Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)
1870-10-24
ANULU ALU PATRU-SPRE VEDELEA Adminiatrauisman in Fftaagitűü »oman, Mo. L H^daoifume* strada Qoirea Mo. 42. SAMBATA 24 BRUMARELU 1870 VRESCEȘI VEI PUTE abonamente l. n. L. n. On fl anü .... în capitale 48 districte 58 Sese luni . _ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 m lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele íncepu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplari 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. 7. aus. 7 ANUNTtURI L. b. Linia de 30 litere. .....................— 40 . Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VORU ARDE. — REDACTORI EUGENIU CAIUDA. LUMI VIEZA TE ți VBI PI Pentru abonamente și anunțuri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea Ziarului In Districte, la corespondințiî sei și cu poșta LA PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrade Rue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțuri: La d-il Drain, Thomas et Die Rue Lepeletier, 23. LA VIEI ® A Pentru abonamente: La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasensten et Vogler, 11. Neuermarckt DEPEȘE TELEGRAFICE. (Serviciulu privata ale Monitorului). VERSAILES, 1 Noembre. — Zgomotele incapolata de Gazeta-Bursei , din Berlin, (edițiunea de sér3, din 31 Octombre) și relative la uă tentativă de anutate Io contra regelui Wilhelm, cu care ocasiune ministrul de rebelii de Roon ar fi fost ranite, sunt neadevărate și de pură inventune. VERSAILES, 2 Noembre. — leri, la amétsa, Thiers a avutü uă conferințță cu Bismark, ce a duritü trei ore. éiji-diminépi s’a ținuțit la Regele unu consiliu de re sbely, la care Bismark a asistato. La amé<jouă altă conferinți a avutu locü Intre Bismark și Thiers. BERLIN, 31 Octombre. — Se vestesce de la Florenza, cu data de 30 Octombre. In dependința italiană publica testűil unui estrado din epistola ce d. genardi a adresata regelui, felicitându’lü In numele séu personale și In numele guvernului francesc pentru liberarea Romei și conservatiunea definitivă a unități italiane și esprimă admirațiunea sa pentru ordinea și energia ce au presidata la realisarea acestui faptu. în dependința italiană publică asemenea și respunsuri din 26 Septembre ale d-luî Visconti Vinosta la acta epistolă prin care, mulțumindu d-luî Senard, dte că cabinetulu italiană, implinindu aspirațiunea naționale, a servitö In același timpu causa generale a civilisațiuni și a progresului. Bucuresci, 423 Brumară Brumărelfi Circulă vultRulu ca unu fiu de 25 de zile ar fi suspinsă oribilulu macelu din francia, sau că celu puțină d. Thiers ar fi primită condițiunile armistițiului și remâne ca și guvernul apărării naționale se se pronunțe. Dămă acesta scomptu suptu tóta reserva, pentru că ni s’ar păre în adevera strania d’a se’nchiria unü armistițiu în urma declarărilor făcute atâta de Prusiani, în <^iabula loja oficiale, câta și de guvernul a apărării naționale, prin vocea inspirată a geniului Republicei francese din 1870. Ne abținem déja astă-șli de emite cugetările ce ne desceptă inchiriarea unui armistițiu, până când o vomă vede confirmată să dea închirierii definitive. Evenimentul de la Târgoviștea— cară se dà numim, astafel, prin sensațiunea cea produsă — urmeză d’a ocupa, cu impresiuni diferite, întrega societate și prin repercusiune întrega presă. Aprebările nóstre au provocata deja doua article în șlamiului Presset, afară de primula furibundă manifestă, la