Telegraful Român, 1963 (Anul 111, nr. 1-48)
1963-01-01 / nr. 1-2
T ° 1505 Anul 111Sibiu, 1 ianuarie 1963 Nr. 1—2 FOAIE RELIGIOASA EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm2 60 bani pentru odată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător, inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI T .''"grafului Roman, Sibiu, strada 1 Mai nr. 35. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu se înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ABONAMENTUL : Pe un an : 24 lei Pe 6 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei Trăiască a XV-a aniversare a proclamării Republicii Populare Romîne! Patria noastră Au trecut 15 ani pe vadul vremii de cînd poporul muncitor a proclamat Republica Populară Romînă, patria tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Căci patria — cum spunea Tudor Vladimirescu — „’nu este tagma jefuitorilor, ci este norodul”. Da, patria este poporul, care prin muncă îşi făureşte o viaţă mai bună. Patria este ţara, în care stăpîn este poporul, ale cărei bogăţii şi frumuseţi aparţin poporului. Patria este noua orînduire, orînduirea socialistă, pe care o ridică poporul zi de zi tot mai îmbelşugată, tot mai luminată, tot mai fericită. Cînd priveşti, peste plaiurile ţării noastre, aproape nu-ţi vine să crezi ochilor că în numai 15 ani s-a schimbat aşa de mult înfăţişarea lor. Peste tot se vede pecetea puterii creatoare a poporului, care a înnoit întreaga ţară. Pămîntul acesta este bogat şi are frumuseţi negrăite. Munţii cu piscurile lor semeţe, cu pîraiele năvalnice, cu podoaba pădurilor de brazi, dealurile cu livezile lor pîrguite în soare, cîmpiile cu lanurile întinse, cu ape domoale, toate încîntă sufletul cu frumuseţile lor variate. Dar acest pămînt de o frumuseţe deosebită, are şi bogăţii imense, cărbune, fier, argint, aur, gaze, etc. El hrăneşte cîmpurile de cereale, turmele de oi, cirezile de vite, ş. a. In Republica Populară Romînă toate sînt ale poporului, căci poporul e stăpîn peste ţara sa, cu toate frumuseţile şi bogăţiile ei. Şi poporul le înmulţeşte prin muncă şi le chiverniseşte cu înţelepciune ca toţi oamenii muncii şi fiecare în parte să se bucure de o viaţă din ce în ce mai bună. Astfel, pretutindeni, în toate colţurile ţării, vezi înălţîndu-se fabrici şi uzine, care umplu de mîndrie pe orice fiu cinstit al patriei noastre. Sub îndrumarea conducătorilor înţelepţi, ridicaţi din sînul oamenilor muncii, poporul nostru a păşit pe calea industrializării socialiste într-un ritm extraordinar, în aşa fel încît ţara noastră a devenit o ţară cu industrie avansată, care poate sta pe piaţa mondială alături de ţări cu tradiţii industriale mai vechi. Produsele noastre sînt preţuite şi căutate în toate părţile globului pămîntesc. Numele patriei noastre este purtat cu vrednicie peste hotare de maşinile, făurite cu mîinile şi mintea acestui popor harnic şi talentat. E destul să dăm cîteva date, ca să vedem clar ce progrese uriaşe s-au realizat în anii puterii populare. Ritmul mediu de creştere a producţiei industriale între anii 1951 —1959 a fost de 12,7 la sută, iar în-,tre anii 1960—1961 a fost de 15,8 la sută. Numai între anii 1950—1961 producţia industrială a crescut de 3,9 ori. Rezultatul este că producţia globală industrială în 1961 era de 5,8 ori mai mare decît producţia globală industrială din 1938 (anul de vîrf al Romîniei burgheze). Planul sesenat (1960—1965) prevede un ritm mediu anual de creştere de 13 la sută. In felul acesta, producţia globală industrială va fi în 1965 de 2,1 ori mai mare decît producţia din 1959. Industria noastră satisface nevoile ţării şi furnizează produse de calitate superioară ţărilor, cu care avem schimburi comerciale. Acelaşi progres