Scînteia Tineretului, noiembrie 1972 (Anul 28, nr. 7296-7321)
1972-11-01 / nr. 7296
• TV — Tentaţia parabolei • FILM — Lirismul, comicul şi aventura • PLASTICĂ — O restituire discutabilă Luăm act de noi înşine, zilnic, prin ceea ce facem, prin relaţiile cu ceilalţi din jur, prin faptele noastre de muncă şi viaţă. După cum tot zilnic suntem puşi şi în situaţia de a ne confrunta cu o sumă de cerinţe şi exigenţe cărora, ca să le facem faţă, trebuie să dispunem de o seamă de calităţi personale, ţinînd de educaţie, de instrucţie, de concepţia despre muncă, despre viaţă şi societate, de pregătirea moral-politică şi socială, de ordinea în gîndire şi acţiune etc. Toate aceste calităţi sînt statuate în Proiectul de norme ale vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, adevărat îndreptar al construcţiei noastre interioare, adresindu-se tuturor vîrstelor, deopotrivă, comuniştilor ca şi tinerilor comunişti. Puse în dezbatere, aceste norme sînt, sînt deja norme ale comportamentului nostru cotidian. Ele conferă vîrstei şi activităţii noastre dimensiunea proprie actualităţii. Deţinem, din prevederile lor, imaginea a ceea ce vom fi, imaginea virtuală a ceea ce noi înşine am visat a deveni, potrivit idealului comunist de viaţă, pentru care s-au dus şi se duc încă bătălii aprinse. De ce este necesar să reflectăm cu atîta atenţie la propriul ideal ? Fiindcă — observăm deja cu toţii! — putem fi, avem toate condiţiile să fim la nivelul de înaltă ţinută şi comportare preconizat de normele comuniste de viaţă, şi aceasta îndeosebi noi, cei tineri, care dispunem de nenumărate posibilităţi de a munci şi învăţa, de a ne alege o profesie utilă în cel mai înalt grad social. Facem, oare, totul pentru a trăi astfel? întrebarea rămîne deschisă, acută pentru fiecare. Privindu-ne fiecare dintre noi în oglinda atît de generos umană a normelor eticii şi echităţii socialiste, putem răspunde : gîndim, muncim şi trăim într-adevăr ca nişte tineri comunişti ? Ne întrebăm despre gîndire în primul rind, fiindcă de aici începe totul : cine sintem, ce aspiraţii nutrim, cum concepem relaţiile cu ceilalţi, ce imagine avem despre îndatoririle noastre în societate, cum ne pregătim, cum aplicăm ceea ce învăţăm şi cum învăţăm, in virtutea cărui scop ? Ne întrebăm despre muncă fiindcă ea reprezintă de fapt terenul care ne verifică şi ne consolidează gîndirea, aspiraţiile, ea este fundamentul moralei noastre socialiste. Ne întrebăm despre felul cum trăim, fiindcă şi gîndirea şi munca se finalizează în relaţiile dintre oameni, de la părinţi la copii, la familie, de la colectivitatea mai restrînsă sau mai largă în care fiecare îşi desfăşoară activitatea şi pînă la marea, solidara familie a naţiunii noastre socialiste, pînă la exemplul cutezător şi amplu, pe care-l oferă munca şi viaţa poporului, modul nostru propriu de a fi. Fiecare să ne întrebăm aşadar : gîndim, muncim şi trăim ca nişte tineri comunişti ? Prin fiecare înţelegem — noi, ei, voi, eu, tu, el, toţi , tînăr muncitor, inginer sau tehnician, ţăran cooperator, elev, student, intelectual, activist. Dacă în urma unei autoanalize sincere, profunde, ajungeţi să spuneţi da, atunci prin ce calităţi, prin ce fapte ale vieţii dumneavoastră credeţi că vă manifestaţi astfel ? Iar dacă nu încă, în care domeniu anume simţiţi că aripa gîndirii, valoarea faptei nu se află la cuvenita înălţime ? Este ceva care vă stinghereşte sau vă împiedică să vă ridicaţi la Înalta cotă morală şi politică a tînărului cu concepţii comuniste, cu o viaţă de comunist ? Dar tovarăşii şi prietenii dumneavoastră, colegii de generaţie, tinerii pe care-i cunoaşteţi? Pentru a veni în sprijinul celor care vor să participe la dezbaterea noastră, procedînd la o autoanaliză cu maximum de sinceritate şi cu dorinţa de continuă autoperfecţionare, ca şi pentru ajutorarea altora de lingă noi, poate mai puţin atenţi cu ei înşişi, cu vorba şi aspiraţiile lor, publicăm în pagina a IV-a reluări din PROIECTUL DE NORME ALE VIEŢII ŞI MUNCII COMUNIŞTILOR, ALE ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE, rugîndu-i pe cei care se vor înscrie la cuvînt să ne trimită, odată cu opiniile lor, și cite o fotografie. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII. SERIA II. Nr. 72966 PAGINI —30 BANI MIERCURI 1 NOIEMBRIE 1972 GRIJA FAŢA DE UNELTE, O SURSĂ INESTIMABILĂ DE ECONOMII INTERESANTĂ A MUNCITORILOR DE LA UZINA „HIDROMEC 11“ Colectivul de oameni ai muncii de la Uzina „Hidromecanica“ din Braşov şi-a luat angajamentul ca, pînă la sfîrşitul anului, întregul spor de producţie — zece procente peste plan — să fie realizat cu scule economisite. „Realizarea unui spor de 10 la sută faţă de producţia marfă a anului avînd în vedere durata normală de întrebuinţare a sculelor nu înseamnă depăşire, ci plan de producţie propriu-zis, ne spune locţiitorul secretarului comitetului U.T.C. pe uzină“. Cîteva din motivaţiile acestei afirmaţii, la prima vedere, surprinzătoare : — prelungind durata de funcţionare a sculelor, Uzina „Hidromecanica“ îşi propune, de fapt, să se înscrie într-un barem care funcţionează logic în ţările cu un grad de industrializare avansat; — rezervele interne în ce priveşte economisirea de scule sunt de descoperit abia după ce se va lucra după un barem asemănător. Despre ce este vorba ? Conform normelor în vigoare, sculele au o anumită durată de funcţionare după care urmează a fi reascuţite. Pînă la începutul lunii iulie fiecare se pronunţa după cum credea de cuviinţă şi după priceperea sa în privinţa duratei de funcţionare, „depăşirile" la acest capitol cîntărind greu în balanţa uzinei- Acţiunea „întregul spor de producţie al anului 1972 cu sculele economisite“, care a cuprins peste o mie de muncitori, tehnicieni şi ingineri ai uzinei şi-a propus tocmai reconsiderarea acelei optici care favoriza risipe. De la început trebuie menţionat că rolul cadrelor de concepţie este mai mult decit important, acest sector prezentind primele soluţii : acoperirea sculelor cu un strat protector ; reducerea importului prin proiectarea şi executarea de cuţite, pieptene, broşe, freze profilate, acoperirea cu un strat de material plastic in timpul depozitării etc. Pentru operaţia de ascuţire a fost creat un atelier centralizat, dotat cu două maşini noi cu disc de diamant, atelier in care lucrează muncitori specializaţi, s-au luat măsuri pentru recondiţionarea sculelor. La sfirşitul lunii iunie cererea de scule noi a înregistrat o evidentă scădere. Pe Întreaga uzină, nu după mult timp, la sfirşitul lui octombrie, la o mie lei producţie marfă se cheltuiesc 15,5 lei pentru scule faţă de 16 lei cit fusese plani A. NICOLAE (Continuare in pag. a IIl-a) • Accente — Oameni dragi • Cititorii declanşează ancheta • Recomandările C.C. al U.T.C. prind viaţă • Să jucăm tenis cu Ion Ţiriac — Cînd (şi cu ce) să începem... PRIN MĂSURI CHIBZUITE . ECONOMII ÎNSEMNATE Paralel cu depăşirea ritmică a sarcinilor planului de stat, constructorii care execută o serie de lucrări la Şantierul naval din Brăila au redus cheltuielile materiale cu 48 de lei la 1 000 de lei producţie, peste nivelul angajamentului asumat. Acest succes se datoreşte aplicării unor metode de muncă, care conduc la o mai mare eficienţă economică. Intre altele, este de semnalat că întreaga producţie de prefabricate, inclusiv a celor grele din beton, a fost realizată direct pe şantier. De asemenea, au fost adoptate măsuri pentru simplificarea operaţiilor de manipulare a mărfurilor şi pentru extinderea acordului global IERI, CU APARATUL FOTOGRAFIC PE ŞANTIERUL Nr 1 AL I.C.M.