Steaua Roşie, noiembrie 1957 (Anul 6, nr. 543-551)

1957-11-02 / nr. 543

in pragul marii sărbători 1.000 hantri fără reparaţie generală „Zori noi". Aşa i-au uns numele colectiviştii tin Luteriu gospodăriei lor colective. Şi, intr. ad­evăr, gospodăria colec­tivă a deschis zorii unei vieţi noi şi in acest sat. Foştii robi de odinioară pe moşia grofului îşi făuresc din an în an o nată tot mai bună. Recoltele din ce în ce mai mari obţinute de co­lectivişti se datoresc in mare măsură lucrării pă­­mlntului cu mijloace me­canizate. Astăzi, gospo­dăria colectivă are me­canizatori din rîndul co­lectiviştilor. Printre aceş­tia mă aflu şi eu. Inte­resul nostru, al tracto­riştilor este să lucrăm cit mai bine pămintul pentru a obţine produc­ţii cit mai mari la hec­tar pentru că prin aceas­ta se îmbunătăţeşte nive­lul de viaţă al familiilor noastre. Mai mult ca ori­cind, acum in întimpinarea ce­lei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie ne străduim să obţinem re­zultate tot mai frumoase. Vrem să cinstim această măreaţă zi de sărbătoare cu însămînţările de toam­nă terminate. Brigada Vil-a de trac­toare de la S.M.T. Re­ghin, din care fac parte, lucrează la gospodăria colectivă din Luieriu şi la întovărăşirea din Să­­cal. La Luieriu de pildă am făcut arături pentru insăminţări pe 54 hecta­re, iar arături adinei de toamnă pe 36 hectare. In gospodăria colectivă s-a terminat recoltatul tuturor culturilor. Acum terenul este liber, fiind posibilă executarea arăturilor. Sun­tem­ hotăriţi ca în toam­na aceasta să nu rămină nici o brazdă de pămint nearat, întreaga suprafa­ţă de teren ce urmează a fi însăminţată la primă­vară, va fi arată din toamnă. In campania de primă­vară mi-am realizat pla­nul in proporţie de 120 la sută, iar în campania de vară in proporţie de 104 la sută. Nici în cam­pania de toamnă nu vreau să rămîn mai pre­jos. In cinstea zilei de 7 Noiembrie m-am angajat să efectuez cu tractorul 1.000 hantri fără reparaţii generale. LUPU MI­HAI tractorist S.M.T. Reghin Conferinţe, întîlniri, program artistic despre viaţa din trecut şi azi „Greu a mai trăit ţărănimea din Rusia. Ca şi ţăranii de la noi, ei au fost robii boierilor. In 1917 Le­nin le-a arătat că pentru a scăpa de iobăgie să lupte in Armata Ro­şie alături de muncitori pentru nimi­cirea boierilor. Revoluţia din Oc­tombrie a deschis drumul unei vieţi noi pentru ţărani“. Aşa le vorbeşte membrilor gospo­dăriei colective din Luieriu bătrânul colectivist Oprea Iacob, care a fost martor al Revoluţiei din Octombrie. Cu mult interes sunt ascultate de colectivişti şi de ţăranii muncitori cu gospodării individuale din Luie­riu conferinţele ce se ţin in aceste zile la căminul cultural. De curind iov. Moldovan Constanţa le a vorbit despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, despre realizările măreţe obţinute de oamenii­­sovietici in decurs de 40 de ani. Activitatea căminului cultural in această perioadă este îndreptată in­spre atragerea ţărănimii muncitoare pe drumul transformării socialiste a agriculturii. Brigada de agitaţie ar­tistică a prezentat nu de mult un bogat program intitulat : „Altă dată şi acum" infăţişind viaţa din trecut a ţăranilor muncitori din sat, crunta exploatare la care au fost supuşi şi viaţa nouă ce şi-au creiat o după înfiinţarea gospodăriei colective. Dar această muncă nu se duce numai în satul nostru ci şi în alte sate din raion. Duminicile trecute, echipa culturală din Luieriu a