Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)
1871-06-03
ANULU ALU CINCI-SPRE PECELE admiinstrațiunea în Pasași»!» Românii. No. 1.—Redacțiuni cal Strada^Colțea, No. 42. VOESICE ȘI VEZ PAXE ABONAMENTE IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni <2 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unu exemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANTINȚIUEÎ Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru fi REFULATE.— Articlele nepublicate[ se vor arde, depeși telegrafice (Servițiulă privata ală Monitorului). Bruxelles, 12 Iunie. — Diarele spună că ducele de Chartres a sositn ieri: ducele d’Aumale se înapoiază astăi în Anglia. Consiliele de resbel nu sunt încă formate; este probabile că nu vom funcționa înaite de septemâna viitare. Idea de a stabili iarășî în Paris reședința guvernului pare a dobândi aderințî în Cameră. Versailles, 12 iuni. — In adunare, președintele dă citire epistolei principelui de Joinvile, care declară că, fiind alesă în departamentele Marche și Haute-Marne, optată pentru departamentul Haute-Marne. Ponyer-Quertier a depusă unu proiectă de lege pentru cererea unora noue imposite de 463 milione de franci. Câțîva membrii au cerută se se trimita acestă proiectă unei comisiuni speciale, dară Thiers a propusă se se examine proiectulă de comisiunea budgetară, care cunosce cestiunea, și prin urmare se va evita astăferă perderea de timpu. Adunarea a trimisă proiectulă comisiunii bugetare. Thiers a propusă ca, spre a se da armatei uă mărturisire de mulțămire, Adunarea se asiste la revista ce va avea locă la Paris, înaintea școlii militare. București, Chișaru, 1871 Mărgăritară curse din gurele miniștriloră șale susțiitoriloră loră: curse mărgăritarulă, și cu asia bilșiugă, în câtă un șcimn pe care bobe se pune să mai ănteră mâna spre a le oferi cititoriloră noștrii. Abundința fiindu mare ș’alegerea peste putință, se luămă dupe ’ntămplare bobele, albe sau negre, cari ne voră căde suptă mănă. Adică unulă din cele mai mari, din cele mai frumóse, albă ca sinceritatea, care cădu din gura d-lui George Costa- Foru, în ședința Camerei de la sfîrșitul lui Florară: „Căndă am intrată la putere, amu fostu siliți se luamu îngagiamente mari, fără cari e sistența țerei era în periclu.“ „Amu fostă siliți!“ Dâră de către cine? Pe cine atacă d. ministru, și ’n modă arătă de gravă! Cine-i-acela care profită de mediul nopții, de umbrele întunericului, pentru a speria pe bieții candidați la ministeriă ș’a’i sili astă-felă se ia îngagiamente mari ? Pe cine denundă arătă de gravă d. Ministru, pe cine lovesce arătă de tare ? Pe d. Consule ală Germaniei ? Dară voiesce pre domnulă Consule se fiă cunoscută în țară și ’n străinătate că prin silă și asplimentări silescepe Miniștrii României a lua îngagiaminte mari ? Dară nu scre d. Consule că Rusia ne făcuse bine faceri și tóte se perdură căndă consulii iei s’amestecară întru cele din întru ? Ce dară va fi cu Prusia cărea-a pen’acumă nimică nu-I datorima ? Indreptat-a d. Costa-Foru lovirea sea asupra altă-cuiva ? Ceră atunci cumă nu vedu că periclele ce potă aduce asemeni grave acuzări sunt uneori mai mari de cătăfile ce ar pute veni din afară? In orice casă, acusirea este gravă contra celui care a’ntrebuinț tă sila, dară forte gravă și instructivă pentru țeră, căci ea află, prin propria gură a Miniștriloră, „c’aă fostă siliți a lua îngagiamente mari căndă aă intrată la putere,“ forte instructivă pentru țară, căci ea scie acumu că sila conduce pe Miniștrii și că mari suntă legămintele cu carii silaia ferecată. Ală douilea mărgăritară care cădu din gura d-lui Costa-Foru. „Decă d. Ionescu, cu amicii sei, se voră uni întru susținerea ordinii, voiă face cunoscută (puteriloră străine) că desordine nu mai esiste în România.