-5 BUCUREŞTI In ziua anchetei pe şantierul respectiv au lipsit de la lucru 12 constructori. Pierderea ? 4 326 lei. De la începutul anului, din cauza ab ——ananRiTW—— ii iu. 11. winwwaM<iMBtfiija>jiwHBWBMetWiiiMw»mBm sențelor s-au pierdut 1 600 000 lei Acest tractor şi alte 19 utilaje de transport cheltuiesc zilnic peste 3 000 lei... fiindcă stau. (înmulţiţi aceasta sumă cu zilele lucrătoare ale unui an) Bătălia pentru economii, pentru eficienţă maximă trebuie desfăşurată însă pe multiple direcţii, de la folosirea intensivă a utilajelor, de la utilizarea cu chibzuinţă şi spirit de răspundere a materialelor, pînă la completa înlăturare a absenţelor nemotivate, a întîrzierilor şi a altor acte de indisciplină. Fotoancheta noastră pe această idee, în pagina a 111-a. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu 99 a primit pe tovarăşul Carlos Rafael Rodriguez Rodriguez Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, la 31 octombrie, pe tovarăşul Carlos Rafael Rodriguez Rodriguez, membru al Secretariatului C.C. al P.C. din Cuba şi ministru al Guvernului Revoluţionar al Republicii Cuba, preşedintele părţii cubaneze în Comisia mixtă de colaborare economică şi termico-ştiinţifică. La primire a participat tovarăşul Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică. A fost de faţă Nicolas Rodriguez Astiazarain, ambasadorul Republicii Cuba la Bucureşti. Oaspetele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un călduros mesaj de salut din partea tovarăşilor Fidel Castro, Osvaldo Dorticos, Raul Castro Ruz, evocînd momentul deosebit pe care l-a reprezentat vizita primului secretar al C.C. al P.C. din Cuba în România pentru continua dezvoltare a relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări şi partide. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat tovarăşului Fidel Castro, prim-secretar al C.C. al P.C. din Cuba, primministru al Guvernului Revoluţionar, celorlalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat, cele mai bune urări, odată cu convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre ţările şi partidele noastre vor cunoaşte, in continuare, un curs ascendent. In cadrul convorbirii, care a avut loc cu acest prilej, au fost reliefate rezultatele bune obţinute in înfăptuirea Înţelegerilor convenite cu prilejul Intîlnirii dintre conducătorii de partid şi de stat ai celor două ţari, subliniindu-se că in acest context se înscrie şi noua convenţie de cooperare economică încheiată marţi intre România şi Cuba. A fost evidenţiată dorinţa comună de a intensifica pe mai departe raporturile bilaterale de colaborare şi cooperare pe multiple planuri, in interesul popoarelor român şi cubanez, al construcţiei socialismului în cele două ţări. Au fost discutate, de asemenea, unele probleme actuale ale vieţii Internaţionale, consemnîndu-se cu satisfacţie cursul pozitiv, ascendent, inregsitrat in direcţia dezvoltării climatului de pace şi securitate în lume. întrevederea s-a desfăşurat intr-o atmosferă caldă, prietenească. Cum acţionează uteciştii in zilele intense ale campaniei ? Nu exagerăm spunind că oriunde te-ai duce prezenţa oamenilor în lanurile de porumb, în grădinile de legume sau în orice alt loc unde există produse de adunat, este masivă, constituită atît din membri cooperatori cit şi din ajutoarele care au sosit : muncitori, funcţionari, studenţi, elevi, ostaşi. Intre ei, foarte mulţi sunt tineri. Numeric deci, participarea este în toate părţile satisfăcătoare. Aşa stînd lucrurile se pune şi problema eficienţei acestei participări, cu ce rezultate