Romanulu, iunie 1888 (Anul 32)
1888-06-10
ANUL AL XXXII-LE Voiesce și vei putea. a nunciuei Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ .. .1 ți HI 2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ „ i A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea liarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă ■* Fundatore: C. A. ROSETTI ESEMPLAR UL 15 BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 7 Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESTI, 9 CIREȘAR In nenumărate rânduri am vorbit aci de starea în care se află igiena și salubritatea publică în orașele și satele nostre. f Raportele medicilor-inspectori, pe cari le am urmărit în fiecare an și am dat sema de ele, ne au spus tot ce se putea spune în acesta privință, pentru ca fiecare să -și facă convingerea deplină despre relele de caii suferă poporațiunea nostră, din causa bólelor de cari este bântuită. In orașe, ca și în sate, aceiași nepăsare și aceiași neîngrijire din partea autorităților, în ceia ce privesce igiena și salubritatea publică, astfel că starea generală, în loc să devie mai bună, pare că merge din ce în ce mai rea. Pentru az î, avem dinainte ne raportul d-lui doctor G. Stoicescu, pe care ’l publică Monitorul Oficial, asupra inspecțiunei făcută în anul trecut, serviciului sanitar din județele Covurlui, Tutova, Bacău și Tecuciu. Din acest raport se constată în de ajuns starea deplorabilă în care se află igiena și salubritatea publică, atât în orașe cât și în sate. Pretutindenea, autoritățile comunale și consiliele județene sunt departe de a’șî face datoria. Ele mai că nu arăt nici un interes și n’au nici uă îngrijire de starea sanitară a poporațiunei. In orașe mari, cum este baniară orașul Galații, autoritatea comunală a aréiat și’n anul trecut, ca și’n cel’alțî ani, aceiași nepăsare și aceiași neîngrijire față cu igiena și salubritatea publică. E că, în adevăr, ce zice d. doctor Stoicescu în raportul seu : «Lipsurile și defectuositățile, semnalate de mine cu ocasiunea inspecțiunilor mele anteriore, nu s’au îndreptat decât într’un mod forte neînsemnat, cu tote ca ele reclamau îmbunătățiri urgente și neîntârziate. Salubritatea orașului lasă tot atât de mult de dorit ca și în anul trecut. Nu s’a luat absolut nici uâ disposițiune în acesta privință». Apoi, d. medic-inspector ,face un tablou întreg despre starea anti-igienică și insalubră în care se află orașul Galați. Acest oraș, ca și multe alte orașe din țară, pare că, sub administrațiunea comunală trecută, a fost cu desăvârșire lăsat în părăsire. Lipsă de tete și desorganisare în tote, astfel că, cum vice d. medicinspector, n’a putut să constate mai nici oă schimbare în bine, în ceea ce privesce igiena și salubritatea publică. Ce se mai zicem despre sate ? Aci starea lucrurilor este cu adevărat dintre cele mai rele: poporațiunea rurală este cumplit bântuită de tot felul de bole, una mai otrăvitore și mai ucigătore decât alta, ca vărsatul, angina, tifosul, sifilisul și pelagra. Dar să lăsăm să vorbescá raportul : «Mai în țara întragă, și mai cu semn in județul Covurlui, legea sanitară este neținută în semn de către consiliele județene. Aci, consiliul de igienă și salubritate publică nu s’a adunat în ședință decât uă singură dată... Acesta neglijența este neiertată și ar fi de dorit ca simțimentul de datoria și de de respect către lege să se deștepte în inimile celor însărcinați cu atribuțiuni atât de importante.» Asemeni cuvinte nu vă dată le am citit în raportele medicilor-inspectori, precum nuuă dată ne-am ridicat în contra nepăsărei consilielor județene și a tutor autorităților administrative, în ceea ce privesce îndatoririle lor față cu igiena și salubritatea publica. Sunt comune rurale unde decesele au întrecut nașcerile; sunt comune rurale unde mortalitatea a trecut peste cea din urmă limită față cu numărul poporațiunea. In raportul de care ne ocupăm să face mențiune de asemeni comune, și nu numai de comune rurale ci și urbane, cum bunieră orașul Beriad, unde «mortalitatea este forte mare» și «proporțiunea morților este anormală». Localurile pentru spitale, localurile de șcală, aresturile sunt mai pretutindeni în cea mai prdstă stare ; serviciul medical nu este îndestulător, și, ceia ce este încă și mai rău, «autoritățile nu dau agenților sanitari tot sprijinul necesar». Visitele medicilor prin comunele rurale sunt forte rari, și bolnavii suferă din causa lipsei ajutorului selinței și a medicamentelor. Pretutindinea aceiași neglijență, aceleași urme rele ale vicuriei administrative. Și poporațiunea se stinge și se ofilesce încetul cu încetul de bâleie de tot felul, cari lasă în urma lor mulțime de victime. Acesta stare de lucruri, oficial constatată în raportele medicilor-inspectori, ar fi trebuit să deștepte în cel de la cârmă tot interesul și totă luarea aminte. Dar, pare că nu de acesta s’au ocupat și s’au îngrijit ei, și starea deplorabilă în care se află igiena, și salubritatea publică, în orașe și în deosebi, în satele nóstre, este oglinda fidelă a întregei administrațiuni a țărei de sub guvernul trecut. Medicii-inspectori înșiși spun cât de mare a fost vicuria administrativă față cu igiena și salubritatea publică , medicii-inspectori înșiși se plâng în contra acestei incurii și reclamă cu stăruință în contra administrațiunei. Ce să mai zicem noi, ce să mai zică opiniunea publică, ce să mai zică țara? Răul este atât de mare, încât mintea nostră se refuză d’a crede că se mai pute găsi cineva alb care să stea nepăsător, față cu cele ce ne spun raportele medicilor-inspectori despre starea igienei și a salubrității publice. Să lucrăm deci cu toții pentru vindecarea lui, stăruind a cere ca județele și comunele să se intereseze mai de aprope de starea sanitară a poporațiunei, și făcând «să se deștepte — cum zice de doctor Stoicescu—în inimile celor însărcinați cu atribuțiuni atât de importante simțimentul de datoriă și de respect către lege». SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Potsdam, 8 Ianiű. Impăratul, după un napte forte bună, se simte dispus. El s’a sculat la 10 ore dimineța și s’a dus imediat în parc. Maiestatea Sea va face uă preumblare în trăsură. Canula nu s’a schimbat, împărăteasa va pleca astă fără în Prusia Occidentală. Londra, 8 Iunie. Engliteza a adresat într’un mod oficial la convențiunea relativă la canalul de Suez. Cair, 8 Iunia. Nubar-pașa și-a dat demisiunea în urma unei neînțelegeri cu medivul asupra proiectului de reorganizare a ministerului de finance. Berlin, 8 Iunia. Post și National Zeitung anunță că ministrul Puttkamer își dă demisiunea în urma unei noi scrisori a împăratului ce a primit eri. Viena, 8 Iunie. Noua Presă Liberă află că bugetul comun ar presinta să sporire de aprope 5 milione fiorini, din cari 4,200,000 asupra bugetului resbelului. Pentru pușcile cu repetițiune, ministrul cere 13 milione, pentru măsurile de organizare 3,800,000. Creditul special extraordinar al ministerului de resbel s’ar ridica la 47,300,000— din cari 16 milione cheltuite deja sub răspunderea guvernului — 13,700,000 fiorini sunt cerute pentru cheltuielile viitore și 17,600,000 fiorini pentru cașul de necesitate urgentă. Agenția Havas. Ungaria și esposițiunea franceză. Deputatul Géza Polonyi a adresat în Camera ungară oă interpelațiune în privința unor ordonanțe confidențiale privitore la esposițiunea din Paris. E că testul interpelațiunei adresată ministrului de comercial. Este adevărat că d. sub-secretar de stat Matsekovici, însărcinat de ministrul, a adresat Camerilor de comercia și industrie din Ungaria ordonanța publicată de Z krele din capitală la 16 Aprile 1888, care se referă la esposițiunea universală ce se va ține în Paris la 1889? 