România Liberă, aprilie 1972 (Anul 30, nr. 8534-8559)

1972-04-08 / nr. 8540

Pagina a 2-a — 8 aprilie 1972 VITRINA CÂRTII • VITRINA CÂRTII Aurel Gurghianu: „POARTA CU SĂGEŢI“ şi „TEMPERATURA CUVINTELOR“ Dacă penultimul volum al lui Aurel Gurghianu atesta evoluţia discretă, în propriile tipare, a unei­­autentice vocaţii, Poarta cu Săgeţi (ed. Eminescu) şi Temperatura cuvintelor (ed. Da­cia) tr­archează trecerea unui alt prag. Nu către o conforma­­ţei spirituală diferită ci către o expresie e esenţializată care me­rită, toată atenţia. Funda­mental, e acelaşi suflet can­did care vede în stradă cum „din rama unei ferestre vecine / fetiţa scoate limba la trecători. / Ovalul gurii imagi­nează / elipse / şi semilune“ ; acelaşi iubit nevorbăreţ, care ,,sfinţeşte cu tăcerea“ trăsături­le femeii, regretînd dureroasele combustii neconsumate împreu­nă, arderea „cununilor de mirt“ ale tinereţii , acelaşi liric, ataşat de „biografiile“ alor săi. Dar e impasibil să nu sesisezi în am­bele, dar mai ales în al doilea volum* noua tensiune afectivă, purificată pînă și de sentimenta­lismul discret, prezent încă în primii!. Cinema afirma că, după Hi­­roșima,', lira umană nu mai pu­tea scoate sonurile senine din trecut. Aoelul nostru a fost şi el martorul unui cataclism. Poate că „după diluviu“ (cum sună un titlu), după şocul în faţa­ mamei privind cu cei patru prunci „regresia apelor“, fără a-l găsi pe al cincilea, tonalita­tea viselor şi a insomniilor, timbrul dragostei, viziunea asu­pra lumii înseşi s-a schimbat. Vezi, de exemplu, crisparea o­­chilor „ce-au văzut­­ fără să ştie să vadă“ o seamă de lu­cruri, amărăciunea distilată, cind „vămile văzduhului“ nu au mai dat „semne de desluşeală“. Vezi diferenţa între portretul calm al „bătrînului provincial“ ori cel al bunicului transilvan care şi-a petrecut cîţiva ani îna­intea primului război mondial „în Ohaio“, de unde s-a întors sărac, morocănos, vestind nepo­tului, după toate călătoriile „dincolo de Mureş, / dincolo de Potomac, / şi de apele Styxului“ doar „o pipă şi două cutii de chibrituri“, şi „portretul posibil“ al celui care „mestecă vorbele / ca pe­ un fin“, fugind de luptă, deşi vrea să devină erou. Vezi diferenţa de expresie între de­cantarea clipelor, cu senzaţia că „unde voi merge eu / va veni şi vremea cu mine / purtîndu­­mă pe roţi de floarea soarelui“, fie şi cu „o seminţă rea între dinţi“, şi reminiscenţele „paşilor pină la autobuz“ pe dîta unui drum de martie, pe care urme­le „cizmelor soldaţilor“ se aş­tern „peste alte cizme“, s­au in­tre lirismul fluid al unui cint de dragoste precum acel „Cine“ din primul volum, şi emoţia strunită din poemul „La-li-la“, în care iubitul singur nu simte decit vîntul „ce atacă / sufiind peste coasta de prisos. în ambele culegeri, găseşti poezii antologice : „Colaj după Bacovia“ „Citire oraculară“ ! ..Grotescă“ , „Cotidiană“. Dincolo de diferenţele expresive, rein­­tilneşti sentimentul de nobilă simplitate in faţa naturii, a Ci­clurilor vieţii, între care poetul circulă „în mină cu o morişcă­­ minată de cărăbuşi“, îndărătni­cia sa calmă aidoma plantelor care îşi poartă „în tuburi lichi­de... minusculul ou de la Facet­te“ ,■ chiar fără vechea sa in­vitaţie : „Să ne strîngem mîini­­le lingă o lacrimă / pentru că întotdeauna am crezut în emo­ţie“. Aurel Gurghianu comuni­că azi cu cititorii săi, prin a­­ceeaşi dăruire cu care „spiritul casei îl atinge... în dreptul ini­mii / c-un jet nevinovat de Veronica Porumbacu (Urmare din pag. 1) Bizor Fritz Kortner îşi adu­cea­ aminte o remarcă a a­­cestuia adresată scenografu­lui ,,Mie-mi place orice cu­loare,. Cu condiţia să fie A doua pricină mi s-a pă­rut că­ provine din trata­mentul vitreg pe care lunga istorie a spectacolului româ­nesc l-a suferit din partea reprezentanţilor publicului, burghez c pre-l patronaseră înainte de revoluţia cultura­lă, dar ale cărui urmări le-au supravieţuit şi­ după revolu­ţie, fiindcă gustul prost este totdeauna mai persistent de­cit cel bun. Prin urmare, problema ,,cererii şi ofertei“, adică a exigenţelor publi­cului. Se întîmplă adică în­tocmai ca-n alimentaţia publică : faci un restaurant de lux cu preţuri accesibile şi la o săptămînă după inaugurare devine circiu­mă ; aşa e atunci cînd cli­entul are totdeauna drep­tate. Din fericire, am depă­şit şi această perioadă de trecere de la periferia spre centrul preocupărilor cultu­rale de masă. A treia şi cea mai greu de remediat dintre cauzele su­părărilor criticului drama­tic mi se pare că a fost şi rămîne structura vieţii noas­tre teatrale „la faţa locului", adică aşa cum apare ea vă­zută, obiectiv şi lucid, din interior, din