Opinia, decembrie 1947 (Anul 39, nr. 368-391)

1947-12-02 / nr. 368

BIBLIOTECA UNIVERSITAT» „ -ia;:­-ANor“"^ ‘ fHt ABONAMENTE 450 5 4 I | | I \ 9 IUW £ 5,000 Întreprinderi» Autorități , pe un an Atelierele tipografice IAȘI, STRADft LĂPUȘNEANU Nr. 3? •-Ä1 v-‘ • ’. í>|tóíi^S ^ FţDE^laUL Aniversarea alipirii, liber consimţite, a Transilvaniei la Statul românesc, îşi ca­pătă anul acesta înţelesu­­­rile depline şi temeinice sub care ea trebuie salu­tată de întreg poporul nos­tru, fiindcă această aniver­sare simbolizează prin ea însăşi lupta de unitate, li­bertate şi independenţă a României, iar senzurile a­­cestei lupte sunt sporite de faptele istoriei care se des­făşoară sub ochii noştri­. Dacă ideea de unire a Transilvaniei libere şi de­mocratice cu ţara româ­nească şi de paşnică fră­ţietate cu popoarele con­locuitoare, izbucnită din voinţa entuziastă a Arde­­lenilor din acel moment is­toric de afirmare a dreptu­rilor pe Câmpia Libertăţii, şi-a căpătat întruchiparea la 1 Decembrie 1918 — to­tuşi condiţiile normale de desvoltare ale neamului ro­mânesc, ce au început să le realizeze, au putut fi amputate şi anihilate de un regim politic dictatorial, de un regim al bunului plac, rupt de frâna voinţei şi aspiraţiilor populare, ce au împins ţara în capcana im­perialismului şi a deschis calea răstuirei provinciei ardeleneşti. Tragedia Ardealului şi-a găsit însă epilogul în iz­bânda mondială a spiritu­lui democratic, pentru că duhul lui Petru Maior, a lui Simion Bărnuţiu şi al lui Avram Iancu continuă să plutească ocrotitor dea­supra tuturor vicistitudini­­lor destinului ardelenesc. Repararea brutalei ne­dreptăţi, s-a săvârşit în fo­ .... C­­ir­ cul luptei da ecbetare d­in 1944, în lumină cărei lupte s-au deschis perspectivele relaţiilor de astăzi dintre poporul român şi maghiar. Paşnica consolidare a democraţiei în acest colţ al Europei, desăvârşită de un guvern popular a adus la încheierea biruitoare a unui capitol din istoria ti­nerei noastre democraţii, prin recunoaşterea defini­tivă de către cei patru mari aliaţi a încadrării Ar­dealului la patria mumă. Trecând prin două răz­boaie mondiale şi prin a­­suprirea fascistă care i-a dezbinat, popoarele conlo­cuitoare şi-au dat se vede prea bine seama că lupta între ele n’au servit de­cât reacţionarilor din sâ­nul lor şi tot atât, mai mult încă, duşmanului imperialist mondial. Mărturiile de devota­ment şi lealitate faţă de Patria Comună, pe care d­easupra tuturor maşinaţi­­unilor reacţionare, le pri­mim din partea minorită­­tăţilor noastre etnice, cons­­tituesc desigur o dovadă puternică a solidelor aşe­zări istorice şi politice ro­mâneşti. După a doua unire înde­plinită sub flamurile demo­craţiei, după consolidarea acestei uniri săvârşite de o politică a intereselor populare, România se pre­zintă astăzi la împlinirea a 29 de ani de la unirea Ardealului cu Vechiul Re­gat din 1918, în faţa isto­riei ca o fiinţă care în urma atâtor restricţii are dreptul la o viaţă normală Sunt tocmai năzuinţele Statului nostru­ de astăzi Restrbu­indu-se pe tot cu­prinsul ţării condiţiuni e­­gale de cultivare, fie des­toinici şi talentaţi ai aces­tui pământ vor trebui să se dezvolte, cu vigoare şi originalitate, pentru că pro­­vinciile desrobite din punct de vedere administrativ, să aducă tezaurului cultu­ral comun un aport cores­punzător. Ardealul 1947 se regăse­şte pe