Românul, septembrie 1914 (Anul 44, nr. 124-149)

1914-09-15 / nr. 137

AK III, 44-lea No. 13v VOIESTE SI VEI PUTEA * » ANUNCIURI Linia corp 7 pe o coloană in pagina iii­ • • 50 bani Linia corp 7 fic o coloan­­­i tn pagina IV ... 30 bani Inserții și reclame in pagina 111 linia. ... 2 lei A se adresa: In Romsini:«­­ la Administrația ziarului. La l*«rlí* s la d-nii John F. Jones & C-h­, Mi bis rue du Faubourg- Montmartre. La Berlin - Vien­a: la d-nii Rudolf Mosse & C-ie La Geneve : la d-nii N­­ausenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA Și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 LUNI 15 SEPTEMVRIE 1914 LUMINEAZA-TE ȘI VEZ­I ABONAMENTE in țară . . im an 18 lei . . . șease dintr 9 lei In străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei lini A se adresa: In i­omănin: la Administrația ziarului și la oficiile poștale La Pari» , la «Agence Internationale de jounert Qorbaty». Ia­ vienat la d-nul I. Bettenhausen, La Genéve $ Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 și 57/20 BUCUREȘTI, 14 SEPTEMBRIE Iar manifestații întrunirile și m­ani­festați­ile pen­­tru­ fixarea atitudinii Statului­­ Român în actualele împrejurări­­ externe continuă, chiar după ce s-a anunțat convocarea unui nou con­siliu de­­ Coroană în care situația să fie încă odată examinată de către factorii competenți. Ne-am spus de mai multe ori cu­­vintu­l nostru asupra valorii și consecințelor acestor manifestații pentru ca­ să fie nevoie să 1 mai re­venim. Ele sînt o imixtiune nejus­tificată, lipsită de competin­ță și de cunoștințele necesare unei deci­­ziuni, intr’o atît de gravă, chestiu­ne politică, în­ care nici vasta ex­periență' nici cu­noștința datelor e­­xacte necesare, nici patriotismul oamenilor politici răspunzători nu pot da soluții lesnicioase și simple ca un disc ars, pe o tribună impro­vizată. Aceste manifestații fac un rău serviciu 'cauzei pe care vor s’o ser­vească. Cu toate bunele intenții pe care nu le contestăm. Ele pot ară­ta­ că în țară ar exista un deza­cord între o­­ parte a opiniei pu­­blic­e F guvern* și prin aceasta ac­­țiunea de guvern se poate găsi slăbită din­ anumite puncte de ve­ Nelere. ^ Liberî'i^'c de acțiune ar fi în­tru cit­: 5 Cînjcnlită și guvernul, căruia î­i'ar creia aparența că e prizonierul străjn­, nu ar m­ai tra­ta 'cu aceeași greutate, în orice di­recție ar avea de tratat. Aceste lucruri, cari trebuesc fi­rește înțelese și meditate ceva mai profund decit simplele trei silabe „Vrem­ Răz­boiu“, ei au avut însă darul să calmeze manifestațiile, care cer probabil ca politica exter­nă să îl discute cu glas mare la Dacia, sau pe Bulevard. Ceea ce e mai regretabil este că asemenea manifestat­urii inoportu­ne au recrutat în rîndurile lor și pe anumiți cetățeni a căror me­nire era­­ nu numai să stea depar­te de orice zgomotoasă și inopor­tună intervenție, dar încă să dea ei exemplul calmului, sil modera­­țiunii și al încordării. Profesorii universitari și apoi în urma lor cei secundari, sau întrunit, au exa­minat situația externă și au opi­nat pentru o intrare în acțiune a­­­ Regatului român în vederea reali­zării idealului național al tuturor Român­ilor. Nu analizăm întuneit un Stat or­ganizat poate fi teatrul unor ase­menea avertismente — un fel de pronune lam­ente civil­e ale catego­riilor sociale sau funcționărești,, care se sindicalizează oarecum pentru a avea o acțiune indepen­dentă de acțiunea de guvern; ob­servam însă că manifestația pro­fesorilor secundari și a celor uni­versitari a servit pentru deslănțui­­rea într’um chip și mai intens a entuziasmului tinerimea din școli, care iese in stradă cu mai mult curaj, vorbește cu mai