“ Care mărgăritară mai plăcută și mai de prețiu pentru publică de cătă dechlararea Ministrului că nu suntă alți servitori ai desordinii în țară, de cătă d-nu Ionescu cu amicii sei? Acestă mărturire făcută în sfîrșită de către inteligintele ministru ală afacerilor străine, credemil că toți avemă dreptulă se să întrebămă : D. Ionescu fiindă unulă, cățî óre se fiă amicii sei? Se fiă el dece? Se fiă cinci-spre-dece? Se fiă chiar și una sută? Ei bine! Una sută de omeni suntă ore d'ajunsă se re oprescă d’a pute dice puterilor străine, „ca desordine nu mai esiste în România ?“ Ceră care țeră, încependă de la easașî Germania, nu are doue, trei sute de omeni ai desordinii ? Și cumă, căndă țera întrega s’a manifestată și se manifestă atătă de puteri că pentru ordinea vostră, cutezația spune că ve temeți de desordinea d-luî Ionescu ș’a amiciloră seî ? Ce veți mai dice âncă, căndă ve vomă întreba: cățî amici aî desordinii domnului Ionescu suntă in Cameră ? Douî, celă multă trei, ș’aceia dacă voră fi. Căndă dâră țara s’a manifestată atătă de puterică contra desordinii d-lui Ionescu și pentru ordinea vostră, cumă mai puteți dice că nu puteți face cunoscută puteriloră străine că nu mai existe desordine în România, pene ce ș’aceî trei Ionecistî nu se voră afunda în ordinea vostră ? Acesta fiindă peste putință d’a se admite, remăne constatată că eu și ve ați mărturită că ordinea cea mai deplină domnesce în țeră, deră că nu voiți a o debiara, opriți fiindă de alte interese, deși la pate supt care ați fostă turtiți, căndă ați venită la putere, de îngagiamintele cele mari ce ați fostă siliți se luați. Ș’acumă, cândă unulă din Miniștrii mărturi că printre acele mări și multe îngagiamente ce toți fură siliți a lua este și aceia ca nici uă dată se nu deciare că „nu mai existe desordine în România“, suntemă toți de torî se cautămă cari voră mai fi și cele-lalte mari îngagiaminte supt jugulă cărora sila puse grumajii și consciința Ministriloră din noptea de 12 spre 13 Marte. Mărturirea se făcu cândă se desbătea responsul Camerei la discursul Tronului. Aderinții Miniștriloră făcură pe Cameră sedică Tronului: „Asigurați de autonomia nostră prin garanția colectivă a marilor puteri, este uă cestiune de ’nțelepciune și de recunoscință a nu permite se fiă tulburată la noi ordinea, de care Europa obosită simte uă trebuință atâtă de imperiosă.“ Vă dată ce fusese admisă oboseia din întru, d. Ionescu cum se se ștergu celă puțină oboseia din afară. Ce trebă, dice d. Ionescu, aveți dumnavostră cu oboseia din afară? Dacă însă, adaugă d-lui, „voiți adice că Europa este obosită prin tulburarea ordinii la noi, protestezu, căci nu este adevărată.“ Ministrul respunde, susține paragraful« combătută de d. Ionescu, susține că ordinea a fostă și este tulburată la noi, și ca argumentă puterică spune că asta trebue se sedică, fiindăcă pentru a veni la putere Miniștrii actuali „au fostă siliți se ia îngagiaminte mari.“ Nu este bine, dice d. Ionescu, se puneți ca temelie a autonomiei nóstre tratatele între puteri; nu este bine, căci ânsuși d. de Bismark a spusă că „se ’ncivilă cei carii credă în garanții colective,“ căci garanțiele prin tratate ne potă sacrifica pe noi. Ministrulă respunde; — așta trebuie se chemă, căci „amu fostă siliți se luamu îngagiaminte mari.“ Prin acestă paragrafă, dice d. Ionescu, „noi spunemă Europei că Constituțiunea, opera nostră, nu este ’n stare se mândă ordinea.“ — Asia suntemă siliți se chemă, respunde ministrulă, „căci amă fostă siliți se luămă îngagiaminte mari." Asia doră între îngagiamintele prin silă, luate de către miniștrii, ei ne spuseră pân’ acumă dlone. Unulă , se se susție mereu că țara acesta este bântuită de desordine. Altulă , că Constituțiunea, opera nostră, nu este în stare se mărită ordinea. In privința Constituțiunii avemă se notămă dechlarările d-loră Iepurenu și A. Lahovari, aprobate de către miniștrii prin a fora tăcere, și confirmate prin vorba de aură și de mărgăritare a d-lui Costa- Foru. D. Iepurenu adisă că „propunerea de faciă (dechlararea mănținerii Constituțiunii) trece peste miniștrii Constituționali!“ Cumă ? A se mănțina Constituțiunea este a s’ataca tronulö ? — „Da. dice d. A. Lahovary, pentru că Dinastia este mai presusă decătă Constituțiunea, căci ea este spresiunea voinței generale a României.