizând cu colegii tăi de i. ns’on nenumărate p'0 iticţ,i artistice în scop di binefacere sau de sârbâtoire a m rilor evenimente politice la ordinea zi ei. Familia nu privea, fireşte, eu ochi »uni ataşamentul odras'.ei sale de meşteşugul actoricesc, îndeletnicire pe care prejudecăţile sociale de atunci o socoteau cu totul nerecomandabilă unui fiu de boer. Imediat ce Matei Millo termină liceul este Înscris de tatăl său la Academia Mihăileană. Tânărul student nu-şi pierde vremea prea mult cu studiile academice, ci, spre indignarea familiei sale, organizează spectacol de teatru pe care le reprezintă fie la moşiile boereşti, fie ln saloanele societăţii înalte cu Iaşi. Necesităţi de repertoriu îl obligă să devină şi autor dramatic scriind comediile „Poetul dramatic* şi „Postelnicul Sandu Curcă". Activitatea sa dramatică a fost îmbrăţişată cu simpatie de întreaga societate ieşasă în frunte cu domnitorul Mihail Sturza, care îi acorda o bursă de studii la Paris. Răsplata domnească va satisface un vechi deziderat al lui Matid : vizitarea teatrelor din Capitala Franţei. Timp de cinci ani cât a stat la Paris, Matei Mio urmăreşte viaţa scenelor pariene, căutând sâ-şi însuşiască cheia de boltă a artei actorului. Unele documente, încă neverificate pe deplin, spun că Matei Millo în cursul anilor petrecuţi la Paris a debutat la actor pe scenele franceze. Cert este că, in 1845 când revine înţară îmbrăţişează cariera dramatică cu atâta incăpâţinare încât familia sa intervine prin Iancu Prăjtescu la stăpânire, revendicând pentru Matei, postul de director al Teatrului ieşan. Numirea este făcută în 1840 şi astfel scrupulele sociale ale Spătarului Vesile Milo, sunt satisfăcute prin titlul de director . Conducând un răstimp în Ur»bUiU SvUrt, lemirului moldovenesc, Matei Millo a pus piatra de temelie a edificiului dramatic îeşan. Pe tărâm artistic a căutat să deprindă actorii cu vorbirea naturală şi cu gesturi cumpănite ; să realizeze atmosfera unui spectacol în concordanţă cu culoarea locală a piesei respective ; să creeze lucrărilor autohtone un cadru de viaţă şi simţire românesc. Pe tărâm administrativ dat teatrului moldovenesc prima lege de organizare, ocupându-se de disciplina actorilor, de îndatoririle acestora şi ale directorului de scenă, într’un cuvânt de buna funcţionare a activităţii slujitonlor scenei. Dar Matei Millo nu s’a rezumat numai la rolul de îndrumător al mişcării drama GEORGE DEM.LOGIIN (Continuare la pagina 2-a) Medalioane MOŞ NICULI La orice demonstraţie publică mai însemnată e totdeauna prezent dl. Ion Niculi, preşdintele Comsiei locale a sindicatelor. ţ) Şi dl. Niculi ia cuvântul, rostind foarte frumos vorbe de îmbărbătare şi îndemnuri generoase. Şi-a păstrat aceleaşi accente cumpănite şi acelaş avânt chibzuit ca acum un sfert de veac şi mai bine, când mişcarea socialistă reînviase la Iaşi în proporţii remarcabile. Alături de răposatul Gh. Tănase, dr. Niculi dirija în social mrcarea sindcală a tipografilor, neprecupeţind nici o jertfă personală spre a face să izbândească o cauză dreaptă. Mulţi dintre muncitori şi mai cu seamă dintre intelectualii mişcării socialiste dădeau Îndărăt în faţa adversităţilor, tremurând de grijă sănu-şi piardă resursele de trai. Dl. Niculi punea la ultimul plan asemenea griji, preferând jertfa personală în locul abandonării credinţelor social-politice. De aceia a frecventat cu seninătate aresturile poliţieneşti, închisorile şi lagărele, rămânând un luptător neclintit pentru o lume mai bună. In vâlloarea campaniilor poitice, dl. Niculi s’a pomenit într’o bună zi ridicat