practice se soldează. Căutăm răspuns într-o comună a judeţului Vaslui, Tîrzii, unde, ni se spusese, participarea uteciştilor este lăudabilă şi din acest punct de vedere. Un bilanţ global cantitativ nu am putut afla pentru că nu s-a ţinut o aşa evidenţă, iar tinerii au acţionat printre ceilalţi membri cooperatori. „Au fost prezenţi, au muncit cu tragere de inimă, cu toată puterea de care sunt în stare“ , ne asigura secretarul comitetului comunal U.T.C., tovarăşul Constantin Grosu, şef de fermă la cooperativa agricolă, deci şi mai în măsură să cunoască amănuntele. 150 de cooperatori lucrau în acea zi la culesul porumbului. Printre ei mulţi tineri care veniseră să strîngă rodul de pe cele 4 hectare, cite au avut fiecare în grijă prin prevederile acordului global. De ce o suprafaţă aşa de mare ? „La noi s-a aplicat acordul global separat la vie şi la culturile prăşitoare , ne explică tovarăşul Vladimir Dimitriu, inginerul şef al cooperativei. Am considerat că e util să mergem spre un fel de specializare a membrilor cooperatori pe categorii de culturi". Oricum, în condiţiile acestei toamne, pentru Carolina Năstase, Liliana Turculeţ sau Eleonora Năstase, tinere cooperatoare care au lucrat în acord global, o asemenea suprafaţă este mare. De aceea, în ajutor le-au venit şi cei de la vie, care au încheiat de mult culesul strugurilor. Ştiuleţii, a-(Continuare în pag. a III-a) OCTAVIAN MILEA ADEVARATA FILOSOFIE... de G. VLĂDUŢESCU S-a spus despre Socrate că ar fi fost acela care a coborit filosofia din cer pe pâmînt. Greu de admis, mai contribuind şi sofiştii şi Democrit. Dar principalul nu stă în aflarea celui (sau celor) care a (sau au) făcut ca filosofia să coboare din cer pe pâmînt. Principalul este că, la nu prea multă vreme de la naşterea filosofiei în Grecia, s-a impus — ca dimensiunea esenţială şi rostul filosofiei preocuparea, şi teoretică şi practică, pentru om. Este îndeajuns de răspindită ideea unei filosofii greceşti detaşată de real, olimpiană. Socrate şi sofiştii, Empedocle şi Democrit, Platon şi Aristotel, stoicii şi epicurienii, întreaga spiritualitate grecească, probează insă contrariul. Gîndind filosofia ca suprema ştiinţă a omului şi despre om, înţelepţii Eladei au lucrat ca ea să devină un habitus. Au chemat-o din contemplarea cerului să ajute la modelarea omului. „Capodopera grecilor, avea să spună un mare elinist — Werner Jäger a fost omul". Prin extindere, capodopera filosofilor, a filosofiei, este, trebuie să fie, omul. Se înţelege, nu numai a filosofilor şi a filosofiei, dar a lor şi al ei, parcă în primul rind. In fond, în afara omului ca scop actual de autentică filosofare nu poate să fie decit pretenţie nouă. Dacă omul,intre alte îndeletniciri, filosofează înseamnă că a avut şi are nevoie, întru împlinirea sa, de filosofie. De-ar fi nobilă inutilitate cum s-ar mai justifica istoria sa de atitea ori seculară ? Modalitate de însuşire ideală a lumii, modalitate de exprimare a omului, filosofia este, trebuie să fie ori riscă să-şi trădeze condiţia sa, şi o pîrghie esenţială a împlinirii umane, a luptei omului pentru îmbogăţirea sa umană. Ea are, aşadar, mai presus decit oricare altă întrebuinţare, o funcţie formativă. In aceasta şi stă umanismul filosofic. A luat parte la toate marile bătălii ale omului şi a contribuit la toate izbinzile noastre. Lupta demosumului împotriva aristocraţilor în cetatea ateniană a fost şi o luptă filosofică. Renaşterea a fost şi o renaştere filosofică a omului. Iluminismul francez a prefaţat pe 1789. Iar aşa cum „filosofia îşi găseşte armele ei materiale în proletariat, tot astfel îşi găseşte şi proletariatul armele lui spirituale în filosofie" (Marx). (Continuare in pag. a II-a)