fost aplaudată de ţăranii muncitori din Maioreşti, de cei din Nadăşa şi alte sate. După prezentarea piesei „Fata de pe Mureş“ colectiviştii au vorbit ţăranilor muncitori despre munca in gospodăria colectivă, despre venitu­rile mari realizate de colectivişti, in­­demnind pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale să păşească cu încredere in unităţile socialiste. MORARU SI­MI­ON directorul căminului cultural Luieriu început de octombrie 1944. Armata Vil-a de Gardă sovietică a traver­sat munţii Călimanului şi înălţimile de sud de Bistriţa, apropiindu-se de aliniamentul Dedrad, Făgărău, Să­­bed, iar Armata 4 română, după ce străbătu înălţimile Harghitei şi ale Gurghiului se apropia de aliniamen­tul Aluniş-Voivodeni. Acest scurt re­zumat al comunicatelor de pe fron­tul antihitlerist prezintă doar un mic fragment al luptelor pentru eli­berarea teritoriului regiunii noastre. Neputincioase, infrnite, trupele fas­ciste efectuau „replieri" pe poziţii noi. Cum se efectuau aceste replieri le ştim cu toţii, care am trăit acele zile. „Replierea“, (pe româneşte fuga ruşinoasă) bandelor fasciste în­semna ruine, scrum, jaf, evacuare forţată. Batoşul, o comună situată pe valea Luţului a cunoscut din plin grozăviile provocate de fasciştii în retragere. Comuna a rămas pustie. Ciţiva din locuitorii comunei, Fleis­cher Georg, Both Johan şi alţi mari proprietari de pămînt (între 50—200 ha) au fugit de frică, alţii au fost duşi in eroare de propaganda hitle­­ristă, şi nu puţini au fost acei care au fost evacuaţi cu forţa. Războiul a trecut. In ţara noastră eliberată de urgia fascistă au s­ceput marile transformări revoluţionare. Pămintul, prin reforma agrară a tre­cut In proprietatea celor ce muncesc. Ţăranii, care înainte aveau parte numai de trudă, exploatare şi umi­linţe, au devenit stăpîni pe pămintul lor. In hotarul comunei Batoş sint Împroprietăriţi ţărani muncitori ro­­mâni, maghiari, ţigani. La în­ceput era multă neîncredere. Poli­tica de aţîţare şovină, naţionalismul Intr-o singură familie alimentat ani şi ani de zile de re­gimurile burghezo-moşiereşti îşi a­­răta colţii. In Batoş ia fiinţă o orga­nizaţie de bază a P.C.R. In acest fel, locuitorii Batoşului fac cunoştin­ţă cu politica partidului, şi-o însu­şesc şi încep să urmeze calea indi­cată de partid. Viaţa ţăranilor mun­citori din Batoş a intrat intr-un fă­gaş nou. Desigur că n-a fost uşor să se combată rămăşiţele naţionalismu­lui. Organizaţia de bază, activiştii de­ partid au desfăşurat o muncă uriaşă pînă s-a ajuns ca in Batoş, să se inaugureze o gospodărie co­lectivă printre primele gospodării colective din regiunea noastră. Gospodăria colectivă din Batoş uneşte intr-o singură familie ţărani muncitori romîni, maghiari, saşi şi ţigani, care şi au găsit rostul unei vieţi noi. Aici s-au cunoscut şi au pus umăr la umăr Kurko Ştefan, ţăran să­rac cu Bota Zahar­ie, cu Rafi Iacob, cu Lutsch Georg. Gospodăria colectivă i-a unit pe aceşti 4 lucrători ai pămintului şi pe mulţi alţii, i-a înfrăţit în mun­­că, i-a ridicat la demnitatea de om. Cite n-ar putea povesti Rafi Jacob de viaţa dusă dinainte de eliberare, despre batjocura şi umilinţa la care era supus atunci. Ar putea spune multe şi Kurkó Ştefan despre pere­grinările lui in căutare de lucru. Lutsch Georg de asemeni are trecut la capitolul „amintiri" multe sufe­rinţe şi necazuri indurate. Om să­rac cu familie grea a lucrat la mulţi bogătani ai satului, a muncat multă pline