Opinia, decembrie 1947 (Anul 39, nr. 368-391)
1947-12-02 / nr. 368
BIBLIOTECA UNIVERSITAT» „ -ia;:-ANor“"^ ‘ fHt ABONAMENTE 450 5 4 I | | I \ 9 IUW £ 5,000 Întreprinderi» Autorități , pe un an Atelierele tipografice IAȘI, STRADft LĂPUȘNEANU Nr. 3? •-Ä1 v-‘ • ’. í>|tóíi^S ^ FţDE^laUL Aniversarea alipirii, liber consimţite, a Transilvaniei la Statul românesc, îşi capătă anul acesta înţelesurile depline şi temeinice sub care ea trebuie salutată de întreg poporul nostru, fiindcă această aniversare simbolizează prin ea însăşi lupta de unitate, libertate şi independenţă a României, iar senzurile acestei lupte sunt sporite de faptele istoriei care se desfăşoară sub ochii noştri. Dacă ideea de unire a Transilvaniei libere şi democratice cu ţara românească şi de paşnică frăţietate cu popoarele conlocuitoare, izbucnită din voinţa entuziastă a Ardelenilor din acel moment istoric de afirmare a drepturilor pe Câmpia Libertăţii, şi-a căpătat întruchiparea la 1 Decembrie 1918 — totuşi condiţiile normale de desvoltare ale neamului românesc, ce au început să le realizeze, au putut fi amputate şi anihilate de un regim politic dictatorial, de un regim al bunului plac, rupt de frâna voinţei şi aspiraţiilor populare, ce au împins ţara în capcana imperialismului şi a deschis calea răstuirei provinciei ardeleneşti. Tragedia Ardealului şi-a găsit însă epilogul în izbânda mondială a spiritului democratic, pentru că duhul lui Petru Maior, a lui Simion Bărnuţiu şi al lui Avram Iancu continuă să plutească ocrotitor deasupra tuturor vicistitudinilor destinului ardelenesc. Repararea brutalei nedreptăţi, s-a săvârşit în fo .... Cir cul luptei da ecbetare din 1944, în lumină cărei lupte s-au deschis perspectivele relaţiilor de astăzi dintre poporul român şi maghiar. Paşnica consolidare a democraţiei în acest colţ al Europei, desăvârşită de un guvern popular a adus la încheierea biruitoare a unui capitol din istoria tinerei noastre democraţii, prin recunoaşterea definitivă de către cei patru mari aliaţi a încadrării Ardealului la patria mumă. Trecând prin două războaie mondiale şi prin asuprirea fascistă care i-a dezbinat, popoarele conlocuitoare şi-au dat se vede prea bine seama că lupta între ele n’au servit decât reacţionarilor din sânul lor şi tot atât, mai mult încă, duşmanului imperialist mondial. Mărturiile de devotament şi lealitate faţă de Patria Comună, pe care deasupra tuturor maşinaţiunilor reacţionare, le primim din partea minoritătăţilor noastre etnice, constituesc desigur o dovadă puternică a solidelor aşezări istorice şi politice româneşti. După a doua unire îndeplinită sub flamurile democraţiei, după consolidarea acestei uniri săvârşite de o politică a intereselor populare, România se prezintă astăzi la împlinirea a 29 de ani de la unirea Ardealului cu Vechiul Regat din 1918, în faţa istoriei ca o fiinţă care în urma atâtor restricţii are dreptul la o viaţă normală Sunt tocmai năzuinţele Statului nostru de astăzi Restrbuindu-se pe tot cuprinsul ţării condiţiuni egale de cultivare, fie destoinici şi talentaţi ai acestui pământ vor trebui să se dezvolte, cu vigoare şi originalitate, pentru că provinciile desrobite din punct de vedere administrativ, să aducă tezaurului cultural comun un aport corespunzător. Ardealul 1947 se regăseşte pe drumul credinţei şi al creaţiei, trasat de un Gheorghe Lazăr, Andrei Şaguna etc. Sdruncinat şi îndurerat până în străfundurile fiinţei sale de catastrofa din Septembrie 1940, Ardealul şi-a adunat din nou rândurile şi adunarea lor înseamnă astăzi ceea ce a însemnat şi altădată: optimism şi muncă. Ardealul 1S47, se regăseşte deci pe drumul marilor cărturari şi luptători de odinioară. S. DAVICU «Jugoslavia Un stat amic îşi sărbătoreşte independenţa Eurl fapt notoriu că Iugoslavia, alături de toate ţările eliberate din sud-estul Europei a sfărâmat şi ea după cel de al doilea războiu mondial, lanţurile dominaţiei imperialiste, păşind spre aceiaşi ţintă a democratei de tip nou. Datorită luptelor poporului muncitor, având în frunte pe Mareşalul Tito, s-au realizat succese însemnate şi azi ne găsim cot la cot alături, de vecinii noştrii pe