la demnităţi publice, încredinţându-i-se sarcina de ajutor de primar. Insă nu l-au răpit absolut de loc onorurile, aşa cum nu l-au deprimat nici dizgraţiile politice. In orice împrejurare a rămas acelaş militant dârz, acelaş om sobru şi acelaş excelent tovarăş al poporului muncitor Cursul firesc al vremii a gârbovit puţin umerii d-lui Niculi. Şi de aceia prietenii s’au obişnuit să-i spue * „Moş Niculi*. Dar vremea n- a putut să-şi pus pecetea şi pe suflul mereu tânăr al acestui vrednic exponentă al maselor. In toamna anului 1944, uit intelectual care participa şi la acţiunea socialistă de 0«dinioară, i s'a adresat m®*lancolie : ■— „Hei, Moş Niculi, am trecut anii şi am îmbătrânit amândoi“! Iar Moş Niculi i-a ripostat prompt: — „Apoi, vremea »& »f®» întinerim“. Şi într’adevăr, Moş Niculi , plin de avânt tirasces^, gata oricând de luptă stit jertfă. Pildă de statornicire tin consecvenţă, Ion Niculi ..|î-a câştigat cu prisosinţă laSlufi de prieten al mulţimii .8 reprezentant netăgăduit lumii muncitoare. -C. R. GHIULEA Chestii... Anăndri sr In Vi'lltff mtdiul orrtbtail la Teatrul National it ca iaca tn tu rând : . Daniel,i int un aloi de glucid* „Dragoste Io ti grade», omul 4* iapadam etc. etc. Pit*» * primi? la Valisai la daleg*tie arabi cars a (»licitai internsntu- 1b chnnunia Palt«tio*t. Inu« «»xaici $i wahomedari **' Mai catolic a rima» tot papa I Un catren pe zi Unui traducător „in vogue’ cu ocazia reprezentării unei adaptării de ale tale. Zvopette din adâncuri toată pisat' Ci tuti rolau I putem reţine» Nu a ti adus atât de bine piesa Cât a tradus pe spectatori de bine! lO^NA Demisiil Semnatarul acestor‘făt n’a demisionat vre-odată tr’un partid politic şi nu are cum demisiona ; cele urmează pot fi consuli ca nepătate de interese sonate — însă deşi den politică nu face parte ceiace se numeşte expert mea imediată, demisiile totdeauna şi mai ales recente mi-au atras atei A părăsi un partid înseat teoretic vorbindt a pâră idee, Iar ca să se pi spune că ai părăsit o id necesar să o fi avut. Fa însă că numărul demision lor e deobicei ceva mai m decât numărul posesorilor idei politice dovedeşte ca parte din cei care deminează nu părăsesc o idee înţeles are în acest demisia lor ? (Se vede bine că nu ne pi cupă acum acel care de sumând trec în planul h râu de ut o idee la alta nici aed care demision îl post rentă cheu idee) Opinia , ebited, grăbită desea să canalizeze, îşi pitea feti nunul consida dud Cundsci’re de un Iulie dtlo o „situaţie* -t Plită la t* ido tuni avai /pust:. Sa reuni.iistem că plicufia , evada își are ce ei de vulmilitate. Insă î polc za ’*.•* care nc-am ph cd există demisionari i nah Imu o idee politice se mai poate găsi cel p hică o explicaţie. Sa remarcam mai tntă, majoritatea celor care di sionează se reinscriu d dată în a!t partid pd Dacă așa stau lucrurile foarte plauzibil ca cet.‘t*t pur de idei politice din i titlul X să // capatul II, o idee politică — id cec / tică a partidului L C ’fi înscrie imediat după dem Să nu ne grăbim, prin mare, aplicând generic i ficative jignitoare, se îrd plă multora sp ajungă f.r partid politic pe căi cu i secundare : interese mortune, satisfacerea de? prietenilor sau Jamilie!ei Dar deşi înscris h rnu omul se menţine ani dea dul într’o totală apariţie '■ tală ~~ până intr' zi t evenimentele politice şi dale îi sugerează o idei ideie can aparţine unui, titl politic opus partidului în consecinţă omul iclusionează". E drept oare să nu condi năm pentru că a realizat o idee şi acţionează însecinţă ! Mai ales că ceva se poate întâmpla cui, ION CURIEV NN