Romanulu, iunie 1871 (Anul 15)

1871-06-03

ANULU ALU CINCI-SPRE­ PECELE adm­iin­strațiunea în Pasași»!» Românii. No. 1.—Redacțiuni cal Strada^Colțea, No. 42. VOESICE ȘI VEZ PAXE ABONA­MENTE IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni <2 lei; 1 lună 5 lei. IN DISTRICTE : unu anu, 58 lei; șese luni 29 lei;­ trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unu exemplaru 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimistru franci 20. Austria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANTINȚIUEÎ Anunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani Inserțiuni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE voru fi REFULATE.— Articlele nepublicate[ se vor­ arde, depeși telegrafice (Servițiulă privata ală Monitorului). Bruxelles, 12 Iunie. — Diarele spună că ducele de Chartres a sositn ieri: du­cele d’Aumale se înapoiază astă­­­i în Anglia. Consiliele de resbel­ nu sunt­ încă formate; este probabile că nu vom­ func­ționa înaite de septemâna viitare. Idea de a stabili iarășî în Paris reșe­dința guvernului pare a dobândi aderințî în Cameră. Versailles, 12 iuni­. — In adunare, președintele dă citire epistolei principelui de Joinvile, care declară că, fiind­ alesă în departamentele Marche și Haute-Marne, optată pentru departamentul­ Haute-Marne. Ponyer-Quertier a depusă unu proiectă de lege pentru cererea unora noue impo­­site de 463 milione de franci. Câțî­va membrii au cerută se se trimita acestă proiectă unei comisiuni speciale, dară Thiers a propusă se se examine proiec­­tulă de comisiunea budgetară, care cu­­nosce cestiunea, și prin urmare se va e­­vita astă­feră perderea de timpu. Aduna­rea a trimisă proiectulă comisiunii bu­getare. Thiers a propusă ca, spre a se da armatei uă mărturisire de mulțămire, A­­dunarea se asiste la revista ce va avea locă la Paris, înaintea școlii militare. București,­­­ Ch­ișaru, 1871 Mărgăritară curse din gurele miniș­­triloră șale susțiitoriloră loră: curse măr­găritar­ulă, și cu asia bilșiugă, în câtă un șcimn pe care bobe se pune să mai ănteră mâna spre a­ le oferi cititoriloră noș­trii. Abundința fiindu mare ș’alegere­a peste putință, se luămă dupe ’ntămplare bobele, albe sau negre, cari ne voră căde suptă mănă. Ad­ică unulă din cele mai mari, din cele mai frumóse, albă ca sinceritatea, care cădu din gura d-lui George Costa- Foru, în ședința Camerei de la sfîrșitul­ lui Flora­ră: „Căndă am intrată la putere, amu fostu siliți se luamu îngagiamente mari, fără cari e sistența țerei era în periclu.“ „Amu fostă siliți!“ Dâră de către cine? Pe cine atacă d. ministru, și ’n modă arătă de gravă! Cine-i-acela care pro­fită de mediul­ nopții, de umbrele întu­nericului, pentru a speria pe bieții can­didați la ministeriă ș’a’i sili astă-felă se ia îngagiamente mari ? Pe cine denund­ă arătă de gravă d. Ministru, pe cine lo­­vesce arătă de tare ? Pe d. Consule ală Germaniei ? Dară voiesce pre domnulă Consule se fiă cunoscută în țară și ’n străinătate că prin silă și asplimentări silescepe Miniștrii României a lua înga­­giaminte mari ? Dară nu scre d. Consule că Rusia ne făcuse bine­ faceri și tóte se perdură căndă consulii iei s’amestecară întru cele din întru ? Ce dară va fi cu Prusia cărea-a pen’acumă nimică nu-I datorima ? Indreptat-a d. Costa-Foru lovirea sea asupra altă-cuiva ? Ceră atunci cumă nu vedu că periclele ce potă aduce asemeni grave acuzări sunt­ une­ori mai mari de cătă­­file ce ar pute veni din afară? In ori­ce casă, acusirea este gravă contra celui care a’ntrebuinț tă sila, dară forte gravă și instructivă pentru țeră, căci ea află, prin propria gură a Miniștriloră, „c’aă fostă siliți a lua îngagiamente mari căndă aă intrată la putere,“ forte instruc­tivă pentru țară, căci ea scie acumu că sila conduce pe Miniștrii și că mari suntă legămintele cu carii sila­i­a ferecată. Ală douilea mărgăritară care cădu din gura d-lui Costa-Foru. „Decă d. Ionescu, cu amicii sei, se voră uni întru susținerea ordinii, voiă face cu­noscută (puteriloră străine) că desordine nu mai esiste în România.“ Care mărgăritară mai plăcută și mai de prețiu pentru publică de cătă dechla­­rarea Ministrului că nu suntă alți ser­vitori ai desordinii în țară, de cătă d-nu Ionescu cu amicii sei? Acestă mărturire făcută în sfîrșită de către inteligintele ministru ală afacerilor­ străine, credemil că toți avemă dreptulă se­ să întrebămă : D. Ionescu fiindă unulă, cățî óre se fiă amicii sei? Se fiă el dece? Se fiă cinci-spre-dece? Se fiă chiar și una sută? Ei bine! Una sută de omeni suntă ore d'ajunsă se re oprescă d’a pute dice pu­­terilor­ străine, „ca desordine nu mai e­­siste în România ?“ Ceră care țeră, în­­cependă de la easa­șî Germania, nu are doue, trei sute de omeni ai desordinii ? Și cumă, căndă țera întrega s’a manifestată și se manifestă atătă de puteri că pentru ordinea vostră, cutezați­a spune că ve temeți de desordinea d-luî Ionescu ș’a a­­miciloră seî ? Ce veți mai dice âncă, căndă ve vomă întreba: cățî amici aî desordinii domnului Ionescu suntă in Cameră ? Douî, celă multă trei, ș’aceia dacă voră fi. Căndă dâră țara s’a manifestată atătă de puterică contra desordinii d-lui Ionescu și pentru ordinea vostră, cumă mai pu­teți dice că nu puteți face cunoscută pu­teriloră străine că nu mai existe desor­dine în România, pene ce ș’aceî trei Ionecistî nu se voră afunda în ordinea vostră ? Acesta fiindă peste putință d’a se admite, remăne constatată că eu și­ ve ați mărturită că ordinea cea mai deplină dom­­nesce în țeră, deră că nu voiți a o de­­b­iara, opriți fiindă de alte interese, de­și la pate supt care ați fostă turtiți, căndă ați venită la putere, de îngagiamintele cele mari ce ați fostă siliți se luați. Ș’acumă, cândă unulă din Miniștrii mărturi că printre acele mări și multe înga­giamente ce toți fură siliți a lua este și a­ceia ca nici uă dată se nu dec­iare că „nu mai existe desordine în România“, sun­­temă toți de torî se cautămă cari voră mai fi și cele-l­alte mari îngagiaminte supt jugulă cărora sila puse grumajii și consciința Ministriloră din noptea de 12 spre 13 Marte. Mărturirea se făcu cândă se desbătea responsul­ Camerei la discursul­ Tro­nului. Aderinții Miniștriloră făcură pe Ca­meră se­dică Tronului: „Asigurați de autonomia nostră prin garanția colectivă a marilor­ puteri, este uă cestiune de ’nțelepciune și de recuno­­scință a nu permite se fiă tulburată la noi ordinea, de care Europa obosită sim­te uă trebuință atâtă de imperiosă.“ Vă dată ce fusese admisă oboseia din întru, d. Ionescu cum se se ștergu celă puțină oboseia din afară. Ce trebă, dice d. Ionescu, aveți dumnavostră cu oboseia din afară? Dacă însă, adaugă d-lui, „voiți a­dice că Europa este obosită prin tulburarea ordinii la noi, protestezu, căci nu este adevărată.