Rampa, august 1928 (Anul 13, nr. 3155-3181)

1928-08-01 / nr. 3155

BorvU T. _ .Domnitorul, Tuturor Borvizelor * Df VÂNZARE PREWrjNDEN/* Uri roman celebru hUNURt de aAL ZAG CURTIZANE... SPLENIOKtLh Sl MIZERIILE VlEfU CUT ZÂNELOR SCENE DIN VIATA PAISIaNA VoL L — Cam iubesc femeile pierdute Câi ti costa pe bătrâni amorul Voi—II. Urmările una pas greșit Cea din urmă întrupare a lui Vautrin A apărut în două volume. Se află de vânzare la toate librăriile şi la Administraţia ziarului „Rampa", care le ex­pediază franco contra sumei de Lei 110.— preţul ambelor volume. A aparut No. 28 REALITATEA Mustrab­ul CNumăr special de plajă Când artiştii se căsătoresc Actualitatea în Ilustrafiunl Extraordinarele aventuri ala lui Svante Perenius Curiozităţi din toată lumea Fumina, cinematograf, glume, sport, jocuri distractive, ete. ©O Ilustraţiei int 20 pagini mari O lai exemplarul CRON­OREMA BIV® REPUTATĂ Pentu on­­um­ere atelieruiu de Rochi CAUTĂ. AO­MI­NIA­C­HE Str. Lipscani, 72 Wi son la Hiba iulia Românii din America au lansat o listă de subscripţie în continen­tul dolarilor pentru ca să ridice o statuie lui Wilson la Alba Iu­lia. Suntem siguri că aceşti ini­moşi compatrioţi vor strânge fon­duri şi nu vor mânca statuia. Rar am dori dacă rândurile noas­tre pot trece peste Ocean, să schimbăm totuşi monumentul cu o şcoală care să poarte numele lui Wilson. Ar fi şi mai folositor — cu iar gloria înţeleptului preşedinte al Statelor­ Unite nu ar suferi prin aceasta o diminuare. la moartea tragedianel Ellen Terry (Continuare din oaglna (l-a) tistei era să spele rufele nu numai ale, propriilor săi copii ci și acele ale copiilor oamenilor sărmani. Ellen Terry juca adeseori în fața orbilor şi îi întreba apoi de impre­sia pe care le-a făcut spectacolul. Interesantă e următoarea observa­ţie pe care a fâcut-o un spectator orb după o reprezentaţie a „Ne­guţătorul din Veneţia”, în care ro­lul titular fusese interpretat de ce­lebrul tragedian Irving iar acel al Porziei de Ellen Terry: „Acesta nu e un cămătar — spuse specta­torul despre Irving — omul acesta nu e lacom după banii lui. Altfel n’ar fi spus cu atâta indiferenţă cuvintele „Zece mii de ducaţi...” Mult timp, Ellen Terry a fost Fiartenera preferată a lui Henry Iving. S’au despărţit în 1902 după ce jucaseră 25 de ani laolaltă. De atunci Ellen Terry juca împreună celălalt mare tragedian al vre­mii : Beerbom-Tree. In ultimul timp interpretase unele dintre eroinele lui și B. Shaw și cucerise adevărate triumfuri în rolul lui Cicely Waynstete din „Convertirea căpitanului Brau­­bounds".­­L­a Capitolul cel mai frumos din viața artistei rămâne însă priete­nia ei pentru Oscar Wilde. Ea a fost singura fiinţă care a venit să-l viziteze în închisoare. Şi tot, coroana ei, a fost singura podoabă pe sicriul sărăcăcios al genialului poet. filiera­ri in teatru Jurnalistul Paul Vinson a fă­­cut o anchetă personală asupra flueratului în teatru, în continua­rea acelei anchete mai vechi, pu­blicată în ziarul „Paris-Midi’. A putut afla astfel că origina flueratului în teatru este din anul de graţie 1080, cu toate că şi îna­inte de acest an cronicile pome­nesc de oarecari bătăi teatrale cu ouă, fructe coapte, şi alte agre­mente. In vechea Helladă se Ştie că flueratul era frecvent la jocurile olimpice şi Phillipe a fost fluerat la aceste magnifice serbări, cu toate că era de neam regesc, den­sul cuvântului „fluerat” era ace­­laş ca şi azi : o „dezaprobare” vio­lentă ; şi tot în acest sens îl în­trebuinţează Moliere când pune în gura notarului d­in „Les fem­mes Savantes’’ acest vers . Je me ferais siffler de lous mes compagnons (Act. V Sc. II) Iar Boileau just­fică flueratul în Arta sa Poetică (III vers 147) : Un auteur n’y fait pas de faciles concuctes. II trouve a le siffler des bouches toujours pretes. Chacun pcut le trailer de ral et d’ignorant Cest un droit qua la porte au achéte en entrant. Cum aceste versuri au fost scri­se între 1667 şi 1674, se poate de­duce că se fluera încă de pe vre­mea lui Moliere. Ceea ce e însă iarăş tot aşa de cert este că flue­­rau numai cei ce „cumpărau a­­cest­ drept la intrare, deci favori­zaţii cu bilete gratuite şi invita­ţii nu fluerau... De când însă flueratul a luat o întindere atât de mare ? De când tradiţia flueratului impetuos şi curagios ? — de la piesa „Aspar’’ a bătrâ­nului Fontenelle (care a trait o sută şi unu ani numai scriind). Această piesă a fost cea mai stră­lucită cădere din ultimii două sute cincizeci de ani în Franţa. După a treia reprezentaţie piesa nu s’a mai reluat din pricina... fluerătorilor. Şi tot din această pricină piesa n’a fost deloc tipă­rită. Jean Racine care a fost dintre cei cari au atacat piesa şi pe au­torul ei, a lăsat memoriei noastre aceste distihuri : Auteur d'Aspar, oeuvre immortelle Par le sifflet qui sortit di cite. Cei mai flueraţi autori ai tim­pului au fost Pradon, Abatele Boyer și (academicianul­­) La Chapelle. Epigrama lui Boileau e mărtu­rie : J'approuve que chez vous, messieurs, on examine Qui du pompeux Corneille ou du tendre Racine Excita dans Paris le plus d’applaudissemenls : Qui du fade Boyer ou du sec La Chapelle Excita plus de sifflements. Intr’adevăr Boyer a „excitat” multe fluerături. Piesa sa „Aga­memnon” jucată la 12 Martie 1680, câteva zile după „Aspar”, a fost prezentată sub numele unui tânăr gentilom gascon ,­ Fades d’Asseray. Piesa a fost aplaudată iar auto­rul nemaiputându-şi ţine seci­tul strigă în sala de teatru • — Parterul aplaudă, şi piesa de mine, cu toate că asta nu place d-lui Racine. — Ba, dar piesa va fi fluera chiar mâine, a răspuns autor lui „Mitridate”. A doua zi piesa a trebuit să scoasă de pe afiş. Fluerătorii , jurul lui Racine nu şi-au tăi maestrul nerăsbunat! Flueratul nu respecta ne­­­meni. Thomas Corneille (frate marelui Pierre Corneille) a fi puţin după aceea fluerat la p­­iera piesei sale „Baron des Fe­rrieres” (în 1685). Pradon, cu tot succesul ce o ţinuse cu piesa „Phedra şi H-­ pollythe”, a fost fluerat. Se povesteşte despre el acea­ anecdotă . La premiera piesei sale „Reg­­us’’, Pradon s’a amestecat şi cu publicul din sală şi şi-a flut piesa. Dar un soldat căruia ii p­cuse piesa, neştiind că are onoa, chiar cu autorul ei, începu cu o ceartă teribilă care degenera bătae. Parisul a ştiut a două zi Pradon a fost bătut de un soli căruia îi plăcuse piesa „Re­­luS*’. La premiera operei „Orphée”, la Opera Mare, scandalul a fost aşa de nepotolit că poliţia a ope­rat numeroase arestări. Printre arestaţii care fluerase­­ră au fost descoperiţi De Boulay şi Lully, autorii lui „Orphée !’*. De atunci datează celebrele ver­suri cari fac apologia flueratu­lui. Le sifflet défendu, quelle horrible injustice I Quoi done, impunément un poete novice Un musicien fade, un danseur éclopé Attraperont Vargent de tout Paris dupé. Et je ne pourrai pas contender mon caprice ? Ah! si je siffle a tort, je veux quon me punisse Mais siffler a propos ne fut jamais un nee. Non, non, je sifflerai, on ne ma pas coupe Le sifflet. Un garde a mes cotes, plante comme un jocrisse, M’empéche-t-il de voir ces danses d’écrevisse, D’ouir ces sots couplets et ces airs de jubé ?, Dussé-je etre, ma foi, sur le fait atlrapé, Je le ferai jouer, a la barbe du suisse, Le