teatru, şi în special prin elementele ce-l compun : direcţia (artistică şi administrativă) şi actorii. Pînă cînd va apărea o nouă şi mai bună lege a teatrelor (mai bună, în sen­sul conformităţii ei cu ce­rinţele actuale ale artelor spectacolului într-o ţară cu o cultură socialistă înainta­tă), cauza efectelor negati­ve la care mă gîndesc nu va di­sparea. Există, în continuare, ceva asemănător , unei crize de direcţie. Cele mai multe (şi cîteva din cele mai bune) dintre teatrele noastre n-au reuşit să se stabilească la o structură organizatorică su­ficient de solidă ca să asi­gure vieţii artistice a tea­trului continuitatea progre­sului ei necesar. Un important aspect al vieţii noastre artistice din lumea atît de specială a spectacolului (filmul deo­camdată se exclude, fiindcă „spectacolul“ e fixat pe pe­liculă odată pentru totdeau­na d e bătălia, nu totdeauna principială, pentru succesul personal. Acesta este un subiect ine­puizabil. Fiecare dintre cei aproape zece mii de oameni care au legături directe şi obligato­rii cu viaţa de dincolo de cortină, pot aduce cite o că­ruţă de exemple, de obicei negative, pe tema asta. Dacă vreodată se va ivi un men­tor­ directorial destul de bun şi de puternic ca să ia tau­rul de coarne, ca un erou celebru al arenelor romane, în această splendidă cuşcă fără gratii în care convie­ţuiesc periodic iepuraşii cu panterele, va avea desigur multe de văzut şi de făcut. Cu toate acestea, viaţa (ar­tistică) merge înainte şi sun­tem­ încredinţaţi­­că noul cod de conduită, spre care se în­dreaptă efectiv societatea noastră, va produce serioase mutaţii şi în teoria şi prac­tica succesului public, aşa cum o face în sectorul par­ticular cu concursul celor­lalte coduri, scrise sau încă nescrise. Trecînd, în sfîrşit, la alte­le mai nevinovate, aş vrea să înţeleg pentru ce unii ac­tori talentaţi se manierizea­­ză şi se plafonează atît de repede din cauza succesului lor.Şi mi se părea că o fac din comoditate. Mai tîrziu descoperi că o fac din sece­ta creaţiei, dar atunci este deja prea tîrziu. Am asistat deseori la re­petiţii generale şi, peste o săptămînă sau două, la spec­­colele pentru „marele pu­blic“, după o premieră recu­noscută de criticii profesio­nişti ca o reuşită. Puţine lu­cruri bun­e rămăseseră din ce aplaudaserăm la început, începuse „degradarea spec­tacolului“, — ca să folosesc termenul propriu. A cui e vina ? A actori­lor care „trag“ la aplauzele publicului, sau a publicului care se lasă, „tras“ de pofta de aplauze a actorului ? Vi­nile sunt împărţite. Aici tre­buie să intervină, încă din vreme, bunul gust şi gestul ferm al direcţiei artistice. Fritz Kortner obişnuia să-şi întrerupă „vedetele“ cu scurte duşuri terapeutice ca acesta : „Dacă ai avut odată succes cu gaguri din astea, nu înseamnă că trebuie să te copiezi singur o viaţă în­treagă. Văd că încă n-ai renunţat la speranţa de a re­peta un succes personal. Fii fără grijă, şansele pe care le ai ţi le vom rata împreu­nă, în cele trei săptămîni de repetiţii cît ne mai rămîn pînă la spectacol. Nu ceea ce repeţi este important în re­petiţii. Ci irepetabilul. Nu umbla să-ţi repeţi succesele de altă dată. Şi mai bine ar fi dacă n-ai alerga de loc după succes, ci dacă te-ai apropia încet, încet de tot, de miezul piesei, în vîrful picioarelor, cu simţurile as­cuţite şi cu instinctul neabă­tut al cercetătorului. Opreş­­te-te din cînd în cină, ascul­tă în sinea ta. Aceasta este starea sufletească în care scapără uneori scînteia ins­piraţiei. Restul este evaziune în ce a­ fost, într-un da­capo imediat după ridicarea cor­tinei. Dacă abonatul vrea să vadă numai ce a văzut de nenumărate ori, aplauzele cu care te întîmpină sunt în realitate chiotele vulgare ale revederii“. N-am mai fost de mult la repetiţii, dar e foarte pro­babil să asist la una ca a­­ceasta, în care directorul de scenă să se ocupe în egală măsură de ştiinţa şi de con­ştiinţa artei dramatice. Le-ar face un bine şi spectatorilor. UNA PE ZI de MATTY — Dumneata vrei să ne închidă unitatea dacă nu res­pectăm normele igienico-sani­tare ? „APPASSIONATA“ Sub raport strict faptic, anec­dotic, cele relatate de Alecu I­­van Ghik­a în Appassionata nu aduc aproape nimic nou. Cazuri de oameni scăpaţi vii din război ca prin miracol, de răniţi îngri­jiţi de necunoscuţi etc. au mai făcut obiectul beletristicii. Tot astfel, reportaje despre semeni ai noştri, care în timpul ultime­lor inundaţii şi-au riscat viaţa, salvîndu-şi satele sau cartierele de la înec, cu alţii prinşi de ape şi tratîndu-le cu indiferenţă, au putut fi citite în presa acelor zile. Ba, chiar o scenă asemănă­toare pînă la identitate celei