“ Ministrul­ respunde, susține paragraful« combătută de d. Ionescu, susține că or­dinea a fostă și este tulburată la noi, și ca argumentă puterică spune că asta trebue se se­dică, fiindă­că pentru a veni la putere Miniștrii actuali „au fostă si­liți se ia îngagiaminte mari.“ Nu este bine, dice d. Ionescu, se pu­neți ca temelie a autonomiei nóstre tratatele între puteri; nu este bine, căci ânsu­și d. de Bismark a spusă că „se ’ncivilă cei carii credă în garanții colective,“ căci ga­­ranțiele prin tratate ne potă sacrifica pe noi. Ministrulă respunde; — așta trebuie se ch­emă, căci „amu fostă siliți se lu­­amu îngagiaminte mari.“ Prin acestă paragrafă, dice d. Iones­cu, „noi spunemă Europei că Constituți­­unea, opera nostră, nu este ’n stare se m­ând­ă ordinea.“ — Asia suntemă siliți se ch­emă, respunde ministrulă, „căci amă fostă siliți se luămă îngagiaminte mari." Asia doră între îngagiamintele prin silă, luate de către miniștrii, ei ne spu­seră pân’ acumă dlone. Unulă , se se susție mereu că țara a­­cesta este bântuită de desordine. Altulă , că Constituțiunea, opera nostră, nu este în stare se mărită ordinea. In privința Constituțiunii avemă se no­­tămă dechlarările d-loră Iepurenu și A. Lahovari, aprobate de către miniștrii prin a fora tăcere, și confirmate prin vorba de aură și de mărgăritare a d-lui Costa- Foru. D. Iepurenu a­disă că „propunerea de faciă (dechlararea mănținerii Constituțiu­nii) trece peste miniștrii Constituționali!“ Cumă ? A se mănțina Constituțiunea este a s’ataca tronulö ? — „Da. dice d. A. Lahovary, pentru că Dinastia este mai presusă de­cătă Con­­stituțiunea, căci ea este spresiunea voinței generale a României.“ Asta dorat reî nvitarea erei plebiscitelor« este ală treilea îngagiamentă ce sila a făcută pe miniștrii a lua în noptea de 12 spre 13 Marte. Și d. lepurenu se explică și mai bine: „Unde fosta Cameră — alesă supt d. lepurenu — vedea că este unu abisu între tronă și țară, noi s’afirmămu că vedemă salvarea țerei.“ Se luămă aminte, s’afirmămă că ve­demă, chiară căndă nimică nu vedemă, și chiară căndă vedemă contrariulă. D. Lahovari­­fica: „Schimbarea Constituțiunii este prevă­zută în Constituțiune. „Pâte unii deputați o găsescă pre largă.* D. Iepurenu respunse : „Constituțiunea dă dreptul ă tutoră cetă­­țianiloră d’a petiționa. Cândă voră veni a­­semenea petițiunî, contra tâlhariloru din țară spre exemplu, ș’ună deputată va propune vr’aă modificare, are se n’o prii mi­mă? Constituțiunea apără tâlharii!!! D. Lahovari zice: „Destule atacuri și violenți s’aă ivită din partea unei Prese neresponsabile și chiară de pe băncile Adunării.“ D. Iepurenu explică: „Libertatea Presei? Nu există nici la Sant-Domingo asemene libertate ! „Libertatea întrunirilor­ ? Cerd în ele iéți parte péne și copii! „De voiă vede mergându lucrurile ca penă asta­di, voiă fi celă d’ântâiă care se propună modificarea Constituțiunii!“ In deșertă, în urma acestoră dechla­­rări­ ensu­și înțeleptulă d. Vernescu (jice miniștrilor): „Ce ? Se întăresce tronul, numai rădi­­cându-se prestigiul­ autorității? Acesta este uă banalitate s’amă bănuită ceva Tro­nulă se ’ntăresce numai prin Constitu­țiune.