Telegraful Roman, 1901 (Anul 49, nr. 1-144)

1901-01-04 / nr. 1

Alegerile dieteit^:Referitor la efec­­tuirea Douelor alege^U^pentru dieta magiară, n­emioficiosul „JAjjjtfyar Nemzet“ e în măsură a p€ spun^j^câ toate combinațiunile făcute în j aceasta din partea ziarelor magiare sunt^remature , fiindcă mandatul membrilor tiialei diete e încă departe de espirare, dar­ ministrul-president nici nu s’a ocupat încă cu chestia alegerilor. Dacă se poate pune temeiu pe scrisele numitului ziar, ar trebui se credem, că alegerile la nici un cas nu se vor face înainte de tomnă. Ne permitem însă a obiecţiona, că de astădată terminul de ale­gere pentru dieta magiară nu ministrul-pre­sident magiar, ci desvoltarea lucrurilor în ceealaltă parte a monarchiei ni-l va de­termina. Interetul electoral. Se scrie de la Budapesta, că în decursul desbaterilor asu­pra budgetului, la resortul ministrului de in­­tern­e, deputatul Ugren va face propunere pentru lărgirea dreptului electoral, pentru ameliorarea technicei la alegeri și pentru arondarea nouă a cercurilor electorale. Se crede, că opoziția întreaga va sprijini propu­nerea lui Ugrón. Simplificarea administrației. Proectul de lege despre simplificarea admi­nistrației va fi presentat încă actualei diete spre desbatere și votare, după cum s’a ac­centuat acesta și în vorbirea de Anul­ Nou a prim-ministrului Széli. Intre reformele trecute în aceasta lege, se zice că se află și una re- re­feritoare la manipularea banilor, întrucât acesta s’ar face în viitor cu ajutorul checurilor, des­­chi­dendu-se pe seama fiecărui comitat cont­ cu­­rent la cassa de păstrare poștală. Ori­ce tri­mitere de bani, dela comune și preture la cassa centrală a comitatului, s’ar face cu che­curi, prin mijlocirea cassei de păstrare poştale. FOISOARA­L V1NCENŢIU B/BBEŞ. Date biografice, scoase din „Enciclopedia Română“. Vincenţiu Babeş s'a născut la 1 ianuarie v. 1821, în Ilodeni, comună rurală, aproape de Timişoara, în Bănat. A fost crescut de moşul seu Mitru, care, cărturar fiind, avea­­ legături intime cu Ţichindeal, preot în co­muna vecină Becicherecul-mic, şi cu Mihaiu Roşu, din Jădani. Din sfatul acestora Mitru B. destinase pe nepoţelul său pentru preoţie, deci l-a dus la Timherr. îr­­vestita şcoală rom. de la bise­rica sf. Ilie, de unde curând a trecut la şcola serbeascu şi prin clasele normale germane din cetatea Timişorii , apoi la clasele gimnasiale în Timişora, Seghedin şi Carloviţ, cele două­­ideale în Seghedin ; apoi la cursurile teolo­gi­ce d Tn'' Arad, în fine la cursurile juridice dela universitatea din Budapesta, de unde la 1846 s’a rentors la Arad cu titlul de jurat­­aotar al Tablei reg. judiciare. snd după acesta a fost numit pro- Wdagogiul rom. din Arad. Ia .-UI/19 a obținut diploma de advocat, car’ la 1849 a fost chemat a administra ca director trei districte cu preste 500 sc01e rom. rur. din­­ Bănat; în curând însă el a fost rechiemat­­ la Arad şi trimis cu plenipotenţă la Viena,­­ pentru a representa diecesa Aradului şi in-­­ teresele poporului român de la Mureş şi Cri­­şuri în deputaţiunea cea mare a tuturor Ro­mânilor din imperiul Habsburgic, care cu Şa­­guna, Popasu, Bărnuţ, P. Mocsony, E. Hur­­muzachi, Laurian etc. în frunte, încă din Dec. 1848, chiemată de ministrul împărătesc, se afla în funcţiune, dar, în sinul căreia, din causa revoluţiunii magiare, părţile dela Mureş şi Crişuri nu erau representate. B. în aceasta misiune, dela Dec. 1849, a fost aplicat pentru lucrări mai vîrtos de translatură în ministeriul împărătesc de justi­ţie, care cu începutul anului 1851, reor­­ganisându se înalta curte de justiţie şi ca­­saţiune pentru imperiul întreg, a fost nu­­­­mit secretar de senat la acea curte; la­­ 1860 a fost înaintat la rangul de c. r. secre­tar aulic, car’ după separarea administraţiunii Ungariei, la 1862, a fost chiemat în cance­laria aulică