Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)
1933-06-10 / nr. 47-48
Anul LXXXI Sibiu, 10 Iunie 1933 Abonamentul. Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei luni 120 Lei — Pentru străinătate un an 900 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marția și Vineria. Corespondențele să se adreseze Redacției Telegraful Romăn Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. Articole nepublicate nu se înapoiază. Prețul inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului Telegraful Român, Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45. Organ național-bisericesc Nr. 47—48 Român A treia aniversare a urcării pe tron Ziua de 8 iunie 1933, a treia aniversare a urcării pe tron a Suveranului nostru Carol al II-lea, a fost sărbătorită de toți supușii Săi, cu tradiționala dragoste și neclintita alipire ce o purtăm monarhiei și Regelui nostru de astăzi. Gândul clerului și al poporului nostru ardelean s’a îndreptat și de astădată, cu încredere și omagiul respect, spre tinerul și vigurosul monarh, nădejdea noastră de mai bine, urându-i dela Dumnezeu, lungă, binecuvântată și strălucită domnie! In timpul de trei ani, de când domtul Stăpan a fost redat țării Sale, M. Sa Regele Carol II a luat parte la bucuria și la greul zilelor poporului Său credincios, în mijlocul căruia s’a născut, a crescut și s’a inspirat, după cuvintele Sale, rostite înainte cu 3 ani: „Hrana mea swfeteasca a fost hrana sufletului vostru, durerile voastre au fost durerile Mele- idealurile neamului Neu au fost idealurile Mele“. Identificându-se astfel cu toate aspirațiile națiunii, M. La Regele este o chezășie temeinică și tare, că greutățile prin care trece țara întreagă, vor fi biruite și viitorul ei va fi consolidat și asigurat. De la o margine până la alta, în tot întinsul patriei române, a răsunat din nou urarea tuturor cetățenilor: Trăiască Regele! Din prilejul aniversării a treia a suirii Majestății Sale Regelui nostru Carol al doilea, pe tronul fericiților Săi înaintași, Sibiul a îmbrăcat haină de sărbătoare. Autoritățile au sistat lucrul, iar edificiile publice și casele particulare, au fost pavoazate cu drapele naționale. A prăznuit această zi întreg Sibiul. Serviciul divin La ora 11 a. m. în Biserica noastră Catedrală, s’a oficiat din partea Prea Sfinției Sale Arhiereului Vasile, asistat de preoții Catedralei, un solemn serviciu divin, ridicându-se rugăciuni fierbinți cătră Cel Atotputernic pentru îndelunga viață și sănătate a Majestății Sale Regelui Carol al II-lea. Cântările au fost executate din partea corului mixt al Catedralei, condus de profesorul Timotei Popovici. La slujba dumnezeească au luat parte: I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae, Corpul ofițeresc din localitate în frunte cu dl general Sârbu, autoritățile civile în frunte cu dl prefect județean, Dr. Coriolan Ștefan, elevii institutelor de învățământ, sub conducerea profesorilor și numeroși credincioși. După terminarea serviciului divin, părintele protoiereu militar, Iosif Serafim, a rostit o cuvântare scoțind în relief bucuria mare de care au fost cuprinși toți locuitorii Țării înainte cu 3 ani, când actualul Suveran a luat, în viguroasă mână, frânele guvernării scumpei noastre patrii. Corul a intonat „Imnul Regal“. După ieșirea din biserică dl general Sârbu a trecut în revistă trupa din fața Catedralei. Oastea Domnului Oastea Bisericii De sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt s’a ținut la Sibiu al doilea congres al „Oștii Domnului“. Ziua în care s’a coborât peste apostoli și dela ei s’au transmis la alți 3000 de oameni harurile Duhului Sfânt, ziua din care datează începutul renașterii omenirii, nu putea fi mai potrivit mărită de oamenii recunoscători și de însuși Duhul Sfânt ca manifestare prin impunătoarea duhovnicească a societății religioase care și-a câștigat indiscutabile merite în readucerea atâtor suflete sub bătaia flăcărilor Duhului Sfânt. Iar orașul care în ordinea celor văzute s’a învrednicit să fie izvorul acestui râu de apă vie, mama care a născut, hrănește și ocrotește acest preafrumos copil duhovnicesc, metropola «Oștii Domnului», nu putea fi de nimic altceva făcut să tresare de atâta sfântă bucurie, ca de mulțimea de suflete curățite în Domnul, cari întâmpinau cu lacrimi în ochi și cu dulceață în inimă cuvintele propoveduite de preoții Bisericii. Atâtea suflete curate într-un oraș, nu se întâlnesc de multe ori în istoria lui. Manifestarea aceasta a «Oștii Domnului» a fost din toate punctele de vedere o dovadă, par’că anume făcută, că nu-i permis să fim pesimiști cu privire la viitorul ei, că sunt exagerate temerile că am putea-o vedea într’o bună zi ruptă dela sânul bisericii. In prima zi de Rusalii s’a făcut un pelerinaj la Rășinari, la mormântul mitropolitului de fericită memorie Andrei Șaguna. Prin acest act pios «Oastea Domnului» a adus cuvenitul prinos de cinste și recunoștință luptei necurmate pentru ridicarea bisericii strămoșești, pe care a purtat-o viața întreagă nemuritorul ierarh. Cinstindu-ți pe marii bărbați din trecutul neamului și al bisericii, te declari solidar cu neamul și cu biserica pentru cari au ostenit aceia. Prin cinstirea marilor figuri din trecut ale neamului și ale bisericii, mărturisești că-ți sunt idealuri vrednice de urmat și de tine, că aprobi întru totul felul cum au lucrat ei. Duioasa predică rostită a doua zi în catedrală de părintele Ouatu și cuvântările pline de putere duhovnicească, de limpezime și de adevăr, ținute după aceea în sala Thalia de I. P. S. La Mitropolitul nostru Nicolae, de dl Alex. Lascarov- Moldovanu, de I. P. C. La Părintele arhimandrit Scriban și de ceilalți iscusiți și vrednici preoți-misionari, au creat și în aeestași convingerea că trebue să ajute cu toții această mișcare pornită în mijlocul bisericii de Duhul Sfânt. I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae a spus între altele: Oastea Domnului este Oastea Bisericii, pentru că și Biserica este a Domnului. Ostașii primesc pe Domnul în Biserică, de pe altar din sfânta taină a Euharistiei și din celelalte taine. Părintele Ouatu a vorbit dealungul întregii predici despre legătura cu Hristos de pe altarul bisericii, despre închinarea în fața acestui Hristos, de primirea acestui Hristos. Talentatul scriitor Alex. Lascarov- Moldovanu într’o remarcabilă cuvântare a redus țintele „Oștii Domnului“ la două: apărarea Bisericii și iubirea lui Isus Hristos. In legătură cu apărarea bisericii a numit «Oastea», „Garda Bisericii“, care asemenea Gărzii imperiale moare dar nu se predă. Ostașii mor pe pragul bisericii apărându - o, jertfindu-se pentru ea, pentru crucea, pentru altarul, pentru preoții, pentru tot ce e al bisericii. Ostașii știu că afară de biserică nu există mântuire, că cine crede că se poate mântui singur fără sau în afară de biserică, e cel mai păcătos din-