Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-01-28 / nr. 21

M 21 Ia Iaş!, un an . . .................................24 lei Tre! Iun!.................................................? » Pentru străinătate se adaugă portul. Redacţiunea şi Administraţiunea | ! se află în casele Mavrocordat, Strada Lăpuşneni-jj­­­j .­­ Un esemplar 10 bani Smubata 28 Ianuarie 187S STEAUA ROMÂNIEI ABONAMENTE PanaotinnnQ ci A Hm în intra tiu n pa ii ANUNCIUEI ABONAMENTE ANUNCIUEI Rondul sau locul !n^pagina IV Inserţiunî și reclame, rond­ul . Scrisori nefrancatfe' se refusă. 4 TJ. . 15 ban! .25 . n­oastre asupra acestei chestiuni (1). che­mata a mişca atât­ele adine conştiinţa nois­­tră ca naţiune, este necesar să ne dăm bi­ne samă şi despre modul cum ea este ju­decată şi de poporele ce st­au în fruntea civilizaţiunei europene. Suntem departe de a fi idealişti în po­litică, nu ne ferim de a recunoşte puterei, un fel de drept, ce din nefericire stă ade­se­ori mai pre­sus de dreptul principiei. Puterea materială are ademeniri şi iz­­bînzi ce-i sunt cu totul proprii. Credinţa noistră însă este că tot esist împrejurări în cari dreptul, pute dobîndi o putere excep­ţională, şi tocmai aceasta ne vom încerca a o proba. Lăsăm de­ocamdată să urmeze apreci­erile unuia din cele mai importante orga­ne de publicitate a­le Germaniei : POSITIUNEA ROMÂNIEI. */>//# Hei loge zur Allgemeine Zeitung Augsburg). JtH .*// Ianuarie 1H7H. Se pare că din nefericire nu vor avea dectt prea multă dreptate acei multuratici profeţi carii nu pre­vedeau decât catastrofe pentru România, din resbe­­lul actual. La apropiarea nncheerei păcei afară de precara recunoştere a Independenţei, nu este at­ît vorba pentru România de o despăgubire pentru tote sacrificiile ce au făcut in timpul resbelului, ci­ de cedarea unei părţi de pâmînt forte importantă şi preţiosă pentru viitorul ţârul, a Basarabiei romă­­ne care ar urma a se retroceda Rusiei. Zadarnice slnt sforţările omenilor de stat Ro­mâni de a demonstra că Rusia să află în resbel nu cu Romanici, ci cu Turcia ; zadarnic şi­ le amintesc ei promisiunele date înaintea isbucnirei resbelului, convenţiunea de trecere încheeată cu Rusia, alianţa •care in timp de mai multe septămăni era atît de prețiosa, că au scapat de peire armata rusască, du­pă cele întâi înfrlngeri de la Plevna , zadarnic ei ■fac apel la faptul că împăratul tuturor Rusiilor au considerat de facto pe Romania ca pe un stat nea­­tărnat, cănd el au primit alianţa şi decoraţiunele prinţului Carol. Rusia opune tuturor acestor mo­tive necesitatea imperiosă ca : 1) pacea din 1878, îiainte de tote, să redeie imperiului rus aceea ce pa­cea din 1856­­ au luat, pentru ca să potă restabili prestigiul ei atât in ochii propriilor lui poporaţi­­uni căt şi în acelor din orient ; 2) ca Rusia să potă sta în legătură directă cu noul stat bulgar ce ur­­m­eză a fi creat, pentru cazul cănd planurile ei vii­­tere ar putea să întim­pine un obstacol pete nein­vincibil prin eventuala neutralizare a României din partea marelor puteri europene. Aşa­dar interesul României şi a Rusiei stau în o vădită împricişare, şi fiind că Ruşii au în partea lor puterea şi drep­tul a 300.000 baionete şi că celelalte puteri mari a­le Europei vor alerga probabil cu ajutorul Ro­mâniei tot atăt de puţin căt de puţin au alergat în acel al Turciei, apoi timpul nu pote fi încă în­depărtat în care garele Dunărei se vor afla din nou în posesiunea rusască. România însă este un stat constituţional, şi nici ministeriul Brăteanu, nici prinţul Carol nu vor pu­tea să se înfăţoşeze înaintea corpurilor legiuitore a­le ţarei cu un aseminea rezultat al resbelului, pen­tru a le cere aderarea la cedarea acelor districte de la marea Neagră. Pote ca Prinţul Carol sa abdice mai nainte de-a fi pus pe cap atăt de viu dorita şi de greu cuce­rita coronă regală, lucru de care, cu tote aceste, omenii din Petresburg ar face bine să se ferescă, mai mult pentru consideraţiunea datorită numelui de Hohenzollern, comun purtat de Prinţul Carol şi de împăratul Germaniei, de căt în consideraţiunea serviciilor făcute de cătră armata română, arma­tei russe. De aceia era necesar se găndimă la o dispăgubire pentru părţile ce ar urma a se ceda Rusiei de că­tră România, şi acea dispăgubire ar fi, se zlice, partea de