a Ungariei de referent pentru căuşele criminale şi graţiale, de unde preste un an a fost numit şi trimis judecător la Ta­­­­bla reg. din Budapesta şi referent la sep­­tem­virat. Intr’aceea convocându-se la 1860 aşa numitul­­Consiliu imperial înmulţit“, B. a publicat cunoscuta broşură în limba germană: „Die Sprach- und Nationalitätenfrage in Oester­reich, von einem Romänem­, care pleda pen­tru unitatea monarchiei şi egalitatea tuturor popoarelor ce o compun, şi semnala grelele turburări şi pericole, ce au să urmeze, dacă Maghiarilor s’ar încuviinţa dualismul, pe ba­­sele istorice, cum stăruiau ei din resputeri. După câteva puţine septemâni aceasta broşură program a apărut şi în a doua edi­­ţiune înmulţită; ea a fost foarte bine primită şi mult lăudată din partea naţionalităţilor asu­prite, şi chiar din partea sferelor mai înalte, pe cât acelea pe acel timp ţineau morţiş la unitatea monarchiei Prin acesta publicaţiune­a. a devenit politic respectat şi conlucrarea lui a fost căutată atât de membrii români ai consiliului imperial, precum şi de toate depu­­taţiunile, ce ani de-a rândul veneau din partea Românilor cu gravaminele şi postulatele lor la curtea Impératesca din Viena. Cele mai multe petiţiuni şi memorii de pe acel timp sunt opera lui B., sau cu ajutorul lui tăcute. Principele Ferdinand la Berlin. Moştenitorul de tron al României, A. S. R. principele Ferdinand a plecat Marți, 15 ia­nuarie nou, la Berlin, pentru a representa pe M. S. Regele Carol la serbarea centena­rului al doilea al întemeierii regatului prusian, care va avea loc acolo, în una din zilele apropiate. In acelaşi scop, representând pe Ţarul Rusiei, va merge la Berlin şi marele La 1861 convocată fiind dieta Unga­riei, B. a fost ales în cercul român de la Sasca­­montană, unde el nici nu candidase. In adu­narea representanţilor Ţerii Unguresci B. a apărat cu toata energia autonomia Transilva­niei, şi cu alţi 10 deputaţi români a pus te­­meiu la crearea partidului român naţional, astfel iniţiind de sus o aprigă luptă cu şovi­nismul şi în contra egemoniei maghiare. La 1864 dându-se Românilor ort. me­­tropolia şi încuviinţându-se separarea lor de cătră bis. serbescu, deşi în condiţiuni destul de onoroase şi daunoase pentru Români, la opera atât a etuptării metropoliei, a desfacerii practice de ierarchia serbéscá suprematiză­­toare, cât şi a reorganisării metropoliei rom. pe base liberale-constituţionale, pe lângă Şa­­guna şi Mocsonyescu­ nime n’a contribuit mai mult ca B., şi a fost ales la toate congresele şi sinodele bisericesci-naţionale deputat şi membru delegaţional. La 1865 B. a fost reales deputat dic­tat tot în Şasea, car’ la 1869 atât aici cât şi în cercul locuit de Şerbi şi Români al Sân- Miclăuşului mare (Torontal). In urma lupte­lor purtate în dietă B., membrul justiţiei su­­perioare a ţerii, prin justiţia de cabinet, după 22 de ani de serviciu, a fost lipsit nu un­ TELEGRAFUL ROMAN . O zi aniversară. Retras, în cerc restrîns, încunju­­rat numai de membrii familiei sale, dar’ cu cugetul la întreg neamul seu “şi la biserica’ sa, aşa şi-a scr­iat dis­tinsul nostru fruntaş, venerabilul domn Vicenţiu Babeş, în ziua primă a anului în care am intrat, a optzecea aniver­sare a naşterii sale. De ici de colo îi va mai fi sosit poate şi vre-o telegramă de felicitare, cu calduroase dorinţe şi cu omagiale salutări, pentru­ că de, tot mai sunt Români cari ştiu cine e Babeş, ce a muncit Babeş, şi cât de mult a luptat Babeş pe toate terenele vieţii nóstre pu­blice , dar’ grosul poporului nostru mai că nici n’a ştiut ce zi însemnată e pentru el ziua primă a anului acestuia. La alte neamuri astfel de zile însemnate se serbeaza cu mare solem­nitate şi cu mare alaiu. Presa atrage din vreme atenţiunea opiniunii publica,­ asupra însemnătăţii zilei, şi se­ face pre­gătiri din vreme, pentru a procura sărbătoritului