Steaua Roşie, noiembrie 1957 (Anul 6, nr. 543-551)
1957-11-02 / nr. 543
in pragul marii sărbători 1.000 hantri fără reparaţie generală „Zori noi". Aşa i-au uns numele colectiviştii tin Luteriu gospodăriei lor colective. Şi, intr. adevăr, gospodăria colectivă a deschis zorii unei vieţi noi şi in acest sat. Foştii robi de odinioară pe moşia grofului îşi făuresc din an în an o nată tot mai bună. Recoltele din ce în ce mai mari obţinute de colectivişti se datoresc in mare măsură lucrării pămlntului cu mijloace mecanizate. Astăzi, gospodăria colectivă are mecanizatori din rîndul colectiviştilor. Printre aceştia mă aflu şi eu. Interesul nostru, al tractoriştilor este să lucrăm cit mai bine pămintul pentru a obţine producţii cit mai mari la hectar pentru că prin aceasta se îmbunătăţeşte nivelul de viaţă al familiilor noastre. Mai mult ca oricind, acum in întimpinarea celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie ne străduim să obţinem rezultate tot mai frumoase. Vrem să cinstim această măreaţă zi de sărbătoare cu însămînţările de toamnă terminate. Brigada Vil-a de tractoare de la S.M.T. Reghin, din care fac parte, lucrează la gospodăria colectivă din Luieriu şi la întovărăşirea din Săcal. La Luieriu de pildă am făcut arături pentru insăminţări pe 54 hectare, iar arături adinei de toamnă pe 36 hectare. In gospodăria colectivă s-a terminat recoltatul tuturor culturilor. Acum terenul este liber, fiind posibilă executarea arăturilor. Suntem hotăriţi ca în toamna aceasta să nu rămină nici o brazdă de pămint nearat, întreaga suprafaţă de teren ce urmează a fi însăminţată la primăvară, va fi arată din toamnă. In campania de primăvară mi-am realizat planul in proporţie de 120 la sută, iar în campania de vară in proporţie de 104 la sută. Nici în campania de toamnă nu vreau să rămîn mai prejos. In cinstea zilei de 7 Noiembrie m-am angajat să efectuez cu tractorul 1.000 hantri fără reparaţii generale. LUPU MIHAI tractorist S.M.T. Reghin Conferinţe, întîlniri, program artistic despre viaţa din trecut şi azi „Greu a mai trăit ţărănimea din Rusia. Ca şi ţăranii de la noi, ei au fost robii boierilor. In 1917 Lenin le-a arătat că pentru a scăpa de iobăgie să lupte in Armata Roşie alături de muncitori pentru nimicirea boierilor. Revoluţia din Octombrie a deschis drumul unei vieţi noi pentru ţărani“. Aşa le vorbeşte membrilor gospodăriei colective din Luieriu bătrânul colectivist Oprea Iacob, care a fost martor al Revoluţiei din Octombrie. Cu mult interes sunt ascultate de colectivişti şi de ţăranii muncitori cu gospodării individuale din Luieriu conferinţele ce se ţin in aceste zile la căminul cultural. De curind iov. Moldovan Constanţa le a vorbit despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, despre realizările măreţe obţinute de oameniisovietici in decurs de 40 de ani. Activitatea căminului cultural in această perioadă este îndreptată inspre atragerea ţărănimii muncitoare pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Brigada de agitaţie artistică a prezentat nu de mult un bogat program intitulat : „Altă dată şi acum" infăţişind viaţa din trecut a ţăranilor muncitori din sat, crunta exploatare la care au fost supuşi şi viaţa nouă ce şi-au creiat o după înfiinţarea gospodăriei colective. Dar această muncă nu se duce numai în satul nostru ci şi în alte sate din raion. Duminicile trecute, echipa culturală din Luieriu