amară. Nici Bota Zaharie n-a dus viaţă uşoară. Sărăcia se ţinea scai de el, ca şi de toţi ceilalţi care erau lipsiţi de pămint. Toate acestea sunt acum de dome­niul trecutului. Gospodăria colectivă din Botoş a înregistrat progrese ui­­mitoare. Formată la început doar cu pămintul şi voinţa fermă a colecti­viştilor de a-şi făuri o viaţă nouă, gospodăria colectivă are in prezent ca avut obştesc 107 vite mari, 600 oi şi capre, 20 porci, 50 stupi, 2 ca­mioane. S-au construit: un grajd pentru 100 animale, remiză, un sai­van, atelier , pentru fierari, garaj etc. A crescut şi bunăstarea mem­brilor gospodăriei. Kurko Ştefan, ţăranul pribeag de ieri, are acum in gospodăria lui personală o vacă, 15 oi, 2 porci. In acest an pentru munca depusă in gospodărie numai avans de 40 la sută a primit peste 1.000 kg grîu, tot cam atît porumb, iar in zilele acestea va primi cca. 700 kg struguri și alte produse. Asemenea venituri au și Bota Zaharie, Lutsch Georg, Raji Jacob şi mulţi alţi co­lectivişti din Batoş. Pregătindu-se să sărbătorească cea de-a 40-a aniversare a Marii Re­voluţii Socialiste din Octombrie, co­lectiviştii din Batoş îşi intensifică eforturile în muncă, hotăriţi să ter­mine însămnţările şi celelalte lucrări agricole de toamnă. Sărbătorind ziua de 7 Noiembrie, colectiviştii din Ba­toş îşi amintesc cu recunoştinţă de ostaşii armatei sovietice care au luptat şi s-au jertfit pentru a-i elibera de sub jugul tiraniei fasciste, işi a­­mintesc cu drag de acei care au deschis drum ideilor atotbiruitoare ale Marelui Octombrie. Numai ele au făcut posibil ca 217 familii de 4 naţio­­nalităţi să se sudeze intr-o singură familie — gospodăria colectivă şi să-şi făurească o viaţă nouă, ferici­tă, lipsită de exploatare. V. OLTEANU „Fruntaş în creşterea şi îngrăşarea animalelor contractate" Membrii gospodăriei agricole co­­lective din Miercurea Nirajului s-au angajat, ca în acest an, să livreze statului, pe bază de contract 9.000 kg carne. Zilele acestea, colectiviştii din Miercurea Niraj, şi-au realizat angajamentul contractual. Din cei 5 boi livraţi, statului, 3 au fost încadraţi in categoria­­„Extra" şi 2 în categoria 1. Venitul adus gon­pod­ăr­iei de aceste 5 animale este de peste 36.000 lei, 7,5 kg talpă, 17,5 cvadraţi piele şi diferite unelte gos­podăreşti. La toate acestea se adau­­gă şi diploma de „Fruntaş în creş­terea şi îngrăşarea animalelor con­tractate“. In clişeu , György Venczal, preşe­dintele gospodăriei colective din Miercurea Niraj face „exerciţii“ de matematică , numără banii primiţi pentru animalele predate. Zorii vieţii noi pe valea Beicii 8 martie 1956. Soarele se ridicase cam pe la primul cel mic. La Co­mori uliţele satului erau pline de bărbaţi şi fe­mei, care, în grupuri mai mari sau mai mici, mergeau în aceeaşi di­recţie. Era sărbătoarea inaugurării întovărăşirii zootehnice din Comori, prima întovărășire de pe valea Belrii. Vestea că comorenii au pășit pe un drum nou se răspîndi ca ful­gerul în toate satele de pe această vale. — N-o să mai stăm nici noi mult pe gin­­duri, spuneau atunci cei din Sînmihai. Și, într­­adevăr, comuniștii de aici au început să se sfătuiască cu țăranii muncitori din sat pentru a înfiinţa şi ei o întovă­răşire zootehnică. Acest lucru l-au făcut şi cei din Căcuci, din Urisiu, Chiher şi alte sate. La început oamenii au stat la îndoială — Să vedem cum o să iasă cei din Comori — spuneau unii. Nimic de zis, şi la Co­mori în primul an au fost greutăţi. Dar