Nord a Basarabiei, la nord-est de lass­. Isbuteşte acest plan, atunci nu ar mai fi vorba de cesiunea unei părţi a Moldovei de cătră Turcia, ce de un schimb de teritorii­ operat între Rusia şi România net Uniată. „Avantajele,­ sau necesitatea unui asemine schimb ar putea fi presentate Cerne­rilor române ca plausibile , mai ales cănd, o dată cu aceste, s’ar mai fi pus in perspectivă şi vre-o dispăgubire transcarpatică, aşa încât noul Rigă ro­mân să nu presinte pe cartă de cât nişte fruntarii puţin modificate. Cernerile române au aratat tot­de­­una multă pricepere pentru a o fice da, cănd refu­­sul părea inutil sau periculos ; nu va fi greu­, prin urmare, elocinţel­e-lor Brateanu şi Cogălniceanu de a explica deputaţilor şi senatorilor , că o bu­cată din Basarabia nordică este tot atit de bună ca şi o bucată din Basarabia de Sud, pose­dată pănă acum de Români.­­ Este chiar adeverit că teritoriul de lângă Marea-Negră nu a adus nici un folos României, în timpul unei posesiuni de 20 ani. Spesele administraţiunei au fost tot­deuna mai mari dectt produsul impositelor, populaţiunea era rar semănată şi consta in mare parte din Bul­gari, carora calculătorea Rusie concedasă o mul­ţime de imunităţi, în timpul în care gurele Dună­rei erau în posesiunea ei ; când însă la 1856 a­cele trei districte reveniră Moldovei, îngrijarea, ca privirea lor, nu era prea mare în Iaşi, şi când mai târziu­, prin comuna alegere a Prinţului Cuza, Mol­dova fu unită cu Valahia şi guvernul din Bucu­reşti vroi se oblige pe locuitorii Basarabiei ruseşti tot la aceleşi imposite şi serviciu militar ca şi cei­lalţi locuitori ai ţarei întregi. Bulgarii se întur­­nară în masă la vechile lor cămine. Fiind­că din aceste 3 districte nu întrău imposite în Bucureşti, apoi nici drumuri nu fură făcute, nici alte măsuri cm­­lisătore nu fură luate din partea guvernului, şi chiar atunci când mândria naţională cerea înfiinţa­rea unui port român la Marea Neagră, nu se făcu alta decât a se vota în mai multe rânduri, înfiinţa­rea unui port, la care ocaziune să dedu portului numele de „Portul Carol“. Judeţele din Basarabia rămăsesă tot­ aeuna în rea­litate streine guvernului din Bucureşti şi obţineau o administraţiune din cele mai rele şi mai neindes­­tulatore, aşa încât impiegaţii, când erau stremutaţi acolo, priiveau acesta strămutare ca o pedepsă, un ecsil. Nu încape îndoelă că locuitorii pămîntului de la gurile Dunărei, pentru caşul când ar fi în­trebaţi, s’ar dispârţi de guvernul din Bucureşti cu tot atîta inimă uşoră, cu cât şi acesta s’ar dispărţi de el (!?). Deosebirea este vnse că locuitorii Ba­sarabiei de sud a fi drept, când cu bucurie se întorc la Rusia, de ore ce ea le ar înapoi pe lângă vreme vechile lor privilegii, în vreme ce guvernul prinţu­lui Carol dănd gurele Dunărei ar renunţa la avan­taje imense, ce nu ar pute fi înlocuite pentru ţară nici chiar şi cu achiziţiunea unei întreite in­tinderi teritoriale în Basarabia din Nord Acele avantaje sunt mai mult politice de­cât ma­teriale, cu tote că şi cele materiale nu sunt de dis­preţuit ; căci, cu tote că Românii nu au tras nici­ un folos în acei 20 ani din faptul ca el cu o parte a ţarei ajungeau la mare, totuşi generaţiunile vii­­tere nu ar fi lipsit de a trage mari folose din a­­cestă favorabilă împrejurare. In privirea politica însă, România, prin perde­­rea purilor Dunărei, ca fi ruinată cu deseverşire, şi cu tăia independenta ce va fi obţinut, va fi re­dusă la o neinsemnetate, care nui va lasa nici chiar umbra posi­ţiuitei din trecut. Pentru a înţelege aceste bine, trebue ca cineva să fi trăit în România în aceşti din urmă 10 ani, şi se fi observat tot ce guvernul din Bucureşti, cu totă atenuarea lui cătră Portă, îşi permitea nu numai în contra Turciei dar chiar şi în contra fie­­căria din marele puteri europene, din cauza că e­­sistenţa României era garantată de tote puterile. Amintesc numai unirea Moldovei cu a Valahiei în contra voinţei Porţeî, a Austriei şi a Angliei, secularisarea averilor monastireşti în contra voin­ţei Porţeî şi a Rusiei, chemarea unei dinastii streine (Hohenzollern) contra voinţei Porţii, a Angliei şi a Austriei; luarea numelui de Romănia, în loc de Principatele Dunărene, şi aşa aşi pute produce 100 (!). A se vedea „Steua României din 26 Ianuarie.

Next