momente dulci de feri­cire şi de adevărată bucurie, văzând cum cei de un neam cu el îi ştiu aprecia meritele şi virtuţile. La noi nu; pentru că noi peste tot prea puţin ne stimăm bărbaţii mari pe cari ni i-a dat providenţa; pentru­ că noi numai după ce nu-’i mai avem vedem golul ce l’au lăsat în urma lor bărbaţii noştri providenţiali, care până sunt în viaţa numai zile amare şi ne­plăcute căutăm să le facem. Va fi şi acesta o particularitate, o însuşire specială a părţii culte din neamul nostru, care însă mare onoare nu ne face. Venerabilul domn Babeş încă a avut parte de multe zile amare, drept resplată pentru cincizeci ani de labo­­riositate şi de muncă încordată, pusă în serviciul neamului şi al bisericii. Dar’ cei­ ce i-au amărît zilele n’au pu­tut să ştărgă nimica din meritele sale, câştigate întru apărarea neamului şi a bisericii; şi istoria va trebui să-’i des­chidă la timpul seu un capitol separat­, pentru­ că insuşi d-l Babeş e o parte, astăzi încă vie, şi dee ceriul să fie încă multă vreme vie — din istoria nostra naţională. / Unde numai l-ai căutat, ai putu­t să-­l găseşti în ultimii cincizeci de ani ai vieţii noastre publice. / La Academia Română, al că­rei membru e dela întemeere, a făcut tot­­deuna pe istoricul scrutător al­ o­rigi­­nei şi al latinităţii noastre. In dieta magiară, din care ia făcut parte cu începere dela 1861­­ în mai multe rînduri, pe vremea curand mai puteam trimite și noi deputații la dietă , a stat vecinie la pândă, g­ata să res­pingă atacurile îndreptate în contra naţionalităţii noastre şi în­ contra drep­turilor naturale ale potporului român. In congrese şi înisinode, din cari face parte dela dobândirea autonomiei noastre bisericeşti, Cit­v în mare parte, pe lângă nemuritoumj^izguna, îi revin*,, lui: a con­tnbubdEBBpruna cu mintea sa cea luminata ■ Bzolvarea chestiilor în sensul cum JJ^^clamau interesele neamului si ale b^ricii. In conferenfţele noastre naţionale, — cele trei del J, început, — Babeş este referentul confifsiunei, şi nici nu ne pu­team închipiui adunare naţională fără Babeş.­­ Nu nuai vorbim despre Babeş ca scriitoriu­­şi gazetar, ceea­ ce încă ar fi adus cu­ sine, ca presa română să ser­beze ailtcum aniversarea -optzecea a naşterii acestui rar bărbat, pe care alte neaţamuri, dacă l-ar fi avut, pe braţe­­l-ar fi /ţertat. / Dar’ el, modestul Babeş, poate că­­nici nu a dorit şi nici nu a aşteptat, ca altcum să i­ se serbeze aceasta zi în­semnată, decât în felul cum i­ s’a ser­bat : retras, în cerc restrîns, îm­mnjurat numai de membrii familiei side. Pen­tru­ că sunt părţi de viaţă şi momente, în cari omul se simte mai fericit atunci, când poate să fie singur, neconturbat de nimeni. Rugăm deci pe dl Babeş să nu se supere, dacă venim să-­l conturbăm noi în aceasta singurătate a sa, felicitându’l din inimă şi cu toata sinceritatea pentru raiul dar dumnezeeisc de care a fost împărtăşit, vădendu-şi împlinit al opt­­zecilea an din viaţa petrecută în muncă şi în luptă pentru neam şi biserică, şi dorindu-i, ca restul vieţii de care îl va mai învrednici Dumnezeu, să’l petrece în deplină se­hătate, în mulţămire su­­fleteascâ şi înj­ perfectă fericire. Şi cre­dem a fi interpreţi ai sentimentului public ro­m­ânesc când din inimă cu­rată îi dorim aceste lucruri, în numele neamului românesc. / ---------— / Anul nou în Sibiiu. / — 3 Ianuarie v. ţ / S’a dus şi nouăsute vechiu acolo, de unde nu mai este re’ntoarcere ; încă un an, — în viaţa omenimei picul de apă în ocean, — şi-a încheiat cursul, pentru a face loc altui an nou, cu noue nădejdi, cu noue iluzii, cu nou dor de muncă pentru binele şi prospe­­rarea neamului. Pătrunşi de acest dor de muncă şi nu­triţi de nădejdi pentru viitor mai fericit bi­­sericei şi neamului, fruntaşii societăţii române din Sibiiu alaltăeri, după sfânta liturgie, s’au presentat la Esc. Sa metropolitul spre a-’l