care amă avută deja onorea d’a respunde. Nu credemă că este nevoie d’a posede arta divinațiunii, pentru a spune că cele două din urmă article și mai cu sema ultimulű, cu tóte că e multă mai moderata în formă, nu este produsul aceleiașî pene, care a scris pr mulü articlu. In acesta, deși d’uâ ivolință ș’uă desperare estremă, atrăgea cela puțină atențiunea discusiunea, avea uă însemnătate, și și încă forte mare, cândă ne făcea se presimțima crima ce verdictulă jurațiloru de la Târgoviștea făcuse se se mediteze. Acesta articlu merita respinse, l-am discutată, și sperămü că Pressa nu va ave a se plânge de violență și necuviință din parte-ne, nici chiară d’acele cuvinte puțină curtese, prin cari, cu tóte silințele lăudabile ce face pentru a se ține în marginele parlamentarismului, nu se póte opri d’a ne săgeta. Ense ce se pote respunde ultimiloră articlii, cari nu suntă «le câtu uă forte palidă reminiseniță cu variațiuni a primului articlu ? Ce se póte respunde, spre exemplu, următorului pasagiă luata între altele: „Asia dâră nu vedemu în ce ?noi suntelă mai violenți de câtă „Românulu', și elü numesc o crimă „faptele din Ploiesci, ca și noi. Dinferința între noi, este numai că „Românulu se estasiazi înaintea „frumusețea acestei crime, și admiră pe jurații cari aă legitimatu-o, în vreme ce noi, ne indignămă contra crimei și contra celoră „ce legitimeză crima.“ Amű are ce discuta, când ă scrii KiVMö in'll "ínL |/\1aciiS cela puțina —nu voi să se banuime buna credință — că diferința între Românulu și Pressa nu este delocă aceaa cea văzută dlui, ci că noi, recunoscându că crime S’au comisă la Ploiesci, demonstrămă că numai guvernulu, numai puterea e a comisa și și-a primită pedepsă prin achitarea vutimelor sale de către juriulă din Târgoviștea, pe cândă Pressa, din contra, pretinde ă crima a fost a «omisă de către cei ce nu mai putură suferi imfamiele și crimele puterii, și e desperată că juriulă n’a adausă ș’uă condamnare criminale asupra victimeloru puterii. Șefi combătută Pressa credința nostră, respundeam fi, căci aveamă pentru ce respunde, énse cândă merge pen’a pretinde că noi recund scemă că acuzații puterii aă comisă în adeverG uă crimă, ce mai putemă ave de «jisu ? Pressa pretinde apoi că noi „rău„durau și márimii pe criminali, toc „mai acuzau după achitare, eră „mai nainte ne lepădamă de tóte „și de toți.“ Aci permite ni-se espresiunea: nimică nu pate fi mai puțină adevărată decâtă ceea ce spune Pressa Noi ama deplorată și deploramu, ama reprobată și reproba mii nefericita imprudicță și lipsă de maturitate de la 8 Augustă, care n’a servită atunci de câtă a da încă câtiVva timpu putere unui regime cu totulă decăzută, ș’a-i da protestu se comiță crime și torturi și mai oribile. Acesta énsé nu va se clică că n’amu dorită din inimă, c régimélé se’și se pedepsa pentru ca disperată răbdarea Ploiesceniloru; acesta nu va se a fică că nu trebuia se simă fericiți d’a vede că consciința juriului de la Târgoviștea a descoperită pe adevĕraturi culpabile ș’a înfierată pe puterea criminale, care provocase prin desfideri necontenite răbdarea Ploiescenilor, pân’a face pe câțîva dintre dânșii se comită apă acru, lipsită de prudință și maturitate, énse respectabile prin nobila indignare care l’a inspirată. Și cu atâtă mai fericiți suntemu, cu câtă ânsuși Pressa de acli mărturisesce că jurații târgovisteni au erau amicii nostrii politiei. Pentru a da cnse uă ideie generale despre esința articilor, Presset