multă gra­vitate în adunări și crede cu mai multă putere cum oamenii de gu­vern ai Romîniei nu’și înțeleg da­toria, și trebuesc rechemați la în­­deplinirea ei. Cită greutate pot avea asemenea manifestări se poate lesne măsura; principiul iacobin al guvernării printr-o m­ică massá de locuitori sgomotoși din Capitală, care-și im­pun voința lor milioanelor din re­stul țării, a dat destule roade ne­norocite aiurea, pentru ca să mai fie experimentat în Romînia anu­lui 1914. Nici anonimii, nici ires­ponsabilii nu pot să se substitue acțiunii de guvern; ei pot expri­ma deziderate, dar nu pot indica direcțiuni precise și nu pot fixa termene imutabile. De aceea exemplul dat de înal­tele colegii academice este dăună­tor acțiunei Statului român. Asemenea manifestații au fost cultivate puțin și de către oamenii politici, care însă nu au depășit a­­numite limite necesare. In orice caz acum, cînd convoca­rea unui nou consiliu de Coroană este un fapt cert, cînd toate opi­niile vor putea fi exprimate de că­tre oamenii politici încercați și răspunzători, cînd situația va pu­tea fi examinată în deplină cunoș­tință de toate elementele diploma­tice și militare necesare unei de­­ciziuni, cînd, într’un cuvînt, cei cari rebu­ie să decidă, și numai ei, se vor rosti, nici o manifestație nu mai poate să fie justificată și nici un glas discordant nu mai este permis de către însăși interesele cauzei care e în joc. Liniște, încredere și răbdare pi­na la decizia consiliului de Co­roană, căruia trebuie să i se subor­doneze orice suflet de bun român. Aceasta e datoria momentului. din Am discutat, plecînd de la unele popularizatele studii ale d-lui Vasiliu-Bacău, profesor de liceu, felurite probleme culturale romînești agitate în cărticelele sale. In ultima carte, apărută în „Biblioteca Națională“, d. Vasi­­liu vorbește de menirea religiei. Iată citația atît de semnificati­­­­vă ce-o face din Emile Boutroux: „Viata religiilor e supusă legei generale, după care ființa, care vrea să trăiască, trebue să se pună în înțelegere cu condițiile sale de existență. Vitalitatea și mlădierea sunt în raport direct u­­na cu alta. Budismul din Japo­nia nu e budismul indian și creș­tinismul evului mediu s’a adap­tat la filosofia lui Aristot și la ideia romană din timpul împără­ției. In Viitor lucrurile se vor pe­trece ca și în trecut. Religia va dăinui înainte, dacă — păstrînd în ea o credință puternică — va rămînea în raport de acțiune și reacțiune cu ideile, sentimentele, așezămintele și viața societăților omenești. Religia să se desfășoare în lu­me, după propria sa fire, ca o­­­activitate cu totul spirituală, si­­lindu-se să schimbe pe oameni prin convingere, pilde, dragoste, rugăciune, și nu prin constrîn­­gere sau prin politică; atunci ea, nu va avea să se teamă de pro­pășirea științei, a moralei, sau a așezămintelor sociale“. Pornind de la aceste constatări, 3. Vasiliu arată care ar fi dato­ria clerului nostru : „La stăpînirea beției, a furtu­rilor, a vrajbei și­ a tuturor obi­ceiurilor destrăbălate dintre oa­meni, preoții ar putea să contri­­bue mai mult decit toți ceilalți funcționari, fiindcă nici povața subprefectului, nici cuvîntul în­vățătorului, nici îndemnul orică­rui alt funcționar al Statului, nu poate avea sfințenia și tăria de convingere a unui sfat dat de preot. „Slujbașii bisericei noastre mai au datoria să vegheze fiu o deose­bită luare aminte ca reprezentan­ții celorlalte culturi să nu le mo­mească fiii sufletești, îndepărtîn­­du-i dela legea strămoșească. Pen­tru aceasta, ei trebue să-și dea silința, ca să facă serviciul reli­gios cit mai atrăgător și mai im­punător. Rugăciunile să se ros­tească frumos și