drumul credinţei şi al creaţiei, trasat de un Gheorghe Lazăr, Andrei Şaguna etc. Sdruncinat şi îndurerat până în străfundurile fiin­ţei sale de catastrofa din Septembrie 1940, Ardealul şi-a adunat din nou rându­rile şi adunarea lor în­seamnă astăzi ceea ce a în­semnat şi altădată: opti­mism şi muncă. Ardealul 1S47, se regă­seşte deci pe drumul mari­lor cărturari şi luptători de odinioară. S. DAVICU «Jugoslavia Un stat amic îşi sărbătoreşte independenţa E­url fapt notoriu că Iugo­slavia, alături de toate ţările eliberate din sud-estul Euro­pei a sfărâmat şi ea după cel de al doilea războiu mondial, lanţurile dominaţiei imperia­liste, păşind spre aceiaşi ţintă a democratei de tip nou. Datorită luptelor poporu­lui muncitor, având în frunte pe Mareşalul Tito, s-au rea­lizat succese însemnate şi azi ne găsim cot la cot alături, de vecinii noştrii pe drumul progresului social care urmă­reşte sfărâmarea lanţurilor exploatării şi asupririi. Iugoslavia eroică, a legen­darului Tito, Iugoslavia mar­tiră, merită, deplin admiraţia şi încrederea poporului ro­mân, recunoştinţa sa, pentru învăţăturile frăţeşti în lupta pentru eliberarea naţională şi Penicilina ca gumă din mestecat O firmă străină a reuşit să fabrice penicilină sub formă de chewing-gum, în condiţiuni conform prescripţiunilor sa­nitare oficiale. Guma de mestecat cu con­ţinut de penicilină va fi vân­dută numai la prezentarea unei reţele medicale,­ realizarea unui nou tip de democraţie, care asigură pro­gresul ţării, suveranitatea şi independenţa sa naţională. Strânşi uniţi păşim împre­ună, la fel ca şi celelalte state vecine şi prietene, la marea luptă din care omenirea va fi­­salvată de reacţiunea răs­­boinică, asigurând pacea şi­­libertatea tuturor popoarelor mari şi mici, eliberarea asu­priţilor de sub jugul pluto­craţiei şi al imperialismului. Iată de ce salutăm aniver­sarea Iugoslaviei, ţara amică, care a ştiut din primul mo­ment a eliberării ei să lupte pentru pace şi libertate. sssn l*M4 Pagini 5 Lei Marti 2 D^c^^ferie 1947 Redacţia şi Administraţia IAŞI, STR. LAPUSNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacția: • Administrația • Serv. de noapte. Nr. 1209 , * 2042 * 2088 ZU04 POPULAR COTROIASIS Director C. R. GHIULEA Ce e cultura! Nu de mult — a spus dl. ministru Pătrăşcanu — în pu­blicistica românească s’a des­chis o discuţie dacă există sau nu o criză a culturii noa­stre. Credem — a ţinut dom­­nia-sa să accentueze — că datele problemei întrec cu mult cadrele culturii. Pentru a găsi răspunsul just ar trebui să determinăm mai întăi termenii. Ce e cul­tura ? Dicţionarele filosofice dau răspunsuri deosebite.Una­nume mărturisea că după 40 de ani de intensă activitate intelectuală n’o poate defini. „Ştiu atât că mă copleşeşte“ Cultura a început odată cu lupta omului împotriva forţe­lor natur­ii, pe care urmărea să le subjuge şi să le utilizeze în folosul său. Cultura este deci totalita­tea mijloacelor materiale şi spirituale care au fost create de om în lupta sa cu forţele potrivnice ale naturii. Cultura cuprinde deci ma­teria aservită omului şi toate bunurile spirituale. Nu există o culturai ci culturi Cultura umană este perma­mijloa­bunurile nen­t determinată de cele materilae, de necesare vieţii. La baza culturii stau ra­porturile de producţie şi mij­loacele de producţie. Dacă la baza culturii stau factori de ordin economic, aceasta