Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)
1876-01-24
te ANULU ALU COPE pECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA ANUNȚI ORI Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto — — — — paginea III, 6 let. — A se adresat IN ROMANIA, la adminiatratiunea ziarului. LA PARIS la Haras, Laffite et Cune, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. Eugfcne Miooud.No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articléle nepiiblicate se ardü. 20 BANI ESEMPLÁRULU Redacțiuuea Adminîstrațiimea strada Dómtioi No. 14 Edițiunea de diminața CORESPONDENTA PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 20 ianuarie, 1876. In fine, după una lunga cursa de corespondința și negocieri, misteriosul proiectă al comitelui Andrassy a fostü ieri presintata de ambasa SAMBATA, 24 IANUARIÜ, 1876. LUMINEZA-TE ȘI TEI PI A B 0 N A M?N T E In capitale, unü anä 48 let; șâ*a luni 24 lei. tret luni 12 let; u& luna 4 let. In districte, unü anü 54 let; șâse lunt 27 lei. trei luni 14 Irtnă, lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea <iariului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegramn 5, ma de l'ancienne comedie, și Haras, Laffite et C-nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Poporiot, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI EXEMPLARULU BUCURESCI. "1 FAURAR Austria este țara binecuventată a speculelor încetătore și fraudulose, țara acelor gheșefturi pentru cari s’a creat termenul special de șaher. Ideia de șaher este însă nedespărțită de ideia de Evreii, și Austria e țara în care ambele înfloresc deopotrivă. Câte manopere, câte uneltiri n’au combinat acolo acești eroi ai șaherului, spre a storce bani de la aceia cari ’i agonisesc cu sudarea frunții lor! Una din cele mai principale era, după ce pregatiau o asemene afacere, de a bate toba mare până ce asuriau și amețiau pe bieții capitaliști, mari și mici, și-i faceau severse până la ultimul ban în casele gheșeftarilor. Dar veni un timp când afișiurile , anunțurile, prospectele, deochiate, nu mai produceai destul efect. Atunci fiii lui Israel crează sau cumpăniră ziare, cari punând masca de organe politice, ascundeau tot figura lacomă și îngrijată a gheșeftarului, nu erau în realitate decât fel de reclamă pentru afacerile lor. Astfel șahelul înflori și se desvolta într’un mod spăimântător supt regimul presei austriace, care nu e decât presă evrească. E că ce este în adevăr o „otravă,“ care a sleit de avere și de puteri sute de mii de omeni și a corupt pe deplin simțurile morale, iar nu presa română, care a întreprins de mult o sântă campanie contra gheșefturilor și gheșefturilor. Fama marelor câștiguri realizate prin asemeni manopere trecu fruntaria austriacă. A se îmbogăți repede prin sudarea altora, era o ispită pre mare, ca se nu găsească trațtatori și în România. Totuși în România condițiunile activității financiare sunt altele decât in Austria. La noi capitalurile sunt puține și forte împărțite, apoi publicul nu este familiarisat cu întreprinderile industriale, comerciale și financiare, cari dau protest de-a se esploata societatea. La noi singurul mijloc eficaciv de-a storce bunul Românului, este de-a avea guvernul în mână; și Evreii, neaflându-se în posițiune de-a putea pune ei mâna pe guvern, nu-și puteau face treburile decât numai prin Români. Compania de esploatare fu dat combinată astfel, încât firma sa românescă; ómenii puși în capul iei sunt Români și încă dintre notabilitățile României. Apoi pentru ca acesta frumosă creațiune se nu rămâne mai prejos de prototipul său, pe lingă tribună și banca ministerială, de unde se fac reclamele cele mai caldurase în favorea întreprinderilor, se înființară și o mulțime de foi și foițe publice, ba chiar și în felurite limbi. Astfel, când o afacere, un nou șaher, este aprópe de a fi scos din schelea unde se