România Liberă, iunie 1968 (Anul 26, nr. 7344-7369)

1968-06-01 / nr. 7344

„Románia libera" nr. 7344 — 1.VI.1968 — pag. a 2-a CALITATEA, GARANŢIA PRESTIGIULUI Ing. I. Deleanu Inspector general adjunct al Inspectoratului General de Stat pentru controlul calităţii produselor de export îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor influenţea­ză pozitiv dezvoltarea întregii economii naţionale, avind e­­fecte favorabile în toate do­meniile activităţii ; asigură sa­tisfacerea în măsură mai mare a cerinţelor mereu crescînde ale oamenilor muncii, permite să se obţină noi resurse supli­mentare pentru export, o des­facere mai rapidă a produse­lor pe pieţele externe etc. Din valorile create în procesul de producţie pe scară naţională, trec graniţa şi intră în compe­tiţia internaţională, în sfera schimburilor şi comerţului ex­terior, numai acelea care au atins un nivel calitativ înalt, şi care pot rezista celui mai exigent examen. Pe linia ridicării calităţii produselor şi creşterii sigu­ranţei lor în exploatare, în ţara noastră s-a organizat un sistem eficient de control al calităţii atît de către furnizor, cît şi de Inspectoratul General de Stat pentru controlul cali­tăţii produselor de export, or­gan neutru dependent de Con­siliul de Miniştri şi care aplică politica statului în problemele de calitate. Prin activitatea pe care o desfăşoară, Inspectora­tul are menirea să controleze organizarea şi funcţionarea serviciilor de control tehnic al calităţii din uzinele cu sarcini de export, să analizeze recla­­maţiile primite din partea cli­enţilor externi, să găsească cauzele şi cine se face vinovat de aceste deficienţe, să aducă la cunoştinţa furnizorilor, or­ganelor centrale şi ministere­lor toate deficienţele găsite în timpul controlului produselor. Pentru toate aceste probleme, Inspectoratul General de Stat împreună cu furnizorii, cu re­prezentanţii organelor centra­le şi ai ministerelor, întocmesc de comun acord şi urmăresc planurile de măsuri pentru eli­minarea lipsurilor şi îmbună­tăţirea continuă a calităţii pro­duselor. Şi aceste acţiuni co­mune nu întîrzie să-şi arate roadele. In urma reclamaţiilor cu privire la oxidarea rulmen­ţilor specialiştii Inspectoratu­lui împreună cu cei ai uzinei „Rulmentul“ din Braşov au stabilit schimbarea tehnologiei de spălare şi conservare, pre­cum şi folosirea unui nou con­­servant ce va elimina şi re­duce total reclamaţiile din a­­cest punct de vedere. De ase­menea, înlocuirea lagărului de ghidare din bronz cu lagăre cu rulmenţi (axiali şi radiali) la axul corpului vertical de la freza universală de sculărie tip FUS produsă de Uzina Me­canică Cugir, a eliminat blo­carea corpului vertical la tu­raţii mari. Progrese substanţiale se re­marcă în ridicarea calităţii şi în alte domenii. La Fabrica de confecţii şi tricotaje-Bucureşti, confecţiile respinse pentru re­medieri au marcat o scădere de la 14 la sută în ianuarie la 4 la sută din aprilie , la fa­bricile de încălţăminte „Soli­­daritatea“-Oradea şi „Clujea­­na“-Cluj defecţiunile au scă­zut în prezent la 1 la sută faţă de 3,5 la sută la începutul trimestrului I 1968. Prin mă­suri tehnice concrete şi prin asigurarea unui control efi­cient, Uzinele de produse so­dice din Ocna Mureş şi Go­vora, Uzinele chimice din Cop­­şa Mică şi Piteşti, Combinatul de celuloză şi hîrtie-Suceava, Combinatul chimic-Borzeşti, cît şi rafinăriile Ministerului Petrolului asigură exportului mărfuri de o calitate continuu îmbunătăţită. Ar fi însă greşit să spunem că am făcut totul în acest do­meniu, că nu mai avem recla­maţii, că