2. Este adevărat că tot în acesta afacere însuși d. ministru a adresat la 24 Maiu 1888 ordonanța publicată de Ziare către presidenții Camerilor de comerciü și industrie și către mai mulți prefecți? » 3. Década, întreb pe d. ministru déca ține trimiterea unor asemenea ordonanțe ilegale compatibilă cu Constituțiunea nostră și cu sistemul de guvernământ ? întreb mai departe, decá darea unor asemenea ordonanțe confidențiale, cari nu numai că sunt în flagrantă contradicțiune cu declarațiunile solemne și asigurătore făcute în Camera deputaților de către primul ministru, daz vatămă și libertatea personală și interesele națiunei franceze, care se găsesce cu noi în relațiuni amicale, — darea unor asemenea ordonanțe, die, o cred compatibilă cu principiul responsabilităței ministeriale ? Cestiunea crisei ministeriale în Prusia Intre ziarele germane, care stau în legătură cu înaltele sfere politice din Berlin se discută mereu cestiunea déca esista séu DUMINECA, 10 IUNIU 1888 ILuminézate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: im an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țarile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea barului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cure, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici. 15. Fleischarkt. IN ITALIA, la d dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — in scrisă ministerială în urma nesancționărei legei pentru prelungirea periadelor legislative. Die Post contesta afiraiațiunea Ziarului Kölnische Zeitung cum ca ar exista uă crisă ministerială; iar Kölnische Zeitung revine asupra cestiunei și scrie între altele următorele : Déci ne aducem aminte cum principele Bismarck a privit tocmai ca un avantagiu al vieței nóstre de stat că regele pate să aibă și să esprime părerea și dorința mea și în cestiuni politice și electorale, cum în special principele Bismarck a apărat cunoscutul manifest electoral de la 1882, contra căruia ici și calea tot s’ar fi putut zice câte ceva, atunci trebue să înclinăm spre grijea că acum este vorba de nă lămurire deplină și hotarâtare a situațiunei nóstre. Déci regele va decide într’un sens opus repetitelor declarațiuni ale principelui Bismarck, atunci principele Bismarck cu anevoie va mai putea rămânea ministu prusian. Lipsa de acord în ideile fundamentale privitore la cestiunile politicei nostre interne ar fi în acest caz prea mare, astfel că uă conlucrare priinciasa a coronei Prusiei cu sfetnicii ei cel mai neresponsabili ar deveni imposibilă. Voința hotărîtoare este voința regelui, și un om de felul și trecutul principelui Bismarck, găsinduse în oposițiune de principiu cu voința regelui, nu va voi nici uă dată să se țină lipit de scaunul de prim-ministru. Firesce tóte acestea au valoarea numai in invento, adică pentru cașul când crima ar lua un sfîrșit corespunzător dorințelor d-lui Eugen Richter, un cas care este încă departe d’a putea fi privit ca cel mai probabil, încăierarea albaneso-muntenegreni. Cu privire la încăierarea sângerosă dintre Muntenegreni și Albanesi, despre care am făcut mențiune er, cea ce se comunică acum din Scutari, U bandă de vra uă 26 de Muntenegreni din Kuci, sub conducerea lui Boțo Kürti, a trecut la 30 Maiü diminăța rîul de graniță Zem, a înaintat cale două jumătate de oră pe teritoriul turcesc și apoi se puseră la pândă. Intr’aceea vr’uă 12 ómeni din Hoți și Grada, reîntorcându-se de la uă nuntă, luară drumul pe unde se aflau Muntenegrenii, și când ajunseră în dreptul acestora, d’uă dată se veZura atacați cu furie de tóte părțile astfel că trei dintre Albanesi au fost omorîți și șase răniți. Urmărirea tâlharilor a fost zadarnică, deorece aceștia îndată ce au ajuns la graniță au fost primiți și ocrotiți deuă patrulă muntenegreni și astfel au scăpat teafăr. SCIRI D’ALE PILEI Duminica se va face cu mare paradă în grădina Cișmegiu schimbarea gazdei în fața M. S. Regelui. * * * In urma anchetei ce s’a făcut la scala de agricultură din Strihareț, s’a cerut destituirea și darea în judecată a directorului scalei. * * * Procesul locuitorilor din Urziceni, cari sunt acuzați că au omorât cu ocasiunea ultimei rescule pe duci arendași, se va judeca in a doua sesiune a curței cu jurați din Călărași. * * * Consiliul sanitar superiori a decis să trimită ambulanțe militare în mai multe