sifflet. Bineînţeles, s’a fluerat şi în secolul al XVIII-lea. Se întipă­rise tradiţia, dar flueratul deve­nise acum o armă primejdioasă între autorii intriganţi şi vindica­tivi . Aceste răzbunări se făceau însă numai în paguba teatrelor. Chiar la Comedia Franceză s’au produs scandaluri. In 1726 „Ines de Castro”, pie­sa lui La Motte dădu loc la scan­daluri, polemici şi articole cri­tice în „Mercure de France”. Această piesă ar fi avut succes. Era forte emoţionantă, dar pute­rile cabalei împotriva autorului erau mai năpraznice. Se poveste­ște că în timp ce piesa se juca, un domn foarte respectabil s'a adre­sat vecinului său cu vorbele : — Flueră, te rog, dumneata pentru mine, că eu sunt moleșit de plâns. In numărul nostru de mâine vom urmări această istorie a flue­ratului în teatru. v HUMPA mBSSamk'mmmmIhm Cu surâsul... „Cu surâsul pe buze trebuie să trăeşti, dacă vrei să fii fericit’’ spune un bătrân percept japo­nez acelora care vor să-l asculte. Şi, desigur, femeile din ţara crisantemelor îl ascultă adesea, căci filosofia lor asupra vieţii e din cele mai cuminţi, din cele mai frumoase. Filozofia !.. Ce vorbă adâncă pentru micile noastre decepţii, necazuri sau dureroase încercări ! Ce vorbă mare pentru secretul u­­nor lucruşoare de cele mai multe ori atât de simple, atât de puţin complicate ! Firea noastră însă, obişnuită în­totdeauna să nu raţioneze din punct de vedere al propriei lor valori, ei în raport cu neplăcerea ce ne pricinueşte, e gata sâ le dea alte proporţii decât cele adevă­rate. E gata să ne transforme, la fiecare ocazie, în victimă şi în martir, să ne facă să ţipăm şi să vociferăm, ca şi când n’ar mai exista alt mijloc să aranjem lu­crurile. Alt mijloc ?! mă veţi întreba, poate nedumerite... Parcă cineva dintre noi a căutat vre­o­dată u­­nul ! Observaţie foarte justă, a­­supra căreia îmi atrăgea acum câteva zile atenţia un tânăr ame­rican. Eram în „ball-ul’’ unui hotel, unde avusese loc un ceai dansant. O lume imensă se îmbulzea şi se grămădea... Fiecare nu făcea de­cât să invectiveze şi să se certe cu oamenii de serviciu sau cu veci­nii. Cu figurile posomorâte şi fu­rioase, de-ai fi zis că existenţa le stă în joc în câteva minute de în­târziere, trepidau enervaţi şi ne­răbdători. Prietenul meu „americanul” sta liniştit într’un colţ, se uita la ei şi zâmbea... Apoi, ridicând un de­get, îmi zise liniştit :­e „Keep on smiling(Să păstrăm surâsul)... — Ba, d-tă, continuă el, să păstrăm surâsul !.. N’ai idee ce minuni știe să facă ! Te miră ? Nu ! Cu atât mai bine, căci noi în America avem în fiecare an o săptămână care se numeşte „Săp­tămâna surâsului”... Un grup de optimişti au luat această origina­­lă iniţiativă, făcând apel printre toţi cetăţenii să o respecte. Să o respecte... adică să-şi păstreze în această săptămână, surâsul, orice s’ar întâmpla ! O ceartă familiară : surâs; o afacere proastă : surâs; ai pier­dut trenul : surâs; n’ai comuni­caţia la telefon : surâs ; te îm­brânceşte cineva pe stradă : su­râs ; pierzi la cărţi : surâs; te în­­şală bucătăreasa : surâs ; ţi-a în­târziat curierul : surâs mosafiri neastâmpăraţi: surâs; primeşti foaia de impozitesurâs ; ai bu­buliţă pe nas : surâs ; o înghe­suială la gerderobă : surâs; nu găseşti trăsură afară şi înoţi prin bălţi: surâs; Surâs şi iar surâs­ î — Ei, scumpă Miss, nu e prac­tic ? închee americanul, iau este o soluţie de a nu te agita şi su­păra de­geaba la fiece ocazie ! — Negreşit! i-am spus eu. Şi este o lecţie bună mai ales pentru femei... Ele, care ştiu, când vor, să zâmbească atât de atrăgător, n’o fac tocmai când trebue ! Mă întreb câteodată, când