lămurit, spre a fi înțelese de toți credincioșii. Predici în legătură cu nevoile poporului să nu lipsească dela nici o slujbă religioasă. Să se în­lăture isonul cîntăreților, ce înă­bușă cuvintele preotului într’o bîrăială supărătoare, într’un sgo­­mot nedeslușit, în locu-i să se în­trebuințeze corurile bisericești, cari sporesc măreția slujbei reli­gioase și îi dă o strălucire, ce-ți înalță sufletul și-l umple de cu­cernicie. „Biserica române xte că ar face bine să-și schimbe unele rîndueli dăunătoare societăței. Citi copi­lași, bunăoară, mor de aprindere de plămîni, în urma botezului să­­vîrșit iarna în apă rece și în bi­serică neîncălzită ! Ce timp pre­țios pentru munca câmpului, sau pentru alte îndeletni­ri, se perete din pricina nenumăratelor sărbă­tori, prăsnuite cu aida sfințenie de popor ! „Mănăstirile n’ar trebui să a­­dăpostească decit bat­ríni, cari să se retragă in aceste locașuri sfin­te, spre a’și petrece ultimele zile în rugăciuni către Dumnezeu și în muncă spornică. Cu nici un preț să nu se primească oameni tineri, fiindcă interesele neamu­­­lui nostru cer, ca acești oameni să fie lăsați să întemeeze familii. Apoi, în chipul acesta­, și mînăs­­tirile ar fi ferite de destrăbălarea ce de atîtea ori le tulbură liniștea și le abate de la mor­­rea lor“. Toți cîți iubim Biserica noas­tră națională nu pucem decit să lăudăm bunele intentat și amă­nuntele în care intră cf. Vasiliu, pentru a îndruma religiositatea noastră spre cele mai rodnice și mai naționale căi.i DIN CARIILE NOU! Biserica in țara noastră RELIGIUNEA VREBSTE SA SE SCHIMBE DUPA VREMURI — S BANS EXEMPLARUL Fundator î C. A. ROSETTI te­ft w? * •V.V .C tteMt l;p­ j4f ' ,, y,-/ 0 frază tipică La întrunirea de eli de la Dacia unde a domnit o atmosferă univer­sitară d. Tano­viceanu a pronunțat o frază care este tipică pentru m­entalitatea celor ce manifestează acum. „De­și nu cunoaștem toate trata­tivele diplomatice care se urmează acum, suntem totuși pentru o ime­diată intrare în acțiune“ ■— așa a zis d-sa. Probabil că a fost aplau­dat.­E sigur însă că a fost în nota situațiunei. Care era situațiunea? Un număr de oameni, cu cele mai bune inten­­țiuni de­sigur, dar fără nici o cu­noștință exactă decât, despre dorin­țele lor, respectabile firește, și cu totul streini de acțiunea diploma­tică ce se urmează, de situațiunea militară pe câmpurile de luptă și de posibilitățile­­ de manifestare ale Statului român, un nu­măr de oa­meni dornici să se limpezească o situațiune desigur enervantă, s’au adunat într’o sală publică pentru ca să indice guvernului și conducă­torilor României care este calea de urmat, diplomaticește și milită­­rește, pentru ajungerea unor anu­mite rezultate politice. Mărturisind deci că nu cunosc împrejurările, ei indică totuși dorințele. Asta e peste puterile logicei obicinuite — care a rămas tot la vechile precep­te de a nu trage concluziile de cit din cunoașterea premiselor. Atitudinea e clară: întrunirea era prezidată de emi­nentul profesor și rector a­l Uni­­versităței din București, d. dr. To­ma Ionescu. Nu credem că d. dr. Tom­a Ionescu, care este un emerit om de știință și practician, pune mai puțină atenție în fixarea atitu­dinei Statului român de­cit în tra­tarea unui caz chirurgical oa­e­care. Și ne închipuim numai ce indignat ar fi d-sa dacă lingă ma­sa d-sale de operație s’ar instala de-odată, să zicem, un arhitect și ar începe să-i dea indicațiuni pe unde să facă inciziunea, cit de a­­dîncă și de lungă, ce să apuce, cit să tragă, unelte să taie... pe cit se pricepe un arhitect la chirurgie. — Du-te, d-te, ar zice eminentul chirurg, și cautății de arhitectura d-tale. Știi d-ta ce