România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)

1977-04-26 / nr. 10109

Pagina a 2-a — 26 aprilie 1977 W­MwmxMM „NUNTA LA ROMÂNI“ Am o nemărginită dragoste şi un interes perpetuu pentru fas­tele populare, cum aş numi — cu un termen generic, de sor­ginte romană — universul de datini, de­ ritualuri străvechi, puzderia de serbări care des­cind din folclor şi din artele populare, prin care bunii şi străbunii au realizat — binecu­­vîntată moştenire ! — perma­nenţa unui stil de viaţă româ­nesc. Mă gîndesc la neistovita rostire a sinelui, realizată prin cîntec, joc, basm, strigătură, colind, baladă, bocet, vorbă de duh, oraţie, descintec, ceremo­­nialurile prin care se exprimă teatrul popular etc. Am cre­dinţa că spectacolul nunţii la români este nobila quintesenţă a tuturor acestora, corpus fol­cloric cu nenumărate faţete, enciclopedie populară completă. Ştim,­­ ce bine ştim­­ că trei sunt momentele fundamentale ale fluviului vieţii : Naşterea — Nunta — Moartea, teme eterne ale artelor populare (şi culte) din toate timpurile, trinitate în­­lăuntrul cărora destinele noas­tre îşi cunosc (recunosc) vălea­­tul. Nunta românească şi oraţia care o însoţeşte, sunt scenariul şi poema măreţului spectacol de maximă exuberanţă vitală şi apogeu omenesc, aducînd a­­minte de marile serbări dyo­­nissiace. Pop Simion Sînt lesne de înţeles, aşadar, dragostea şi interesul care m-au însoţit alaltăieri, dumi­nică, 24 aprilie, participînd la lansarea cărţii „Nunta la ro­mâni“, antologie din poezia ce­remonialului nunţii, tipărită de editura Minerva, fapt petre­cut in tihnita şi nobila am­bianţă a Muzeului Satului, sub soarele dalb al unei zile văra­tice, în prezenţa unui public dăruit frumosului, în rindurile căruia abundau tinerii (elevi şi studenţi), cercetătorii de etno­grafie şi folclor, scriitorii, ar­tiştii plastici. Această compo­nenţă se explică, desigur, prin pluridimensionalitate a lucră­rii, valoroasă deopotrivă sub ra­port ştiinţific, enciclopedic, poetic şi plastic. De aceea, în fruntea antologiei vom găsi pe Mihai Beniuc, care semnează prefaţa la această „...cîntare a cântărilor, în care doinesc seco­lele, bucuria omului de a duce din neam în neam focul nestins al vieţii“, cum o defineşte poe­tul. Cărturarul Ion Moanţă este arhitectul şi îngrijitorul de edi­ţie al acestei opere, care­ se în­scrie în cea mai bună tradiţie a folcloristicii româneşti şi în li­nia lucrărilor memorabile ieşite de sub teascurile editurii Mi­nerva, înalta ţinută artistică a lucrării o întregeşte comenta­riul plastic al pictorului cu duh şi har, Constantin Dipşe, ale că­rui icoane policrome, cu abur de poveste, într-o naivă şi ro­bustă interpretare a rosturilor ţărăneşti, conferă o ambianţă de fast şi splendoare naraţiunii poeticeşti. Iată, carevasăzică, fericita trinitate, în care poezia, ştiinţa folclorică şi pictura de inspiraţie tradiţională îşi dau mina în mod fericit. N-am voit altceva decît să semnalăm ipoteticului cititor această apariţie de prim rang, care va rămine în folcloristica naţională şi in bibliografia edi­torială ca un punct luminos, de referinţă, deoarece (cităm din prefaţă) : „Vorbeşte din acest continent folcloric o imensă cultură populară cu originile acoperite de straturi groase ale secolelor prăbuşite ori convul­sionate de istorie. Şi totuşi mie­zul de flacără vie, preluat, ca focul Vestalelor, din cine ştie ce străfunduri de timp, continuă să pîlpîie, să scapere, să se înalţe vîlvătaie, atunci cind o cere viaţa la zile cuvenite în desfăşurarea ei, pe o matcă sta­tornicită din moşi-strămoşi, cu date nescrise, dar adine răbo­­jite în cugetul şi inima po­porului“. Petre Ghelmez: „EVENIMENTE“ )! Un poem ca „Orgoliu“ defi­neşte foarte exact personalita­tea liricii din acest nou volum semnat de Petre Ghelmez. El constituie nu numai o profesiu­ne de credinţă artistică şi uma­nă, dar şi un portret al omului modern, o definiţie a condiţiei umane în acest secol în care se întîlnesc contradicţiile cele mai flagrante şi în care poetul are orgoliul, dar şi datoria, de a şi le asuma . ..Sint fratele vostru ! Sint cel ce-a-ndrăznit. I Să spargă carapacea de granit, / Cu ginduri de flori, / Cu tunuri de nori, I Despicînd văzduhul dezlănţuit. / Sint cel ce-a pus piciorul pe lună... / Sunt cel ce-a auzit materia cum sună... / Sint cel claustrat in temniţa unui automobil...“ Poetul devine pur­tătorul unei misiuni dificile şi generoase în acelaşi timp, pro­metei ce am putea spune : „Sunt Îngerul ! Sunt Diavolul păzitor / Al viilor şi al morţilor. / Sint cel ai cărui paşi au lustruit stin­­cile la Baalbek. / Sínt ghemuitul dintr-o navă misterioasă intr-un templu aztec, / Sint cel ce-a murit la Termopile... / Sint cel care plinge de dragul unei co­pile... / Sínt biruitorul, sint fal­nicul, sínt jalnicul om !