văd căpşoarele lor posomorite şi triste, ce catastrofe au survenit. Ce ne­norociri grozave s’au abătut pe fericirea lor ? Un fleculeţ de nimica toată ! Nici una nu vrea să admită obstacole în calea ei, nici una nu vrea să vadă un nor pe cerul se­nin, nici o umbră în lumină . Ca şi când ar fi cu putinţă o asemena existenţă ! Şi când te gândeşti că, într’o bună zi, adversitatea se însărci­nează să te înveţe ce este o neno­rocire, să te înveţe să nu o mai confuzi cu orice mizerie imagi­nară ! Dar până atunci... până atunci, de ce să nu ne gândim puţin la perceptul cuminte al japonezelor şi la săptămâna veselă a Ameri­canilor . Haidem, fetelor, o mică sforţa­re ! Avem şi noi buze destul de frumoase pentru aşa ceva ! PRIMEROSE Cronica femeii Legitimaţii pentru cerşetori in Polonia Consiliul voevodatului Vilna a luat o dispoziţie prin care toţi cerşetorii din acest voevodat sunt obligaţi a se înregistra la biroul ocrotirilor sociale şi a-şi scoate legitimaţii cu fotografii. Această înregistrare are de scop acorda­rea de ajutoare regulate cerşeto­rilor şi internarea celor bătâni în instituţiile de binefacere. Reia sindicatul artiştilor dramat­ci şi lirici Sindicatul artiştilor­­dramatici lirici, şi lirici, în urma nenumă­ratelor reclamaţii de excrocherii­­le comise de un anume Jean Ma­­tache şi Angela Gorgos, ce se dau drept administratori de turnee, compromiţând grav demnitatea instituţiilor profesionale artisti­ce, aduce la cunoştinţa atât a membrilor cât şi a agenţilor tea­trali, să nu-i angajeze pentru nici un fel de afaceri de spectacole, cunoscând că în caz de abatere, toate excrocheriile ce le-ar mai comite, vor cădea direct asupra celor ce nu vor voi să ţină seama de această înştiinţare. • Comisiunea de arbitri a Sindi­catului artiştilor dramatici şi li­rici, urmând a se întruni Vineri 3 August 1928 ora 8 seara, citează pe d-ra Titi Agemolu şi d-nii Fepe Georgescu şi N. Chiriş, ar­tişti dramatici ca la data şi ora fixată să fie prezenţi la sediu, cu­noscând că în caz contrar, vor fi judecați în lipsă. ■■ xpx ■ In vivel gremed­d­­­e 1000 dolari pentru o lucrare de muzici de cameri Secţiunea muzicală a bibliote­cii parlamentului din Washington a instituit un, premiu de 1000 do­lari „Elisabeth Sprague Coolidge pentru o lucrare de muzică de ca­meră pentru cinci instrumente de suflat (flaut, oboe, clarinet, fa­got şi corn) sau pentru pian patru sau cinci instrumente de cânt. Concursul este deschis pen­tru compozitori de orice naţio­­nalitate. Juriul este alcătuit de Georges Barrbre, Ph. Hale, Er­nest Schelling, Leopold Stokows­­ki şi Karl Engel. Concursul se închide la 15 A­­prilie 1929. Manunscrisele (parti­­tură şi părţi) se vor trimite ano­nim (numele şi adresa se vor a­­dăuga în plic închis)­ -xox­.n.­ ­XOX­ ALTA CRIZA! Nu se mai găsesc ţigări O. D- N­ S'au terminat ! Prin urmare o criză supliment ! Ziarele se alar­mează şi fumătorii nu scapă ocazia de a ridica R. M. S.-ului cel mai aspru rechizitoriu. Că erau, spun specialiştii, singurele ţigări bune. Toată ţara va fi în curând alar­mată că în România poţi injura guvernul, poţi lansa manifeste in­cendiare, poţi ţine oricâte dis­cursuri, nimeni nu se mişcă. Po­por bun. Neam de visători! Dar când e vorba să ni se ia şi ţigă­rile (cari ţin loc de foame, de sete şi de altele) mai va. La revoluţia fumătorilor, fără deosebire de partid, Se raliază şi femeile. Gu­vernanţii noştri vor pesemne să vadă şi acest măreţ spectacol al defilării fumătorilor pe Calea Vic­toriei (şi ăştia scuipă, nu glumă!). Delicioasele noastre fumătoare se ştie că nu prea stau cu cartea in mână. Ele nau citit