ticiuiesc, tóte foiele și foițele într’o voce încep s’o proneze, s’o recomande, se’i facă, cum am țlice, popolaritatea, înconjurată de acest cortegiu, afacerea ajunge in fine ’naintea Crawlistilor, de pe banca ministerială și de la tribună reclamele se încrucișeză, și faptul e săvârșit. Când Strasberg, cu iluștrii săi asociați, după ce puseseră mâna pe deposit, emițând tote obligațiunile și lăsându-ne cu căiele ferate în mijlocul lucrării, era gata a da un faliment fraudulos, spre a corona opera principilor și ducilor prusiani, foiele și forțele organisate pentru asemeni afaceri începură tote în cor se pledeze pentru nenorociții detentori de obligațiuni. Era vorba de-a face ca Statul român se plătescă hoțiele faliților frauduloși prusaci, ca se-i scape de urmărire, și se găsiră chiar iiare românescl spre a susține acestă necalificabilă regulare a falimentului fraudulos. Afacerea era în adevăr forte banesa, ca orice asemene regulare de faliment; era cu ce se se platescu avocați: d. Boerescu o scie bine acesta, de când a regulat in 1859 falimentul fraudulos al lui Nicolae Cristu, care, grația acelei regulari, a putut fura în urmă, într un mod nemai pomenit în țara românescă, pe toți aceia cari -i încredințaseră averile lor. Tot cu o astfel de punere în scenă, veniră monopolul tutunurilor, apoi împrumutul domenial cu cunoscutele jocuri de bursă, asia veniră și joncțiunile, din cari e și imorala afacere Crawley. Tot astfel s’a bătut toba mare ani întregi și s’a esploatat în tóte modurile cestiunea independinții absolute, din cari eșiră convențiunea comercială, care ne dă legați de mâni și de picióre Austriei, și milione peste milione pentru d. ministru de resbel. O dată însă scopul ajuns, tot acei cari esploataseră cestiunea independinții absolute, se lepădară de dânsa, pretinzând că tote aceste sunt numai calomnii de ale nóstre, că ei nici o dată n’au cugetat la ruperea relațiunilor cu Turcia etc. Ar fi pre lung de-a enumera tóte ocasiunile, și mai mari și mai mici, in cari ori ce cestiune nu se agita, nu se făcea mare svon in jurul, decât spre a ajunge la un gheșeft. Daca pânâ și o înaltă aspirațiune națională a servit la asemeni scopuri, ce ne mai póte are adăposti contra speculelor invierșunate, ce înfloresc supt d. Fiorescu și supt colegii d-seie? Ori de câte ori vedem dar descin jându-se o nouă cestiune, fia cât de sântă in aparență, și agitându-se cu vioiciune in organele guvernului și in forțele devotate regimului șaher, ne Întrebăm de îndată, ca autorul spaniol despre femei: „unde este ea“... specula, protestul de câștiguri mari și facile, din sudarea sărmanului Român, sleit din <jb în 11 mai mult de prelungirea acestui regim. De câtva timp se agită cu un brio deosebit cestiunea Înarmării ; se anunță cu fanfare și cu tobe — întocmai cum sa făcut cu tote cestiunile din cari au eșit afaceri Crawley sau Bleichröder—trebuința de o mare și grabnică înarmare; se face un zgomot asurzitor tocmai asupra unei cestiuni care, In oricare alt Stat, este obiectul celei mai seriose discrețiuni; daca în acele State vreun organ indiscret, cum s’a întâmplat mai deună Zi în Austria cu organele din compania saher, comite vro indiscrețiune, organele guvernului se grăbesc de îndată a i da desmințire , departe de a face zgomot, ele ascund înarmările, și merg pâné a da desmințiri neîntemeiate, spre a-și împlini acestă datoria. La noi din contra, se agită cu mai mare zgomot cestiunea înarmării decât oricare alta. Niarele guvernului, nu numai că nu ascund nimic, nu numai că nu iau cel puțin o atitudine modestă, dar merg penă a fi agresive. Le journal de Bucarest, organ direct al ministerului de externe, destinat a se citi în străinătate, nu numai că are aerul de a predica o sculare în masă a națiunii române, și strigă înarmare pe tate tonurile, dar încă într’un număr își pune întrebarea : defensivă sau ofensivă? Și în conclusiunea sa, nu esclude de loc ultimul termen al Întrebării. Stressa asemene, în serie de tirade belicuse, face cor cu Journal de Bucarest, cerând nouă milione pentru înarmare, spre a se pune țara in stare de apărare, „contra oricui ar amenința-o“. Ei bine, când vedem aceste procederi, nu numai cu totul neobicinuite în asemeni cestiuni, dar și periculose, și compromiț0tare, când noi, organ al oposițiunii, al oposițiunii sistematice cum zic adversarii noștrii, am păstrat o adâncă tăcere pe noastăzi asupra cestiunii înarmării, și organele guvernului, organele ținute la discrețiunea cea mai mare, fac din contra un zgomot a lui’Zitor în jurul, ne-am putut are opri de-a ne întreba : „unde este ea“ "! Nu este cestiune destul de sântă, n a fost nici chiar cestiunea independinței absolute, in dosul căreia regimul actual se nu fi ascuns vr’o speculă, fia in favorea unei companie de esploatare, fiă in favorea vre unei puteri străine. Când dar cestiunea înarmării, ce nu este de loc de natură a fi agitata In publicitate, o văzurații luată, fără nici o provocare din partea organelor oposițiunii, și trâmbițată cu tirade și bravade nesfirșite, am fost siliți se ne Întrebăm: „unde este ea?“ O dată întrebarea pusă, am început a raționa asupra evenimentelor și a faptelor; raționamentele ne-au confirmat în temeinicia întrebării, și spre a face și pe public judecător, ie vom supune în numărul viitor. Se asigură că d. Gr. Cantacuzino, ministrul de financie, și-a dat demisiunea încă de a—i-astăieri. Daca n am anunciat faptul mai curând , este că nu mai atribuim nici o însemnătate unor asemeni schimbări de persone supt regimul actual. Ș’apoi demisionarea nu s’a anunciat încă oficial, și cine scie daca mâne, făcendu-se pace în sinul cabinetului, nu vom vedea pe d. Gr. Cantacuzino reapărând pe banca ministerială, dorulii austro-ungara la Constantinopole, comnitele Zeichy, ministrului de externe al Turciei, care promise a da răspunsu peste puține Z^e ^a" rea și atâtü de multă discutata acțiune diplomatică a puterilor nordice este deci de ferită faptă împlinită. Intervalul ce va trece până la sosirea răspunsului turcescă, diplomația lü va întrebuința spre a se repausa puțină de încordata și agitata activitate pe care au desvoltatü-o în septemanele din urmă în cestiunea orientală. Déca trebuie să dăm și credementu corespondințelor oficiase, cari să trimita în străinătate din „biroulü literară“ ale comitelui Andrassy, apoi diplomația are lipsă forte mare de acea pausă recreatare, pentru reintărirea forțelor și concentrarea spiritului, deorece, precum lasă a se înțelege acele corespondințe îngânate, comitele Andrassy și aliații săi au începută a se convinge că opera d’abia e începută și că elaboratula comitelui Andrassy nu va ave succesula dorită. Pe tonulü acesta variază cuprinsula acelora corespondințe ce se trimite Ziarelor din Pruso-Germania. După cum se telegrafieză din Londra, se asceptă ca Times se publice in curenda sau testulu intregii sau numai că analisă a multii discutatului proiectă de reforme. Se scrie din Carloviță, cu data de 22 ianuarie st. n., către Ziarul b Augsburger Zeitung ca la fruntariele austro-serbe se observă de câtava timpuarecari pregătiri militare din partea Austriei, cari, fără ndouieli, stau în strînsă legătură cu încurcăturele orientale. Astafeiü în citadela Peterwardein s’a datü ordinii ca, in 14 zile, tóte casematele și cuartirele acelei citadele se fiă evacuate de personele civile. Regimentul ce se află acolo în garnisóna a primitü ordine sé pornésca la Semiin. Se ascepta sosirea unei întregi bataliuni de pionieri la Peterwardein, precum și unul parca completa de punți. Garnisóna din Peterwardein va fi ridicată la câteva mii. Același lucru se zice și despre citadela de la Essek. Tóte acestea se facü cu scopu de a concentra unü corp o