po­vestite de Ghik­a, cu femeia care se leagă cu părul de un copac ca să n-o ia apa și-și pune co­pilul pe cap spre a-1 salva am citit intr-un reportaj de atunci al lui loan Grigorescu, spre pil­dă. îflsă, spre deosebire de pu-1- blicistica momentului, scriitorul caută acum sensurile mai adinei ale unor destine, forţa lor, sub­­mergentă in condiţii curente, dar irupind tulburător în situaţii li­mită. Formula adoptată de Alecu I­­van Ghik­a în Appassionata este una de roman modern, eseistic, precipitat, care, fără a-i fi cu totul străină, pare a i se potrivi totuşi ceva mai puţin. El este, fundamental vorbind, un admi­rabil povestitor, sentimental ca noi toţi cei din această catego­rie, iubitor de mişcare şi culoare privită pe-ndelete, de oameni sfătoşi şi de umor abia percep­tibil, calităţi care se regăsesc toate şi in cartea de faţă, cu toată construcţia ei cam impusă si nu totdeauna necesară. Im­pusă mai cu seamă pentru par­tea în care un ţăran povestitor, notabil in felul său, spune în­­tîmplări din viata sa si a „Sfîn­­tului“, rememorează momente ale dragostei incomparabile din­tre acela si fata care-1 îngriji­se, rănit fiind, ori evocă cheful său năpraznic şi inconştient din timpul inundaţiilor etc. E partea de „partitură“ abruptă din exte­rior, uneori chiar gîtuită, incit pînă la urmă regreţi că nu ai ci­tit-o înţii pe ea, sărind capitolele intercalate. Firească este insă arhitectura cărţii în părţile în care soţia „Sfîntului“ caută să-şi readucă bărbatul, prins pentru totdeauna în apele dragostei dă­tătoare de personalitate cu stră­ina care l-a îngrijit şi care l-a­ urmat, apoi în satul lui, lăsin­­du-şi casă, părinţi şi alte rosturi ale vieţii. Valorificând forţa ex­presivă a ritualurilor populare. Alecu Ivan Ghik­a dă aici citeva pagini memorabile ca forţă de sugestie artistică. Ele amintesc de unele ,scrise de Vasile Voicu­­lescu, de Vulpile lui George Si­­dorovici, ori de cîtevă pasaje din Eusebiu Camilar, reatrăgînd ast­fel atenţia asupra unor surse de inspiraţie, asupra unor teme, motive, tehnici şi procedee exis­tente de multă vreme în litera­tura populară, dar a căror utili­zare pricepută poate crea o im­presie, de neaşteptată moderni­tate. E ceva ce a încercat, supra­­licitînd întrucitva lucrurile. Ion Gheorghe in poezie. Este un fi­lon care vine din romanul „Ie­şirea din apocalips“ şi chiar dirt „Cuscrii“, dar care aici are pro­porţii impunătoare. Cit priveşte cealaltă mare te­­­mă a cărţii, aceea exemplificată de personajul povestitor, ar fi de făcut observaţia că Alecu I­­van Ghik­a începe să se complacă întrucitva aici in a împestriţa pagina cu expresii tari, cu note a căror „autenticitate“ e cel pu­ţin discutabilă, cită vreme nu numai că nu aduc nimic nou nici în privinţa culorii locale, care ia astfel o turnură uşor muntenească (autorul a scris mai multe cărţi despre lumea Bărăganului), nici in privinţă caracterizării personajului res­pectiv. Acesta e mult mai apt a vorbi ritualic, parimistic şi, în general, in pilde, cum se întim­­plă de cele mai multe ori. In tot, cartea ultimă a lui­­A­­lecu Ivan Ghik­a reprezintă ro­dul unor căutări constante, al unor încercări de înnoire a scri­sului săli, al căror rezultat e cel mai adesea de luat în seamă. George Muntean Primăvara în apele de munte Apele de munte din judeţele Mureş şi Harghita, propice creşterii şi dezvoltării păstră­vului, vor primi în primăvara a­­cestui an aproape 5 milioane puieţi, pregătiţi în păstrăvăriile de la Cîmpul Cetăţii, Lacu Ro­şu, Sovata. Pentru asigurarea celor mai bune condiţii de creş­tere şi dezvoltare a păstrăvilor, specialiştii au făcut numeroase amenajări pe apele de munte , au fost create răstoci, căderi artificiale etc. Vor fi de aseme­nea amenajate bazine speciale destinate pescuitului sportiv. Poate cântări o ştampilă trei tone ? In general, nu ! Doar fostul preşedinte Traian Mercea de la C.A.P. din comuna Movila Ver­de (judeţul Constanţa) nu era încredinţat de asta, aşa că, pen­tru a i se aduce o ştampilă de la Brăila, a dat dispoziţie să se trimită o cale dus şi întors de 564 km. — -ub­ autocamion de trei tone ! Dacă ar fi avut ne­voie şi de tuşieră, probabil că ar fi trimis un convoi de tre­nuri ! Dar recordul in materie de „eficienţă economică“ în­ţeleasă în stilul cooperativei Movila Verde n-a fost egalat — decit cu o mică diferenţă — de întreprinderea minieră din Constanţa, care l-a însărcinat pe şoferul Ion Ticu să tran­sporte cu ditamai autocamio­nul o piesă în greutate de 1 kilogram ! Dacă piesa ar fi avut un kil şi trei sute, proba­bil că ar fi fost trimis şi un „getax“ special închiriat pentru cele 300 de grame