nu înseamnă că la rândul lor factorii spirituali n’au influenţat viaţa materială. Există o in­fluenţă a infrastructurii asupra suprastructuriii şi una reci­procă. Ştim însă că relaţiile de producţie, mijloacele de producţie se schimbă neînce­tat. De aceea în realitate nu există cultură, ci o anumită cultură, nu există o cultură, ci culturi, pe care trebue să le limităm în desvoltarea lor istorică. Avem altfel o cultură scla­vagistă, una servagistă, una burghezo-capitalistă şi una socialistă. In afară de aceasta cultu­rile au şi o amprentă na­ţională. Avem astfel o cultură grea­că, una asiro-babilioneană etc. Accentul niu cade însă pe naţional ci pe baza econo­mică a culturii respective. Acest lucru poate fi verificat în tot cursul istoriei. Lipsa culturii e formulă nejustă Termenul­ de criză a cultu­rii a fost pus în circulaţie de filosofi care credeau că fenomenul le-a produs din lipsa unei valori spirituale u­­nanim­ recunoscute, în jurul căreia să fie centrate toate creaţiile spirituale ale epocii. Aşa a văzut prob­ma Nie­­ttzehe, care a pus cel dintâiu chestiunea, aşa au văzut-o Liebert care socotea că me­tafizica trebue să fie valoa­rea centrală , Nicolae Berdaev, Maritin şi Massis care ve­deau în religie valoare pe care trebuie să se axeze în­treaga cultură. Zimmer socotea că ea este cauzată dintre formele statice de discordanţă ale culturii şi pulsul necontenit al vieţii. El se situa pe un teren pur formal.­­ . . Dacă lucrurile s’ar prezenta aşa cum se concepea dânsul, atunci „criza culturii" ar fi o stare de permanenţă, ceace nici idealiştii nu afirma. Viciul acestor filosofi constă în aceea că ei pleacă dela ideea autonomiei culturii. Ei socot că atât cauzele, cât şi efectele şi limitele trebuesc căutate în lumea spirituală. (Continuare în pagina IV-a) 120.000 locuitori ai săi ? In cele ce urmează ne-am­ luat sarcina sa răspundem, inter­pretând încadrarea Iaşului în planul general de refacere a ţării, conceput de guvernul nostru. Problema reconstrucţiei Ia­şului nu se pune în mod spe­cial pentru că oraşul acesta reprezintă o tradiţie istorică, culturală, etc., în această ţară. Se pune pentru că aici locu­­esc 120.000 de cetăţeni ro­mâni, care au dreptul să muncească, să trăiască, să propăşească şi să fie de folos colectivităţii româneşti. Intr’o societate condusă după cele mai consecvente principii de­m­ocratice nu există oameni de prisos, cu atât mai puţin un întreg conglomerat de oa­meni nu poate fi neglijat. Criză sau sfârşit de cultură? Conferinţa d-h­ui prof. Lucreţiu Pătrăşcanu,­­ministrul Justiţiei, în cadrul Sindicatului Corpului Didactic Superior Sâmbâtă 29 Noem­brie d. prof. Lucreţiu Pâtrâşcanu, ministrul justiţiei invitat fiind de Sindicatul corpului di­dactic superior, a ţinut în Amfiteatrul No. 1 al Facultăţii de Drept o Interesantă şi documentată conferinţă cu su­biectul : „Criză sau sfârşit de cultură ?“ Conferenţiarul a fost prezentat de dl. prorector C. Mi­­hul şi primit cu un ropot de aplauze.