se constată şi în agricultură. Incheindu-se procesul de colectivizare a agriculturii în primăvara anului 1962, acum nu mai vezi ogoare îmbucătăţite, fîşii de pămînt lucrate în trecut individual şi cu metode învechite, ci pe tarlale întinse se leagănă în soare holdele aurii, foşnesc necuprinse lanuri de porumb, se arată ogoare mari de cartofi, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, etc. Pămîntul ţării dă rod tot mai bogat, pentru că îl muncesc oamenii în comun şi, cu tragere de inimă, pentru că se aplică metodele agrotehnice cele mai avansate, pentru că se folosesc maşini agricole la aproape toate lucrările, pentru că în pămîntul bine lucrat, bine îngrăşat, se seamănă seminţe selecţionate, cele mai potrivite cu solul şi clima şi cele mai rodnice. Pe dealurile pustii, pe rîpe, pe terenuri nisipoase, pretutindeni munca în comun organizează terenul şi-l foloseşte, dacă nu pentru cereale, atunci pentru viţă de vie, pomicultură, ş. a. Rîurile sînt canalizate, pămînturile sînt irigate şi acolo unde era pustiu apar livezi de pomi sau grădini înfloritoare. Iată numai cîteva date, care arată acest avînt al agriculturii socialiste. In 1938 aveam 4.858 tractoare, ce lucrau pe pămînturile moşierilor. In 1961 avem peste 77.000 tractoare convenţionale de 15 cai putere. Pînă în 1965 se prevede înzestrarea agriculturii cu circa 150.000 tractoare convenţionale de 15 cai putere, 70.000 semănători pentru cereale, peste 40.000 combine pentru păioase, 8.200 maşini de recoltat porumb şi alte numeroase maşini agricole, ce vor lucra pe pămînturile gospodăriilor colective şi gospodăriilor de stat. Corespunzător cu această înzestrare şi cu felul de a lucra pămîntul, creşte şi producţia agricolă. In 1950 producţia medie la hectar a fost la grîu de 800 kg, la porumb 740 kg. In 1961 producţia medie la hectar a fost la grîu de 1.340 kg (cu 540 kg mai mult), la porumb de 1.670 kg (cu 930 kg mai mult). Agricultura noastră satisface nevoile de materii prime ale industriei şi trebuinţele populaţiei — şi produce rezerve importante pentru export. Dezvoltarea aceasta rapidă a economiei a avut drept rezultat creşterea venitului naţional. Intre 1950—1961 venitul naţional s-a mărit de aproape trei ori. Acest venit este folosit pentru dezvoltarea mai departe a economiei, pentru ridicarea nivelului de trai, material şi cultural, al poporului. Poporul munceşte pentru sine, pentru viaţa lui cea nouă. Salariul real faţă de 1955— în 1961 a fost mai mare cu 55 la sută. Oraşe noi au apărut pe harta ţării. Oraşele vechi au fost reconstruite, s-au dezvoltat, adăugîndu-li-se cârtiţe îrttregi. La sate s-au ridicat sute de mii de case noi. In planul sesenat e prevăzută numai din fondurile statului construirea a 300.000 de apartamente. Noile construcţii — uzine, instituţii, locuinţe — sunt nu numai ridicate cu metode şi mijloace moderne, ci şi cu gust artistic. Talentul şi priceperea arhitecţilor şi constructorilor noştri se arată în cartierele noi, în blocurile noi, luminoase şi frumoase, încît ele deşteaptă elogiul celor ce vin din alte ţări şi mîndria fiecărui cetăţean al patriei noastre. Nevoile materiale ale poporului sunt împlinite din ce în ce mai deplin. In 1961 s-au desfăcut mărfuri în valoare de peste 47 miliarde lei, cu 15 la sută mai mult ca în 1960. La oraşe şi la sate oamenii muncii trăiesc mai bine, au un trai civilizat, ca hrană, ca îmbrăcăminte, ca locuinţă, ca mobilă, electrică, radio, motociclete, etc. Datorită acestor condiţii civilizate de existenţă media vîrstei populaţiei noastre a crescut de la 42 ani, cît era în 1930—1932, la 66 ani în prezent. Astfel, patria noastră a dăruit în medie locuitorilor un plus de 24 ani de viață. (Continuare în pag. 2) &rlb00