nu ar fi şi cazuri de indisciplină în problemele de calitate. Deşi există organe de control tehnic de calitate în uzine şi pe secţii, Inspectora­tul General de Stat pentru controlul calităţii produselor de export depistează încă o serie de produse necorespun­zătoare la uzinele producătoa­re de mărfuri destinate expor­tului. Majoritatea respingeri­lor sunt făcute pentru defec­ţiuni provenite din neglijenţă şi lipsă de atenţie atît la pro­ducător cît şi la controlul de calitate al acestuia. Din recla­­maţiile formulate în trimes­trul I 1968 de către clienţii ex­terni la mărfurile exportate, s-au constatat, în urma anali­zelor făcute de Inspectoratul nostru împreună cu întreprin­derile furnizoare, că un număr de reclamaţii au fost înteme­iate. Acestea se referă îndeo­sebi la mărfuri realizate de întreprinderi ale Ministerului Economiei Forestiere, Ministe­rului Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerului Indus­triei Alimentare şi Ministeru­lui Industriei Uşoare. Aceasta dovedeşte ca în res­pectivele unităţi este necesar să sporească, în primul rînd, simţul de răspundere în exe­cutarea unui control exigent încă din fazele de producţie. Insist asupra controlului teh­nic deoarece acestuia îi revine în ultimă instanţă sarcina de a verifica nivelul în care toţi ceilalţi factori şi-au adus con­tribuţia în obţinerea unei pro­ducţii de calitate. Controlul tehnic de calitate are rolul de a acţiona şi interveni atît pre­ventiv, cît şi operativ, pentru a asigura calitatea produsului final. Cu alte cuvinte, contro­lului de calitate i se atribuie un rol creator. Cîmpul lui de acţiune începe din momentul conceperii procesului de pro­ducţie şi continuă în timpul perioadei de garanţie. Deopo­trivă rolul controlului tehnic în obţinerea unor produse de calitate superioară nu se limi­tează numai în a separa măr­furile corespunzătoare de cele necorespunzătoare printr-o in­specţie finală ; el trebuie să asigure un control activ de prevenire a defectelor şi de ridicare a procentului de pro­duse de calitate superioară în totalul producţiei realizate. Prin aceasta calitatea produ­selor noastre va cunoaşte o curbă continuu ascendentă, exporturile avînd astfel un re­zultat economic cît mai efi­­­cient, iar prestigiul mărcilor de fabrică românești va fi tot mai ridicat. Uzine de aluminiu din Slatina a intrat în etapa lll-a de dezvoltare. Urmînd tradiţia creată pe acest şantier, constructorii şi montorii execută în avans lucrările de închidere a noii hale de electroliză. Foto : NICU VASILE PE PROBLEME DE ACTUALITATE Practica studenţilor A­m publicat în ziarul nos­tru măsurile luate de Mi­nisterul Invăţămintului cu privire la organizarea practicii în producţie a studenţilor din învăţămintul tehnic. Esenţa a­­cestor măsuri constă în accen­tuarea caracterului didactic, in­formativ al practicii la anii mici (înlocuirea practicii din anul II cu vizite documentare în între­prinderi) o sensibilă reducere a timpului afectat practicii în anii III—V precum şi o aşezare calendaristică mai corespunză­toare a acesteia care să permită antrenarea studenţilor în pro­cesul activităţii practice din în­treprinderi. Măsurile amintite constituie un pas important în evoluţia practicii studenţilor şi apropie­rea ei de necesităţile reale. Ele se inspiră din rezultatele obţi­nute în anii trecuţi, din defi­cienţele observate ca şi din concluziile unei largi experi­mentări a unor noi forme de practică, ce s-a desfăşurat în vara anului trecut. Ele sunt me­nite să înlocuiască vechiul sis­tem în care studenţii erau a­­desea