nu luptă cu greutăţile co­morenii şi-au întărit în­tovărăşirea. Azi cu to­ţii se mîndresc de suc­cesele lor. Zilele acestea am cu­treierat satele de pe valea Belrii. Peste tot, oamenii se străduiesc să termine la timp culesul porumbului şi însămîn­­ţările de toamnă. Ter­minarea la timp a lu­crărilor agricole este un angajament luat in cin­stea celei de a 40-a aniversări a Marii Re­voluţii Socialiste din Octombrie. La Beica de Jos se lucrează cu spor pentru terminarea nou­lui cămin cultural în cinstea Marelui Octom­brie, iar la Nadăşa a noului local pentru coo­perativă. An de an se schimbă faţa satelor de pe a­­ceastă vale, răsar zorii vieţii noi. Acum, aproa­pe în fiecare sat există întovărăşire zootehnică. Exemplul celor din Co­mori a fost urmat şi de vecinii lor din Sînmi­hai, apoi de cei din Că­cuci, Chiheru de Sus, Urisiu de Jos, Beica de Sus, Nadăşa. Cea mai tînără întovărăşire este la Urisiu de Sus. Cele 25 familii de aici au ţi­nut ca să cinstească cea de a 40-a aniversare a Marii Revoluţii Socialis­te din Octombrie prin înfiinţarea întovărăşi­rii, căreia i-au dat nu­mele de „7 Noiembrie“. Am stat de vorbă cu Pop Ioan, preşedintele sfatului popular din Chiheru. Nu de mult ei a vizitat întovărăşirea din Comori. Au vizi­tat-o şi alţi ţărani mun­citori din Chiheru de Jos. Cu toţii s-au con­vins de avantajele creş­terii oilor în comun. Acest lucru i-a determi­nat să pornească şi ei munca pentru înfiinţa­rea întovărăşirii. Primii care şi-au înaintat cere­rile au fost Pop loan, Pop Teodor, Pop luliu, Hărşan Vasile, Granii loan, Matei Vasile etc. A fost format şi comite­tul de iniţiativă, din care fac parte Matei Vasile. Pop luliu şi Hărşan Vasile Zi de zi creşte nun­ă­rul ţăranilor muncitori care se hotărăsc să poi­nească pe drumul unei vieţi noi. Buţiu Hie, Hurdugaciu Hie, Lung Vasile, Inţa Ioan, Tătar Hie şi alţi ţărani mun­citori d­in Chiheru de Jos s-au convins că nu­mai agricultura socialis­tă este în stare să ducă ţăranul muncitor la o viaţă din ce in ce mai bună. Dar nu numai la Chi­­heru de Jos se frămîntă înfiinţarea întovărăşirii, ci şi in celelalte sate de pe valea Beicii. Au început să se înainteze cereri pentru înfiinţarea de întovărăşiri la Şer­­beni, Habic şi Beica de Jos. Nu va trece m­ilt timp şi în fiecare sat de pe valea Belcii vor exista unităţi socialiste ale a­­griculturii. Ţăranii mun­citori de aici sunt oa­meni harnici, buni cres­cători de animale. Dor­nici de o viaţă mai bună, în număr din zi in zi tot mai mare ei vor păşi pe un drum nou, pe drumul deschis de Marele Octombrie. P. P. Pentru înflorirea comunei şi îmbunătăţirea vieţii ţăranilor muncitori Insuşindu-şi indicaţiile celui de-al II-lea Congres al P.M.R. şi ţăranii muncitori din Toaca au început să se frămînte şi au făcut primii paşi pentru a forma în satul lor o înto­vărăşire zootehnică. Corpul didactic sprijină din plin această iniţiativă. Cu ocazia vizitelor la domiciliu, în­văţătorii arată, explică ţăranilor muncitori avantajele creşterii oilor în comun. In conferinţele ce se ţin în cadrul căminului cultural, în arti­colele la gazeta de stradă sunt popu­larizate realizările sectorului socia­list din agricultură. Ţăranii sunt în­demnaţi să urmeze această cale. In primăvara acestui an s-au îna­intat primele cereri pentru înfiinţa­rea întovărăşirii zootehnice din co­mună. Cei dintîi care au înaintat cererile au fost Feier Grigora, Frăişan Dumitru, Farcaş Dumitru, Feier Flo­­rea, Feier