drumul progresului social care urmăreşte sfărâmarea lanţurilor exploatării şi asupririi. Iugoslavia eroică, a legendarului Tito, Iugoslavia martiră, merită, deplin admiraţia şi încrederea poporului român, recunoştinţa sa, pentru învăţăturile frăţeşti în lupta pentru eliberarea naţională şi Penicilina ca gumă din mestecat O firmă străină a reuşit să fabrice penicilină sub formă de chewing-gum, în condiţiuni conform prescripţiunilor sanitare oficiale. Guma de mestecat cu conţinut de penicilină va fi vândută numai la prezentarea unei reţele medicale, realizarea unui nou tip de democraţie, care asigură progresul ţării, suveranitatea şi independenţa sa naţională. Strânşi uniţi păşim împreună, la fel ca şi celelalte state vecine şi prietene, la marea luptă din care omenirea va fisalvată de reacţiunea răsboinică, asigurând pacea şilibertatea tuturor popoarelor mari şi mici, eliberarea asupriţilor de sub jugul plutocraţiei şi al imperialismului. Iată de ce salutăm aniversarea Iugoslaviei, ţara amică, care a ştiut din primul moment a eliberării ei să lupte pentru pace şi libertate. sssn l*M4 Pagini 5 Lei Marti 2 D^c^^ferie 1947 Redacţia şi Administraţia IAŞI, STR. LAPUSNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacția: • Administrația • Serv. de noapte. Nr. 1209 , * 2042 * 2088 ZU04 POPULAR COTROIASIS Director C. R. GHIULEA Ce e cultura! Nu de mult — a spus dl. ministru Pătrăşcanu — în publicistica românească s’a deschis o discuţie dacă există sau nu o criză a culturii noastre. Credem — a ţinut domnia-sa să accentueze — că datele problemei întrec cu mult cadrele culturii. Pentru a găsi răspunsul just ar trebui să determinăm mai întăi termenii. Ce e cultura ? Dicţionarele filosofice dau răspunsuri deosebite.Unanume mărturisea că după 40 de ani de intensă activitate intelectuală n’o poate defini. „Ştiu atât că mă copleşeşte“ Cultura a început odată cu lupta omului împotriva forţelor naturii, pe care urmărea să le subjuge şi să le utilizeze în folosul său. Cultura este deci totalitatea mijloacelor materiale şi spirituale care au fost create de om în lupta sa cu forţele potrivnice ale naturii. Cultura cuprinde deci materia aservită omului şi toate bunurile spirituale. Nu există o culturai ci culturi Cultura umană este permamijloabunurile nent determinată de cele materilae, de necesare vieţii. La baza culturii stau raporturile de producţie şi mijloacele de producţie. Dacă la baza culturii stau factori de ordin economic, aceasta nu înseamnă că la rândul lor factorii spirituali n’au influenţat viaţa materială. Există o influenţă a infrastructurii asupra suprastructuriii şi una reciprocă. Ştim însă că relaţiile de producţie, mijloacele de producţie se schimbă neîncetat. De aceea în realitate nu există cultură, ci o anumită cultură, nu există o cultură, ci culturi, pe care trebue să le limităm în desvoltarea lor istorică. Avem altfel o cultură sclavagistă, una servagistă, una burghezo-capitalistă şi una socialistă. In afară de aceasta culturile au şi o amprentă naţională. Avem astfel o cultură greacă, una asiro-babilioneană etc. Accentul niu cade însă pe naţional ci pe baza economică a culturii respective. Acest lucru poate fi verificat în tot cursul istoriei. Lipsa culturii e formulă nejustă Termenul de criză a culturii a fost pus în circulaţie de filosofi care credeau că fenomenul le-a produs din lipsa unei valori spirituale unanim recunoscute, în jurul căreia să fie centrate toate creaţiile spirituale ale epocii. Aşa a văzut probma Niettzehe, care a pus cel dintâiu chestiunea, aşa au văzut-o Liebert care socotea că metafizica trebue să fie valoarea centrală , Nicolae Berdaev, Maritin şi Massis care vedeau în religie valoare pe care trebuie să se axeze întreaga cultură. Zimmer socotea că ea este cauzată dintre formele statice de discordanţă ale culturii şi pulsul necontenit al vieţii. El se situa pe un teren pur formal. . . Dacă lucrurile s’ar prezenta aşa cum se concepea dânsul, atunci „criza culturii" ar fi o stare de permanenţă, ceace nici idealiştii nu afirma. Viciul acestor filosofi constă în aceea că ei pleacă dela ideea autonomiei culturii. Ei socot