ghicitoa­rea bătrânului Hajdeu Sus fum, Jos scuipat, Iar la mijloc e... (Ghici ghicitoarea mea). Ele fumează pentru că le plac toate obiectele fusiforme, deci şi ţigara şi ciomagul. A nu se juca cu răbdarea fumă­torilor. Micromegas D’ANNUNZIO ŞI DE PINEDO In cursul acestei toamne Ga­brielle d’Annuunzio va face să apară un roman de aventuri aeriene, scris în colaborare cu De Pinedo, aviatorul care a traversat, cu atâtea riscuri şi chinuri. Atlanticul. NUMĂRUL BĂRBAŢILOR E MAI MARE CU 4 MILIOANE DECÂT AL FEMEILOR IN AMERICA Faţă de Europa, care are un surplus de 25 milioane femei, în Statele­ Unite numărul bărbaţilor este cu 4 mii, mai mare decât cel al femeilor. Cauza acestui sur­plus de bărbaţi în America este de căutat în faptul, că această ţară absoarbe foarte mulţi emi­granţi. America are azi o popu­laţie de 115 milioane faţă de 105 mii. în 1920 şi 97 mii. în 1910. Numărul imigranţilor oscilea­ză anual între 150.000 şi 300.000, cel al naşterilor a fost în 1927 de 2,6 mii. şi cel al deceselor de 1,3 mii. Actualmente se află în Sta­tele­ Unite 35 mii. bărbaţi în var­­aceiaşi vârstă. CAT SE CHELTUEŞTE CU FUMATUL După datele statistice de cu­rând publicate veniturile statului german dela tutun s’au ridicat în anul 1927 la 690 milioane mărci, adică 27 miliarde lei. In primul pătrar al anului 1928 veniturile statului german dela tutun au fost de 183 mii. mărci sau 7 mi­liarde 300 mii. și se presupune că veniturile statului german depe urma tutunului se vor cifra în cu­rând la un miliard mărci (40 mi­liarde lei) anual. Aceste cifre sunt destul de elocvente pentru a se vedea cât se cheltueşte cu fumatul. CENZURAREA DRAGOSTEI IN JAPONIA In urma măsurilor luate de po­liţia japoneză nu se tolerează o sărutare nici pe scenă, nici în film, din motivul că ea s’ar con­trazice cu bunele moravuri. Din această pricină oficiul de cenzu­ră japonez are foarte mult de lu­cru cu filmele străine, din cari sunt înlăturate toate tablourile de îmbrăţişare. In decursul anu­lui 1927 acest oficiu a tăiat din filmele străine 200.000 m., reve­nind aproape 600 m. pe zi. REGELE SPANIEI JOACA POLO De curând regele Alphons al treisprezecilea al Spaniei a pri­mit un cadou de la o organizaţie sportivă : trei mânji din cea mai rară specie cavalină. — Cu aceşti cai voi lua cel puţin un campionat de polo Şi dacă nu voiu lua acest cam­­pionat, nu voiu avea nici o scuză, dragii mei—le-a spus el Să fie oare un avertisment şi o solicitare ? CUM IŞI FACE RECLAMA PAUL MORAND Cartea «Magia neagră» a lu­i Paul Morand, apărută recent îşi datoreşte în bună parte suc­cesul reclamei eficace pe care autorul i-o întreţine. Pentru reclama cărţii s’au imprimat câteva discuri de pat­­hefon, care rulează continuu în vitrina cărţii.­­ Aceste discuri, unele reco­mandă cititorilor cartea cu ci­­tate din criticile d-lor. Paul Sonday, Albert Thibaudet şi Edmn. Jaloux, sau oferă cititori­lor lectura agreabilă a unei pa­­gini din carte, sau însuş auto­rul vorbeşte despre «succesul său mondial». UN ZIAR IMPRIMAT PE PIELE DE FOCA Ziarul francez l’Informatîn a publicat în facsimil curios. El reprezintă un ziar, ce de altfel se tipăreşte într’un singur e­­xemplar tipărit pe o piele de focă. Este ziarul Eschimoşilor ca­­ri-l citesc cu mult interes tre­­cându-l din mână în mână.