“. Poemul din care am citat dă, cum spuneam, măsura lirismu­lui lui Petre Ghelmez. Recu­noaştem aici şi motivul liric — implicit — al lecturii ; poetul devine semnul de recunoaştere al întregii poezii a lumii scrisă sau nescrisă, depozitarul întregii experienţe artistice de pînă la el. „Sint cel ce nu credea să-n­­veţe a muri vreodată !“ scrie Petre Ghelmez pentru a încheia acest poem-program intr-un su­flu wiktmanian : „Sint proto­plasma fragilă de aur, de otravă, de singe I A acestui / Singur, / Şi tainic, / Şi firav, / Pămint ! / Frunza unei stele albastre legă­­nindu-se-n vint... / Sint cel care ţipă, cel care tace, cel care spe­ră, / Cel ce se naşte, cel care moare, sint cel care cint “. Pornind de la această premisă întregul volum conţine „inven­tarul“ de evenimente care punc­tează hotărîtor vocaţia poetului modern. Intre acestea, ar fi, în primul rind, o nostalgie a satu­lui natal, punct in care Petre Ghelmez întîlneşte o constantă a liricii româneşti. Dar această întoarcere spre sat nu poartă semnul tumultos al lui Adrian Păunescu, de pildă, nici pe ace­la, mai clasic, al simplei elegii. Petre Ghelmez adaugă acestei eterne întoarceri către spaţiul primordial un aer de reportaj — sensibil şi lucid totodată — înregistrînd toate elementele noi de decor, realizînd şocul emo­ţional prin amănunte semnifica­tive : „Era o maşină, ciudată, oricum, / Părăsită la margini de drum, / ... Chiar de aceea ne-am oprit şi-am privit, / Cu ochiul prelung şi uimit. / Chiar de aceea ne-am strins o clipă de miini, / Privind schelăria po­­ticnită-n ţărină“. Dealtfel, aces­te poeme scrise dintr-o suflare, păstrînd parcă încă proaspăt mirosul şi culoarea „evenimen­telor“ ca într-un ziar de dimi­neaţă dau cărţii lui Petre Ghel­mez tonul originalităţii sale. Tramvaiul de dimineaţă ; Ziarul de duminică ; Umbra unei ciu­perci ; Femeia, bărbatul şi tele­fonul ; TV ; Convorbirea; Week­end — sunt poeme în care obiec­tivul poetic este fixat deopotri­vă asupra împrejurării relatate dar şi, intr-un plan mai larg, un cadru îndepărtat şi mai aburit, asupra concursului de împre­jurări, care-i adaugă brusc şi neaşteptat, un scurt aer patetic. In privinţa celorlalte poeme, ele ni se par descinzînd — poa­te prea apăsat — din zona tute­lară a lui Blaga : „Vino cu mine, / în ceasul acesta, / in secunda aceasta, / Acum ! ! Subt privi­rile lor, / Dealul sâ-l urci nu-i uşor !­­ Cine poate merge-n lu­mină ! Pe aprigul drum ? / Cui nu-i e teamă de zbor ?“ Dacă adăugăm că întreg suflul poetic al acestui volum este du­blat de o conştiinţă artistică profund implicată în demersul creator al acestei ţări nu facem decît să restituim cititorilor imaginea fidelă a unei cărţi in care pot găsi, de pildă, şi o pioasă „Laudă limbii române“ : „Prea curata, biruitoare-ntru cintec, / Patria din laptele ma­mei — limba română". Tia Şerbănescu Dorin Tudoran: „UNEORI, PLUTIREA“ I se potrivesc de minune lui Dorin Tudoran cuvintele scrise în urmă cu vreo două decenii de G. Călinescu : „Dacă sunt unii care îşi închipuie că scriu pen­tru glorie, îi voi dezamăgi. Aş vrea numai să fiu iubit“. Să ne aducem aminte că Dorin Tudo­ran a debutat cu volumul de versuri intitulat „Mic tratat de glorie“ şi să vedem cum i se potrivesc vorbele lui Călinescu. Există în lirica noastră de azi câteva linii de forţă în jurul că­rora se cristalizează formulele poetice notabile. De la proteis­­mul ideatic, dublat de o continuă tentaţie a paradoxului, care de­fineşte poezia lui Nichita Stă­­nescu, la terorismul arhaic al lui Ion Gheorghe, de la incan­descenţa intelectuală a versuri­lor lui M. Ivănescu la sclipirile rapid ironice ale lui Marin So­­rescu, de la strălucirile glaciale din poemele lui Mihai Ursachi la infinita delicateţe crepuscula­ră a poemelor şoptite de Dan Laurenţiu, de la surîsul lucid al lui Nicolae Prelipceanu la teri­bilismul lui Mircea Dinescu — iată doar citeva dintre feţele vii ale poliedrului liric pe care-l avem în rotire în faţa ochilor. Dorin Tudoran îi mai adaugă una, a tandreţei adolescentine, a vălurilor care se desprind sub ochii noştri şi flutură în jurul sentimentelor. întregul univers al poeziei de dragoste a lui Do­rin Tudoran e definit prin­­obiec­te fragile şi delicate, nervii foş­nesc sub piele „ca şerpi albaştri de mătase“, se aud „cintece sub­ţiri / ca firul de iarbă“, florile au lujerul transparent, vulturii aripi de diamant, iubita poartă mănuşi de sticlă în care se lo­vesc razele lunii, părul ei lustru­ieşte „dinţii de cristal ai nopţii“, desenul acestei poezii e fin şi nervos, muzicalitatea ei are li­niile pure, tonalitatea pare pre­clasică. Ceva din aerul baladesc al primelor poeme ale lui Doi­naş poate fi abia ghicit, tran­scris în alt registru, ca în acest frumos „Cintec“ : „Peste coaste­le mele de aer / Carnea creşte — animal furios, / Iubito, pregâ­­teşte-ţi arcul / Cel cu săgeţile de os. II Să nu ţi se pară