Romanulu, ianuarie 1876 (Anul 20)

1876-01-24

te ANULU ALU COPE­ pECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA A­N­U­N­Ț­I O­R­I Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deto — — — — paginea III, 6 let. — A se adresat IN ROMANIA, la adminiatratiunea ziarului. LA PARIS la Haras, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la d. Eugfcne Miooud.No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA V1ENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articléle nepiiblicate se ardü. 20 BANI ESEMPLÁRULU Redacțiuuea Adminîstrațiimea strada Dómtioi No. 14 Edițiunea de diminața CORESPONDENTA PARTICULARA A ROMANULUI. Viena, 20 ianuarie, 1876. In fine, după una lunga cursa de corespondința și negocieri, misterio­­sul­ proiectă al­ comitelui Andrassy a fostü ieri presintata de ambasa­ SAMBATA, 24 IANUARIÜ, 1876. LUMINEZA-TE ȘI TEI PI A B 0 N A M?N T E In capitale, unü anä 48 let; șâ*a luni 24 lei. tret luni 12 let; u& luna 4 let. In districte, unü anü 54 let; șâse lunt 27 lei. trei luni 14 Irt­­nă, lună 5 lei. Pentru tote terele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administratiunea <­iariului. LA PARIS, la d-nii Darras-Hallegramn 5, ma de l'ancienne comedie, și Haras, Laf­­fite et C-nne, 8 Place de la Bourse. LA VIENA, la B. G. Poporiot, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI EXEMPLARULU BUCUR­ESCI. "1 FAURAR Austria este țara bine­cuventată a speculelor încetătore și fraudulose, țara acelor gheșefturi pentru cari s’a creat termenul special de șaher. Ideia de șaher este însă nedespărțită de ideia de Evreii, și Austria e țara în care ambele înfloresc de­o­potrivă. Câte manopere, câte uneltiri n’au­ combinat acolo acești eroi ai șahe­­rului, spre a storce bani de la aceia cari ’i agonisesc cu sudarea frunții lor! Una din cele mai principale era, după ce pregatiau o asemene afacere, de a bate toba mare până ce asur­­­­iau și amețiau­ pe bieții capitaliști, mari și mici, și-i faceau se­verse până la ultimul ban în casele ghe­șeftarilor. Dar veni un timp când afișiurile , anunțurile, prospectele, deochiate, nu mai produceai­ destul efect. Atunci fiii lui Israel crează sau cumpăniră ziare, cari punând masca de organe politice, ascundeau tot figura lacomă și îngrijată a gheșeftarului, nu erau­ în realitate de­cât fel de reclamă pentru afacerile­­ lor. Ast­fel șahelul înflori și se desvolta într’un mod spăimântător supt regimul presei aus­­triace, care nu e de­cât presă e­­vrească. E că ce este în adevăr o „otravă,“ care a sleit de avere și de puteri sute de mii de omeni și a corupt pe deplin simțurile morale, iar nu presa română, care a întreprins de mult o sântă campanie contra ghe­­șefturilor și gheșefturilor. Fama marelor câștiguri realizate prin asemeni manopere trecu frun­taria austriacă. A se îmbogăți re­­pede prin sudarea altora, era o is­pită pre mare, ca se nu găsească t­­rațtatori și în România. Totuși în România condițiunile ac­tivității financiare sunt altele de­cât in Austria. La noi capitalurile sunt puține și forte împărțite, apoi pu­blicul nu este familiarisat cu între­prinderile industriale, comerciale și financiare, cari dau protest de-a se esploata societatea. La noi singurul mijloc eficaciv de-a storce bunul Ro­mânului, este de-a avea guvernul în mână; și Evreii, neaflându-se în po­­sițiune de-a putea pune ei mâna pe guvern, nu-și puteau face treburile de­cât numai prin Români. Compania de esploatare fu dat combinată ast­fel, în­cât firma sa românescă; ómenii puși în capul iei sunt Români și încă dintre nota­bilitățile României. Apoi pentru ca acesta frumosă creațiune se nu ră­­mâne mai pre­jos de prototipul său, pe lingă tribună și banca ministe­rială, de unde se fac reclamele cele mai caldurase în favorea întreprin­derilor, se înființară și o mulțime de foi și foițe publice, ba chiar și în felurite limbi. Ast­fel, când o afacere, un nou șaher, este aprópe de­ a fi scos din schelea unde