care depă­şeau kilul. Nu facem un calcul al „rentabilităţii“ unor astfel de transporturi — ne jigneşte însăşi ideea de a ne consuma timpul cu aşa ceva —, preferăm să aflăm suma imputată şi su­portată personal, de cei care şi-au permis asemenea fantezii. Şi mai vrem să ştim, din cu­riozitate, pentru obiecte mai mici — pixuri, chibrite sau bol­duri — ce mijloace mecanizate de transport ne recomandă ei ? (ION POPOVICI — coresp. R.I.) Fanfara minerilor Minerii din Petrila au aniver­sat cu... muzică, o jumătate de secol de cind a luat fiinţă fan­fara lor. Este o virstă respec­tabilă, la a cărei sărbătorire au luat parte şi patru dintre cei care, cu 50 de ani în urmă, au înfiinţat fanfara minerilor din Petrila. In semn de cinstire pentru eveniment şi pentru toţi minerii — tineri şi bătrîni, care au fost şi care sint — fanfara a cîntat o oră în curtea minei, iar minerii Petrilei au răspuns lucrînd duminică, voluntar, un schimb pentru fanfară. (I. CO­JOCARUI — coresp. R.I.) Amandine cu trăscău Fosta cofetărie „Flora“ din Tg. Mureş s-a reprofilat. A de­venit a tineretului. Bună idee ! Numai că, schimbîndu-şi pro­filul, şi-a schimbat şi sortimen­tele. Cafeaua nu se mai ser­vește decit în amestec cu rom, răcoritoarele numai în amestec cu „Bitter". Reprofilarea n-a afectat încă prăjiturile care — doar dintr-o neglijență presu­punem — continuă să fie servi­te nealcoolizate. Pentru reme­diere, propunem introducerea unor sortimente noi: „Cataif cu sos de Cotnar“, „Amandine cu Trascău“, „Doboş­a la Tîr­­nave“ sau „Saint-Honoré cu Adio-mamă“. La urma urmelor însă, de ce să ne mai încurcăm într-o prăjitură cu alcool, cînd putem servi direct „Ţuică cu miros de tort“ sau „Coniac cu glazură de ciocolată“ ? Şi, dacă schimbăm şi numele de „cofe­tărie“ în „bodegă", putem re­nunţa la orice alte glazuri! (I. DELEANU — coresp. R.I.) Ca să înveţe şi alţii Ştiţi ce au discutat cetăţenii din comuna Bărbăteşti (judeţul Vilcea) într-o adunare popu­lară ? Probleme de comportare, de etică, de morală. Subiectele le-au oferit — cu dărnicie de nimeni dorită — Iordache Geor­­gescu şi Ilie Stricescu, ambii pasionaţi ai jalbelor şi reclama­­ţiilor, ai intrigilor şi zîzaniilor, semănate printre diferiţi cetă­ţeni din sat. Erijîndu-se în avo­caţi zeloşi şi dezinteresaţi, ei au provocat cu plăcere şi elau un adevărat aflux de plîngeri către comisia de judecată de pe lingă consiliul popular comu­nal unde, numai de la începutul acestui an şi pînă acum, maldă­rul de hîrtii scrise de ei pen­tru diferiţi cetăţeni în litigiu însumează peste 300 de dosare. In cele din urmă însă, cetăţenii i-au pus în adunarea amintită la stîlpul infamiei. Ca să înve­ţe şi alţii... (VIRGIL LAZAR — coresp. R.l.) Ecou! cotidienelor Materialul „Cine şi-a pier­dut... oxigenul ?“ (R.l. — 19. I) a determinat un prim „Ecou al cotidienelor“ (R.l. — K­ III) în care redăm răspunsul — considerat de noi incomplet prin lipsa măsurilor de preve­nire a pierderii unor bunuri ob­şteşti — primit de la Grupul de întreprinderi de utilaje şi construcţii pentru industria a­­limentară. Şi iată că, ecou la... ecou, ne-a parvenit acum­ un al doilea răspuns de la acelaşi G.I.U.C.I.A. care ne informează că, în urma reanalizării situa­ţiei, s-au luat măsuri suplimen­tare faţă de cele pe care ni le-a anunţat iniţial. Şi că „pentru a se preîntîmpina în viitor producerea unor astfel de deficienţe, s-au luat măsuri privind îmbunătăţirea evidenţei şi circulaţiei tuburilor de oxi­gen la şantiere, loturi şi lu­crări. Astfel, gestiunea tuburi­lor de oxigen de la şantiere a fost trecută la loturi ; în cadrul loturilor s-a înfiinţat o eviden­ţă tehnico-operativă specială privind urmărirea tuburilor de oxigen ; s-a dispus marcarea pe tuburi a numărului curent din evidenţă şi a apartenenţei de lot , s-a dispus evidenţierea, cu ajutorul conturilor în afara bi­lanţului, a tuburilor care cir­culă între loturi şi fabricile de oxigen.“ De data aceasta răspunsul ne-a convins şi­­ cu certitu­dinea că măsurile luate îşi vor păstra viabilitatea şi în fapt şi în timp , mulţumim tovarăşi­lor din conducerea G.I.U.C.I.A. pentru promptitudinea cu care au reacţionat la semnalele noas­tre critice. Rubrică redactată de Pia Rădulescu COTIDIENE • COTIDIENE ÎN SPIRITUL ŞI LITERA LEGII ■"Din scrisorile primite în continuare de redacţie pen­tru această rubrică, prima am desprins-o pe cea a to­varăşului ION GHEORGHE din Ploieşti care pline întreb Şr­ea dacă un tinăr Şcolari­­zat pentru o anumită califi­care poate fi obligat să lu­creze într-un post necores­punzător aceluia pentru care a fost şcolarizat. Această întrebare îşi găseşte răspunsul în reglementările