cumva I Blind animalul ce-l vei intilni . / Vînează-l, iubito, I Ucide-l, dar nu-l jupui. // Căci, s-ar putea, s-ar putea­­ Pielea odată des­prinsă. / Plămînii lui să se ara­te / Ca o poiană proaspăt nin­să. // Şi braţul tău şi-ar pierde / foarte mult din putere. / Zalele armurii tale n-ar mai fi / Decit ferestrele unui fagur de miere. // Dacă vei fi făptuit, totuşi, / Această imensă greşeală, // În­genunchează lingă vinatul I Din care se va ridica, precum o boală, II Un abur şuierător şi sărat I Ca sufletul iernii primor­diale ; / Peste chipul tău ador­mit / Pedeapsa se va aşterne moale“. Note asemănătoare din diapazonul lui Doinaş a luat cu rezultate dintre cele mai intere­sante şi Nichita Stănescu. Sînt atît de puţine aceste in­flexiuni luate din aerul poetic comun, incit nu mi-am putut îngădui să nu i le semnalez au­torului. Şi asta pentru că „Une­ori, plutirea“ mi se pare a fi unul dintre cele mai frumoase volume de versuri „de dragoste“ pe care le-am citit în ultima vreme. In melosul pur se în­cheagă imagini transparente, sentimentalismul e evitat prin naturaleţe, prin candoare, prin acea tandreţe adolescentină de care vorbeam mai înainte : „Eu cred fără încetare / că um­bra ta trebuie să se arate / chiar dacă nu va fi deloc / întocmai descrierilor / ce mi-au făcut-o atit de dragă I I şi chiar de nu va fi atit de uşoară / precum m-am obişnuit s-o aştept / vir­­furile brazilor nu o vor destră­ma / ca nişte săgeţi de sticlă, / ci se vor arcui sub ea / aseme­nea coastelor invizibile ale flu­turilor / peste care apasă lumi­na ultimei dimineţi 11 Eu cred d in linişte şi statornicie —­­ că umbra ta n-o să apară / purtind o formă înşelătoare, / că nu va fi întunecată / aşa cum mi se şop­teşte de la o vreme / şi chiar de nu va fi perfect transparentă / asemeni cupolei de apă / sub care se-ntinde paragina Paradi­sului, / ea va lăsa I neatinse şi la fel de fierbinţi / cuvintele mele de dragoste / ce se vor ridica din iarbă, atunci, I ca un stol de să­geţi, intimpinindu-te“. („Din iarbă, atunci“). Ion Drugănoiu UNA PE ZI de MATTY — Cum­ să vă spun ?... Mi-ar veni teribil de ușor să vă ex­plic dacă totul n-ar fi atit de simplu... Hora costumelor In cadrul Festivalului naţio­nal „Cintarea României“ s-a desfăşurat la Pietrari­a Vilcea finala concursului creatorilor de port popular, intitulat „Hora costumelor“. Manifestarea a pri­lejuit afirmarea unor autentice talente in arta conceperii şi confecţionării costumului popu­lar — o serie de costume şi piese create de artiştii amatori după modelele locale, distingindu-se prin originalitate şi bun gust şi fiind impodobite deopotrivă cu motive noi şi tradiţionale. Alături de participante consa­crate s-au prins, pentru prima dată, in „Hora costumelor“ şi tinerele din Zmeurăt-Stoe­­r­eşti, ale căror creaţii s-au bucurat de mult succes. Con­cursul s-a desfăşurat în ambian­ţa unei expoziţii de costume şi decoraţii textile de interior şi a unui fotomontaj cu imagini ale portului popular specific zo­nelor vilcene. (V. DINU). Dar cu calul ce-au avut?... De multă vreme, Marin Dră­­gulin şi Ion Drăgan din Dumi­­treşti (judeţul Vrancea) ii cău­­tau pricină consăteanului lor Mihai Bucureşteanu, dar nu gă­seau prilejul să se manifeste. Intr-una din seri insă, au zărit calul gospodarului priponit in apropierea casei. Ei, pe loc le-a venit ideea , au luat calul de căpăstru şi au plecat cu el. S-au oprit tocmai la Berea — Buzău,d­in judeţul vecin. Acolo au în­ceput tirgul. Cu V.I. aproape că­zuseră la învoială dar, cind cum­părătorul a fost avertizat că nu trebuie să se deplaseze cu calul prin părţile Vrancei, omul a in­trat atunci la bănuieli şi,­­cu­minte, a renunţat la trrg. Vă­­zind că aşa nu prea au şanse să vindă calul — un drum spre Scorţoasa, o comună vecină unde l-au intilnit pe N. Ungu­­reanu care ducea de dialog o mirţoagă — ei au căzut repede la învoială să facă schimbul , omul le-a dat mirţoaga şi 400 de lei pe deasupra, primind un loc bidiviul furat. Numai că hoţii au fost repede prinşi şi, pentru furt calificat, au fost condam­naţi la cite un an de închisoare. (C. AZOIŢII). Dincolo de legendă... Fraţii Ioan, Gheorghe şi Du­mitru Roman din Tăcuta (jude­ţul Vaslui) au luptat toţi trei pe frontul antihitlerist, fiind deco­raţi cu ordine şi medalii. Tatăl lor, Dumitru, a luptat la rindul lui pe frontul primului război mondial, remarcindu-se prin fapte de vitejie la Mirăşeşti şi Oituz, şi a fost decorat cu ordi­nul „Virtutea militară“, clasa I. Bunicul lor, şi el veteran de la 1877, se numea Ioan Pleşu. De ce nu Roman, ca fiii şi nepoţii săi ? Se pare că, in urma unei fapte de eroism, comandantul trupelor române din zonă i-ar fi zis : „Pleşule, de azi înainte te vei numi Roman, căci ţi-ai făcut datoria ca un adevărat ur­maş al romanilor !