a fost aplaudată de ţăranii muncitori din Maioreşti, de cei din Nadăşa şi alte sate. După prezentarea piesei „Fata de pe Mureş“ colectiviştii au vorbit ţăranilor muncitori despre munca in gospodăria colectivă, despre veniturile mari realizate de colectivişti, indemnind pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale să păşească cu încredere in unităţile socialiste. MORARU SIMION directorul căminului cultural Luieriu început de octombrie 1944. Armata Vil-a de Gardă sovietică a traversat munţii Călimanului şi înălţimile de sud de Bistriţa, apropiindu-se de aliniamentul Dedrad, Făgărău, Săbed, iar Armata 4 română, după ce străbătu înălţimile Harghitei şi ale Gurghiului se apropia de aliniamentul Aluniş-Voivodeni. Acest scurt rezumat al comunicatelor de pe frontul antihitlerist prezintă doar un mic fragment al luptelor pentru eliberarea teritoriului regiunii noastre. Neputincioase, infrnite, trupele fasciste efectuau „replieri" pe poziţii noi. Cum se efectuau aceste replieri le ştim cu toţii, care am trăit acele zile. „Replierea“, (pe româneşte fuga ruşinoasă) bandelor fasciste însemna ruine, scrum, jaf, evacuare forţată. Batoşul, o comună situată pe valea Luţului a cunoscut din plin grozăviile provocate de fasciştii în retragere. Comuna a rămas pustie. Ciţiva din locuitorii comunei, Fleischer Georg, Both Johan şi alţi mari proprietari de pămînt (între 50—200 ha) au fugit de frică, alţii au fost duşi in eroare de propaganda hitleristă, şi nu puţini au fost acei care au fost evacuaţi cu forţa. Războiul a trecut. In ţara noastră eliberată de urgia fascistă au sceput marile transformări revoluţionare. Pămintul, prin reforma agrară a trecut In proprietatea celor ce muncesc. Ţăranii, care înainte aveau parte numai de trudă, exploatare şi umilinţe, au devenit stăpîni pe pămintul lor. In hotarul comunei Batoş sint Împroprietăriţi ţărani muncitori români, maghiari, ţigani. La început era multă neîncredere. Politica de aţîţare şovină, naţionalismul Intr-o singură familie alimentat ani şi ani de zile de regimurile burghezo-moşiereşti îşi arăta colţii. In Batoş ia fiinţă o organizaţie de bază a P.C.R. In acest fel, locuitorii Batoşului fac cunoştinţă cu politica partidului, şi-o însuşesc şi încep să urmeze calea indicată de partid. Viaţa ţăranilor muncitori din Batoş a intrat intr-un făgaş nou. Desigur că n-a fost uşor să se combată rămăşiţele naţionalismului. Organizaţia de bază, activiştii de partid au desfăşurat o muncă uriaşă pînă s-a ajuns ca in Batoş, să se inaugureze o gospodărie colectivă printre primele gospodării colective din regiunea noastră. Gospodăria colectivă din Batoş uneşte intr-o singură familie ţărani muncitori romîni, maghiari, saşi şi ţigani, care şi au găsit rostul unei vieţi noi. Aici s-au cunoscut şi au pus umăr la umăr Kurko Ştefan, ţăran sărac cu Bota Zaharie, cu Rafi Iacob, cu Lutsch Georg. Gospodăria colectivă i-a unit pe aceşti 4 lucrători ai pămintului şi pe mulţi alţii, i-a înfrăţit în muncă, i-a ridicat la demnitatea de om. Cite n-ar putea povesti Rafi Jacob de viaţa dusă dinainte de eliberare, despre batjocura şi umilinţa la care era supus atunci. Ar putea spune multe şi Kurkó Ştefan despre peregrinările lui in căutare de lucru. Lutsch Georg de asemeni are trecut la capitolul „amintiri" multe suferinţe şi necazuri indurate. Om sărac cu familie grea a lucrat la mulţi bogătani ai satului, a