puşi să execute ope­raţii elementare, de regulă muncă necalificată sau cu un grad mic de calificare, în detri­mentul cunoaşterii complexe a proceselor tehnologice, a maşi­nilor şi instalaţiilor pe care viitorii ingineri le vor construi, exploata, întreţine şi repara. In viziunea nouă asupra practicii studenţilor se are în vedere toc­mai acest­­lucru şi anume asigu­rarea eficienţei ei prin impri­marea unui caracter didactic constînd din cunoaşterea utila­jelor, instalaţiilor ca şi a proce­selor tehnologice, economice şi organizatorice. Reducerea perioadelor de practică, înlocuirea unor stagii prin vizite documentare, răs­punde unui imperativ major al vremurilor noastre : utilizarea raţională a timpului. Ea vine şi în intîmpinarea propunerilor cadrelor didactice din îmvăţă­­mîntul superior şi a conducăto­rilor de întreprinderi care aveau de făcut faţă unor dificultăţi izvorîte din afluenţa mare de studenţi în ateliere ; de aseme­nea, reducerea numărului de studenţi aflaţi concomitent în­­tr-o întreprindere va crea con­diţii mai bune de practică pen­tru ei după cum şi vacanţa lor va fi mai lungă, se vor putea odihni mai mult şi reveni cu forţe proaspete la început de an. Nu e mai puţin adevărat că aplicarea noilor măsuri cu privire la practică trebuie să se desfăşoare astfel incit scopul urmărit — buna pregătire a stu­denţilor — să fie atins. Redu­cerea perioadelor de practică trebuie compensată prin in­tensificarea activităţii pe toată durata lor, prin creşterea pon­derii aplicaţiilor în cursul se­­mestrelor printr-o mai bună do­tare a atelierelor-şcoală şi prin extinderea lucrărilor în aceste ateliere. Experimentele făcute în această direcţie s-au soldat de regulă cu rezultate satisfăcă­toare. Se cere o foarte bună organi­zare a practicii, pînă la amă­nunt, astfel incit să fie folosit fiecare minut din activitatea studentului în Întreprindere. A­ceasta presupune evitarea defi­cienţelor din anii trecuţi, stabi­lirea unui contact imediat între îndrumătorii de practică şi con­ducătorii de întreprinderi, în­cheierea din timp a contractelor de practică, fixarea amănunţită a planurilor de muncă, astfel incit studenţii să nu-şi mai piardă zile întregi aşteptînd în­tocmirea graficului de activitate sau fixarea locului de muncă. Lucrul este pe deplin reali­zabil dacă pe de o parte con­ducerile întreprinderilor vor numi din timp responsabilii cu practica, avînd grijă să-i selec­ţioneze dintre inginerii cei mai competenţi, buni organizatori, iar, pe de altă parte, conduce­rile institutelor de învăţămînt superior vor dovedi grija nece­sară asigurând nu o expediere formală a problemelor către în­treprinderi ci o atentă selecţio­nare a cadrelor didactice, în­drumători de practică şi o judi­cioasă încărcare a lor (în anii trecuţi au existat situaţii când un îndrumător de practică tre­buia să „îndrume“ studenţi ri­sipiţi în 3—4 întreprinderi şi este de prisos să mai vorbim, în asemenea cazuri, de control, sprijin, aprofundare a materiei etc.). Studenţilor, cărora noile mă­suri le creează condiţii avanta­joase de practică (mai ales posi­bilitatea de cunoaştere a uzine­lor) şi implicit condiţii mai bune de vacanţă li se cere să se în­cadreze cu și mai multă con­vingere în muncă, să utilizeze cu folos fiecare minut din timpul afectat practicii. M. RADIAN La Uzina de radia­toare, echipament meta­lic, obiecte şi armături sanitare din Capitală, finisarea căzilor cu ema­iluri colorate este reali­zată prin mijloace de înalt nivel tehnic, în cli­şeu . Emailarea şi arderea se execută in cuptoare moderne care