că atât cauzele, cât şi efectele şi limitele trebuesc căutate în lumea spirituală. (Continuare în pagina IV-a) 120.000 locuitori ai săi ? In cele ce urmează ne-am luat sarcina sa răspundem, interpretând încadrarea Iaşului în planul general de refacere a ţării, conceput de guvernul nostru. Problema reconstrucţiei Iaşului nu se pune în mod special pentru că oraşul acesta reprezintă o tradiţie istorică, culturală, etc., în această ţară. Se pune pentru că aici locuesc 120.000 de cetăţeni români, care au dreptul să muncească, să trăiască, să propăşească şi să fie de folos colectivităţii româneşti. Intr’o societate condusă după cele mai consecvente principii democratice nu există oameni de prisos, cu atât mai puţin un întreg conglomerat de oameni nu poate fi neglijat. Criză sau sfârşit de cultură? Conferinţa d-hui prof. Lucreţiu Pătrăşcanu,ministrul Justiţiei, în cadrul Sindicatului Corpului Didactic Superior Sâmbâtă 29 Noembrie d. prof. Lucreţiu Pâtrâşcanu, ministrul justiţiei invitat fiind de Sindicatul corpului didactic superior, a ţinut în Amfiteatrul No. 1 al Facultăţii de Drept o Interesantă şi documentată conferinţă cu subiectul : „Criză sau sfârşit de cultură ?“ Conferenţiarul a fost prezentat de dl. prorector C. Mihul şi primit cu un ropot de aplauze. Ministrul Justiţiei Discuţii în jurul refacerii laşului Cum vedem noi viitorul laşului Un oraş se naşte, trăieşte, se desvoltă în jurul economiei sale. El creşte în raport direct cu capacitatea de producţie a locuitorilor săi şi moare atunci când aceştia nu există* Când ne gândim de exemplu la reconstrucţia oraşului nostru şi deci şi a tuturor instituţiilor sale de serviciu obştesc, trebue să ne gândim întrucât toate acestea pot fi susţinute de locuitorii lui. Adică întrucât cei 120.000 de locuitori ai săi sunt antrenaţi în producţie, deci sunt capabili să facă faţă tuturor cheltuelilor sociale care susţin oraşul. O scurtă privire asupra trecutului economic al laşului, ne desvălue că această veche cetate, în repetate rânduri a cunoscut perioade de propăşire şi de decădere economică. Dacă altă dată crizele economice ale laşului erau rezultatul conjucturilor fireşti regimului capitalist, situaţia de astăzi a oraşului aproape desfiinţat din punct de vedere economic In raport cu situaţia de altă dată, se datoreşte în mod special loviturilor criminale primite în timpul regimul reacţionar fascist. Transformarea lui în cazemată hitleristă, expunerea lui la bombardamente şi evacuarea averii lui substanţiale, mobiliare şi financiare în alte părţi ale ţării, au pus vârf la aceste lovituri. Problema ce se pune astăzi este : Îşi poate căpăta Iaşul un rost economic capabil să asigure o viaţă prosperă celor dustriei grele. In schimb putem pretinde cetăţenilor ieşeni să privească cu încredere viitorul nostru şi ca până ce vom fi antrenaţi şi noi în munca cea mare, să avem grijă să păstrăm bine tot ce este sănătos în acest oraş şi în primul rând inventarul nostru gospodăresc, cultural şi economic. In ce constă acest viitor ? In nici un caz Iaşul nu mai trebue să devie un centru comercial, aşa cum a fost pe vremuri şi predispus la decădere în orice epocă critică. Am amintit în introducere de perioadele de înflorire şi decădere ale oraşului. Aceste fluctuaţiuni au influențat destul LAZAR MARCU I (Continuare în pag. 2.) cu Prof. L. PătraşianuiSăpun, gaz şi băi In diferite colţuri ale ţării au început să apară cazuri de tifos exantematic. Reprezentanţi ai autorităţilor s’au mmiunit în comisiune, la Bucureşti şi au examinat chestia, decizând să ceară sporirea cotei de săpun ce se distribue pe cailele. Până la rezolvarea acestei cereri, s’a propus întrebuinţarea gazului pentru deparazitare. Şi în fine s’a mai hatârit să se pue în funcţie băi populare. Aşa dar, săpun, gaz şi băi pentru evitarea unei epidemii care e favorizată de necurăţenie. Şi tocmai acum se resimte o criză neobişnuită a săpunului. Acest articol indispensabil omului lipseşte aproape cu totul. Foarte greu se poate găsi la negru, cu preţ încincit. S’a distribuit pe cartele, zilele trecute, o pastă fluidă, rău mirositoare, denumită săpun şi revenind cam 