­ ­ Ministrul Justiţiei Discuţii în jurul refacerii laşului Cum vedem noi viitorul laşului Un oraş se naşte, trăieşte, se desvoltă în jurul economiei sale. El creşte în raport di­rect cu capacitatea de pro­ducţie a locuitorilor săi şi moare atunci când aceştia nu există* Când ne gândim de exemplu la reconstrucţia ora­şului nostru şi deci şi a tutu­ror instituţiilor sale de ser­viciu obştesc, trebue să ne gândim întrucât toate acestea pot fi susţinute de locuitorii lui. Adică întrucât cei 120.000 de locuitori ai săi sunt antre­naţi în producţie, deci sunt capabili să facă faţă tuturor cheltuelilor sociale care susţin oraşul. O scurtă privire asupra tre­cutului economic al laşului, ne desvălue că această veche ce­tate, în repetate rânduri a cunoscut perioade de propă­şire şi de decădere economică. Dacă altă dată crizele econo­­mice ale laşului erau rezulta­tul conjucturilor fireşti regi­mului capitalist, situaţia de astăzi a oraşului aproape des­fiinţat din punct de vedere economic In raport cu situa­ţia de altă dată, se datoreşte în mod special loviturilor cri­minale primite în timpul regi­mul reacţionar fascist. Trans­formarea lui în cazemată hi­­tleristă, expunerea lui la bom­bardamente şi evacuarea a­­verii lui substanţiale, mobiliare şi financiare în alte părţi ale ţării, au pus vârf la aceste lovituri. Problema ce se pune astăzi este : Îşi poate căpăta Iaşul un rost economic capabil să asi­gure o viaţă prosperă celor dustriei grele. In schimb pu­tem pretinde cetăţenilor ie­şeni să privească cu încre­dere viitorul nostru şi ca până ce vom fi antrenaţi şi noi în munca cea mare, să avem grijă să păstrăm bine tot ce este sănătos în acest oraş şi în primul rând in­ventarul nostru gospodăresc, cultural şi economic. In ce constă acest viitor ? In nici un caz Iaşul nu mai trebue să devie un centru co­mercial, aşa cum a fost pe vremuri şi predispus la de­cădere în orice epocă critică. Am amintit în introducere de perioadele de înflorire şi decă­dere ale oraşului. Aceste fluc­­tuaţiuni au influențat destul LAZAR MARCU I (Continuare în pag. 2.) cu Prof. L. PătraşianuiSăpun, gaz şi băi In diferite colţuri ale ţării au început să apară cazuri de tifos exantematic. Reprezentanţi ai autorită­ţilor s’au mmi­unit în comi­siune, la Bucureşti şi au e­­xaminat chestia, decizând să ceară sporirea cotei de săpun ce se distribue pe cailele. Până la rezolvarea acestei cereri, s’a propus întrebuin­ţarea gazului pentru depara­zitare. Şi în fine s’a mai ha­târit să se pue în funcţie băi populare. Aşa dar, săpun, gaz şi băi pentru evitarea unei epidemii care e favorizată de necură­ţenie. Şi tocmai acum se resimte o criză neobişnuită a săpu­nului. Acest articol indispen­sabil omului lipseşte aproape cu totul. Foarte greu se poate găsi la negru, cu preţ încincit. S’a distribuit pe cartele, zilele trecute, o pastă fluidă, rău mirositoare, denumită să­pun şi revenind cam 250 grame de persoană. Dar nici de iluzia aceasta saponifică nu s’a putut folosi toată lu­mea (cel puţin aici, la Iaşi), pentru că n’a fost cantitate su­ficientă. Şi în orice caz, oa­menii nu s’au putut înghesui cu toţii în cozile exasperante care au devenit obligatorii în târgul nostru când trebue să-şi revendice un drept cartelat. Dar lipsa de săpun poate fi înlăturată foarte uşor, pen­tru că există suficientă mate­rie primă. Există sodă Caus­tică, sau ia nevoe leşie, şi există mai cu seamă ulei, datorită recoltei foarte bogate de floarea soarelui. Având ulei, putem avea şi sasuri, în cel mai scurt timp. Nu ră­mâne decât să se dea ordin fabricanţilor să lucreze. „ Sperăm că acest ordin se va da şi vom avea săpun din belşug. La Iaşi, ducem lipsă şi de gaz. În tot timpul verei şi la începutul toamnei­, l-am avut la discreţie. Dar