asigură o încălzire uniformă şi con­stantă Foto : FLORIN ŞTEFĂNESCU Dunării i se alătură un fluviu de metal (Urmare din pag. 1)­le a doua jumătăţi a cinci­­soruluî. Dar participanţii la adunarea ţinută la începutul cestei săptămîni pentru con­­situirea comitetului de direc­­ie al combinatului — pre­­edinte ing. Ion Potoceanu,­pecialist cu îndelungată ex­­periență în siderurgie format la coala exigentă a Reșiței — au vnut să insiste pe alte aspecte n­eunite, acestea conturează pe eplin perioada ce o are încă­­ acest an de străbătut tiip­ul combinat siderurgic. „Anul 968 reprezintă pentru combi­­atul nostru — s-a subliniat­­ adunarea amintită — un ias hotârîtor în trecerea obiec­­ivelor de bază de la faza de obstrucţie la cea de producţie, nareînd prima etapă de dez­­ortare cu o capacitate de 1,25­ilioane tone de oţel". Precizările pe care ni le-a scut în continuare adjunctul ministrului industriei metalur­gice, ing. IOAN CHEŞA, aflat la Galaţi pentru coordonarea lucrărilor de punere în func­ţiune, întregesc şi mai bine obiectivul central spre care converg acum toate forţele constructorilor şi siderurgişti­­lor gălăţeni . „ Caracteristic celei de a doua părţi a anului 1968 este faptul că în această perioadă trebuie să asigurăm oţelul lingou din producţia proprie a combinatului. Laminorul de tablă groasă lucrează acum cu lingou furnizat de oţelări­­ile de la Reşiţa, Hunedoara şi Uzina de maşini grele din Bucureşti. Dar a sosit momen­tul începerii prelucrării aici la Galaţi a metalului elaborat pe aceiaşi platformă siderur­gică. — Ce semnificaţie practică are această etapă ? — Ea poate fi definită ca o etapă crucială, ce declan­şează ca o veritabilă reacţie în lanţ, intrarea în circuitul tehnologic al combinatului a fabricii de aglomerare, a pri­mului furnal, a oţelăriei şi în final a laminorului slebing. Aceasta este vara fierbinte a Galaţiului : focuri aprinse pe banda de aglomerare, în vatra furnalului, în primul con­­vertizor de oţel, în cuptoarele slebingului. De pe acum fa­brica de aglomerare a mine­reului şi primul furnal de 1.700 m.c. răspund prezent la în­chegarea ciclului tehnologic de elaborare a metalului ce va purta noua marcă a siderurgiei româneşti. Transpunerea în viaţă a acestui grandios proiect, parte integrantă a politicii partidului nostru de industria­lizare socialistă a ţării, apar­ţine oamenilor ce au dat naş­tere aici la Galaţi — din în­gemănarea experienţei con­strucţiilor siderurgice de la Hunedoara şi Reşiţa — unei şcoli noi şi mai viguroase. U­­riaşul portret colectiv al celor ce făuresc aceste obiective fără seamăn în ţară, însumează trăsăturile caracteristice ale constructorilor României de astăzi. El şi-a sorbit seva din trăsăturile fiecărui participant la această bătălie , din expe­rienţa de-o viaţă a maiştrilor Lăcraru şi Munteanu, din spi­ritul organizatoric al ingineri­lor Cristescu şi Sorescu, din priceperea şi abnegaţia celor patru fraţi Flotozan, a monto­­rilor din echipa lui Stevie, a instalatorilor lui Ursache, a sudorilor lui Vel­ici, a şamoto­­rilor lui Cocavn şi Cahuci. Căci înainte de a clocoti aici meta­lul — pe schele, de-a lungul păienjenişului de conducte şi cabluri, în adîncul fundațiilor — s-a creat un aliaj nou cu a­­dînci atribute umane. TUDOR GHEORGHIU I. R. R. I­. C. - o nouă unitate economică De curînd a luat fiinţă în Bucureşti „întreprinde­rea pentru întreţinerea şi repararea utilajelor de cal­cul“. Destinată să asigure cu operativitate depanarea acestor utilaje atît în ate­lierele proprii cît şi la be­neficiari noua unitate îşi va