H.C.M. nr. 1434/1956,­­ conform cărora la înscrierea în şcoală­­ elevii Încheie contracte prin­­ care se obligă să respecte Juda-,a­tonurile şcolare iar după absol­vire să lucreze, minimum trei, ani în întreprinderile sau insti­tuţiile în care se pregătesc sau la locul de muncă unde vor fi repartizaţi. Potrivit contractului înche­iat, în baza acestei dispoziţii le­gale, unitatea se obligă să-l şcolarizeze pe angajat pentru o anumită meserie, iar angajatul, la rîndul său, se, obligă să lu­creze un anumit timp (de trei ani) la locul de muncă la care va fi repartizat, potrivit cali­ficării obţinute. In caz contrar ei trebuie să suportă, cheltuie­lile de şcolarizare. Dacă unitatea însă nu-şi res­pectă obligaţia­ contractuală a­­sumată d­e a-1 repartiza într-un post corespunzător calificării pentru care a fost şcolarizat, angajatul nu poate fi obligat să lucreze într-un alt post, neco­respunzător. Intr-o asemenea situaţie, unitatea este in culpă şi în consecinţa, angajatul nu mai­ este ţinut să îndeplinească obligaţia de a presta muncă un timp determinat la unitatea res­pectivă şi nici să restituie chel­tuielile de şcolarizare. GEORGETA IANCUBES­­CU şi MARIA MLADIN din Bucureşti ne întreabă dacă au intervenit unele mo­dificări privind reglementa­rea întreruperii cursului nor­mal al sarcinii. Răspunsul este afirmativ. Printr-un Decret emis recent de Consiliul de Stat au fost aduse modificări Decretului nr. 770 din 1966 în sensul că întrerupe­rea sarcinii este permisă și iot cazul in care femeia este în virstă de peste 40 de ani, in loc de 45 de ani cum era­­ prevăzut în acel Decret. NICU PETRESCU, pensi­onar din Bucureşti, ne scrie printre altele : Sunt proprie­tarul unui imobil de patru camere din care două sunt ocupate. Vreau să mă aşez pentru bătrîneţe, adică vreau să am o locuinţă redusă la o cameră, garsonieră, cu în­călzire... Cu chirie nu pot obţine locuinţă. Trebuie să­­mi cumpăr. Avînd o propri­etate nu-mi pot căuta alta Pe care să o cumpăr pentru ca după aceea să mi-o vînd Pe aceasta. Nu vreau să calc legile şi nici nu prea sint lă­murit în privinţa lor. Ce mă sfătuiţi să fac ? îngrijorarea dv. nu este jus­tificată. Dorinţa de-a vă vinde actuala locuinţă proprietate personală şi de-a vă cumpăra alta mai mică, este realizabilă şi noi sperăm că veţi reuşi. Pre­vederea legală la care vă refe­riţi este conţinută in art. 6 al Legii nr. 9 din 9 mai 1968, care stabileşte intr-adevăr, că „pro­prietatea personală este limita­tă la o singură locuinţă şi că este interzisă construirea sau cumpărarea de locuinţe de că­tre cetăţeni în scopul revinzării sau închirierii“ — dar acesta nu este cazul dv. In continuare însă legea prevede că atunci cînd o persoană dobîndeşte o a doua casă, proprietarul are o­­bligăţia­ să înstrăineze una din case, în­ termen de un an de la dobindire. Deci aveţi posibilitatea să vă căutaţi o altă casă, aşa cum vă doriţi, înstrăinînd-o pe cea pe care o aveţi acum. Este reco­mandabil de­ a vă ocupa conco­mitent cu găsirea unei garsoni­ere pe care s-o cumpăraţi şi totodată cu găsirea cumpărăto­rului pentru proprietatea pe care o deţineţi. ECATERINA CUNEA din comuna Văleni, judeţul Olt ne solicită lămuriri în legă­tură cu stabilirea beneficia-­ rului alocaţiei de stat pen­tru copil, in cazul cind pă­rintele căruia i s-a încre­dinţat copilul se recăsăto­reşte. Din prima căsătorie — ne scrie d-sa — am în întreţinerea mea un copil minor pentru care am primit alocaţie de stat pină în 1965, cind m-am recăsă­torit. De atunci alocaţia de stat pentru copil a fost plătită actu­alului soţ. Recent, Organele Con­trolului de stat ne-au imputat suma de 1.150 lei ce reprezin­tă alocaţia copilului pe perioa­da de cînd soţul meu, profesor, a fo­st numit director, depăşind astfel cu 50 lei salariul limită pentru care se acordă alocaţia pentru copii. Consider ilegală această mă­sură — continuă scrisoarea — deoarece copilul nu este înfiat de actualul soţ şi deci nu are dreptul la moştenire sau alte drepturi materiale din toate cele care aparţin soţu­lui meu pină la căsătorie. De asemenea, soţul neînfiind copilul, dacă presupunem că ne-am despărţi, nu are nici o obligaţie faţă de copilul care imi aparţine prin lege mie şi sunt răspunzătoare în faţa legii faţă de faptele lui. Vă rog deci să-mi comunicaţi — conchide scrisoarea — dacă nu este normal ca alocaţia să o primesc eu in raport cu sala­riul meu şi să mi se restituie banii imputaţi plătindu-mi-se totodată alocaţia de la data sistării ei.