“ Şi Ioan Pleşu şi-a schimbat porecla in renume, venind in sat cu nu­mele de loan Roman. Renume pe care nu l-au dezminţit nici urmaşii urmaşilor săi ! (VASILE IANCU). , S-a desprins remorca O remorcă, 21—CS—1808, in timp ce circula prin zona Gării de Nord din Timişoara, s-a des­prins brusc de autocamionul care o tracta — condus de Ma­rin Dima, şofer la Autobaza din Bocşa. Luind-o razna, remorca a lovit mortal două persoane, i­ar pe a treia a accidentat-o grav. Ulterior, s-a constatat că remorca nu fusese legată cum trebuie de autocamion şi aceas­tă lipsă de atenţie a costat două vieţi omeneşti şi o rănire. An­cheta va stabili fără îndoială şi răspunderile precise pentru fie­care din cei vinovaţi , dar ne­fericita întimplare rămine ca un avertisment pentru toate autobazele de transport şi toţi şoferii, care trebuie­­ să înțelea­gă o dată pentru totdeauna că remorcile trebuie bine prinse de autocamioane. (I. MEDOIA). // Carnet cinematografic Oaspeţi de seară S-au făcut adesea observaţii pe marginea unuia sau altuia dintre filmele care-şi plasau na­raţiunea în anii războiului, ai luptei partidului în condiţiile ilegalităţii, ai pregătirii actului de la 23 August 1944. S-a re­marcat, nu o dată, că într-o se­rie de filme se pune accentul în mod exclusiv, pe demonstra­ţia de forţă, pe desfăşurarea u­­nor acţiuni de amploare milita­ră. S-a reamintit că lupta par­tidului în condiţiile ocupaţiei naziste a ţării, ale războiului, ale ilegalităţii îmbrăca de bună seamă şi un caracter conspirativ, necesita o anume pregătire şi stabilire a planurilor şi forţelor politico-militare a căror coordo­nare constituie una din premi­sele acestei activităţi ce avea să devină apoi luptă deschisă. Oaspeţi de seară (regia Gheorghe Turcu, scenariul Al. Şiperco) şi-a propus să aborde­ze tocmai capitolul mai puţin folosit ca sursă de inspiraţie de către cinematografie : pregătirea insurecţiei armate, activitate în primul rind de concepţie, de strategie şi tactică a luptei re­voluţionare. Există, desigur, şi momente în care de curajul, de eroismul unui om poate depin­de succesul unui plan. Dar ma­rea luptă se dă, în asemenea momente, în om, în aflarea, in sine, a capacităţii de a-şi dez­vălui resursele de temeritate, de concentrare şi inteligenţă cerute de o activitate în care greşeala costă, de multe ori, nu numai viaţa unui om sau a unei echipe, ci ea poate însemna chiar compromiterea unui plan. Observaţia cineastului care-şi propune să reconstituie această luptă dusă în tăcere trebuie să se îndrepte, în primul rînd, spre complexa portretizare a perso­najelor. Intr-un asemenea film, mişcarea se petrece în plan psi­hologic — alternanţa stărilor dezvăluind noi faţete ale carac­terelor (din care nu lipsesc surprize, revelaţii, decepţii sau reconsiderări, mutaţiile caracte-Mircea Alexandrescu rologice devansînd uneori pro­gresul faptelor reale, alteori, e­­vident, fiind o consecinţă a lor). Totul într-un astfel de film invită la minuţie în descriere, invită la diversificarea amplă a caracterelor pe fundalul unei tensiuni ţinută în stare de acui­tate prin însuşi modul cum se răsfrînge ea în conştiinţe. Totul într-un astfel de film­ invită la o simfonizare a evoluţiilor ace­lora pe care ii denumim, în general, lumea filmului. Ideile acestea par să existe într-adevăr (ca puncte de por­nire) în filmul de faţă dar există, în mod evident, şi o oa­recare imaturitate a traducerii lor în expresie artistică. Aceas­ta probabil pentru că prea ne-am obişnuit să conducem într-o naraţiune cinematografi­că doar personaje unidimensio­nale. Şi atunci, în zadar actorii îşi acordă răgazul unor tăceri (care nu semnifică decit muţe­nie) şi al unor priviri prelungi şi espectative (care, din păcate, rămîn doar priviri goale). N-a­ş generaliza totuşi, pentru că Ştefan Radof, de pildă, reu­şeşte să ne sugereze, de multe ori, acea dimensiune a unui personaj încărcat de o mare răspundere (in ciuda faptului că filmul îi destinează acestui per­sonaj doar apariţii, nu o evolu­ţie fluentă) . Tricy Abramovici transmite o anume tensiune pe fişia de incertitudine pe care trebuia să meargă personajul ei o bucată de vreme ; Ion Cara­­mitru este Ion Caramitru — un actor inteligent şi de mare talent care, atunci cind nu descoperă personajul în par­titura încredinţată îl inventă ; Emanoi Petruţ, cu vocea lui de aur şi cu prezenţa lui, dă greu­tate oricărui cuvînt şi oricărei situaţii (chiar dacă acestea nu le au). Ileana Popovici îşi apro­pie tot mai mult stilul de acela al unui actor de film : econo­mie de mijloace, libertate in prezenţa camerei de luat ve­deri, expresie concentrată fără gesturi care ţin de alt arsenal (ea a făcut aici un bun exerciţiu de improvizaţie pe o temă dată) ; Marta Balint, dimpotri­vă, pare a fi foarte preocupată cum să-şi adapteze modalitatea ei de joc la cerinţele filmului ; Ovidiu Iuliu Moldovan este un foarte bun actor, dar el începe să se „specializeze“ pe anumite roluri . Alexandru Lungu e fi­resc, poate şi pentru că n-are timp să ajungă la „marele lui moment“. Ce să mai spunem ? Că regizorul Mircea Veroiu ştie să schiţeze, cu autenticitate, şi ca actor tipul unui S.S.