înfiinţa, pe măsura dezvoltării activităţii ei, subunităţi pe întreg terito­riul ţării, în cadrul ei vor fi organizate cursuri de şcolarizare pentru speciali­zarea cadrelor în dome­niul întreţinerii şi depană­rii calculatoarelor electro­nice, a maşinilor de conta­bilizat şi facturat electroni­ce şi electromecanice cu comandă după program li mi­, cu toți mmm PE FĂGAŞUL RENTABILIZĂRII Direcţia generală S.M.T. din Consiliul Superior al Agricul­turii, în lumina sarcinilor trasate la Conferinţa Naţio­nală a P.C.R. acţionează pe diverse planuri pentru ca ren­tabilizarea tuturor staţiunilor de maşini să devină, în urmă­torii ani, fapt împlinit, astfel ca bugetul statului să fie degrevat de pierderile ce s-au produs pînă acum în acest sector de activitate. Dotarea unităţilor cu noi şi variate maşini agricole, crearea sta­ţiunilor de maşini şi tractoare etalon, a căror experienţă urmează a fi sintetizată şi generalizată, revederea şi co­relarea mai judicioasă a tari­felor de plată pentru lucrările efectuate de S.M.T., studiul întreprins pentru îmbunătă­ţirea conducerii, planificării, creditării în staţiunile de ma­şini şi tractoare — toate su­bordonate gospodăririi S.M.T. pe principiul gestiunii econo­mice proprii, sunt doar citeva din măsurile care vin să di­namizeze activitatea în S.M.T., să o înscrie pe coordonatele rentabilizării. In multe locuri, acţiunea de organizare ştiinţifică în S.M.T. se bucură de o atenţie deose­bită, constantă, cu rezultate notabile. La S.M.T. Beiuş, ju­deţul Bihor — ne informa ing. GHEORGHE FOICA — trac­toarele au fost angajate pe timpul iernii la transportul şi împrăştierea îngrăşămintelor chimice, la deszăpezire etc. Tot aici, sapele rotative, care în trecut erau insuficient fo­losite, au fost modificate (sus­pendate), ele puţind fi mai uşor deplasate de la un loc la altul, fără dereglări sau stricăciuni care duceau la cheltuieli suplimentare pen­tru reparaţii. In scopul creş­terii productivităţii muncii cu 20 la sută la lucrările de pră­şit s-au transformat 11 culti­vatoare CPU—4,2 în cultiva­toare cu o lăţime mai mare de lucru, care folosesc mai bine puterea tractoarelor. Cei din S.M.T. Secuieni, ace­laşi judeţ, asigurînd o judi­cioasă folosire a forţei de muncă au încheiat contract cu o serie de cooperative pen­tru confecţionarea unor dis­pozitive necesare construcţiei de sere. La S.M.T. Satu Lung, judeţul Maramureş, s-a mă­rit volumul reparaţiilor capi­tale efectuate în atelierele sta­ţiunii, costul acestora fiind mai mic cu circa 30 la sută faţă de cel ce se realiza în cazul reparării tractoarelor în unele uzine de reparaţii. Posibilităţile de creştere a volumului de lucrări în fie­care staţiune sunt numeroase : crearea unor brigăzi complexe pentru executarea de lucrări în legumicultura sau trans­porturi (aşa cum s-a procedat la S.M.T. Ulmuleţ, Drăgă­­neşti-Vlaşca etc.), confecţiona­rea de remorci pentru tran­sportul produselor secundare de pe cîmp (paie şi coceni) in vederea pregătirii din timp a frontului de lucru, folosirea la maximum a combinelor CT 2­8 de recoltat porumb, a cositoarelor, greblelor me­canice şi altor utilaje. Di­recţiile agricole judeţene au datoria de a combate „teo­ria“ potrivit căreia în condiţi­ile dotării S.M.T. cu noi trac­toare se reduce automat volu­mul de lucrări realizate cu a­­semenea mijloace de mecani­zare. Creşterea rentabilizării în S.M.T. implică însă şi rezol­varea, cu concursul Direcţiei Generale S.M.T. a unei pro­bleme de stringentă actuali­tate . Stabilirea pe bază de studiu, a dotării optime a sta­ţiunilor de