­­ Dispoziţiile legale în vi­goare stabilesc că beneficiar al alocaţiei de stat pentru copii, în cazul general cind ambii soţi­ sunt salariaţi şi nedespărţiţi,, este soţul, respectiv tatăl copi­ilor. In cazul cînd părinţii sunt di­vorţaţi, beneficiar al alocaţiei de stat este părintele căruia i s-au încredinţat copiii, indife­rent că i s-a stabilit şi o pen­sie de întreţinere sau nu. A­­tunci cînd intervine divorţul şi părintele căruia i s-a încredin­ţat copilul se recăsătoreşte,, dreptul la alocaţia de stat se stabileşte potrivit situaţiei din noua familie, adică ea se atri­buie soţului, indiferent dacă co­pilul a fost sau nu înfiat de către acesta. Situaţia relatată în scrisoa­rea dv. îşi găseşte reglementa­rea în textul mai sus menţio­nat, astfel incit beneficiar al alocaţiei de stat pentru copil este actualul dr. soţ. In ceea ce­ priveşte suma primită ca aloca­ţie in plus, după depăşirea pla­foanelor de salarizare stabilite­, prin lege, aceasta a fost înca­sată nelegal şi trebuie restitu­­­ită. Această interpretare „în lite­ra legii“, îşi găseşte confirma­rea şi „în spiritul legii“, deoa­rece este firesc ca alocaţia de stat pentru copii să fie acorda­tă ţinindu-se seama de condi­ţiile materiale reale existente in cadrul familiei în momentul atribuirii ei. In măsura în care în familie au intervenit modi­ficări ale veniturilor care depă­şesc limita superioară de sala­rizare stabilită prin lege pentru alocaţia de stat pentru copii, ar fi neechitabil să nu se ţină seama de aceste modificări. Le­giuitorul a avut in vedere să nu se creeze situaţii diferite, ine­gale, prin neproporţionalizarea contribuţiei pe care o acordă creşterii copiilor, în raport cu venitul părinţilor, indiferent dacă aceştia sunt cei fireşti sau nu. Atît timp cit copilul creşte în mijlocul lor şi le revin drep­turi şi responsabilităţi­­ părin­teşti au asumată şi obligaţia de întreţinere în raport cu venitu­rile materiale pe care le au. Viitorul unui oraş.­ .Urmare din pag. I) ră, preşedintele de onoare al U­­­­niunii arhitecţilor, care a pro- I iectat sediile administrative ale­­ oraşului, hotelul cel nou... — ...Adăugaţi şi pe autoarea proiectului de sistematizare a Reşiţei, arhitecta Mariana Ve­­reanu, de la Institutul de arhi­tectură, sistematizare şi tipizări în construcţii, care a făcut, în trecut, proiectele de sistemati­zare a oraşelor Piatra Neamţ, Deva... — Ancheta sociologică v-a dezvăluit şi aspecte total inedi­te, la care dumneavoastră, ca urbanişti, nu v-aţi gîndit de loc ? ! — Au fost, mai cu seamă u­­nele referitoare la amenajarea unor dotări naturale cu care suntem­ din belşug înzestraţi : la Semenic, lacul Secu, Văliug etc. Dar în­­principal, populaţia con­sultată ne-a întărit unele con­cluzii cu privire la ridicarea prestigiului urban al oraşului la nivelul celui industrial. Vom valorifica la­ maxi­mum lunca Birzavei pentru construcţii de locuinţe şi social­­edilitare, vom construi un in­stitut politehnic în apropierea ei, un institut de proiectări, vom pune în circulaţie un nu­măr mare de autobuze şi stu­dieri şi punerea în circulaţie a unui tip de tramvai de mare capacitate... Am privit, încă odată, cu a­­tenţie, macheta Reşiţei. Şi deo­dată am înţeles cel mai impor­tant adevăr sugerat de mărun­tele volume geometrice aşezate acolo prin voinţa locuitorilor a­­cestui oraş, in perspectiva ani­lor ce vin, Reşiţa, bătrîn şi în­ţelept oraş muncitoresc al ţării, îşi strînge gospodăreşte, dintre edificiile industriilor sale, oa­menii — şi se mută într-o nouă tinereţe. MUZEE • MUZEE Muzeul de Istorie a Partidului Co­munist, a mişcării revoluţionare şi de­mocratice din România, Sos. Kiseleff nr. 8, orele 10—19, sîmbătă 10—14, luni închis ; Muzeul de arta al Re­publicii Socialiste România, Ştir­bei Vodă nr. 1, orele 11 —19, luni închis ; Muzeul de arta brîncoveneas­­ca, Str. Dofida Gimp 18, Mogoşoaia, orele 1Q-1-16,­i luni, marti, închis » Co­­lectia „G. Avachian" Str. Stanislas Cihoschi 10 MJ.S. orele 10—13 şi 1­ 7—20 D. orele 10—14, luni, miercuri şi vineri închis ; Casa-muzeu „Th. Po­liticly" — colecţia „Serafina şi Gh. Râul", Str. Spătarului 22 MJ.S.D. orele 10—16­­ Muzeul literaturii române, Str. Fundaţiei­­. orele 10—18, luni închis­e Muzeul Satului, Şos. Kiseleff 28, orele 10—18, luni închis ■, Muzeul de Artă populară, Cal. Victoriei 107, MJ.V.S. orele 11 — 19, 11-20 D„ 13-19 M„ luni închis » Muzeul George Enescu, Cal. Victoriei 141, orele 9—19, luni închis. Muze­ul Teatrului National, Cal. Victoriei 42 orele 10—12, 17—19, luni închis. Muzeul de Istorie Naturala „Grigore Antipa", Sos. Kiseleff nr. 1, M.M.J.V., 10-17, S. 10-15, D. 10—19, luni închis . Muzeul Militar Central, Str. Izvor 137, orele 9,30—18, mărfi închis? Muzeul tehnic, Parcul Libertății M.M.V. orele 7,30—16, J. 8—17, S. 