muncat multă pline amară. Nici Bota Zaharie n-a dus viaţă uşoară. Sărăcia se ţinea scai de el, ca şi de toţi ceilalţi care erau lipsiţi de pămint. Toate acestea sunt acum de domeniul trecutului. Gospodăria colectivă din Botoş a înregistrat progrese uimitoare. Formată la început doar cu pămintul şi voinţa fermă a colectiviştilor de a-şi făuri o viaţă nouă, gospodăria colectivă are in prezent ca avut obştesc 107 vite mari, 600 oi şi capre, 20 porci, 50 stupi, 2 camioane. S-au construit: un grajd pentru 100 animale, remiză, un saivan, atelier , pentru fierari, garaj etc. A crescut şi bunăstarea membrilor gospodăriei. Kurko Ştefan, ţăranul pribeag de ieri, are acum in gospodăria lui personală o vacă, 15 oi, 2 porci. In acest an pentru munca depusă in gospodărie numai avans de 40 la sută a primit peste 1.000 kg grîu, tot cam atît porumb, iar in zilele acestea va primi cca. 700 kg struguri și alte produse. Asemenea venituri au și Bota Zaharie, Lutsch Georg, Raji Jacob şi mulţi alţi colectivişti din Batoş. Pregătindu-se să sărbătorească cea de-a 40-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, colectiviştii din Batoş îşi intensifică eforturile în muncă, hotăriţi să termine însămnţările şi celelalte lucrări agricole de toamnă. Sărbătorind ziua de 7 Noiembrie, colectiviştii din Batoş îşi amintesc cu recunoştinţă de ostaşii armatei sovietice care au luptat şi s-au jertfit pentru a-i elibera de sub jugul tiraniei fasciste, işi amintesc cu drag de acei care au deschis drum ideilor atotbiruitoare ale Marelui Octombrie. Numai ele au făcut posibil ca 217 familii de 4 naţionalităţi să se sudeze intr-o singură familie — gospodăria colectivă şi să-şi făurească o viaţă nouă, fericită, lipsită de exploatare. V. OLTEANU „Fruntaş în creşterea şi îngrăşarea animalelor contractate" Membrii gospodăriei agricole colective din Miercurea Nirajului s-au angajat, ca în acest an, să livreze statului, pe bază de contract 9.000 kg carne. Zilele acestea, colectiviştii din Miercurea Niraj, şi-au realizat angajamentul contractual. Din cei 5 boi livraţi, statului, 3 au fost încadraţi in categoria„Extra" şi 2 în categoria 1. Venitul adus gonpodăriei de aceste 5 animale este de peste 36.000 lei, 7,5 kg talpă, 17,5 cvadraţi piele şi diferite unelte gospodăreşti. La toate acestea se adaugă şi diploma de „Fruntaş în creşterea şi îngrăşarea animalelor contractate“. In clişeu , György Venczal, preşedintele gospodăriei colective din Miercurea Niraj face „exerciţii“ de matematică , numără banii primiţi pentru animalele predate. Zorii vieţii noi pe valea Beicii 8 martie 1956. Soarele se ridicase cam pe la primul cel mic. La Comori uliţele satului erau pline de bărbaţi şi femei, care, în grupuri mai mari sau mai mici, mergeau în aceeaşi direcţie. Era sărbătoarea inaugurării întovărăşirii zootehnice din Comori, prima întovărășire de pe valea Belrii. Vestea că comorenii au pășit pe un drum nou se răspîndi ca fulgerul în toate satele de pe această vale. — N-o să mai stăm nici noi mult pe ginduri, spuneau atunci cei din Sînmihai. Și, întradevăr, comuniștii de aici au început să se sfătuiască cu țăranii muncitori din sat pentru a înfiinţa şi ei o întovărăşire zootehnică. Acest lucru l-au făcut şi cei din Căcuci, din Urisiu, Chiher şi alte sate. La început oamenii au stat la îndoială — Să vedem cum o să iasă cei din Comori — spuneau unii. Nimic de zis, şi la Comori