maşini cu tractoa­rele şi utilajele necesare, ur­­mărindu-se permanent ma­xima utilizare a bazei ener­getice pe calea Îmbunătăţirii raportului dintre valoarea maşinilor şi valoarea tractoa­relor, raport care trebuie să fie mai mare de 1 (actual­mente el este în jur de 0,95—0,96 la sută). Toate aceste aspecte ar tre­bui reglementate încă îna­inte de generalizarea princi­piului gestiunii economice proprii în S.M.T. Toate sta­ţiunile vor avea astfel o bază de pornire bine pusă la punct, ceea ce va permite, ulterior, crearea unei emulaţii între unităţi pentru obţinerea unor producţii mai mari şi a unor beneficii anuale mai substan­ţiale. Ing. V. STANCU IAŞI. Construcţii _1 -1 . Complexe şcolare Citeva impună­toare clădiri, une­le terminate, alte­le aflate încă în construcţie, toate amplasate în ca­drul zonei indus­triale, marchează crearea unui ade­vărat oraş al în­­văţămîntului teh­­nic-profesional, pe­piniera viitoarelor contigente de muncitori şi mai­ştri ai tinerei in­dustrii ieşene. Privatul aşezămînt de acest fel, Gru­pul şcolar energe­tic,­­cu o capaci­tate de 900 elevi, se pregăteşte de acum să dea cea de a doua promo­ţie de muncitori electricieni nece­sari centralelor, staţiilor de trans­formare şi reţele­lor electroenerge­­tice şi primii mai­ştri şi tehnicieni energo-electricieni. In imediata sa a­­propiere se ridică alte două clădiri destinate să găz­duiască şcoala pro­fesională C.F.R. şi respectiv şcoala profesională auto, fiecare urmînd a primi cite 450 e­­levi ce vor deveni muncitori califi­caţi în meseria de lăcătuşi mecanici întreţinere şi re­paraţie a utilaje­lor de cale ferată şi rutiere. In mo­mentul de faţă la cele două unităţi şcolare, se desfă­şoară ultimele lu­crări de amenaja­re, urmînd să-şi deschidă porţile odată cu noul an de învăţămînt. In acest spaţiu se află şi Com­plexul şcolar al industriei uşoare, cuprinzînd între altele liceul de specialitate cu 16 săli de clasă, ate­liere pentru apli­caţii practice, că­min, bază sportivă, etc. Cei peste 1 000 tineri şi tinere vor primi aici o te­­-^meinică instruire spre a deveni muncitori cu o înaltă calificare în profesia de ţe­sător, filator, tri­­color şi în cele­lalte ramuri ale industriei textile ieşene.­­ Recent, tot în zona industrială s-au deschis şan­tierele de con­strucţie ale altor două complexe şcolare destinate învăţămînt­u-­­­u­i tehnic şi pro­fesional. Unul din acestea îl consti­tuie Complexul şcolar al Ministe­rului Industriei Construcţiilor ce se întinde pe o su­prafaţă de 16 000 m.p., fiind alcă­tuit dintr-o şcoală cu 16 săli de cla­să, cămine, inter­nat cu o capacitate de 600 de locuri, etc. Tot aici, viito­rii lăcătuşi, dul­gheri, betonişti, instalatori, zidari, electricieni vor a­­vea la dispoziţie un grup de ate­liere, creindu-li-se astfel posibilitatea de a îmbina cu­­noştinţele teoretice cu cele practice. Pe locul unde s-a deschis cel de al doilea şantier se va ridica com­plexul şcolar care va pregăti cadre­le de muncitori calificaţi pentru nevoile noilor şi modernelor unităţi ale industriei chi­mice ieşene. Com­plexul cuprinde clădiri elegante şi încăpătoare în ca­drul cărora vor funcţiona şcoala profesională, un cămin şi o cantină unde vor putea lua masa aproxi­mativ 1 800 elevi, ateliere şi labora­toare, săli de stu­dii, bibliotecă, etc. Constructorii de pe noile şantiere şi-au propus ca cele două noi com­plexe şcolare să fie terminate pînă la sfîrşitul acestei ani moderne destinate invătămintului . Facultatea de medicină veterinară fiziologie, micro­­biologie etc. Alte trei corpuri adă­postesc