organele de resort nu s’au gândit să pre­gătească rezerve pentru iarnă. Iar astăzi, când transportul se face mai greu, ne-am­ po­menit cu lipsa gazului. Vor trebui făcute demersuri să se t­rime­at­ă gaz la Iași, iar pe viitor să se pregă­tească rezervorii pentru de­pozitări suficiente. De asemenea să se facă de­mersuri pentru a ni se expe­dia păcură, spre a se pune în funcţie băile comunale. Aceste băi, destul de bine utilate, stau mai mult închise,­­ceia ce ţiu-i deloc recoman­dabil pentru un centru mu­nicipal. Satisfăcându-se aceste ce­rinţe elementare şi care pot fi împlinite fără eforturi prea mari, exantematicul nu va găsi condiții prielnice de în­­d­ubăre in târgul nostru. REP. Intru mulţi ani Stăpâne Cu vreo lună-două în urmă am scris un articol în co­loanele acestei gazete în care ne exprimam unele gânduri ale noastre în ve­derea alegerii viitorului arhi­­păstor al Mold­o­vei, analizam stările de fapt de la această Mitropolie atât în vremurile de faţă, cât şi în trecutul nu prea îndepărtat şi ziceam că la o astfel de situaţie tre­­bueşte o mină energică de ierarh tânăr, mână tare care să pună deplină ordine şi disciplină în toate domeniile şi raporturile de activtate ecleziastică începând cu in­teriorul centrului şi până în cele mai îndepărtate nervure ale Sf. Mitropolit. Tot acolo analizam şi personalitatea fostului vicar Prea Sfinţitul Justinian Marina, calităţile sale de bun om şi verificat organizator şi încheiam rân­durile noastre că cel mai nimerit bărbat care ar me­rita să preia conducerea vă­duviei Eparh­­ ar fi persoana Prea Sfinţiei Sale. Iată ca de data aceasta avem satisfacţia să salutăm pe însuşi desul, pâ însuşi Deaceia reconstrucţia laşului este prevăzută în planul ge­neral de reconstrucţie a ţării ceiace înseamnă că la timpul lor şi nu este prea îndepărtat acest timp, toţi locuitorii Ia­şului vor fi antrenaţi în munca de valorificare a întregului potenţial de producţie româ­nesc. Noi nu vom putea pretinde guvernului de exemplu să purceadă la refacerea locuin­ţelor şi edificiilor publice din Iaşi, numai pentru că Iaşul a fost cetatea de scaun a voe­­vozilor — așa cum puneau chestiunea cei ce n'au făcut nimic la această cetate de scaun să nu fie transformată în cazemată hitleristă—înainte de a se fi refăcut regiunea petroliferă, căile ferate, mi­nele, șantierele și uzinele in» Mitropolitul Moldovei prin care s’a nimerit sa fie toc­mai acela pe care îl do­ream, pe care îl aşteptam, pe acela în care ne-am fost pus toate nădejdile şi aşte­ptările noastre pentru folo­sul, pentru binele şi pentru prosperarea Bisericii noastre străbune. Cu acest prilej de mare şi unanimă bucurie sufletea­scă strigăm sinceri din a­­dâncul sufletului. Fiţi bine venit la noi în Moldova In­alt Prea Sfinţite Stăpâne şi sâ n .­ trăiţi întru mulţi ani ferici,i şi rodnici pentru conducere­a turmei cuvântătoare la care aţi fost ales ! Congresul naţional bise­ricesc, deputaţii Camerii şi însuşi Guvernul V’a apreciat şi s’a dat acest binemeritat vot de încredere. Glasul acestor aleşi care reprezintă glasul poporului moldovean binecredincios şi al Ţării româneşti, şi-au oprit privirile şi speranţele asupr­a înalt Prea Sfinţiei voastre. Noi ne bucurăm de aceast­a POPA ALEXANDRU (Continuare în pag. l-a) ^--H^iPTT~¥ rrii,nrsrî~--mr.--Tr-rn-iti---r-n-nir i irn-irm nur rvrn­­­i.. ---------------------­

Next