8-13,30, D. 10—18, luni închis ; Colecția „George Oprescu", Str. Dr. Clim­et 16, orele 10—13, duminică închis­­ Mu­zeul de arta feudala ,,ing. D. Mino­­vici", Str. Dr. Mina Mînovîci 3, orele 10—13, 17—19, duminică după-amia­­ză şi luni închis ; Muzeul de Istorie a municipiului Bucureşti, Bd. 1848 nr. 2, orele 11—19, luni închis ; Expoziţia de numismatica. Cal. Victoriei orele 11—18,30, luni închis ; Muzeul „Prof. Dr. V. Babeş", Str. Andrei Mureşain 14 A, orele 11—19, luni închis; Muzeul „Prof. Gh. Marinescu", Str. Iulius Fucik 27, orele 11—19, luni închis ; Muzeul „C. I. şi C. C. Novara", Bd. Dacia 51, orele 11—19, luni închis ; Muzeul de Arta Populară „Dr. M. Minovici*, Str. Dr. Mircovici nr. 1, o­­rele 10—18, luni închis ; Muzeul ştiin­ţelor experimentale, Bd. Ana Ipătescu 21, orele 10—13; 18—22, luni închis;; Muzeul sportului din România, Bd. Muncii nr 37—39, orele 10—18, luni în­chis; Colecţia „Maria şi Dr. Severeanu", Str. I. e. Frim­u 26, orele 11—19, luni închis ; Colecţia de Arta • comparată, Str. Dr. Obedenaru nr. 3, orele 11—19, luni închis; Muzeul „G. Bacovia", Str. G. Bacovia 63, orele 11—19, luni închis ; Muzeul „Th. Aman", str. G. A. Rosetti nr. 8, orele 11—19, luni închis ; Muzeul Zambaccian, Str. Mu­zeul Zambaccian 21 A, orele 11-19, luni închis ; Muzeul „Gh. Tattarescu", Str. Domnita Anastasia 7, orele 10— 18, luni, miercuri închis *; Muzeul „Cecilia Cufescu Storck şi Fr. Storck", Str. Vasile Alecsandri 16, orele 11—19, luni închis ; Colecţia „Elena şi Dr. I. Dona", str Gl. Dona 12, orele 11—13, 17,30—18,30, luni şi vineri inchis ; Colecţia de arta orien­tala, Str. Berzei 17, et. 3, o­rele 10—18, zilnic, luni închis ; Mu­zeul ştiinţific „H. Cocinda", Bd. Ana Ipătescu 29 orele 11—13, 17­-19, 11-15 duminică, l­uni închis ; Colecţia Weim­­berg, Str. Al. Sahia 36, orele 16—18 joi şi duminică ; Colecţia I. Minu­­lescu, Bd. G. Marinescu 19, orele 11—13 duminică ? Muzeul Cailor ferate, Cal. Grivîîei 193 B, orele 10—18, luni închis. .Románia liberó• TEATRE LUCIA DI LAMMERMOOR : Opera Română (16 48 20), ora 19.30 ; O SCRI­SOARE PIERDUTA : Teatrul Naţional „I. I. Caragiale", sala Comedie (14 7171], ora 20 si JOCUL DE-A VA­CANTA: ora 15, MOARTEA ULTIMU­LUI GOLAN : ora 20 *, sala Studio (15 15 53) ; LASATI-MA SA CINT : ora 10.30, PRINTESA CIRCULUI : ora 19.30 Teatrul de Operetă (14 80 11) ; O SCRISOARE PIERDUTA : ora 15, PLAY STRINDBERG : ora 20 Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Magureanu (14 60 60) si SPECTACOL DE POEZIE SI MUZICA : ora 15 si ora 20 sala Studio (12 44 16) ; INTERE­SUL GENERAL : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; SI EU AM FOST IN ARCADIA : Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19.30 ; VICLENIILE LUI SCAPIN : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19.30; ...ESCU : Tea­trul Giulești (18 04 85), ora 19.30; SNOAVE CU MĂŞTI : Teatrul „Ion , Creangă" (12 85 56), ora 10 ; CONSTRUCTORUL SOLNESS : Teatrul­­evreiesc de stat (21 36 71), ora 19.30 ; BIMBIRICA : Teatrul „C. Tănase": sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 iar SI FE­MEILE JOACA FOTBAL : sala Victoria (15 04 18), ora 19.30 ; CÂNTECELE FAN­TOŞEI : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30; NEÎNȚELEGEREA — premiera : Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20; BU ALI: Tea­trul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77),­ ora 10 şi RAI ŞI NĂTĂRĂI : sala Academiei (16 14 92), ora 10 ; LEGENDA ŞI DOR : Ansamblul „Rap­sodia Română (13 13 00), ora 19.30 ; PLANETELE RID SUB CUPOLA : Cir­cul „Globus" (11 01 20], ora 10 și 19,30 ; CONCERT SIMFONIC : Ate­neul Român, ora 20. CINEMATOGRAFE FELIX ȘI OTILIA : Patria (11 86 25), 9.30 — 13 — 16,30 — 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 19 ; MARY POPPINS: Scala (11 03 72), orele 13 — 16,30 — 20 ; Capi­tol (16 29 17), orele 9,15 - 13,30 — 16,15 —■ 19,45 ; Favorit (31 06 15), orele 9,30 — 12,30 — 16,30 - 19,30 ; EVADARE DIN PLANETA MAIMUȚE­LOR : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 — 18,30 — 20,45 ; București (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16,30 — 18,45 - 21 ; PRERIA : Festival (15 63 84), orele 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; ASEDIUL: Lumina (16 23 35), orele 12 - 15 — 18 — 20,30 ; HEI, PUSTIULE , Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20,30 . La ora 10 program pentru “PENTRU CA SE IUBESC : Central (14 1­2 24), orele 9-11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45.; MICUL SCALDATOR : Victoria 11628 79), orele 9-11,15 - 13,30 - 16 — 18,30 — 20,45 ; Mioriţa (14 27 14), orele 10 - 12,30 — 15 - 17,30 - 