puternică de armată, care se fiă gata, la orice oră, a trece peste riuia Sava. Aceste sorii, primite de Augsburger-Zeitung, cari pân acum n au fost desmințite nici din partea organelor a comitelui Andrassy, nici din partea administrațiunii militare, combinate cu pregătirile și concentrările de trupe in Transilvania, unde actualminte se află adunate atâtea forțe militare ca pe timpul resbelului din Crimea, denotă „pacificele“ intențiuni ale guvernului austro-ungar. Este necontestabile că partita militară și camarila își dau tóte silințele ca să înduplece pe împăratule Austriei a consimți la ocuparea și anexarea Bosniei ș a Herzegovinei. Acea partită, care dorește cu ardere a reîmprospăta laurii veșteliți ai armatei austriace și spăla paza de la Sadova, lucreza din răsputeri ca să îmbrâncescă imperiulu într’uă Întreprindere aventurosa. Capii acelei partide suntu : bétrânulü archiduce Albrecht, actualulü ministru de resbelü, baronulü Koller, și șefulu generalu-stabului, baronulü lohn. Intregulü corpu alü oficialiloru armatei austro-ungare doresceră nouă campania, fiindu satulu de viața de garnisonă, de care s’au bucurată in decursulü acestora 9 ani din urmă. Grosulu armatei, precum și popórele din cari se recruteza, nu dorescu resbelulű. Apropiarea ce a avutu locu între diferiții represintanți ai partitelor politice din camera senatorilor, cu ocasiunea conferințelorit ținute în palatului principelui de Schwarzemberg, supt președința cavalerului de Schmerling, in cestiunea reînouirii pactului dualisticü intre Austria și Ungaria. Ziarele ministeriale o consideră ca uă coalițiune cu scoph de a răsturna actualulu cabinetü Auersperg-Lassel, ce e priviții ca incapabile să combată pretensiunile exagerate ale Ungurilorü și să apere interesele Austriei in contra atentateloru ministrului ungurescu Koloman-Tisza. Acesta a și fosta causa pentru care miniștrii austriaci au respunsu câtu se póte de bruscă invitării ce li s’a facutü da participa la a treia și ultima conferință a membriloru coalisați ai senatului. Miniștrii au răspunsu printr’uă scrisóre, in care zica că nu recunoscu competința parlamentului d’a da instrucțiuni cabinetului ungurescu, deorece reînouirea pactului dualisticii va fi supusă desbateriloru parlamentare. Prin acesta declarațiune, cabinetulu actuale a refusatü categorică orice contactü cu grupurile parlamentare și chiar cu partita guvernamentală, ceeace am pute să aibă ca consecință căderea lui; deja se vorbesce că ministeriul va usa do uă cestiune secundară pentru ca se ’și dea demisiunea. In privința negocierilor cu cabinetulu ungurescu asupra diferendelor financiare și economice pendinte, să zice că vom reîncepe pe la mijlocul lui Februarie, daca nu cumva alte eventualități și cestiuni mai importante nu le vor amâna. Mortea lui Deak,—care era moderatorul și conducătorul conaționalilor săi și ’n același timp, cela mai respectată și mai abile intermediară între ambele guverne, — va contribui, póte, multü ca contrastele să se pronunțe cu violența de care suntu capabile înferbântatele pasiuni unguresci, și ca ura și antagonismul de rasă, cari pân acum erau precum potolite, să se reaprindă atâtü în Viena câtu și n Buda Pesta. Numai Deák arü fi fostu, póte, în stare să mai împace ânc’uă dată pe Nemți cu Unguri; dera Deak a murit, fără să fi lasatü națiunii sale una urmașă politica inzestrata cu tactulü și prudința sea. E posibil e dérit ca, după ce s’a stinsü steva vieții acestui bărbate, să eclipseze și sórele care lumina și acăiuia pân’acum „globulă unguresca“, și ca Ungaria se treca prin multe crise. Se vorbesce că rămășițele fostei mare partite Deak, cari nu s’au contopită cu partita „tigriloru liberali“, vom trece în fracțiunea oposițiunii drepte, alei cărei capii este baronul. Sennyey, cela mai de temută adversară ale sistemei domnitore astăzi în Ungaria. Gamiliu,