și despre argumentele ce natural minte li se opună, se reproducemă urmâtorulă pasagiă : „Noi amă întrebată în revista de „ alai tăieri, ce s’a făcută la Ploiesci „este sau nu uă crimă? Cei ce co„mită uă crimă, trebue să nu pedepsiți ? Judele ce achită pe criminală, sciindü că a comisă crima „este să nu mnăreă judecătoră, ună „judecătoră nedemnă, care ofenseză „legile divine și umane, și care dis Acesta este tema variată și răsvartată a ambiloră articlii, și Pressa caută a insinua că noi neamă ferită d’a respunde acestoră întrebări, pe cari le pune din moă înainte pentru a se pute feri d’a respunde la întrebările nóstre, relative la crima unei lovituri de Stată. Ei bine! se mai respunde mă vă dată! Se chemă: Da! Au fostă crime la Ploiesci! Ceră criminalele a fostă regimele , care a disperată Ploiesci! prin două ani de neauzite crime și persecuțiune. Da! Cei ce comită crime trebuiescă pedepsiți! Și juriul de la Târgoviștea a fostă la ’nălțimea cestiunii ce se presinta ’nainte’i, deosebindă și pedepsindă pe adevăraturi culpabile. Da! Judele ce achită pe criminali este ună jude nedemnă și criminale! Acesta a jerutit-o ș’a simțitu-o bine juriulă din Târgoviștea, și d’acea a achitată pe victimele îndelungeloră provocări ale regimulul și a condamnată prin urmare pe regime, adevăratulă culpabile. Respuns’amu în fine la cestiunile ce ne tace? Este mulțămită Pressa?. ... Nu! Ei bine!.. se ne punemă pe tezămură pe care este ea, și voiesce se fimă și noi, se admitemă că crima a fostă comisă de acuzații puterii și că n’a fostă nici uă provocare, nici din partea regimelui, nici prin depește false din Bucuresci unde d. Iepurenu vorbia ca I. Brătianu la telegrafii cu toți Roșii din România, cu toți principalii, celă puțină. Ense chiar în acestă casă crima este politică, era nu ordinară. Diferința e imensă — legiștii de la Pressa trebuie se scie . Se scie asemene de totă lumea că criminalii politici de a fi, condamnați și chiară uciși potă deveni martiri nemuritori, ba chiară sânii, mane. Și Cristă, după Farisei, era ună criminale politică, care voia se restórne regimele și societatea, și ca criminale politică a fostă judecată și răstigniții. Ce probă mai măreță și mai sfântă despre valorea ce trebuie a se da acusăriloră de crimă politică! Nu «slhemă că toți trebuiescă achitați, că toți suntă propagatorii adevărului, viitorul, istoria, in verdictul neî nduplecată arată pe adevărații criminali, ca și pe martiri și pe victimele unei puteri arbitrarie , Ună Catilina va fi stigmatisata pené’n nemărginirea seolloră. Nimini nu póte fi dorit destulă de ignorante pentru a c onfunda c rima poitică, c ândă esiste, cu crima ordinară. D’acea-a înțelepciunea noueloră legisațiunea conferită totă juriului, adică adecâtoriloră «conștiinței, eră un aplicatoriloră automați ai literii legiloru, 1 * 1 V ___ cele politice mai cu semă instituțiunea jurațiloru găsesce aplicarea mărețeloră idei, care au concepută-o, consciința, neîncurcată de paragrafii egileză, avându a descoperi adevĕrulű în adâncele’î și sântele’ tainițe. Sei numim lidérü chiară criminali pe acuzații puterii, énse criminali politici, și âcă totuși că conșciința unoră jurați, pe cari însășî Pressa spune că nu erau pen’aei adepții noștrii politici, a judecată șa pronunțiată că legitime și nobile a fostă motorulă care a făcută se refară la Ploiesci <^iua de 8 Augustă în sunetulă lugubru alütocsinului. Se nu se puse Pressa pe acestă terema, căci nu va reeși de câtă a arăta mai arfiétare înfierarea pe care a săpat o fumulă din Târgoviștea pe fruntea regimelui ce ne domnisee. Traiesca deja cetățenii vechiei capitale Târgoviștea: Tache Constantinonu, Alese Radovici, Chirita Teodoră. „Și sftigie Esss Cele mai ciudate sgomote circulă prin orașiă în privința esistinței ministeriului actuale. Crede că c’ar fi timpu se mai reapară în Monitorii asigurarea că „cea mai „perfectă armoniă domnesce între „membrii guvernului.