“ Asta dorat reî nvitarea erei plebiscitelor« este ală treilea îngagiamentă ce sila a făcută pe miniștrii a lua în noptea de 12 spre 13 Marte. Și d. lepurenu se explică și mai bine: „Unde fosta Cameră — alesă supt d. lepurenu — vedea că este unu abisu între tronă și țară, noi s’afirmămu că vedemă salvarea țerei.“ Se luămă aminte, s’afirmămă că vedemă, chiară căndă nimică nu vedemă, și chiară căndă vedemă contrariulă. D. Lahovarifica: „Schimbarea Constituțiunii este prevăzută în Constituțiune. „Pâte unii deputați o găsescă pre largă.* D. Iepurenu respunse : „Constituțiunea dă dreptul ă tutoră cetățianiloră d’a petiționa. Cândă voră veni asemenea petițiunî, contra tâlhariloru din țară spre exemplu, ș’ună deputată va propune vr’aă modificare, are se n’o prii mimă? Constituțiunea apără tâlharii!!! D. Lahovari zice: „Destule atacuri și violenți s’aă ivită din partea unei Prese neresponsabile și chiară de pe băncile Adunării.“ D. Iepurenu explică: „Libertatea Presei? Nu există nici la Sant-Domingo asemene libertate ! „Libertatea întrunirilor ? Cerd în ele iéți parte péne și copii! „De voiă vede mergându lucrurile ca penă astadi, voiă fi celă d’ântâiă care se propună modificarea Constituțiunii!“ In deșertă, în urma acestoră dechlarări ensuși înțeleptulă d. Vernescu (jice miniștrilor): „Ce ? Se întăresce tronul, numai rădicându-se prestigiul autorității? Acesta este uă banalitate s’amă bănuită ceva Tronulă se ’ntăresce numai prin Constituțiune.“ „ Miniștrii respundă la tote aceste că sila i-a făcută se ia mari îngagiamente, și ne lasă se ’nțelegemă, prin oratorii loră, cară patrulea ingagiamentă este sugrumarea Presei și curmarea întrunirilor publice. Asia dérQ de chiarăndă era bentuită de desordine, se face apelă la invaciune. Sugrumendu Constituțiunea, și cu densa cuventură omului, atâtă prin Pressă câtă și n întruniri, se pregătesce națiunea pentru a ’ndura invaciunile și se provocă celă puțină ore-carii protestări carii potă servi de protestă de invasiune celoră carii, cumă spună miniștrii, suntă obosiți d’atătea fericiri și liniște la denșiî și frământări și preschimbări în România. Fiă ș’așia, dd. miniștrii, fiindăcă silava făcută se luați asemene mari îngagiaminte. Cată despre noi, vă mulțumimu c ați spusă națiunii că, productă ală silei nu mai aveți libertatea consciinței, ca astăfelă se scie celă puțină, fiecare în parte și toți împreună, se se pregătescă a plăti îngagiamintele cele mari ce silava făcută se Ie luați și care prin urmare prin silă sunteți nevoiți se le plătiți. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!?. Ședința de Mercuri, 2 Iuniu, 1871. Sub președința domnului Dumitru Ghica și cu 94 deputați prestați, ședința se deschide la 12 și jumătate ore p. m. prin aprobarea sumanului, citirea comunicatelor cotidiane și acordarea de congedie. D. Tell opteză pentru mandatul de deputată ală colegiului III de Bucurescî. D. Iepurenu arată că, în momentele de facă, opteza pentru colegială I de Pitescu, deși prin acesta nu va supăra câtuși de puțină pe alegătorii săi din Bârladă, care i-au dată tofă-de-una concursulă. Președintele citesce respunsură ce Măria Lea Vodă a dată adresei camerei, presintată ieri. 1) (Aplausescî-colo în drepta). D. Const. Blaremberg depune că petițiune a alegătorilor séi, privitóre la nescutirea grănicerilor de sarcinele de cari prin legea loră organisă tare erau scutiți. D. FilUi se asocieză, în numele deputation de Prahova, cu coprinsură petițiunei. Se tragă la sorți deputații Gr. Ventura și Konaki Vogoridys la ce secțiune se lucreze. Se citesce uă propunere a d-lui G. Vernescu ca, în vederea celoră declarate n ședința de Luni de către ministrul afacerilor străine, în privința politicei nóstre cu puterile garante, actele diplomatice ale guvernului se depuse la biuioulă camerei, ca adunarea se rea cunoscință de dânsele. D. N. Ionescu relevă că ’n ședința trecută ministrulă de resbelă a declarată că guvernul nu are nevoie de propuneri coercitive, tote actele sale a promisă a le pune la disposițiunea camerei. D. Tell declară că guvernul va da adunării orice acte, însă după ce propunerea va trece prin filiera regulamentară. D. Al. Lahovari, în cestiune de regulamentă, relevă că propunerea d-lui Vernescu era semnată numai de ună singură deputată, pe când regulamentul cerea 7. Cestiunea terminată, propunerea se subsemnă de alți 6 deputați și se trimite la secțiuni. 