-ist ? Că Paula Chilian­ ne sugerează o posibilă dramă a unui perso­naj, pe care filmul abia îl a­­minteşte ? Că muzica scrisă de Tiberiu Olah este întotdeauna un element demn de atenţie şi de preţuire ? Că decorurile lui Radu Călinescu ajută în mare măsură la sugerarea atmosferei? Am urmărit anume lumea fil­mului pentru că prin ea se văd şi calităţile şi defectele întregii naraţiuni. Sigur, e mare nevoie să facem filme despre această atît de importantă perioadă din istoria noastră apropiată. Sigur, trebuie să lărgim optica şi in­vestigaţia spre a ne apropia de sensurile, adevărurile şi faptele care se cuvin revelate. Sigur,­­ bine că s-a încercat şi este foar­te bine că Gheorghe Turcu o face, după o destul de lungă absenţă de pe platouri. Dar tot atît de sigur este că — indife­rent de optică, de existenţa u­­nor idei mai originale despre film şi de film — este necesar să se dea atenţia cuvenită va­lorii artistice pe care trebuie s-o aibă orice naraţiune cinemato­grafică, de orice gen şi, în pri­mul rînd, un film politic. Fără de care nu poate cîştiga ade­ziunea spectatorului. u Nimic nu poate clinti hotărîrea noastră de a ne făuri aici o viaţă fericită (Urmare din pag. 1) familiei. Sigur, ultimul război mondial a despărţit şi chiar a distrus multe familii. Şi printre cei care au suferit mult, care au fost dezrădăcinaţi şi duşi pe me­leaguri străine au fost nu puţini oameni ai muncii de naţionali­tate germană din ţara noastră. De aceea, de la caz la caz, sta­tul nostru a manifestat înţele­gere pentru acest aspect al pro­blemei şi l-a rezolvat ca atare. Dar de aici şi pînă la a se face din ideea reunificării familiilor un paravan in spatele căruia să se încerce obţinerea de mină de lucru la retribuţii derizorii — constituie un drum lung şi care nu poate, sub nici o formă, fi acceptat. Aş da numai un exem­plu cules din realităţile ce se ascund sub deviza „unificării familiei". Un bătrin care avea aici pensie şi casă proprie, a ce­rut să plece împreună cu fiul său in R.F.G., fiul fiind chipu­rile chemat de un unchi care urma să-l întreţină. Fiul era ti­­năr, îl învăţase statul nostru gratuit o meserie căutată şi s-a lăsat prins de promisiunile de­magogice ce-i fuseseră făcute. Şi, astfel, întreaga familie a ple­cat. Ce s-a întimplat cu ei ? Băiatul a fost acceptat să lu­creze intr-un land industrializat din vest, insă tatălui său i s-a stabilit domiciliul intr-un alt land la o depărtare de citeva sute de kilometri, spunindu-i-se de la obraz că, fiind bătrin, n-au nevoie de el. Iată, așadar, cum se „reunifică“ familiile. Saşii aici, in Transilvania, ca şi şvabii din Banat, trăiesc şi muncesc în bună înţelegere cu poporul român, făurind împreu­nă, in anii socialismului, bunuri care sunt ale noastre, ale tutu­ror. Cum să părăseşti tot ceea ce ai făcut cu braţele şi cu mintea ta ? Spunea un răuvoi­tor, un emigrant, că limba ger­mană se vorbeşte doar in fami­lie in România. Probabil o fi crezind că denigrindu-şi ţara, unde a văzut lumina soarelui, unde a trăit pină nu demult in condiţii pe care nu le poate nega, i se va mări solda. O ase­menea minciună grosolană nu cred nici cei care au fost doar in trecere prin România. Oricine ştie că aici avem ziare în limba germană, teatre, mii de cărţi ti­părite anual, şcoli, licee şi fa­cultăţi, oameni de ştiinţă, de li­tere şi de artă ce se manifestă in limba germană. Numai in Si­biu, bunăoară, trăiesc şi creează in limba germană cunoscutul prozator Georg Scherg, aflat la al nouălea volum, Christian Maurer, poet şi actor deopotrivă, cunoscutul pictor Hans Her­mann, artist emerit, sculptorul Kurtfritz Handel, dr. Carol Göllner, reputat istoric şi cerce­tător şi atiţia alţii, care s-au în­scris in literatura, arta şi ştiinţa românească prin operele şi lu­crările lor. Masele largi de na­ţionalitate germană au vaste po­sibilităţi de manifestare in lim­ba germană. Numai in judeţul Sibiu activează 270 de formaţii artistice — coruri, fanfare, gru­puri vocale etc. , ce cuprind aproape 4 000 de membri, func­ţionează 120 de grădiniţe in limba germană, 112 şcoli gene­rale in care se predă in limba germană, in invăţămint predau limba germană aproape 1 400 de cadre didactice de toate gra­dele etc. Sint doar citeva cifre ce ilustrează realitatea dintr-un singur judeţ al ţării, condiţiile materiale oferite de stat, create in anii socialismului prin munca însufleţită a tuturor. Noi, cetăţenii români de na­ţionalitate germană, facem front unit in jurul partidului şi statu­lui nostru şi nu ne lăsăm înşe­laţi de propaganda cercurilor re­acţionare din Occident, pe care o respingem