se ticiuiesc, tóte foiele și foițele într’o voce încep s’o pro­­neze, s’o recomande, se’i facă, cum am țlice, popolaritatea, înconjurată de acest cortegiu, afacerea ajunge in fine ’naintea Crawlistilor, de pe banca ministerială și de la tribună reclamele se încrucișeză, și faptul e săvârșit. Când Strasberg, cu iluștrii săi asociați, după ce puseseră mâna pe deposit, emițând tote obligațiunile și lăsându-ne cu căiele ferate în mijlocul lucrării, era gata a da un faliment fraudulos, spre a corona opera principilor și ducilor prusiani, foiele și forțele organisate pentru a­­semeni afaceri începură tote în cor se pledeze pentru nenorociții deten­­tori de obligațiuni. Era vorba de-a face ca Statul român se plătescă ho­­țiele faliților frauduloși prusaci, ca se-i scape de urmărire, și se găsiră chiar i­iare românescl spre a susține acestă necalificabilă regulare a fali­mentului fraudulos. Afacerea era în adevăr forte banesa, ca ori­ce ase­mene regulare de faliment; era cu ce se se platescu avocați: d. Boe­­rescu o scie bine acesta, de când a regulat in 1859 falimentul fraudu­los al lui Nicolae Cristu, care, grația acelei regulari, a putut fura în urmă, într un mod ne­mai pomenit în țara românescă, pe toți acei­a cari -i în­credințaseră averile lor. Tot cu o ast­fel de punere în scenă, veniră monopolul tutunurilor, apoi împrumutul domenial cu cunoscutele jocuri de bursă, asia veniră și jonc­țiunile, din cari e și imorala afacere Crawley. Tot ast­fel s’a bătut toba mare ani întregi și s’a esploatat în tóte modurile cestiunea independinții absolute, din cari eșiră convențiu­­nea comercială, care ne dă legați de mâni și de picióre Austriei, și milione peste milione pentru d. mi­nistru de resbel. O dată însă scopul ajuns, tot acei cari esploataseră ces­tiunea independinții absolute, se le­­pădară de dânsa, pretinzând că tote aceste sunt numai calomnii de ale nóstre, că ei nici o dată n’au cuge­tat la ruperea relațiunilor cu Tur­cia etc. Ar fi pre lung de-a enumera tóte ocasiunile, și mai mari și mai mici, in cari ori­ ce cestiune nu se agita, nu se făcea mare svon in jurul, de­cât spre a ajunge la un gheșeft. Daca pânâ și o înaltă aspirațiune națio­nală a servit la asemeni scopuri, ce ne mai póte are adăposti contra speculelor invierșunate, ce înfloresc supt d. Fiorescu și supt colegii d-seie? Ori de câte ori vedem dar descin­­­ jându-se o nouă cestiune, fia cât de sântă in aparență, și agitându-se cu vioiciune in organele guvernului și in forțele devotate regimului șaher, ne Întrebăm de îndată, ca autorul spaniol despre femei: „unde este ea“... specula, protestul de câștiguri mari și facile, din sudarea sărmanului Ro­mân, sleit din <jb în 11 mai mult de prelungirea acestui regim. De cât­va timp se agită cu un brio deosebit cestiunea Înarmării ; se anunță cu fanfare și cu tobe — întocmai cum s­a făcut cu tote cestiu­­nile din cari au eșit afaceri Crawley sau Bleichröder—trebuința de o mare și grabnică înarmare; se face un zgomot asurzitor tocmai asupra u­­nei cestiuni care, In ori­care alt Stat, este obiectul celei mai seriose dis­­crețiuni; daca în acele State vre­un organ indiscret, cum s’a întâmplat mai de­ună­ Zi în Austria cu orga­nele din compania saher, comite vro indiscrețiune, organele guvernului se grăbesc de îndată a i da desmințire , departe de a face zgomot, ele as­cund înarmările, și merg pâné a da desmințiri neîntemeiate, spre a-și îm­plini acestă datoria. La noi din contra, se agită cu mai mare zgomot cestiunea înarmării de­cât ori­care alta. N­iarele guvernu­lui, nu numai că nu ascund nimic, nu numai că nu iau cel puțin o ati­tudine modestă, dar merg penă a fi agresive. Le journal de Bucarest, organ di­rect al minister­ului de externe, des­tinat a se citi în străinătate, nu nu­mai că are aerul de a predica o scu­lare în masă a națiunii române, și strigă înarmare pe tate tonurile, dar încă într’un număr își pune întreba­rea : defensivă sau ofensivă? Și