disciplinele clinice — chirur­gie, boli interne, obstetrică, boli pa­razitare şi altele Pe lingă fiecare cli­nică există spaţii încăpătoare pentru spitalizarea anima­lelor, prevăzute cu toate instalaţiile sa­nitare trebuincioa­seToate corpurile clădirilor facultăţii au acces­­ prin in­termediul unui hol central la impună­torul amfiteatru, cu o capacitate de 150 locuri. Complexul de cli­nici veterinare este înzestrat totodată cu o modernă bio­­bază, care va folosi drept adăpost pen­Centrul universi­tar ieșean își com­pletează baza teh­­nico-materială cu un nou obiectiv de mare valoare pen­tru pregătirea pro­fesională a viitoa­relor cadre de spe­cialiști. Este vorba de complexul de clădiri al facultăţii de medicină vete­rinară de pe ungă Institutul agrono­mic „Ion Ionescu de la Brad“, conce­put după un pro­iect ce reflectă ul­timele cerinţe ale învăţămînt­u­­l­u­i modern. Corpul principal al facultăţii, cu şase nivele, este destinat discipline­lor vred­inice — a­­natomie comparată, tru animalele de laborator necesare cercetărilor expe­rimentale : şoareci, cobai, iepuri. O instalaţie ultramo­dernă de condiţio­nare asigură auto­mat din oră în oră, schimbarea aerului in încăperi, după cerinţe prestabilite de temperatură şi umiditate. Aproape toate clădirile facultăţii au şi fost terminate şi date în folosinţă. Constructorii sunt ocupaţi acum cu ul­timele operaţii de finisare în interio­rul corpului prin­cipal al complexu­lui. M. BERAM Corespondentul „României libere“ lip Combaterea efectelor secetei cuprinde şi pepinierele. Fotografia noastră a surprins un aspect de la irigarea prin aspersiune la pepi­niera Strehaia a întreprinderii agricole de stat Corcova Foto : ION BECHERU NEGLIJENŢA SE PLĂTEŞTE! έntr-un depozit al Întreprinderii miniere Barza s-au descoperit I de curind 9234 kg. de praf şi piatră cenuşie care au fost I cîndva ciment. Cine este oare stăpînul ? Conform actelor care se află în arhivă, în luna februarie din anul 1965 s-au transportat la Gura Barza 185 tone de ciment pentru şantierul T.C.M.M. care a fost recepţionat de salariaţii lotului din Brad , respectiv Iosif Dranciuc, şef de lot şi Gh. Zamfirescu, şef de depozit. In ar­hivă nu există Insă documente din care să rezulte folosirea sau transferarea cimentului cu pricină. Se poate presupune ori că s-a folosit o parte din ciment fără acte, ori că s-a „evaporat“ şi au ră­mas numai urmele... Pornind de la cazul amintit, organele de control au făcut o in­cursiune şi la alte loturi ale şantierului T.C.M.M. de la Bircea. Care sunt constatările ? La lotul din Gheţar s-au găsit 5 000 kg. ciment pietrificat datorită condiţiilor necorespunzătare de depo­zitare pe care Ie-a asigurat fostul şef de lot Constantin Cojocaru. Interesant e că acest ciment s-a trecut nejustificat în consumuri pentru producţie, deşi practic s-a degradat şi n-a fost utilizat. De asemenea din vina maistrului Mihai Mîrşu, la punctul de lucru de la Valea Urnitului s-au degradat 2 500 kg. de ciment. Deci 16 743 kg. ciment s-au dus pe apa sîmbetei. Acum cind pagubele sunt cunoscute, o parte dintre vinovaţi lu­­crează la alte întreprinderi, iar actuala conducere a şantierului caută să demonstreze că alţii poartă răspunderea. Un lucru este însă stabilit cu claritate de legile noastre : neglijenţa se plăteşte . In consecinţă conducerea Trustului de construcţii şi utilaje mi­­niere-Bucureşti trebuie să intervină hotărit pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea vinovaţilor. Altfel boala e molipsitoare ! I. COJOCARU corespondentul „României libere’

Next