Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)
1878-01-28 / nr. 21
M 21 Ia Iaş!, un an . . .................................24 lei Tre! Iun!.................................................? » Pentru străinătate se adaugă portul. Redacţiunea şi Administraţiunea | ! se află în casele Mavrocordat, Strada Lăpuşneni-jjj . Un esemplar 10 bani Smubata 28 Ianuarie 187S STEAUA ROMÂNIEI ABONAMENTE PanaotinnnQ ci A Hm în intra tiu n pa ii ANUNCIUEI ABONAMENTE ANUNCIUEI Rondul sau locul !n^pagina IV Inserţiunî și reclame, rondul . Scrisori nefrancatfe' se refusă. 4 TJ. . 15 ban! .25 . noastre asupra acestei chestiuni (1). chemata a mişca atâtele adine conştiinţa noistră ca naţiune, este necesar să ne dăm bine samă şi despre modul cum ea este judecată şi de poporele ce stau în fruntea civilizaţiunei europene. Suntem departe de a fi idealişti în politică, nu ne ferim de a recunoşte puterei, un fel de drept, ce din nefericire stă adeseori mai presus de dreptul principiei. Puterea materială are ademeniri şi izbînzi ce-i sunt cu totul proprii. Credinţa noistră însă este că tot esist împrejurări în cari dreptul, pute dobîndi o putere excepţională, şi tocmai aceasta ne vom încerca a o proba. Lăsăm deocamdată să urmeze aprecierile unuia din cele mai importante organe de publicitate ale Germaniei : POSITIUNEA ROMÂNIEI. */>//# Hei loge zur Allgemeine Zeitung Augsburg). JtH .*// Ianuarie 1H7H. Se pare că din nefericire nu vor avea dectt prea multă dreptate acei multuratici profeţi carii nu prevedeau decât catastrofe pentru România, din resbelul actual. La apropiarea nncheerei păcei afară de precara recunoştere a Independenţei, nu este atît vorba pentru România de o despăgubire pentru tote sacrificiile ce au făcut in timpul resbelului, ci de cedarea unei părţi de pâmînt forte importantă şi preţiosă pentru viitorul ţârul, a Basarabiei romăne care ar urma a se retroceda Rusiei. Zadarnice slnt sforţările omenilor de stat Români de a demonstra că Rusia să află în resbel nu cu Romanici, ci cu Turcia ; zadarnic şi le amintesc ei promisiunele date înaintea isbucnirei resbelului, convenţiunea de trecere încheeată cu Rusia, alianţa •care in timp de mai multe septămăni era atît de prețiosa, că au scapat de peire armata rusască, după cele întâi înfrlngeri de la Plevna , zadarnic ei ■fac apel la faptul că împăratul tuturor Rusiilor au considerat de facto pe Romania ca pe un stat neatărnat, cănd el au primit alianţa şi decoraţiunele prinţului Carol. Rusia opune tuturor acestor motive necesitatea imperiosă ca : 1) pacea din 1878, îiainte de tote, să redeie imperiului rus aceea ce pacea din 1856 au luat, pentru ca să potă restabili prestigiul ei atât in ochii propriilor lui poporaţiuni căt şi în acelor din orient ; 2) ca Rusia să potă sta în legătură directă cu noul stat bulgar ce urmeză a fi creat, pentru cazul cănd planurile ei viitere ar putea să întimpine un obstacol pete neinvincibil prin eventuala neutralizare a României din partea marelor puteri europene. Aşadar interesul României şi a Rusiei stau în o vădită împricişare, şi fiind că Ruşii au în partea lor puterea şi dreptul a 300.000 baionete şi că celelalte puteri mari ale Europei vor alerga probabil cu ajutorul României tot atăt de puţin căt de puţin au alergat în acel al Turciei, apoi timpul nu pote fi încă îndepărtat în care garele Dunărei se vor afla din nou în posesiunea rusască. România însă este un stat constituţional, şi nici ministeriul Brăteanu, nici prinţul Carol nu vor putea să se înfăţoşeze înaintea corpurilor legiuitore ale ţarei cu un aseminea rezultat al resbelului, pentru a le cere aderarea la cedarea acelor districte de la marea Neagră. Pote ca Prinţul Carol sa abdice mai nainte de-a fi pus pe cap atăt de viu dorita şi de greu cucerita coronă regală, lucru de care, cu tote aceste, omenii din Petresburg ar face bine să se ferescă, mai mult pentru consideraţiunea datorită numelui de Hohenzollern, comun purtat de Prinţul Carol şi de împăratul Germaniei, de căt în consideraţiunea serviciilor făcute de cătră armata română, armatei russe. De aceia era necesar se găndimă la o dispăgubire pentru părţile ce ar urma a se ceda Rusiei de cătră România, şi acea dispăgubire ar fi, se zlice, partea