250 grame de persoană. Dar nici de iluzia aceasta saponifică nu s’a putut folosi toată lumea (cel puţin aici, la Iaşi), pentru că n’a fost cantitate suficientă. Şi în orice caz, oamenii nu s’au putut înghesui cu toţii în cozile exasperante care au devenit obligatorii în târgul nostru când trebue să-şi revendice un drept cartelat. Dar lipsa de săpun poate fi înlăturată foarte uşor, pentru că există suficientă materie primă. Există sodă Caustică, sau ia nevoe leşie, şi există mai cu seamă ulei, datorită recoltei foarte bogate de floarea soarelui. Având ulei, putem avea şi sasuri, în cel mai scurt timp. Nu rămâne decât să se dea ordin fabricanţilor să lucreze. „ Sperăm că acest ordin se va da şi vom avea săpun din belşug. La Iaşi, ducem lipsă şi de gaz. În tot timpul verei şi la începutul toamnei, l-am avut la discreţie. Dar organele de resort nu s’au gândit să pregătească rezerve pentru iarnă. Iar astăzi, când transportul se face mai greu, ne-am pomenit cu lipsa gazului. Vor trebui făcute demersuri să se trimeată gaz la Iași, iar pe viitor să se pregătească rezervorii pentru depozitări suficiente. De asemenea să se facă demersuri pentru a ni se expedia păcură, spre a se pune în funcţie băile comunale. Aceste băi, destul de bine utilate, stau mai mult închise,ceia ce ţiu-i deloc recomandabil pentru un centru municipal. Satisfăcându-se aceste cerinţe elementare şi care pot fi împlinite fără eforturi prea mari, exantematicul nu va găsi condiții prielnice de îndubăre in târgul nostru. REP. Intru mulţi ani Stăpâne Cu vreo lună-două în urmă am scris un articol în coloanele acestei gazete în care ne exprimam unele gânduri ale noastre în vederea alegerii viitorului arhipăstor al Moldovei, analizam stările de fapt de la această Mitropolie atât în vremurile de faţă, cât şi în trecutul nu prea îndepărtat şi ziceam că la o astfel de situaţie trebueşte o mină energică de ierarh tânăr, mână tare care să pună deplină ordine şi disciplină în toate domeniile şi raporturile de activtate ecleziastică începând cu interiorul centrului şi până în cele mai îndepărtate nervure ale Sf. Mitropolit. Tot acolo analizam şi personalitatea fostului vicar Prea Sfinţitul Justinian Marina, calităţile sale de bun om şi verificat organizator şi încheiam rândurile noastre că cel mai nimerit bărbat care ar merita să preia conducerea văduviei Eparh ar fi persoana Prea Sfinţiei Sale. Iată ca de data aceasta avem satisfacţia să salutăm pe însuşi desul, pâ însuşi Deaceia reconstrucţia laşului este prevăzută în planul general de reconstrucţie a ţării ceiace înseamnă că la timpul lor şi nu este prea îndepărtat acest timp, toţi locuitorii Iaşului vor fi antrenaţi în munca de valorificare a întregului potenţial de producţie românesc. Noi nu vom putea pretinde guvernului de exemplu să purceadă la refacerea locuinţelor şi edificiilor publice din Iaşi, numai pentru că Iaşul a fost cetatea de scaun a voevozilor — așa cum puneau chestiunea cei ce n'au făcut nimic la această cetate de scaun să nu fie transformată în cazemată hitleristă—înainte de a se fi refăcut regiunea petroliferă, căile ferate, minele, șantierele și uzinele in» Mitropolitul Moldovei prin care s’a nimerit sa fie tocmai acela pe care îl doream, pe care îl aşteptam, pe acela în care ne-am fost pus toate nădejdile şi aşteptările noastre pentru folosul, pentru binele şi pentru prosperarea Bisericii noastre străbune. Cu acest prilej de mare şi unanimă bucurie sufletească strigăm sinceri din adâncul sufletului. Fiţi bine venit la noi în Moldova Inalt Prea Sfinţite Stăpâne şi sâ n . trăiţi întru mulţi ani ferici,i şi rodnici pentru conducerea turmei cuvântătoare la care aţi fost ales ! Congresul naţional bisericesc, deputaţii Camerii şi însuşi Guvernul V’a apreciat şi s’a dat acest binemeritat vot de încredere. Glasul acestor aleşi care reprezintă glasul poporului moldovean binecredincios şi al Ţării româneşti, şi-au oprit privirile şi speranţele asupra înalt Prea Sfinţiei voastre. Noi ne bucurăm de aceasta POPA ALEXANDRU (Continuare în pag. l-a) ^--H^iPTT~¥ rrii,nrsrî~--mr.--Tr-rn-iti---r-n-nir i irn-irm nur rvrni.. ---------------------