boală e aici! Ai supraveghiat d-ta ezaur? Ai făcut d-ta mii de facturi, cine am făcut eu pină astăzi? Și eite vor mai putea adăuga e­­îninenetul practician!... Și câ­ de mare dreptate ar avea! Ce-i dreptul că arhitectul ar pu­tea răspunde: — Nu cunosc încă toate circum­stanțele cazului, dar cred totuși că trebuie să tai așa, și așa, și pe din­colo. Și el ar avea dreptate — zice d. Tanoviceanu. SPECTATOR 1 uniformă $f IHJiSÜÖgSaF Epoca» de efi a publicat pe pa­gina 1, cu aldine, o manșetă in care­­ spune intre altele : „Iar ca o culne a scandalului, comandantul jandarmilor pe­deș­iri, îmbrăcat civil, bruftura și lo­vea pe jandarmii cari i se păreau că nu sunt destul de brutali. Nu putem îndeajuns protesta împotriva unor astfel de fapte or apucături“. In zadar vorbește «Epoca» de o „culme a scandalului“ și în zadar „nu poate să protesteze îndeajuns“. Faptul este în întregime inexact. Se știe că d. căpitan Cezar Io­nescu, comandantul jandarmilor pedeștri — care a fost văzut de mii de oameni în seara aceea — nu era îmbrăcat civil, cum pretin­de «Epoca», ci în uniformă. Ceva mai mult. Comandantul jandarmi­lor pedeștri umblă numai în uni­formă și nimeni și niciodată — de cînd ocupă acest loc — nu la văzut în haine civile. Ca un comandant însă — fie chiar din cei cari, de obicei, um­blă fără uniformă — să iasă cu sol­dații «?i să dea comandă îmbrăcat în haine civile, iată ceva care nu se poate închipui ! Odată acest fapt bine stabilit — că d. căpitan Cezar Ionescu a fost în uniformă în seara manifestației — lesne se poate închipui ce valoa­re au și celelalte învinuiri ale E­­pocei. Odată ce nu era înbrăcat civil înseamnă că nu Ta văzut și, prin urmare, Ta acuzat... pe în­chipuire că iar fi lovit pe cineva. E ușor să trîntești numele u­­nui ofițer și să-i aducă acuzați­­uni, dar trebue mai înainte să te gîndești bine dacă nu greșești. Și, în cazul de față, „Epoca“ a greșit — socotim că acum nu se mai îndoesc nici confrații de la acest ziar. Se știe că în seara de 12 Septem­brie trupele și comandanții lor au stat zece ore în stradă, se mai știe că unii soldați au fost loviți de in­stigatorii strecurați în rîndurile studenților universitari și, în sfîr­­șit, sub­­t acte cari dovedesc că s’au prins indivizi cu bolovani prin bu­zunare. Cu toate acestea atît sol­dații cit și comandanții au dat do­vadă de multă răbdare, de o răb­dare îngerească. Ni s’a citat un sin­gur nume — acela al comandantu­lui jandarmilor — și am făcut do­vadă că „Epoca“ se înșeală“ — ca de obiceiu ______ C. R. BEȚE ȘI SUBORETE A NU SE CONFUNDA Prințul Albert Ghika a avut convorbiri cu mai mulți șefi alba­­­ne­zi, pentru a susține candidatura­­ lui Victor Napoleon la tronul Al­­­­aniei. A nu se confunda cu poetul­­ Victor (Eftimiu) care a făcut a­­­­bum de curînd o piesă : „Napo­­­­leon“.­­ NICI O doamnă Caragea se plînge printr'un ziar că un domn inginer i-ar fi spart ușile și devastat casa, spre a face reparațiuni. Mă rog, aceasta nu cred să se fi întîmplat nici pe timpul... lui Ca­ragea. BASBOT 1TX, AUSTRO-SAB.B SOLDATÍ SÂRBE Efi BWHHC 1 jöIES ;; ai basmul i Cînd a­ izbucnit actualul război, nimeni nu s’a așteptat ca el sa fie o excursiune de plăcere la Paris, la Ber­lin, la Viena sau la Petro­­grad, după cum fusese anunțat de fie­care dintre beligeranți. S’a văzut mai tîrziu chiar, că escur­­sie de plăcere n’a­ putut­ fi nici la Belgrad... Toată lumea știa că războiul în general și mai ales un război european deslănțuit între cele mai de seamă puteri ar­mate ale continentului nostru, a­­duce după el o întreagă serie de nenoirociri fatale, pe care nu le poți îndepărta și de la care nu te poți sustrage or care ar fi