în primul an au fost greutăţi. Dar nu luptă cu greutăţile comorenii şi-au întărit întovărăşirea. Azi cu toţii se mîndresc de succesele lor. Zilele acestea am cutreierat satele de pe valea Belrii. Peste tot, oamenii se străduiesc să termine la timp culesul porumbului şi însămînţările de toamnă. Terminarea la timp a lucrărilor agricole este un angajament luat in cinstea celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. La Beica de Jos se lucrează cu spor pentru terminarea noului cămin cultural în cinstea Marelui Octombrie, iar la Nadăşa a noului local pentru cooperativă. An de an se schimbă faţa satelor de pe această vale, răsar zorii vieţii noi. Acum, aproape în fiecare sat există întovărăşire zootehnică. Exemplul celor din Comori a fost urmat şi de vecinii lor din Sînmihai, apoi de cei din Căcuci, Chiheru de Sus, Urisiu de Jos, Beica de Sus, Nadăşa. Cea mai tînără întovărăşire este la Urisiu de Sus. Cele 25 familii de aici au ţinut ca să cinstească cea de a 40-a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie prin înfiinţarea întovărăşirii, căreia i-au dat numele de „7 Noiembrie“. Am stat de vorbă cu Pop Ioan, preşedintele sfatului popular din Chiheru. Nu de mult ei a vizitat întovărăşirea din Comori. Au vizitat-o şi alţi ţărani muncitori din Chiheru de Jos. Cu toţii s-au convins de avantajele creşterii oilor în comun. Acest lucru i-a determinat să pornească şi ei munca pentru înfiinţarea întovărăşirii. Primii care şi-au înaintat cererile au fost Pop loan, Pop Teodor, Pop luliu, Hărşan Vasile, Granii loan, Matei Vasile etc. A fost format şi comitetul de iniţiativă, din care fac parte Matei Vasile. Pop luliu şi Hărşan Vasile Zi de zi creşte nunărul ţăranilor muncitori care se hotărăsc să poinească pe drumul unei vieţi noi. Buţiu Hie, Hurdugaciu Hie, Lung Vasile, Inţa Ioan, Tătar Hie şi alţi ţărani muncitori din Chiheru de Jos s-au convins că numai agricultura socialistă este în stare să ducă ţăranul muncitor la o viaţă din ce in ce mai bună. Dar nu numai la Chiheru de Jos se frămîntă înfiinţarea întovărăşirii, ci şi in celelalte sate de pe valea Beicii. Au început să se înainteze cereri pentru înfiinţarea de întovărăşiri la Şerbeni, Habic şi Beica de Jos. Nu va trece milt timp şi în fiecare sat de pe valea Belcii vor exista unităţi socialiste ale agriculturii. Ţăranii muncitori de aici sunt oameni harnici, buni crescători de animale. Dornici de o viaţă mai bună, în număr din zi in zi tot mai mare ei vor păşi pe un drum nou, pe drumul deschis de Marele Octombrie. P. P. Pentru înflorirea comunei şi îmbunătăţirea vieţii ţăranilor muncitori Insuşindu-şi indicaţiile celui de-al II-lea Congres al P.M.R. şi ţăranii muncitori din Toaca au început să se frămînte şi au făcut primii paşi pentru a forma în satul lor o întovărăşire zootehnică. Corpul didactic sprijină din plin această iniţiativă. Cu ocazia vizitelor la domiciliu, învăţătorii arată, explică ţăranilor muncitori avantajele creşterii oilor în comun. In conferinţele ce se ţin în cadrul căminului cultural, în articolele la gazeta de stradă sunt popularizate realizările sectorului socialist din agricultură. Ţăranii sunt îndemnaţi să urmeze această cale. In primăvara acestui an s-au înaintat primele cereri pentru înfiinţarea întovărăşirii zootehnice din comună. Cei dintîi care au înaintat cererile au fost Feier Grigora, Frăişan Dumitru, Farcaş Dumitru, Feier