loan (Herţegul), Dîrloman Zaharie şi Moldovan loan al lui Teodor. Exemplul lor a fost urmat şi de alţi ţărani muncitori din sat. Numărul celor ce au înaintat cereri de intrare în întovărăşire a ajuns la 17 familii. Suprafaţa de teren în­scrisă în întovărăşire fiind mică, în­tovărăşirea nu a putut lua fiinţă în primăvară. Văzînd că întovărăşirea din Toaca­rut ia fiinţă şi cu­noscînd avantajele creşterii oilor în comun, Dumitru Farcaş s-a înscris în întovărăşirea vecină din Hodac, cu 3 oi şi 2 capre primind cite 10­­kg brînză de cap de oaie. De asemeni din oile cumpă­rate de întovărăşire fiecărui membru i-a revenit rîte .30 kg brînză Ast­fel el a primit pînă acum 80 kg brînză. In afară de brînză şi lîna® repartizată membrilor, întovărăşirea a valorificat atît brînză cît şi lînă, din a căror valoare a achitat rata cuve­nită la Banca Agricolă. De curînd, în cadrul sesiunii sfa­tului popular s-a hotărît reluarea muncii pentru înfiinţarea întovărăşi­rii. Deputaţii s-au angajat să des­făşoare munca­ politică pe circum­scripţii electorale şi prin exemplu personal să înceapă noi înscrieri, în aşa fel ca în cinstea celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialis­te din Octormibrie să se inaugureze o nouă unitate socialistă în raionul Reghin: întovărăşirea din Toaca, care va duce la înflorirea comunei şi îmbunătăţirea vieţii ţăranilor mun­citori. P. D. „Critica a fost justă şi ne-a ajutat" In ziarul „Steaua roşie“ din 5 octombrie, comitetul executiv al sfa­tului popular al raionului Ciuc a fost criticat pentru lipsa de preocupare în ce priveşte realizarea planului de colectare a cărnii. Articolul respectiv a fost analizat şi dezbătut în cadrul secţiei de valorificare şi s-au luat măsurile corespunzătoare. Răspunsul primit zilele acestea la redacţie dove­deşte că acolo unde există princi­pialitate şi simţ de răspundere, cri­tica ajută la îndreptarea situaţiei. Iată ce cuprinde răspunsul primit cu nr. 15/3/VII/1957­­ . .. „Din partea secţiei noastre (va­lorificări N. R.) , considerăm cri­tica justă şi îndreptăţită. Pentru lichi­darea rămlnerii in urmă am luat ur­mătoarele măsuri: Am convocat in şedinţă, la 7 octombrie, pe toţi colec­torii din raion şi am analizat pagu­bele cauzate de rămlnerea noastră în urmă. Tovarăşii au recunoscut că prin răminerea in urmă la colectarea cărnii au îngreunat aprovizionarea populaţiei. De aceea tovarăşii colec­tori s-au angajat să recupereze ră­­mînerea in urmă• La propunerea co­lectoarei Kosa Vilma, din comuna Racul, colectorii au pornit o între­cere socialistă pentru realizarea pla­nului In cinstea lui 7 Noiembrie. Pe baza propunerilor s-au luat şi măsuri organizatorice. Colectorii au fost or­ganizaţi să lucreze în grupe". In răspuns se arată în continuare succesele înregistrate in muncă de aceste grupe. Desigur că munca nu s-a mărginit numai la măsuri admi­nistrative. Organele locale de partid au îndrumat deputaţii ca în întîlni­­rile cu alegătorii să se discute şi problema predării cotelor de carne. In mai multe sate au fost organizate adunări populare la care au partici­pat delegaţi de la raion ca Med­­gyasszai Lajos, vicepreşedintele co­mitetului executiv al sfatului popular raional, Kolumbán Imre, şeful secţiei valorificări şi alţii. „Sîntem ferm convinşi — se scrie în încheierea răspunsului — că în urma măsurilor politico-organizato­­rice planul de colectare va fi reali­­zat înainte de termen“. Aceeași con­vingere o avem Si noi

Next