sate unde există pelagră și sifilis. Comisiunea interimară a primăriei capitalei a suprimat postul de medic oculist. Nu ni se pare nemerit acesta măsura mai cu semn acum când bulele de ochi sunt atât de răspândite. * * * Pentru recepțiunea torpilelor Whitehead, tuburilor de lăsat torpile, tunurilor și bastimentelor comandate în streinătate, va pleca spune Galații dă comisiune compusă din colonelul Murgescu Ion, comandantul flotilei, ca președinte, maiorul Isvoranu și căpitanul Condă, membri, și ingnerul civil Capșa, de la arsenalul flotilei! Acești d-ni vor pleca probabil azi și se vor intorce cu bastimentele comandate la Fiume și Neuwsenster. * * * Epoca desminte scriea cum că casa de depuneri ar sili pe cei ce au depus acțiuni d’ale Bancei Naționale pentru împrumuturi, să și le retragă. * * * Guvernul ar fi hotărît disolvarea consiliului comunal din R.Sărat. * * * Un confrate află din izvor sigur că fostul căpitan la gendarmii pedeștrii, d. Stănciulescu, va fi nevoit să facă cunoscință cu justiția. * * * Procesele sorocite pentru Zilele în care se vor face alegerile comunale din capitală, nu vor putea fi judecate; ele vor fi amânate. * * * In curând vor începe lucrările pentru restaurarea mănăstirei Cozia. * * * După Dreptatea, s’ar fi cerut în consiliul de miniștri un credit de 4000 lei pentru cheltuielile făcute cu țăranii arestați în timpul rescelei țăranilor. * * • D. avocat Brătescu a fost citat éri îna* * * FOIȚA ROMANULUI 10 IUNIUL VAGABONDUL DE R. ENAULT și L. JUDICIS — E prea putredă spre a ne ține pe amândoi. Décà m’ași atârna și eu s’ar rupe și ne am îneca. — Nu e nimic, trebue sé vil ! vréü sé vil! — E imposibil, Ii se Tiburce rămânând liniștit. E mai natural sé profiți de tea de ocasiunea de scăpare ce al. — Dér o sé te îneci ! strigă marchiza a cărei ochi se umplură de lacrămi. — Țin atât de puțin la viață încât martea nu voesce se me ia, fiindul prea lesne. Sciü se înot bine și nu mă voi îneca. — Ale grasnic ,lucru! Nu voi avea puterea să mă mai țin când voi vedea câ pleci, b-le te rog. — Nu mai este timp d-nă, dea domnul se pot se viű în în ajutorul d-tele, adiosau mai bine la revedere... Vocea se a deveni în acest moment mai slabă, era emoționat. Se gândise la Pauvrette și la bătrâna Bretonă, îndreptă ochii către cascadă, care era acum la câțiva pași de el. Nu mai resista. D-na de Tréanna plângea și numai spiritul de conservațiune îi mai da putere spre a se ține atârnată de furie. Când Tiburce ajunse la marginea cascadei, tânăra femeie fu cuprinsâ de un fior și închise rochii. Nu se mai aufrea decât zgomotul apei. Sunt circumstanțe ce nu se pot descri. Un sfert de cos trecu, marchiza n’avea puterea trebuinciosă spre a chema ajutor. Situațiunea sea devenea din ce în ce mai primejdiosa, hainele sele ude atârnau greu, începea a perde puterile. Deja una din mâinile sale lăsase funia și se resima pe cealaltă. De ar mai fi trecut un minut n’ar mai fi putut să resiste, dar două dată au fi un voce d’asupra capului ei, ridică ochii și vé fu pe Tiburce aplecându-se pe mal. Câțiva săteni îl însoțea,el le vorbea cu vivacitate. D-na de Treama resimțită fericire atât de mare încât era să dea drumul funiei. — Ține-te bine, d-nă, ține-te bine! strigă Tiburce se vede că iadul nu me vrea. Peste uă secundă vei fi scăpată ca și mine. In acel moment scoborî un coș d’alungul malului— Pune-te d-nă în acest coș, o se te ridicăm ca pe un Zeiță care iese din apă. D-na de Treanna isbuti se intre în coș și nisce brațe vigurase o ridicară. j — Hurah ! am scăpat! strigă Vagabondul rîzend, spre a linișci pe marchiza, pe a cărui față se vedea încă spaima. — Mi-ai scăpat viața de douo ori, într’uâ singură Zi h Zise cu uă voce tremurândă. Cât voiu trăi îți voiu fi recunoscétóre, îți voiu rémâne dator. — Nu, domnă, căci vé înapoez titlurile creanței mele. Zise Tiburce. Nu am de gând a reclama vreuă datorie. — Ești tot atât de generos cât ești de vrednic! Vreau cel puțin să-ți român veșnic recunoscetóre. Și întinse mâna sea cea albă pe care