în conclusiunea s­a, nu esclude de loc ultimul termen al Întrebării. Stressa asemene, în serie de ti­rade belicuse, face cor cu Journal de Bucarest, cerând nouă milione pen­tru înarmare, spre a se pune țara in stare de apărare, „contra ori­cui ar amenința-o“. Ei bine, când vedem aceste pro­­cederi, nu numai cu totul neobicinuite în asemeni cestiuni, dar și pericu­­lose, și comprom­iț0tare, când noi, or­gan al oposițiunii, al oposițiunii sis­tematice cum zic adversarii noștrii, am păstrat o adâncă tăcere pe no­as­­tăzi asupra cestiunii înarmării, și or­ganele guvernului, organele ținute la discreți­unea cea mai mare, fac din contra un zgomot a lui’Zitor în juru­l, ne-am putut are opri de-a ne întreba : „unde este ea“ "! Nu este cestiune destul de sântă, n a fost nici chiar cestiunea inde­­pendinței absolute, in dosul căreia regimul actual se nu fi ascuns vr’o speculă, fia in favorea unei compa­nie de esploatare, fiă in favorea vre unei puteri străine. Când dar cestiunea înarmării, ce nu este de loc de natură a fi a­­gitata In publicitate, o văzurații lu­ată, fără nici o provocare din par­tea organelor oposițiunii, și trâmbi­­țată cu tirade și bravade nesfirșite, am fost siliți se ne Întrebăm: „unde este ea?“ O dată întrebarea pusă, am înce­put a raționa asupra evenimentelor și a faptelor; raționamentele ne-au confirmat în temeinicia întrebării, și spre a face și pe public judecător, i­­e vom­ supune în numărul viitor. Se asigură că d. Gr. Cantacuzino, ministrul de financie, și-a dat demi­­siunea încă de a—i-astă­ieri. Daca n am anunciat faptul mai curând , este că nu mai atribuim nici o în­semnătate unor asemeni schimbări de persone supt regimul actual. Ș’a­­poi demisionarea nu s’a anunciat încă oficial, și cine scie daca mâne, făcendu-se pace în sinul cabinetului, nu vom vedea pe d. Gr. Cantacuzino reapărând pe banca ministerială, dorulii austro-ungara la Constanti­­nopole, comnitele Zeich­y, ministrului de externe al­ Turciei, care promise a da răspunsu peste puține Z^e­ ^a" rea și atâtü de multă discutata ac­țiune diplomatică a puterilor­ nor­dice este deci de feri­tă faptă îm­plinită. Intervalul­ ce va trece pâ­­nă la sosirea răspunsului turcescă, diplomația­­ lü va întrebuința spre a se repausa puțină de încordata și a­­gitata activitate pe care au desvol­­tatü-o în septemanele din urmă în ces­tiunea orientală. Déca trebuie să dăm și credementu corespondințelor­ oficiase, cari să trimita în străinătate din „biroulü literară“ ale comitelui An­drassy, apoi diplomația are lipsă forte mare de acea pausă recreatare, pen­tru reintărirea forțelor­ și concen­trarea spiritului, de­ore­ce, precum lasă a se înțelege acele corespon­­dințe îngânate, com­itele Andrassy și aliații săi au începută a se convinge că opera d’abia e începută și că e­­laboratula comitelui Andrassy nu va ave succesula dorită. Pe tonulü a­­cesta variază cuprinsula acelora co­­respondințe ce se trimite Ziarelor­ din Pruso-Germania. După cum se telegrafieză din Lon­dra, se asceptă ca Times se publice in curenda sau testulu intregii sau numai că analisă a multii discuta­tului proiectă de reforme. Se scrie din Carloviță, cu data de 22 ianuarie st. n., către Ziarul b Augsburger­ Zeitung ca la fruntariele austro-serbe se observă de câta­va timpu­are­cari pregătiri militare din partea Austriei, cari, fără ndouieli, stau în strînsă legătură cu încurcătu­­rele orientale. Asta­feiü în citadela Peterwardein s’a datü ordinii ca, in 14 zile, tó­te casematele și cuarti­­rele acelei citadele se fiă evacuate de personele civile. Regimentul­ ce se află acolo în garnisóna a primitü ordine sé pornésca la Semiin. Se as­­cepta sosirea unei întregi bataliuni de pionieri la Peterwardein, precum și unul parca completa de punți. Garnisóna din Peterwardein va fi ridicată la câteva mii. Același lu­cru se zice și despre citadela de la Essek. Tóte acestea se facü cu scopu de a concentra unü corp o puternică de