gra­dul de civilizație și or cât de pu­ternic ar fi sentimentul de uma­nitate al beligeranților. Se pare însă că războiul, ade­văratul război modern, se bazea­ză pe aceleași elemente primitive pe care se legitimau și războaie­le din vechime când nu existau ziare și volume întregi scrise de acea mulțime de oameni care ’și­­au făcut o aureolă din propovă­­duirea blîndeței și respectul pen­tru bunul aproapelui. Iată bunioară ce scriu despre război militarii renumiți și cum­ se întrevedea in Germania actu­alul război, nu mai departe de cit acum doi ani. Mareșalul Von der Goltz actu­alul guvernator al Belgiei și fos­tul organizator al armatei tur­cești, în opera sa „Națiunea ar­mată“ scrie următoarele: „Germanii trebue să se aștep­te la un nou războiu cu Franța. Va fi un război de rasă și de ex­terminare. Francezii sunt de­si­gur hotărîți să-l susțină până in pînzele albe. Cum însă Franța este un popor de burghezi mărginiți, gata la or­ce înfrîngere să creadă că totul este pierdut. Germanilor le vor fi foarte ușor să stărhme și ultima resistență a Francezilor. Pentru a ajunge acolo, nu este nevoe să­le cucerim întreaga țară. Capitala și forturile lor din est, sunt suficiente pentru a ne desă­văr­și opera. Și lucrul acesta, ger­manii îl vor putea face ușor fără multe sacrificii. Dar pentru a a­­junge la acest rezultat va fi nevoe să întrebuințăm, contra lor toate, forțele noastre disponibile și mai ales toate mijloacele de distrucți­­une și încă pe cele mai complec­te“. Limbajul marelui Von de Goltz este, categoric ce vor înde­plini profețiile lui? Nu știm, dar ceea ce se poate constata de toa­tă lumea, este strașnici­a pe care toți beligeranții o pun în răsbo­­iul actual. Un alt mare scriitor german, Colonelul Koettchau și broșura sa intitulată „Vii. rui războiu franco-germ­an " scrie următoa­rele: „Războiul nu cunoaște de­cât un singur mijloc. Forța. Altul nu mai există. Trebue să distrugi, să rănești și să ornam. Această întrebuințare a forței brutale, este singura regulă absolută a războiului. Cât privește dreptu­rile omului, de care toate gurile avocaților sunt pline, ele rămîn neînsemnate și aproape nule in fața dreptului suprem al războ­iului. In timp de războiu, or ce i­­dce de filantropie, dev­ine o gre­șeală dacă nu chiar o absurditate periculoasă. In războiu, violența și brutalitatea nu trebue să cu­noască nici o limită“. Tot după colonelul Koettchau reproducem și următorul pasaj: „Dacă astăzi popoarele civili­zate nu mai scalpeaz­ă pe învinși, nu mai string de­cât pe prizo­nieri, nu mai distrug orașele și satele, nu mai dau foc la fermi și nu mai devastează totul în dru­mul lor, nu fac aceasta din punc­­tul de vedere umanitar,—o nu, ci Mir și simplu fiind i este mult mai preferabil pentru învingă­tor a impune anume tribut orar și lor cucerite iar de cîmpurile fertile ale inamicului să se folo­sească pentru propiile lui necesi­tăți“. In citațiile de mai sus, găsim oglindită întreaga icoană a groas­nicelor necesități ale războiului. Din însăși gro­slavia lui, din­­ durerile fără num­e ce iasă în urs ma­i, poate va eși pentru viitor; o epocă de pace mântuitoare și­­ durabilă. ii ii cânni­­le râsbe la UN POPAS AL ARTELERIEI FRANCEZe • - -...dG' "".. SI Invățămlntul particular — AR TREBUI SA FIE CU TOTUL REORGANIZAT — O problemă de învățămînt care se pune de multi ani de zile, este și l­ aceea a reorganizărei învățămintu­­■­­­ [UNK] lui particular. Așa cum funcționează astăzi, a­­­­cest învățămînt nu mai corespunde cerințelor și nici nu este acela ce­­ ar trebui să fie, un bun auxiliar al I­­ învățământului public. Regretatul Spiru C. Haret cuge­­­­tase serios la rezolvarea acestei