de Nord a Basarabiei, la nord-est de lass. Isbuteşte acest plan, atunci nu ar mai fi vorba de cesiunea unei părţi a Moldovei de cătră Turcia, ce de un schimb de teritorii operat între Rusia şi România net Uniată. „Avantajele, sau necesitatea unui asemine schimb ar putea fi presentate Cernerilor române ca plausibile , mai ales cănd, o dată cu aceste, s’ar mai fi pus in perspectivă şi vre-o dispăgubire transcarpatică, aşa încât noul Rigă român să nu presinte pe cartă de cât nişte fruntarii puţin modificate. Cernerile române au aratat totdeuna multă pricepere pentru a o fice da, cănd refusul părea inutil sau periculos ; nu va fi greu, prin urmare, elocinţele-lor Brateanu şi Cogălniceanu de a explica deputaţilor şi senatorilor , că o bucată din Basarabia nordică este tot atit de bună ca şi o bucată din Basarabia de Sud, posedată pănă acum de Români. Este chiar adeverit că teritoriul de lângă Marea-Negră nu a adus nici un folos României, în timpul unei posesiuni de 20 ani. Spesele administraţiunei au fost totdeuna mai mari dectt produsul impositelor, populaţiunea era rar semănată şi consta in mare parte din Bulgari, carora calculătorea Rusie concedasă o mulţime de imunităţi, în timpul în care gurele Dunărei erau în posesiunea ei ; când însă la 1856 acele trei districte reveniră Moldovei, îngrijarea, ca privirea lor, nu era prea mare în Iaşi, şi când mai târziu, prin comuna alegere a Prinţului Cuza, Moldova fu unită cu Valahia şi guvernul din Bucureşti vroi se oblige pe locuitorii Basarabiei ruseşti tot la aceleşi imposite şi serviciu militar ca şi ceilalţi locuitori ai ţarei întregi. Bulgarii se înturnară în masă la vechile lor cămine. Fiindcă din aceste 3 districte nu întrău imposite în Bucureşti, apoi nici drumuri nu fură făcute, nici alte măsuri cmlisătore nu fură luate din partea guvernului, şi chiar atunci când mândria naţională cerea înfiinţarea unui port român la Marea Neagră, nu se făcu alta decât a se vota în mai multe rânduri, înfiinţarea unui port, la care ocaziune să dedu portului numele de „Portul Carol“. Judeţele din Basarabia rămăsesă tot aeuna în realitate streine guvernului din Bucureşti şi obţineau o administraţiune din cele mai rele şi mai neindestulatore, aşa încât impiegaţii, când erau stremutaţi acolo, priiveau acesta strămutare ca o pedepsă, un ecsil. Nu încape îndoelă că locuitorii pămîntului de la gurile Dunărei, pentru caşul când ar fi întrebaţi, s’ar dispârţi de guvernul din Bucureşti cu tot atîta inimă uşoră, cu cât şi acesta s’ar dispărţi de el (!?). Deosebirea este vnse că locuitorii Basarabiei de sud a fi drept, când cu bucurie se întorc la Rusia, de ore ce ea le ar înapoi pe lângă vreme vechile lor privilegii, în vreme ce guvernul prinţului Carol dănd gurele Dunărei ar renunţa la avantaje imense, ce nu ar pute fi înlocuite pentru ţară nici chiar şi cu achiziţiunea unei întreite intinderi teritoriale în Basarabia din Nord Acele avantaje sunt mai mult politice decât materiale, cu tote că şi cele materiale nu sunt de dispreţuit ; căci, cu tote că Românii nu au tras nici un folos în acei 20 ani din faptul ca el cu o parte a ţarei ajungeau la mare, totuşi generaţiunile viitere nu ar fi lipsit de a trage mari folose din acestă favorabilă împrejurare. In privirea politica însă, România, prin perderea purilor Dunărei, ca fi ruinată cu deseverşire, şi cu tăia independenta ce va fi obţinut, va fi redusă la o neinsemnetate, care nui va lasa nici chiar umbra posiţiuitei din trecut. Pentru a înţelege aceste bine, trebue ca cineva să fi trăit în România în aceşti din urmă 10 ani, şi se fi observat tot ce guvernul din Bucureşti, cu totă atenuarea lui cătră Portă, îşi permitea nu numai în contra Turciei dar chiar şi în contra fiecăria din marele puteri europene, din cauza că esistenţa României era garantată de tote puterile. Amintesc numai unirea Moldovei cu a Valahiei în contra voinţei Porţeî, a Austriei şi a Angliei, secularisarea averilor monastireşti în contra voinţei Porţeî şi a Rusiei, chemarea unei dinastii streine (Hohenzollern) contra voinţei Porţii, a Angliei şi a Austriei; luarea numelui de Romănia, în loc de Principatele Dunărene, şi aşa aşi pute produce 100 (!). A se vedea „Steua României din 26 Ianuarie.