Tiburce nu cuteza să o ia în mâna mea cea aspră. Se decise case spre a nu ofensa pe tânăra femeie care părea surprinsă de indecisiunea lui. Fisionomia sa, care era pene aci veselă, deveni de uă dată tristă. D-na de Tréamna observă acastă schimbare și își o explică aducându-și aminte de ceia ce îi spusese Tiburco privitor la amintirea trecutului. Dér fu afectată de acesta și îl întrebă décà are de gând s- o însoțăscâ péné la castel sau décà vrea ca unul din sătenii pe cari îi a adus, să se însărcineze de acesta corvadă. Fruntea posomorită a Vagabondului se lumină puțin. — Voiu ține făgăduiala mea, domnă, vé voiu conduce până la intrarea castelului de Tréanna. Vom placa când vor sosi caii noștri. — Trăiesc deci ? întrebă doamna de Tréanna cu nerăbdare. — Da, domna, au isbutit să scape, dar sunt foarte obosiți. Și am lăsat să se odihnesc puțin și am însărcinat pe un săten să mi’l aducă apoi... Eu îl văd, vin deja. — Binecuvântat fie Domnul Marchisa într’un esces de bucurie începu să mângâie pe Trilby, apoi încăleca. Tiburce se pregătea să facă același lucru când zări două călăreți sosind. Ua trăsură îi urma. In acesta trăsură era uă domnă de vreuă patruzeci de ani, înaltă, slabă, fața mea era mândra și privirea esprima disprețul. — Ave găsim în sfârșit! esclamă unul din călăreți cu un aer de satisfacțiune și un gest de supărare. Dar de unde vii? Te căutăm de două ceasuri. Cel care vorbea astfel era însuși marchizul de Treanna. Avea la vrmă 50 de ani, era gros și scurt, fața roșie și are manieri puțin aristocratice. El se deosibea cu totul de jantinoîs, frumosul și elegantul călăreț care îl însoțea. Tiburce aruncă asupra acestuia să privire fulgerătore. Tenorul păru că nu observă nimic și se ocupa cu multă atențiune de marchism. — Dar ce ți s’a întâmplat mătuși că, de două ore suntem neliniștiți. In sfârșit te revedem, suntem fericiți! — Sper că imprudența dumitale nu te-a făcut să ai vreuă supărare? întrebă cu orecare răutate femeia din trăsură. — Te înșeli, dragă Elisabeta, Ziua de azi a fost pentru mine forte primejdiosă. Vă vom povesti tóte când vom ajunge la castel. Mă mărginesc acum să vă spun că fără intervențiunea persane, pe care o vedeți aci, ași fi acum lungită lângă sermanul Mauriciu, care a fost împușcat; sau corpul meu ar pluti pe valurile al căror sgomot îl auziți d’aer. Marchisa arătase pe Tiburce. Privirile se îndreptară spre el. Cel mai tiner dintre călăreți, punendu’și un monoclu la ochiu, privi cu mare băgare băgare de somn pe Vagabondul. Desigur că credea că’i mai venuse dar nu putea să’și aducă aminte când și unde. — Mauriciu a fost împușcat! Zise d. de Tréanna. — Pe costa cea mare, întorcându-ne de la preumblarea ce făcusem pe marginea mărei. — Tâlhari desigur! Observă d-ra Elisabeta de Pratennos. Mi s’a spus că prin acele locuri se ascunde răafacétorii. — Asta este, Zise marchiza aruncând uă privire curiosă asupra d-șorei de Paternos. — E că la ce te e spune caracterul dumitale, ești prea imprudentă, îți spun acesta în tote Zilele. — Ești prea bună, respectabila mea nepotâ, răspunse marchiza cu emoțiune, îți mulțumesc pentru că pesoi se agravez posițiunea mea prin bine-voitorele dumitale reflecțiuni. — Fac acesta pentru binele dumitale, drăguță, Zi se d-ra de Praternos, mușcându-și buzele. — Da, spuse marchizul supărat, Elisabeta are dreptate ! Purtarea dumitale, d-nă, este de nesuferit! Totd’auna faci nebunii ! Nu faci decât astfel de lucruri da când am sosit aci. Pare că profiți de absințele mele spre a alerga unde îți trăsnesce prin cap. Ca și când câmpiile nóstre pustii n’ar fi primejdiese! Décá aveai plăcere să faci azi poesie pe malurile Oceanului, puteai cel puțin să me înșciințezi ca să te însoțesc sau se rog pe amicul meu Fulbert să me înlocuiască. Deși era așteptat la soră sea și eu aveam afaceri în oraș, totuși ar fi consimțit să te însoțăscă. Nu este așa Fulbert ? — Cum nu e dragul meu unchiu, răspunse tenorul surîzând, mătușica mea scie că sunt totdeauna la disposițiunea ei. (Va urma),