“ TELEGRAMA Viena, i Noembre, sosită la Bucureștii la 1 Noembre. Diariului ROMÂNULU. Românii găsiți la Viena salută juriulă din Târgoviștea, care a inserată pe putinții «jile», achitândă pe frații Ploiesceni. SUPLIMENTU IA LISTA CIVILE D-luî redactare aici faultului ROMÂNULU. Domnule redactare. Singurulu diariu ce’mi potă procura este »Romănulă.« Neputința d’a fi în cuvintele tutoră cestiuniloră ce se trateza și prin celealte diare din țară, m’a făcută déjü se inseră cele cea di să «Jiarulfi »Dreptatea« despre creditele estra-ordinarie, deschise de d. ministru alu financeloru pentru trebuința »Palatului« pene ce nu le-amu veciule în «Romăniță». Tocmai cândü amu cititu ensă, îmi adusei aminte că într’uă di, trecéndu pe dinaintea palatului și refjendu că se facu reparațiuni, amu Intrebatü pe unu amicű, de care eramu ín soci la : Cine-o fi plutindu aceste lucrări ? Vodă ? — Nu credu. ’mi respunse elu, fiindu că «filele trecute scă c’amă totă cititü în «Monitoru» la licitațiuni pentru astfeltt de lucruri și se înțelege că ministrul financelară n’are a face cu caseta M. S.t ci cu budgetului Acésta m’a făcută se fiu și ea curiosă a afla câtă sumă costă palaula pe anu și se’m’ procură unu buceniLj din JiRiș, milQjAnilu .m’mroM m’ este vorba și d’uă șumuliță de 40.000 ei (nuci.. se înțelege) pentru întreținerea, remontarea, construcțiuni, reparațiuni și asecurări la palatele princiare, ve<fi art. 1 de la § 1 cap. 37 din budgetu. Acestă curiositate, satisfăcută o dată, și trecuse; însă Diavolulu, se vede, n’avu altă trebă, ci’mi procură arti— colula reprodusă de d-vostră, in care rei fonda că este vorba d’uă altă stimuliță de ob,000 și mai bine lei, ceva mai măricică chiară de câtă cea din budgetu, mi se rădică uă altă curiositate . Curiositatea era da sei adică—bez de cele «fișede »Dreptatea« și »Românului — péne unde aă facultate d in miniștri în asemenea materii d’a deschide credite. Ocupându-me de cestiune, amu fost transportată din raționamentă. In rationamentu péné ama conchisă că este imposibile ca veri-să lege se tolereze d’a se îndoui și în trei uă cifră prevăzută vă dată in budgetu, după găsirea cu care nu mai ad-loră miniștrii, căci — ’mi ama zisă — la ce folosii atunci atâtea formalități din partea adunărei, cândă votezu mă budgetu, dacă votură ei, decisiunile ei, chramarea ei în acestă materie potă fi schimbate după placidă d-loră miniștrii? . . . Acésta cestiune m’a condusă la legea comptabilității. Aci, cautându, dedei mai ântâiă peste art. 2b, care prescrie că, în easulii căndă creditele deschise de legea anuale de financie nu ajungă a acoperi serviciele la cari suntă afectate, «domnulă, după încuviințarea miniștrilor respectivi, pute se le deschi«să credite suplementarii prin ordonanțe domnești, fără ca aceste credite se trecu in nici ună casă peste «uă a treia parte din creditulă servițiului votată.« Déra fiindu că aci era vorba de credităsuplementară, eră nu estra-ordinară, aplicabile la suma de 13,333 lei, adică — scoféndil