“ „ Miniștrii respundă la tote aceste că sila i-a făcută se ia mari îngagiamente, și ne lasă se ’nțelegemă, prin oratorii loră, c­ară patrulea ingagiamentă este sugru­marea Presei și curmarea întrunirilor­ publice. Asia dérQ de chiarăndă­­ era bentuită de desordine, se face apelă la invaciune. Sugrumendu Constituțiunea, și cu den­­sa cuventură omului, atâtă prin Pressă câtă și n întruniri, se pregătesce națiu­nea pentru a ’ndura invaciunile și se provocă celă puțină ore-carii protestări carii potă servi de protestă de invasiune celoră carii, cumă spună miniștrii, suntă obosiți d’atătea fericiri și liniște la denșiî și frământări și preschimbări în România. Fiă ș’așia, dd. miniștrii, fiindă­că sila­va făcută se luați asemene mari înga­­giaminte. Cată despre noi, vă mulțumimu c ați spusă națiunii că, productă ală silei nu mai aveți libertatea consciinței, ca astă­felă se scie celă puțină, fie­care în parte și toți împreună, se se pregătescă a plăti îngagiamintele cele mari ce sila­v­a făcută se Ie luați și care prin ur­mare prin silă sunteți nevoiți se le plătiți. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!?. Ședința de Mercuri, 2 Iuniu, 1871. Sub președința domnului Dumitru Ghica și cu 94 deputați prestați, ședința se des­chide la 12 și jumătate ore p. m. prin aprobarea sumanului, citirea comunicate­lor­ cotidiane și acordarea de congedie. D. Tell opteză pentru mandatul­ de deputată ală colegiului III de Bucurescî. D. Iepurenu arată că, în momentele de fac­ă, opteza pentru colegială I de Pitescu, de­și prin acesta nu va supăra câtuși de puțină pe alegătorii săi din Bâr­­ladă, care i-au dată tofă-de-una con­­cursulă. Președintele citesce respunsură ce Mă­ria Lea Vodă a dată adresei camerei, presintată ieri. 1) (Aplause­scî-colo în drepta). D. Const. Blaremberg depune că pe­­tițiune a alegătorilor­ séi, privitóre la ne­­scutirea grănicerilor de sarcinele de cari prin legea loră orga­nisă tare erau scutiți. D. FilUi se asocieză, în numele depu­tation­ de Prahova, cu coprinsură peti­­țiunei. Se tragă la sorți deputații Gr. Ventura și Konaki Vogoridys la ce secțiune se lucreze. Se citesce uă propunere a d-lui G. Vernescu ca, în vederea celoră declarate n ședința de Luni de către ministrul­ afacerilor­ străine, în privința politicei nóstre cu puterile garante, actele diplo­matice ale guvernului se depuse la biu­­ioulă camerei, ca adunarea se rea cu­­noscință de dânsele. D. N. Ionescu relevă că ’n ședința trecută ministrulă de resbelă a declarată că guvernul n­u are nevoie de propuneri coercitive, tote actele sale a promisă a le pune la disposițiunea camerei. D. Tell declară că guvernul­ va da adunării ori­ce acte, însă după ce pro­punerea va trece prin filiera regulamentară. D. Al. Lahovari, în cestiune de re­­gulamentă, relevă că propunerea d-lui Vernescu era semnată­ numai de ună singură deputată, pe când­ regulamentul cerea 7. Cestiunea terminată, propunerea se sub­­semnă de alți 6 deputați și se trimite la secțiuni. 1) Publicații de noi în num­erală trecutű. JÓUL 3 IUNIU 1871. BUISONEZA-TE ȘI VEI FI A.BONA­ KEA. IN BUCURESCI, la Administrațiunea pariului. IN DISTRICTE, la corespondinții se!­și cu post. Pentru Anunțiurî a se adresa la adm­inistrațiune. X.