Florea, Feier loan (Herţegul), Dîrloman Zaharie şi Moldovan loan al lui Teodor. Exemplul lor a fost urmat şi de alţi ţărani muncitori din sat. Numărul celor ce au înaintat cereri de intrare în întovărăşire a ajuns la 17 familii. Suprafaţa de teren înscrisă în întovărăşire fiind mică, întovărăşirea nu a putut lua fiinţă în primăvară. Văzînd că întovărăşirea din Toacarut ia fiinţă şi cunoscînd avantajele creşterii oilor în comun, Dumitru Farcaş s-a înscris în întovărăşirea vecină din Hodac, cu 3 oi şi 2 capre primind cite 10kg brînză de cap de oaie. De asemeni din oile cumpărate de întovărăşire fiecărui membru i-a revenit rîte .30 kg brînză Astfel el a primit pînă acum 80 kg brînză. In afară de brînză şi lîna® repartizată membrilor, întovărăşirea a valorificat atît brînză cît şi lînă, din a căror valoare a achitat rata cuvenită la Banca Agricolă. De curînd, în cadrul sesiunii sfatului popular s-a hotărît reluarea muncii pentru înfiinţarea întovărăşirii. Deputaţii s-au angajat să desfăşoare munca politică pe circumscripţii electorale şi prin exemplu personal să înceapă noi înscrieri, în aşa fel ca în cinstea celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octormibrie să se inaugureze o nouă unitate socialistă în raionul Reghin: întovărăşirea din Toaca, care va duce la înflorirea comunei şi îmbunătăţirea vieţii ţăranilor muncitori. P. D. „Critica a fost justă şi ne-a ajutat" In ziarul „Steaua roşie“ din 5 octombrie, comitetul executiv al sfatului popular al raionului Ciuc a fost criticat pentru lipsa de preocupare în ce priveşte realizarea planului de colectare a cărnii. Articolul respectiv a fost analizat şi dezbătut în cadrul secţiei de valorificare şi s-au luat măsurile corespunzătoare. Răspunsul primit zilele acestea la redacţie dovedeşte că acolo unde există principialitate şi simţ de răspundere, critica ajută la îndreptarea situaţiei. Iată ce cuprinde răspunsul primit cu nr. 15/3/VII/1957 . .. „Din partea secţiei noastre (valorificări N. R.) , considerăm critica justă şi îndreptăţită. Pentru lichidarea rămlnerii in urmă am luat următoarele măsuri: Am convocat in şedinţă, la 7 octombrie, pe toţi colectorii din raion şi am analizat pagubele cauzate de rămlnerea noastră în urmă. Tovarăşii au recunoscut că prin răminerea in urmă la colectarea cărnii au îngreunat aprovizionarea populaţiei. De aceea tovarăşii colectori s-au angajat să recupereze rămînerea in urmă• La propunerea colectoarei Kosa Vilma, din comuna Racul, colectorii au pornit o întrecere socialistă pentru realizarea planului In cinstea lui 7 Noiembrie. Pe baza propunerilor s-au luat şi măsuri organizatorice. Colectorii au fost organizaţi să lucreze în grupe". In răspuns se arată în continuare succesele înregistrate in muncă de aceste grupe. Desigur că munca nu s-a mărginit numai la măsuri administrative. Organele locale de partid au îndrumat deputaţii ca în întîlnirile cu alegătorii să se discute şi problema predării cotelor de carne. In mai multe sate au fost organizate adunări populare la care au participat delegaţi de la raion ca Medgyasszai Lajos, vicepreşedintele comitetului executiv al sfatului popular raional, Kolumbán Imre, şeful secţiei valorificări şi alţii. „Sîntem ferm convinşi — se scrie în încheierea răspunsului — că în urma măsurilor politico-organizatorice planul de colectare va fi realizat înainte de termen“. Aceeași convingere o avem Si noi