­­ UN RAID ÎNTRERUPT D-ra călăreaţă care a tulburat atât de mult pe intelectualii şi câr­­muitorii noştri, prin faptul că a venit de la Paris la Bucureşti, e găsit la noi pe un june din lumea atât de bună, ea a hotărât să o a­­compagneze până la Varşovia. Dar ajunşi la Râmnicul-Sărat calul tânărului a dispărut săturat de a fi bătătorit mai departe pen­tru scopul cultural. Şi călăreaţa gentilă a făgăduit că aşteaptă re­întoarcerea calului. Râmnicul e fe­ricit. Din toot ol D’Annunzio CHALIAPIN CANTA LA VICHY O corespondenţă scurtă ne a­­nunţă că marele bas rus Feo­dor Chaliapin, a încheiat un angajament cu o mare compa­nie artistică, cu obligaţia de a cânta la cazinoul din Vichy. Chaliapin este anturat la Vichy de prinţul de Monaco şi de curând a putut cunoaşte pe împăratul Annamului care i-a dăruit un colier de pietre de mare, roşii, montat în platină. DESCOPERIREA UNEI NOUI BOLI SEXUALE La al şaselea congres al me­dicilor şi al natural­iştilor care s-a ţinut la Praga cu participa­rea multor delegaţi străini, pre­şedintele secţiunei dermatolo­gice a spitalului din Jililava (Moravia), dr. A. Giapek, a prezentat o importantă lucrare asupra unei boli sexulae. Prin­­tr’o metodă specială de colora­re el a descoperit în secreţiu­­nea canalului urinar masculin un microorganism care a fost recunoscut drept provocatorul unei noui boli sexuale. Desco­perirea a stârnit un interes de­osebit printre participanții con- ■ gresului. Criminalitatea in Rusia Sovietică Ziarul „Krasnaia Gazeta”, care apare la Leningrad, a consacrat zilele acestea un lung articol in­titulat „Faţa criminalităţii” în Rusia sovietică, caracterizării cri­minalităţii ce s’a desvoltat sub actualul regim. Articolul începe: „Ştie cineva, că numai închiso­rile Rusiei proprii, fără Ucraina, Belorrusia şi celelalte republici sovietice, se află 30.000 condam­naţi pentru furt şi peste 15.000 pentru huliganism ? Ştie cineva cât de mare este numărul de­­fraudanţilor, conrupatorilor şi a­­­sasinilor ? Cunoaşte opinia pu­blică adevărată faţă a criminali­tăţii actuale ?” Şi „Krasnaia Gazeta” continuă: „27 la sută din condamnaţii tri­bunalelor sovietice s’au făcut vi­novaţi pentru furt, excrocherie şi banditisme, 16 la sută pentru huliganism, 10 la sută pentru cri­mă, 5 la sută pentru atentat la pudoare, 10 la sută pentru dife­­rite contravenţii faţă de persoa­ne oficiale, etc. In ultimul an a crescut numă­rul ultrajelor precum şi numărul celor condamnaţi pentru huliga­nism. La studierea chestiunii asupra repetării crimei s-a constatat, că 26 la sută dintre arestanţi şi 33 la sută dintre arestante sunt re­­cidivişti. Analizarea criminalităţii la fe­mei a arătat că femeia cu greu apucă calea crimelor, dar odată ce a luat această cale nu o parase­şte aşa uşor. In general însă fe­meia participă relativ foarte pu­­ţin la crime. Statistica crimelor arată mai departe că în Rusia sovietică nu­mărul crimelor săvârşite de mi­nori, ba chiar de copii, a crescut spăimântător „Krasnaia Gazeta” consideră acest fenomen ca un „simptom alarmant" şi atrage a­­tenţia opiniei publice asupra a­­cestei realităţi, insistând asupra copiilor deoarece tocmai copiii nesupraveghiaţi sporesc cadrul micilor criminali. Legătura dintre creşterea cri­minalităţii şi creşterea alcoolis­mului, constată ziarul, este mare Paralel cu înmulţirea cârciume­­lor s-au înmulţit şi crimele. Aceste sunt numai câteva tră­sături ale crima­lităţii actuale din Rusia sovietică. Presa din Le­ningrad atrage atenţia cititori­lor că să nu uite că sub procen­tele indicate se ascund cifrele ab­solute : 10 la sută din criminali înseamnă de fapt aproape 9000 şi că îndărătul asasinilor se află un număr tot atât de mare şi chiar mai mare de victime. De aceia c chestiunea luptei contra­r crimi­nalității este considerată în Ru­sia sovietica ca cea mai arzătoa­re, ba chiar una din cele mai ur­gente chestiuni ale actualități so­vietice. -----------—XOX———*1-

Next