­A. PARIS Pentru abonamente: la d. DarraB-Hallegrain, Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurî: la d-nii Órain, Thomas et C-nir Rue Lepeletier, 23. LA­­ VTENAl Pentru abonamente: la d. G. B. Popovicî, Fleisch­­markt, 15 Pentr nunțiurî:’ la d-nii Hausenstein și Vog!« Neuermarkt, 11. Ne­fiindă încă venite raportele secțiu­­nilor­, camera trece în secțiuni spre a lucra la diferitele proiecte de legi pre­­sintate pe ne aȚf. Ședința se rădică la ora una p. m. și cea viitóre s’anunță p’a doua dl. VI­CTOR HUGO. Epistolă c ire deputații din Camera Belg­eî, dd. Fuisseaux, Demeur, Gvdllery și Jottrand. Luxembourg, 2 Iuniü, 1871. Domni deputați, Țin multă d’a ve mulțumi în publică, nu în numele meu—ce suntă că în ase­mene mari cestiuni! — dară în numele dreptului ce-ați voită se mănțineți. Ați lu­crată ca omeni drepți. Asilură ce­a bine-voită a-mi oferi elo­­cințele promotore ală interpelării, d. de Fuisseaux, m’a mișcată forte. N’amă lisată d’acésta oferire. In casuță căndă plaia petresoră s’ar încăpățîna d’a mă urma, nași voi se le atragă pe casa mea. Am plecată din Belgia. Totulă dorit este cum se cuvine. Cătă despre faptă în elă ănsuși, este din cele mai simple. După ce amă condamnată crimele Co­munei, amu credută că suntă datorii a condamna și crimele reacțiunii. Acestă e­­litare a cumpeniî n’a plăcută. Nimică nu este mai întunecată de cătă cestiunile politice, complicate cu cestiunile sociale. Acesta întunecime, care cere cer­cetarea și care une­ori încurcă istoria, este recunoscută în favorea învinșilor­ din tote partidele, ori­cari ar­ fi el Ea îi acoperă în acestă sensă că cere cer­cetarea. Ori­ce causă învinsă este ună procesă de instruită. Se cercetăm­, mi-am dis-, nainte d’a judeca, și mai cu semă pen a nu osîndi, și mai cu semă pen’a nu cxecuta. Acestă principii­ nu-lu mai credeamă pusă în înduoială. Se vede c’a omorî îndată place mai bine. In situațiunea în care este Francia, credusemă că guvernulă belgiană era despre se lase fruntaria sea deschisă, se-și reserve dreptul­ de cercetare inerinte dreptului de asită și se nu de fără ose­bire pe fugari reacționii francese, care îi împușcă fără osebire. Și m­isemă exem­­plul ă cu preceptura, decliiarându că, din parte-mî, mănțineamă dreptură meă de așilă în casa mea, și că, déci se va presinta cu rugă inamiculă meă, îi voi­ deschide ușia mea. Acesta mi-aduse, mai ânteia, ataculă din noptea de la 27 Mas­, apoi isgonirea mea în regulă. Aceste două fapte sunt­ d’acumă întrunite. Unulă com­pletă pe cele-lalte. Celă d’ale douilea pro­tege pe celă d’ăntâiă. Viitorul o va judeca. Acestea nu suntă dureri și cu­lesnire mie resemnă soră. Pare că este bine se fiă totu-de­ una puțină estică în vieța mea. In ori­ ce casă, stăruiescă a nu con­funda poporală belgiană cu guvernul­ belgiană, și, onorată printr’o­ lungă os­pitalitate în Belgia, iertă pe guvernă și mulțămescă poporului. Victor Hugo. La Berlin se va serba cu ma­re pompă și cu cea mai completă desfășiurare de decoruri, învingerile Prusianilor, în con­tra Franciei, S’asicură — dice ună corespondinte ală Indipendinței helge — că la serb­rea pen­tru reîntorcerea trupelor­ germane în Ber­lin, Rusia va fi represintată bupă mare duce ală curței imperiale. Tóte curtele germane vor­ fi de bună semá represintate prin principi. Să­rbătorea va ave uă particulară stră­lucire și va fi în armonie cu evenimen­­tele atât­ de gloriose pentru Germania, pe care e destinată a­ le celebra,

Next