felicita şi a-i dori puteri nime şi harul ce­resc întru continuarea muncei rodnice în fo­losul bisericei de sub înalta-i conducere şi în folosul naţiunii. In fruntea asesorilor consistoriali, a cor­pului profesoral de la institutul teologic-peda­gogic, a profesorilor de la şcoala de fete a Asociaţiunii, a membrilor din direcţiunea „Albinei“ şi a tot ce societatea română din Sibiiu are mai ales, Ilustritatea Sa de archi­­mandrit şi vicariu archiepiscopesc Dr. Ilarion Puşcariu a ţinut un cald discurs de felicitare, întrerupt adese­ori de aclamaţiuni la adresa metropolitului, arătând în el prilejul din care membrii societăţii române cu bucurie şi cu plăcere s’au presentat la Esc. Sa ca la pă­rintele lor sufletesc spre a -l asigura de ve­neraţi­unea şi iubirea lor şi a-i dori zile înde­­lungate, sănătate şi putere spre a le fi şi pe mai departe înţeleptul şi neobositul con­ducător în toate cele bune şi folositoare. Schiţază apoi activitatea Esc. Sale şi re­­sultatele obţinute de când provedinţa i-a dat se conducă biserica gr.-or. română din patria nostra, mulţămesce în numele acestei biserici pentru zelul şi dragostea cu care o conduce, şi întră repeţite „trăiască“ încheie dorindu-i ani mulţi fericiţi. După încetarea aclamaţiunilor Esc. Sa mulţămesce pentru manifestaţiunile acestea, din cari transpiră dragoste şi alipire nu nu­mai faţă de persoana sa, ci deosebi faţă de biserică şi ale ei instituţiuni. Conduşi de aceasta dragoste i-au dat sprijinul lor în tre­cut şi tot din aceasta dragoste mâne când îi roaga să-i fie în ajutor şi de aci î nainte „pen­­tru­ ca în bună înţelegere frăţescă să tindem a înainta tot mai spre bine, să lucrăm — fie­care în cercul seu de activitate şi a măsurat forţelor sale — pentru prosperarea bisericei şi şcolei, pentru binele poporului, înţelegând aci pe poporul întreg, pe toţi fiii naţiunei noastre fără deosebire de confesiune. Sunt multe terenele, pe cari dat ne este să lucrăm în­tru ajungerea acestui scop; cel mai sigur însă, cel pe care — întră împrejurările de acum — se poate lucra cu mai mult efect în­tru ajungerea scopurilor schițate mai sus — zice Esc. Sa — este terenul bisericesc-școlar. Aci să ne concentrăm forţele şi tot dorul nostru de muncă pentru binele comun. Pentru­ ca lucrarea aceasta să poata avea însă resultate cât mai mulţămitiire, se cere dragoste şi înţelegere frăţască intră toţi şi se cere să lucrăm după plan bine stabilit, plan făcut de omeni probaţi, de oameni cari au în­cărunţit în lucrarea pe acest teren şi astfel din esperienţele trecutului pot să judece mai bine , cari pot fi mijloacele şi căile cari mai sigur ne vor duce la scop. Face comparaţie întră starea de acum 30—40 de ani a bise­ricei şi întră cea de acum, şi accentuând că scopul nostru nu poate fi altul, de­cât, tot mai mult, tot mai aproape spre ţinta finală, spre fericirea vremelnică şi cea de apoi, ape­­lează la sprijinul tuturor întru înainta­ rea spre acest scop şi implorând binecuvântarea ce­­reasca doresce tuturor, şi celor de faţă şi ce­lor de departe, an nou fericit. De la Esc. Sa societatea a mers la dl vicariu, căruia prin graiul dlui asesor consis­torial Zaharie Boiu i-a dorit an nou fericit şi sănătate deplină pentru a lucra şi mai de­parte pe terenul bisericesc-şcolar şi al lite­­raturei bisericesci, pe cari terene şi până acum atât de frumoase merite şi-a câştigat. Alo­­cuţia dlui Boiu, ţinută în cuvinte alese, a fost urmată de entusiaste aclamaţiuni, după cami ilustritatea sa mulţămind pentru onorul şi manifestaţiunile de simpatie ale societăţii sibiene, promite, că şi în viitor — cât timp îi va fi dat de prevedință să ocupe onorifi­cul post de acum în biserica noastra, — toate in­­stiințele sale şi întreaga activitate a sa va fi îndreptată numai spre lauda şi mărirea bise­ricei şi pentru a neamului bunăstare şi pros­­perare. Din România

Next