cu indignare. Prin munca noastră de zi cu zi, sun­tem hotărâţi să ne aducem o contribuţie şi mai substanţială la înflorirea scumpei noastre patrii, a adevăratei noastre pa­trii, făurită prin istoria şi lupta noastră comună, Republica Socialistă România. * Centrul judeţean Dolj pentru îndrumarea creaţiei populare şi a mişcării artistice de ama­tori a editat o culegere de texte literare selec­ţionate in cadrul cercurilor şi cenaclurilor din judeţ. Culegerea se intitulează „Continuitate la izvoarele patriei“ şi este dedicată Centenarului independenţei de stat a României. * Cenaclul literar „Adam Müller Guttenbrunn“ de pe lingă Asociaţia scriitorilor din Timişoara şi-a consacrat ultima şedinţă prezentării în ver­siune românească a liricii, prozei şi lucrărilor dramatice ale scriitorilor de limbă germană din Timişoara. Au citit Franz Liebhard, Hans Kehrer, Hans Mokka, Ludwig Schwarz, Nicolaus Berwanger şi alţii. * Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ organi­zează in aceste zile „Săptămîna dramaturgiei originale”. Cu acest prilej vor fi prezentata spectacolele „Interviu“ de Ecaterina Oproiu, „Răceala“ de Marin Sorescu, „Titanic — Vals“ de Tudor Muşatescu şi „Prima anchetă“ de Cristian Munteanu. * La Baia Mare, în sala Casei de cultură a sindicatelor din localitate, a avut loc o sesiune ştiinţifică omagială cu tema „Din lupta poporu­lui român pentru libertate şi independenţă na­ţională”. Manifestarea a mai cuprins un pro­gram de muzică coral-patriotică, prezentarea filmelor documentare „Tribunal” şi „Diplome maramureşene”, realizate de Studioul „Alexandru Sahia”, precum şi un spectacol de teatru cu piesa inspirată din războiul de independenţă „Muntele cu 77 de inimi“, în interpretarea tea­trului dramatic din localitate. * In cadrul manifestărilor consacrate Centena­rului independenței, la Casa de cultură a muni­cipiului Giurgiu a avut loc un simpozion oma­gial organizat de Filiala municipală a Asociației juriştilor din localitate. * La Deva s-a deschis expoziția județeană de pictură, sculptură și grafică. Confruntarea producţiilor de cinecluburi Recent, la Mediaş a avut loc o confruntare a producţiilor ci­­necluburilor din judeţ, manifes­tare înscrisă în Festivalul „Cin­tarea României“. Au participat cinecluburile de la casele de cultură sindicale din Sibiu şi Mediaş, precum şi de la nume­roase întreprinderi — „Emailul roşu“, „13 Decembrie“, „Flamura roşie“, „Timava“ etc. —, care au prezentat 16 pelicule, unele dintre ele vădind multă măies­trie în ce priveşte folosirea fil­mului ca mijloc de educaţie şi stimulare a acţiunilor valoroase in producţie. De pildă, pelicula „Glasul“, realizată de Casa de cultură a sindicatelor din Sibiu — o reconstituire printr-un martor ocular a grevei de la Griviţa din 1933 ; „Romică şi Julieta“ — o satiră pe tema con­vieţuirii in bloc ;­­ „Metode, mo­derne la secţia de bobinaj“, al cineclubului de la întreprinde­rea „Tirnava“ din Mediaş. S-a detaşat, prin tematica abordată, şi filmul „In sprijinul produc­ţiei“, al Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste Mediaş , care investighează formele de stimulare a gindirii creatoare a oamenilor. (VIRGIL LAZ­AR). Rubrică realizată de Pia Râdulescu ,Románia liberă­• Dorind să cumpăr de la magazinul de piese „Dacia“ din şoseaua Pantelimon un capac de roată pentru a în­locui unul pe care l-am pierdut, nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trebuie să cumpăr tot setul de patru bucăţi, adică pentru toate roţile. Poate n-aş fi semnalat această anomalie, dar am constatat că preţul afişat este pentru un singur capac, de unde am dedus că obligativitatea de a cumpă­ra uni set întreg constituie un abuz care ar trebui curmat de către forurile co­merciale competente. CONSTANTIN NICOLAE str. Liviu Rebreanu nr. 5 Bucureşti Munţii Apuseni sunt cu­noscuţi, printre altele, şi ca deţinind numeroase fenome­ne carstice, fenomene care atrag atît pe specialişti cit şi pe amatori. Unul din punctele deosebite, din acest punct de vedere, este şi că­tunul Casa de Piatră, format din 17 familii, cătun ce apar­ţine comunei Arieşeni, jude­ţul Alba. Drum de acces la Casa de Piatră din Arieşeni este cu piciorul peste nişte cătune in patru ore sau cu maşina pe şosea spre Girda iar de acolo pe Girda Seacă, in total 21 km. Ca locuitor şi fiu al acestei comune, mă refer la cătunul Casa de Piatră pentru a face anumi­te precizări. Unii autori de cărţi, broşuri, articole de re­viste şi ziare, scriu despre cele aproape 30 peşteri din acest cătun situat pe versan­tul estic al munţilor Bihor, ca făcind parte din judeţul Bihor, fapt ce dezinformează cititorii iar noi suntem­ frus­traţi de mîndria locală de a face parte dintr-o aşezare moţească atit de vestită, cu puncte turistice aşa de im­portante ca Arieşenii, cu al său cătun Casa de Piatră. Alţi autori omit să