1) Publicații de noi în numerală trecutű. JÓUL 3 IUNIU 1871. BUISONEZA-TE ȘI VEI FI A.BONA KEA. IN BUCURESCI, la Administrațiunea pariului. IN DISTRICTE, la corespondinții se!și cu post. Pentru Anunțiurî a se adresa la administrațiune. X.A. PARIS Pentru abonamente: la d. DarraB-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurî: la d-nii Órain, Thomas et C-nir Rue Lepeletier, 23. LA VTENAl Pentru abonamente: la d. G. B. Popovicî, Fleischmarkt, 15 Pentr nunțiurî:’ la d-nii Hausenstein și Vog!« Neuermarkt, 11. Nefiindă încă venite raportele secțiunilor, camera trece în secțiuni spre a lucra la diferitele proiecte de legi presintate pe ne aȚf. Ședința se rădică la ora una p. m. și cea viitóre s’anunță p’a doua dl. VICTOR HUGO. Epistolă c ire deputații din Camera Belgeî, dd. Fuisseaux, Demeur, Gvdllery și Jottrand. Luxembourg, 2 Iuniü, 1871. Domni deputați, Țin multă d’a ve mulțumi în publică, nu în numele meu—ce suntă că în asemene mari cestiuni! — dară în numele dreptului ce-ați voită se mănțineți. Ați lucrată ca omeni drepți. Asilură cea bine-voită a-mi oferi elocințele promotore ală interpelării, d. de Fuisseaux, m’a mișcată forte. N’amă lisată d’acésta oferire. In casuță căndă plaia petresoră s’ar încăpățîna d’a mă urma, nași voi se le atragă pe casa mea. Am plecată din Belgia. Totulă dorit este cum se cuvine. Cătă despre faptă în elă ănsuși, este din cele mai simple. După ce amă condamnată crimele Comunei, amu credută că suntă datorii a condamna și crimele reacțiunii. Acestă elitare a cumpeniî n’a plăcută. Nimică nu este mai întunecată de cătă cestiunile politice, complicate cu cestiunile sociale. Acesta întunecime, care cere cercetarea și care uneori încurcă istoria, este recunoscută în favorea învinșilor din tote partidele, oricari ar fi el Ea îi acoperă în acestă sensă că cere cercetarea. Orice causă învinsă este ună procesă de instruită. Se cercetăm, mi-am dis-, nainte d’a judeca, și mai cu semă pen a nu osîndi, și mai cu semă pen’a nu cxecuta. Acestă principii nu-lu mai credeamă pusă în înduoială. Se vede c’a omorî îndată place mai bine. In situațiunea în care este Francia, credusemă că guvernulă belgiană era despre se lase fruntaria sea deschisă, se-și reserve dreptul de cercetare inerinte dreptului de asită și se nu de fără osebire pe fugari reacționii francese, care îi împușcă fără osebire. Și misemă exemplul ă cu preceptura, decliiarându că, din parte-mî, mănțineamă dreptură meă de așilă în casa mea, și că, déci se va presinta cu rugă inamiculă meă, îi voi deschide ușia mea. Acesta mi-aduse, mai ânteia, ataculă din noptea de la 27 Mas, apoi isgonirea mea în regulă. Aceste două fapte sunt d’acumă întrunite. Unulă completă pe cele-lalte. Celă d’ale douilea protege pe celă d’ăntâiă. Viitorul o va judeca. Acestea nu suntă dureri și culesnire mie resemnă soră. Pare că este bine se fiă totu-de una puțină estică în vieța mea. In ori ce casă, stăruiescă a nu confunda poporală belgiană cu guvernul belgiană, și, onorată printr’o lungă ospitalitate în Belgia, iertă pe guvernă și mulțămescă poporului. Victor Hugo. La Berlin se va serba cu mare pompă și cu cea mai completă desfășiurare de decoruri, învingerile Prusianilor, în contra Franciei, S’asicură — dice ună corespondinte ală Indipendinței helge — că la serbrea pentru reîntorcerea trupelor germane în Berlin, Rusia va fi represintată bupă mare duce ală curței imperiale. Tóte curtele germane vor fi de bună semá represintate prin principi. Sărbătorea va ave uă particulară strălucire și va fi în armonie cu evenimentele atât de gloriose pentru Germania, pe care e destinată a le celebra,