armată, care se fiă gata, la ori­ce oră, a trece peste riuia Sava. Aceste sorii, primite de Augsbur­­ger-Zeitung, cari pân acum n au fost­ desmințite nici din partea organe­­lor a comitelui Andrassy, nici din partea administrațiunii militare, com­binate cu pregătirile și concentră­rile de trupe in Transilvania, unde actualminte se află adunate atâtea forțe militare ca pe timpul­ resbe­­lului din Crimea, denotă „pacificele“ intențiuni ale guvernului austro-un­gar­. Este necon­testabile că partita mi­litară și camarila își dau tóte silin­țele ca să înduplece pe împăratule Austriei a consimți la ocuparea și anexarea Bosniei ș a Herzegovinei. Acea partită, care dorește cu ardere a reîmprospăta laurii veșteliți ai armatei austriace ș­i spăla paza de la Sadova, lucreza din răsputeri ca să îmbrâncescă imperiulu într’uă În­treprindere aventurosa. Capii acelei parti­de sun­tu : bétrânulü archiduce Albrecht, actualulü ministru de res­­belü, baronulü Koller, și șefulu gene­ralu-stabului, baronulü lohn. Intre­­gulü corpu alü oficialiloru armatei austro-ungare doresce­ră nouă cam­pania, fiindu satulu de viața de gar­­nisonă, de care s’au bucurată in de­­cursulü acestora 9 ani din urmă. Grosulu armatei, precum și popórele din cari se recruteza, nu dorescu resbelulű. Apropiarea ce a avutu locu între diferiții represintanți ai partitelor­ politice din camera senatorilor­, cu ocasiunea conferințelorit ținute în pala­tului principelui de Schwarzem­­berg, supt președința cavalerului de Schmerling, in cestiunea reînouirii pactului dualisticü intre Austria și Ungaria. Ziarele ministeriale o consi­deră ca uă coalițiune cu scoph de a răsturna actualulu cabinetü Auers­perg-Lassel, ce e priviții ca incapa­bile să combată pretensiunile exage­­rate ale Ungurilorü și să apere in­teresele Austriei in contra atenta­­teloru ministrului ungurescu Kolo­­man-Tisza. Acesta a și fosta causa pentru care miniștrii austriaci au respunsu câtu se póte de bruscă in­vitării ce li­ s’a facutü da participa la a treia și ultima conferință a membriloru coalisați ai senatului. Miniștrii au răspunsu printr’uă scri­­sóre, in care zica că nu recunoscu competința parlamentului d’a da in­strucțiuni cabinetului ungurescu, de­ore­ce reînouirea pactului dualisticii va fi supusă desbateriloru parlamen­tare. Prin acesta declarațiune, cabi­­netulu actuale a refusatü categorică ori­ce contactü cu grupurile parla­mentare și chiar­ cu partita guver­namentală, cee­ace am­ pute să aibă ca consecință căderea lui; deja se vorbesce că ministeriul­ va usa do uă cestiune secundară pentru ca se ’și dea demisiunea. In privința negocierilor­ cu cabine­­tulu ungurescu asupra diferendelor­ financiare și economice pendinte, să zice că vom­ reîncepe pe la mijlo­­cul­ lui Februarie, daca nu cum­va alte eventualități și cestiuni mai im­portante nu le vor­ amâna. Mortea lui Deak,—care era mode­­ratorul­ și conducătorul­ conaționa­­lilor­ săi și ’n același timp, cela mai respectată și mai abile inter­mediară între ambele guverne, — va contribui, póte, multü ca contrastele să se pronunțe cu violența de care suntu capabile înferbântatele pasiuni unguresci, și ca ura și antagonismul­ de rasă, cari pân acum erau pre­cum potolite, să se reaprindă atâtü în Viena câtu și n Buda­ Pesta. Numai Deák arü fi fostu, póte, în stare să mai împace ânc’uă­ dată pe Nemți cu Unguri; dera Deak a murit, fără să fi lasatü națiunii sale una urmașă politica inzestrata cu tactulü și pru­­dința sea. E posibil e dérit ca, după ce s’a stinsü steva vieții acestui băr­bate, să eclipseze și sórele care lu­mina și acăiuia pân’acum „globulă unguresca“, și ca Ungaria se treca prin multe crise. Se vorbesce că rămășițele fostei mare partite Deak, cari nu s’au con­topită cu partita „tigriloru liberali“, vom­ trece în fracțiunea oposițiunii drepte, alei cărei capii este baronul. Sennyey, cela mai de temută adver­sară ale sistemei domnitore astăzi în Ungaria. Gamiliu,

Next