scrie din ce comună face parte acest cătun atit de cercetat de di­feriţi speologi, constituiţi in tabere de cercetare, ceea ce pe noi ne doare, deoarece întreaga noastră comună A­­rieşeni e plină de puncte in­teresante turistice ca : Pia­tra Grăitoare, Cascada Vir­­ciorogul, Valea Steului, Pa­sul Virtop, pirtia de schi cu teleschi, Campingul O.J.T. Alba, la vărsarea Steului şi altele. Amintim că tot din Arieşeni se poate pleca spre toate punctele turistice din întregul corp al munţilor Bi­hor, folosind cazarea şi os­pitalitatea campingului A­­rieşeni cu multe posibilităţi de bună găzduire. Cit priveş­te numirea dată Gheţarului şi peşterii Virtop, unii au­tori, pentru a nu se confun­da cu trecătoarea Virtop din Arieşeni spre Băiţa-Bihor, ii spun Virtoape, iar alţii, ca dr. M. Bleahu şi Sorin Bor­­dea, îi spun Peştera Minuna­tă, poate şi cea mai indicată denumire deoarece spune tot adevărul... * VIOREL TODEA comuna Arieşeni judeţul Alba Unele construcţii vechi, care au avut încălzire cu lemne, in ultimii ani au in­trodus încălzire centrală, insă coşurile n-au fost date jos. La seismul din 4 mar­tie, unele din aceste coşuri, nedemolate la timp, au că­zut peste construcţiile mai­­mici din vecinătate, provo­­cindu-le avarii. Consider că toate aceste coşuri ar trebui demolate, cu atit mai mult cu cit unele din ele au fisuri şi, la o furtună mai mare, s-ar putea să cadă provocind surprize neplăcu­te pentru vecini. MARIN TANCIU str. Vişinilor nr. 2 A, Bucureşti nu presă găsim destul de frecvent relatări, ştiri etc., in care cantităţile sunt exprima­te după cum sunt preluate de la agenţiile străine, adică in unităţile de măsură ale ţărilor respective. Astfel : barili pentru produse petro­liere, bushel pentru produse agricole, garzi, mile etc., pentru lungimi,­­ mileloră pentru viteze etc. Or, pe lin­gă faptul că puţină lume la noi este familiarizată cu a­­ceste unităţi de măsură, chiar şi aceste unităţi au diferite valori, cifrele arăta­te devenind neconcludente. De exemplu : Barilul poate varia,­in S.U.A. de la 151,4 l. (40 galioane) la 159 l. (42 gali.), respectiv 189,3 l. (55 gall.), 1 galon american a­­vind 3,78543 l. ; in Anglia : de la 181,8 l. (40 gall.) la 190,9 l. (42 gall.) respectiv 227,3 l. (55 gall.), 1 gallon englez avînd 4,5459. l. Deci barilul variază de la 151,4 l. la 227,3 l., adică o diferență de 50 la sută. Milele pot fi : Mila terestră engleză = 1 609, 344 m; Mila londoneză — 1 523,999 m; Mila marină en­gleză 1 855 m. etc. In aceas­tă situaţie, relatările etc. care, prin esenţa lor, vor să arate diverse canti­tăţi, nu dau o imagine exac­tă, noi fiind familiarizaţi cu sistemul m­etric. Faţă de cele arătate, consider necesar ca, pentru a da un sens complet informaţiilor, in viitor toa­te cantităţile să fie transfor­mate in unităţi de­­ măsură ale sistemului metric, ţinind cont de sursa fiecărei infor­maţii, deci de valoarea uni­tăţii de măsură folosită in ţara respectivă. In felul a­­cesta, cititorul ar avea în faţă o informaţie clară, uşor de înţeles. Ing. EMIL POPESCU str. Crn stor, nr. 97 Bucureşti Rubrica „OPINII“ stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru, pe care-i invităm să ne trimită, în continuare, idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri la orice domeniu al vieţii ob­şteşti, economice, sociale sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca şi pînă acum, scrisorile dv., pe adresa ziarului nostru, specificînd „Pentru rubrica OPINII“. CINEMATOGRAFE PE ARIPILE VINTULUI : «Patrid (11 86 25), orele 9,30 - 14 - 18,30 ; OASPEŢI DE SEARA : Scala (11 03 72), orele 9,15 - 11,15 13,15 - 16 - 18,15 - 20,15 ; Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 -16 - 18,15 - 20,15; Gloria (47 46 75), orele 9 - 10,45 - 12,30 - 14,15 - 16 - 18 - 20 ; CINCI DETECTIVI LA MIEZUL NOP­ȚII : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,15 -15,30 - 17,45 - 20 ; BALADA LUI CARL HERMING­­ Eforie (13 04 83), orele 9 - 11,15 •*, 13,30 - 16 - 18,15 - 20.15 ; CEI ȘAPTE MAGNIFICI : Casa fil­mului (13 92 72), orele 15,45 - 18 -20.15 (la sala de festivităţi a clubului sportiv Dinamo din Şos. Ştefan cel Mare nr. 9) ; PARADA SURPRIZELOR­­ Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; DOUA DIOPTRII DE PREZBITISM : Victoria (16 28 79), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; VERONICA­ Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 ; (în cadrul „Zi­lelor filmului pentru tineret") ; ZIDUL : Doina orele 15,30 — 17,45 - 20 ; (în cadrul „Zilelor filmului pentru tineret") ; HOLLYWOOD, HOLLYWOOD : Mo­dern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18.15 - 20,30 ; Feroviar (50 51 40), orele 8,30 - 10,45 - 13 -15.30 - 18 - 20,30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 •- 13,30 - 16 - 18,15 -20.30 ; ANII ÎNĂLȚIMILOR : Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,30 - 17,45 20 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Flamura (85 77-12), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; SFIRŞITUL LEGENDEI : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,­15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 -­­16 - 18,15 - 20,30 ; PODUL FETELOR : Buzeşti (50 43 58) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,15 ; Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 ; CĂLUŢUL COCOŞAT : Buceg­ (17 05 47), orele 9,30 - 13,15 ; COPIL DE SUFLET : Bucegi, orele 11,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; MISTERUL LUI HERODOT : Drumul Sării (3128 13), orele 16 - 18 - 20 ; Munca (21 50 97), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; CARTEA JUNGLEI : Lira (31 71 71), orele 9 - 11 - 13 - 15 ; FRAZA NETERMINATA : Lira, orele 17 - 19,30 ; CONVERSAȚIA: Cotroceni (49 48 48), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; CUIBUL SALAMANDRELOR : Fe­rentari (80 49 85), orele 9 - 11,15 -13,30 — 15,45 — 18 — 20­ ; Pacea (60.30 85), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; NU MAI FAC: Floreasca (33 29 71), orele 9 — 11 , 13; B. D. LA MUNTE ŞI LA MARE : Giuleşti (17 55 46), orele 9-11 — 13,15 - 15,30 „ 17,45 - 20 ; PlINE şi CIOCOLATA: Viitorul (11 48 03), orele 9 — 11 - 13 — 15,30 - 17,45 - 20 ; ŞATRA: Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11 - 13 - 15 - 17,15 — 19.30 ; PARAVANUL ; Cosmos (27 54 515), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 1B „ 20.15 ; Floreasca, orele 15,30 - 17,45 - 20 ; PE AICI NU SE TRECE : Popular (35 15 17), orele 15,45 - 18 - 20,15 ; SOLITARUL DE LA FORTUL HUM­­BOLDT : Flacăra (20 33 40), orele 9 30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; LUMEA CIRCULUI : Arta (213186), orele 10 - 13 - 16 - 19 ; Cinemateca - sala Union (13 49 041 ; BOMBA BLONDA, ora 9,45 ; DINEU LA ORA 8, NU-MI PLACE ZIUA DE LUNI, ora 14 ; COLEGA MEA VRĂJITOAREA, ora 16,15 ; ȘTE­FAN CEL MARE - VASLUI 1475, ora 18,30 ; NOPȚI ALBE, ora 20,30. CALENDAR 26 aprilie 1977 Soarele răsare la ora 5,16 şi apune la ora 19,12 • In 1884 a apărut la Sibiu ziarul politic şi cultural „Tribuna", condus de Ioan Slavici. • In 1897 s-au deschis lucrările Con­gresului al IV-lea al P.S.D.M.R. la Bucureşti, care a luat în dezbatere re­organizarea cluburilor şi intensifica­rea propagandei socialiste la sate, organizarea ţărănimii, editarea şi difu­za­rea literaturii socialiste.­­ In 1920 s-a înfiinţat la Cluj In­stitutul speologic. TEATRE MINIATURI COREGRAFICE : Opera Română (13 18 57), ora 19 la sala A­­telier a Teatrului Naţional ,,I. L. Ca­­ragiale" ; RICHARD AL III-LEA : Tea­trul Naţional „I. L. Caragiale" (14 7171), ora 19,30 la sala mare si CAZUL ENACHESCU, ora 19,30 la sala mică ; SILVIA : Teatrul de Opereta (13 98 48), ora 19,30 ; INTERVIU : Tea­trul „Lucia Sturdza Bulandra“ — sala Studio (12 44 16), ora 19,30 ; NICNIC : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 19,30 ; NU SUNTEM ÎNGERI : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30; ...ESCU : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30 ; PINOCCHIO : Teatrul „Ion Creangă“* (50 26 55), ora 10; LASA SUPARA­­REA-N HOL : Teatrul „C. Tănase" — sala Victoria (50 58 65), ora 19 ; BU­NICA SE MARITA : Teatrul „Ion Vasi­­lescu" (12 27 45), ora 19,30; ŞORICE­LUL ŞI PĂPUŞA, ora 10 la Casa de cultură Petöfi Sandor (Intrarea Zalo­­mit nr. 6) şi TIGRIŞORUL PETRE, ora 17 la Tehnic Club (Calea Şerban Voda nr. 213) , Teatrul Ţăndărică . NE-AM PUS DORURILE-N CINTEC : Ansam­blul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19.30 ; CICLUL DE I NIŢIERE MUZICA­LA la Ateneul Român, ora 17 ; CU CIRCUL NU-I DE GLUMIT la Circul Bucureşti (11 01 20), ora 19.30. TELEVIZIUNE Programul 1 9 : Teleşcoală ; 10 : Shirley Tehv­ple ; 11,10 : Artezienele Bărăganului; 11,35 : File de istorie : Drumeţ în ca­lea lupilor ; 11,55 : Telex ; 16 : Telex; 16,05 : Teleşcoală ; 16,35 : Curs de limbă engleză ; 17,05 : La volan ; 17,15 : Vîrstele peliculei ; 17,50 : Lecţii TV pentru lucrătorii din agricultură ; 18,15: Pasageri­ pentru utopie ; 18,45: întrebări și răspunsuri ; 19,10 : Repor­­taj de scriitor­; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : In întîmpi­­narea marilor sărbători ; 20 : Ciitarea României ; 20,30 : Teatru TV : „Curca­nii" de Grigore Ventura ; Adaptarea pentru televiziune : Virgil Bradaţeanu şi Anca Ovanez-Doroşenco ; In distri­buţie : Dina Cocea, Valeria Sec­u, Carmen Galin, Traian Stănescu, Dan Nuţu, Vasile Niţulescu, Sebastian Pa­paiam, Mihai Mereuţă, Jean Lorin Florescu, Ileana Popovici, Adrian Pin­­tea, Dinu Manolache ; 21,50­: Mai aveţi o întrebare ? ; 22,20 : Tele­jurnal. . Programul 2 20 : Toate pînzele sus ! ; 20,50 : Tineretul Capitalei ; 21,15 : Telex ; 21,20 : Viaţa economică a Capitalei ; 21,50 : De la Bach la Enescu.

Next