im­portante pr­obleme de învățămînt­­ și în ultimul an al activităței sale , ca ministru al instrucțiunei, întoc­­mise chiar un proect de lege pen­tru reorganizarea învățămîntu­lui particular, proect însă care din di­­­­ferite împrejurări n’a putut fi vo­­a­tat de Corpurile Legiuitoare. Astfel cum funcționează astăzi învățămlntul particular, nu numai că este departe de ceea ce trebue să fie, dar este și dăunător progre­sului cultural. Trebue să consta­tăm, și aceasta să nu supere pe ni­meni, că mulți, foarte mulți chiar dintre directorii sau directoarele de pensioane, fac mai mult negus­torie de­cit școală. Simt bine înțe­les, și multe școli particulare se­­­­rioase, dar numărul acestora este așa de restrîns în­cât aceste ex­cep­­ț­­ii sînt departe de a putea face să se spună că avem un învățămînt­­ particular solid și bine organizat , care să conlucreze paralel cu învă­­­­țămiîntul public la progresul cul­­­­turei generale. De altfel trebue să fim drepți. J Dacă unii directori de școli parti­culare fac mai mult negustorie de­­ cu­ școală, nu este tocmai vina lor, n­i­ci și ei simt siliți de împrejurări. In ultimul timp, numărul școa­­lelor particulare, mai cu deosebire în Capitală, a crescut în chip des­­­­tul de considerabil. Această înmul­­­­țire a avut de rezultat crearea tr­­î­nei concurenți care a făcut ca nive­­­­lul acestor școale particulare să scadă din ce în ce mai mult. Aci iarăși trebue s’o recunoaștem, vina o poartă întru cîtva și minis­­­­terii școalelor care a dat cu prea­­ puțin discernămînt autorizațiunii­­ pentru deschidere de școli particu­­l­­­lare. * 1 Numărul cel mare de școli par­­j­ticulare înființate în ultimul timp,­­ după cum am spus, a avut de efect , să stârnească o aprigă concurență­­ printre patronii acestor școli. Fie­­jfting digital« «i «a­ íirain i—^ I li mu "AMILNI HJJ­­­­me tot mai mici pentru întreține­­rea copiilor, pentru a putea atrage ci­ mai mulți elevi. Această concu­­­­rentă însă a avut un efect dezas­­truos asupra școalei. Pentru sume­le pe care le încasează mulți din­­tre directorii de școli particulari nu pot avea localuri proprii și în­­­zestrate cu tot ce trebue unei școli Din aceiași cauză, nu pot angaja un corp didactic bine selecționat căci la fiecare institut, afară de doi sau trei profesori serioși, cari sunt angajați mai mult pentru „fața­dă“, restul corpului didactic este compus din studenți universitari cari nu posedă însă pregătirea pe­dagogică necesară pentru a înlo­­­­cui pe profesorii de liceu sau gin­­nazii. Se va zice, poate, că elevii ocoa­lelor particulare trec la sfîrșitul anului, un examen, în fața com­i‘­­similor numite de stat". Gine nu știe însă ce sunt exame­­nele particulare și cum trec elevi aceste examene. ___ O probă de seriozitatea acestor examene o dă ori­cine îl poate con­stata. Pe cînd la școalele statului, la sfîrșitul anului școlar, fiecare cla­să își are repetenții săi, la școalele particulare nu se prea pomenesc repetenți într’o aceiași clasă. De ce? Sînt mai bine pregătiți elevii din școalele particulare ? Nu, fe­rit­a sfintei. Sînt îmcă stăruințele asidue pe lingă membrii comisiilor examinatoare. In tot cursul lun­ei Iunie, al fiecărui an, bieți directori de pensioane, asudă alergând pe lingă comisiile examinatoare din membru im membru, rugîndu-i și stăruind ca nu cum­va să i se lase repetent vreun elev, fiindcă știe bietul om, că elevul repetent anul viitor nu se mai întoarce în insti­tutul său, se duce la alt institut al cărui director are mai multă tre­cere pe lingă membrii comisiunilor examinatoare. Iată c­ondițiunile în care funcțio­nează actualmente învățămîntul particular. ST.

Next