20; TARZAN OMUL JUNGLEI : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18,30 în con­­tinuare ; PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 20,15 ; PADUREA PIERDUTA : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; INCIDENTUL: Feroviar (1622 73), orele 9-11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 — 20,45 ; Volga 1119126), orele 10 — 12,30 - 15 - 17,30 - 20 ; Glo­ria (22 44 01), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 —20,30 ; INTRAREA LIBERA LA OFICIUL STĂ­RII CIVILE: Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 - 20 ; AVENTURI IN ONTARIO : Progre­sul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; PUTEREA ȘI ADEVĂRUL : Scala, ora 8,30; Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 19 ; ADIO, DOMNULE CHIPS ; Excelsior (18 10 88), orele 9,30 — 13 - 16,15 — 19,30 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 12,30 - 16 - 19,30 ; FACEREA LUMII; Unirea 117 1021), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; FERICIT CEL CARE, CA ULISE : To­mis (21 49 46), orele 9—11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 - 18,15 - 20,30 ; DECOLAREA : Ferentari 123 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; STEAUA SUDULUI: Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 18 - 20,30 ; VIATA DE FAMILIE : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; SACCO SI VANZETTI : Buzesti (15 62 79), orele 15,30 - 18 - 20,30 ; TORENTUL DE FIER : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20 ; LOVE STORY : Pacea (31 32 52), o­­rele 11 - 15,45 _ 18 - 20 ; TATA CU DE-A SILA: Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; ULTIMUL RĂZBOINIC : Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; GRESEALA FATALA : Laromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 15,30 — 17,30 - 19,30 ; LOCOTENENTUL BULLITT : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 - 17,45 20; Giuleşti 117 55 461, orele 15,30 — 18 - 20,30 ; DREPTUL DE A TE NAŞTE : Moşi­lor (12 52 93), orele 15,30 - 18 - 20,15; OSCEOLA: Crîngaşi (49 21 15), ore­le 15,30 — 18 — 20,15 ; Flacăra (21 35,40), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; WATERLOO: Cosmos 13519 15), o­­rele 15,30 - 19 ; UNIRII ANULUI 111 Viton 121 39 82), orele 15,30 - 17,45 —20 ; Cinemateca — sala Union 113 4904) ; TOM Și JERY: orele 10 — 12 — 14,30; FRAȚII MAX, AGENȚI SECREŢI : ore­le 16,30 - 18,45 ; S-AU INTTLNIT IA MOSCOVA, ora 21. I , ildiV­­î?:53 insi* «ni': .tom »3*1 Ci lol «T J) e*H»l U)JS„, OT TELEVIZIUNE Programul 1­9 : Telex ; 9.05 : Biblioteca pentru toţi ; 9.40 : De vorbă cu gospodinele; 9.55­: Tele-enciclopedia ; 10.40: Bucu­reştii, necunoscut :­­ „Palatele o­­raşului" ; 11.05 : Desen animat ; 11.15 : Cîntece şi dansuri populare cu Tita Ştefan, Elena Merişoreanu, Mari­­ca-Fă­ni­că Luca, Elena Olteanu, Patri­­ța Voicea, Stela Marinescu, grupul vocal feminin Perinița şi un grup de dansatoare de la Ansamblu­ Rapsodia Română. Conducerea muzicală — Ni­­colae Băluţă. Coregrafia — Petre Bo­­deaî ; 11.55 : Emisiune de educaţie sanitară ; 12.10 : Telejurnal ; 15.20 : Matineu de vacantă. Aventurile echi­pajului „Val-Vîrtej" ; 16.­25 : Fotbal : România-Franța ; 18.15 : Emisiune în limba germană ; 19: Ritm, tinerețe, dans ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnal ; 20­­: Vizita tovarășului Niculae Ceaușescu în unele tari din Africa (I) ; 21 : Muzică populară cu : Florica Ungur, Aneta Stan, Elena Ma­­cari­e Tiberiu Ceia ; 21.15 : Invada­­torii ; 22.05 : Emisiune de divertisment „Mai ceva ca-n filme". Interpretează: Coca Androftescu, Dem. Rădulescu, Ștefan Bănică, Mihai Fotino, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Puiu Că­­linescu, Ovid Teodorescu, Atena De­­metriad, Corina Chiriac, Acvilina Se­verin, Marina Voîca, Aurelian Andre­escu și Cornel Constantiniu ; 22.40 : Telejurnal ; 22.50 : Săptămîna spor­­tivă ; 23.10 : Gala vedetelor cu Dali­­da, Duke Ellk­tafon, Sergio Eldrigo, Lili Ivanova, Udo Jürgens, Theresa Kesovlja, Enico Myclas, Mina, Mi­­reilie Mathiu, Edith Pieha, Margareta Pîslaru, Raphael, Cliff­­Richard... Ange­la Simitea, Dan Spătaru ; 23.50 • Ro­manţe cu Mia Barbu, Maria Vlădescu,­ Mariana Balănescu, Nicolae Secă­­reanu, Octavian Huianu şi Viorel Dia­­conescu Programul 2 16.30 : Ansamblul folcloric al jude­ţului Ilfov ; 17 . Reportaj bucureştean; 17.20 : Mica serenadă de Mozart în interpretarea orchestrei de cameră cehe. Dirijor J. Vlach ; 17.40 : Anen­­dă ; 17.50 : Amintiri bucurestene. Film de montaj de Radu Gabrea. VC13­. 1) - • V . jil: r‘S£ VI().,.­, r^turr mo rJ-3 r t4 o­u..: r riî n.. .tS'ifc; ' !&. rrj ufr­c­J­9­1 & '818

Next