Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)

1893-01-14 / nr. 9

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA No. 9 EDIȚIA A TREIA. ABONAMENTELE In țară pe un an..............................................40 lei­­ pe 6 luni..............................................20 lei „ pe 3 luni...............................................10 lei Pentru străinătate, un an.................................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani­ ­„VOINȚA“ ARE CUVENTUL Cu prilejul redeschiderea Parla­mentului, Voința Națională a pu­blicat alaltă­ ori în capul coloanelor sale un articol, în care întrebuin­­­­țează vocabularul ei obicinuit de invective grosolane pentru a insulta Reprezentațiunea națională. Ziarul liberal reeditează clișeuri cunoscute și acuzări tocite și res­­tocite în privința modului cum s’au ales Camerile actuale și a compu­nerea lor. S’a răspuns de nenumă­rate ori la această frazeologie goală și umflată, atât în Parlament cu prilejul discutărei Adresei, cât și în presa conservatoare. Faptele netă­găduite aduse la lumină au resta­bilit adevărul, ast­fel că opiniunea publică a cântărit de mult valoarea unor asemenea polemici. Ne-am putea dar dispensa de a reveni asupra acestor aiurări colec­tiviste ce nu mai pot avea alt efect de­cât de a arăta starea de turbare sufletească, în care se află adver­sarii noștri. Este însă de observat că această recrudescență în polemica Voinței Naționale contra Parlamentului ac­tual se produce tocmai în momen­tul când prin cercurile liberale se agită ideia retragere­ din Corpurile legiuitoare a senatorilor și a depu­taților opozițiunei. Poate că aci am putea găsi mo­tivul campaniei violente și ridicole pe care presa liberală o întreprinde astă­zi contra Reprezentațiunei na­ționale, din ziua reînceperea lucră­rilor ei. Făcând un tablou înfiorător al Parlamentului actual, opozițiunea li­berală crede că va putea masca slăbiciunea ei, înfățișându-se țărei ca fiind victima unui regim despo­tic și fără scrupul. Spre a atinge acest scop, presa liberală desgroapă din nou un șir de doleanțe în pri­vința alegerilor din care au eșit Camerile actuale. Această teză a fost susținută de atâtea ori de către liberali, când sunt în minoritate, în­cât lumea s’a obicinuit cu densa. Toată țara știe astă­zi că, după strania teorie a liberalilor, ori­ce alegere, în care ei nu obțin majoritatea, trebuie să fie pătată de ingerințe. îndată ce candidatul conservator a izbutit, presa liberală resună de orori, crime, călcări de lege, corupțiuni, falsuri, bătăi, schingiuiri etc. Ai crede că țara întreagă înnoată în sânge, că legile sunt suspendate, că domnește teroarea cea mai cum­plită. Aceste clișeuri sunt atât de u­­zate, în­cât și copiii rîd de ele în ziua de astă­zi, mai ales când iesă din gură unor oameni al căror par­tid a trecut în­tot­dea­una ca meș­ter în influențarea alegerilor și în fabricarea de Parlamente servile. Ceea ce ne miră însă este în­drăzneala acestor oameni. Cred ei oare că țara a uitat regimul fără seamăn al urgiei colectiviste ca să aibă cutezanța de a vorbi de liber­tate electorală și de respectul legilor ? Dacă voește presa liberală să po­lemizeze pe acest tărîm, declarăm că suntem gata a o urma și făgă­duim să nu­­ răspundem prin nici un rend scris într’un ziar conser­vator, prin nici un fapt denunțat de luptătorii partidului nostru. Tot ce le vom zice va fi reprodus din ziarele liberale, din discursurile pro­nunțate în Parlament și în întru­niri publice de bărbați marcanți ai partidului liberal. Atunci se va vedea cum bărbați ca Dimitrie Brătianu, Neculai Fleva, Gh. Pallade, Petre Grădișteanu și alți mulți priveau Camerile lui Ion Brătianu. In schimb însă cerem un lucru: ziarele liberale să nu tacă, ca de obiceiu, după ce vor fi în­jurat, ci să discute cu noi, făcând comparațiunea între modul cum se respectau libertățile publice și se înjghebau­ Parlamentele sub libe­rali și între modul cum s’a proce­dat și se procedă sub conservatori. Voința Națională are cuvântul­ ....... ...«*»>» ............................... —-----­ TELEGRAME Afacerile egiptene Paris, 24 Ianuarie. Le Temps zice că puterile, în înțelegere cu Sultanul, trebuie să cerceteze raporturile Angliei cu Egiptul, acum când Anglia își sprijinește prete­nțiunile pe dem­onstrațiuni morale, dar care vor fi urmate îndată de acte de putere. Londra, 24 Ianuarie. D. Cromer a primit ordinul să informeze pe Kectivul, că sporirea trupelor Englitezei în Egipt, devenind trebuincioasă pentru pro­­tecțiunea Europenilor, ministrul de răsboiü telegrafiase la Malta și Cipru de a se opri trupele ce se întorceau din India. Demonstrațiunea flotei engleze în contra Egiptului e părăsită. Londra, 24 ianuarie. Regimentul de i infanterie ce staționează la Malta a primit ordin să se ducă în Egipt. O telegramă primită de Daily News din Cair zice că Redivul e hotărît să se scape de serviciile funcționarilor englezi. Lon­dra, 24 ianuarie. Agenția Stefani află că sporirea trupelor engleze va fi numai de 2 batalioane, care­­ vor rămâne mai întâii­ la Alexandria și în urmă se vor duce în Cair, în caz de tre­buință. Budgetul resboiului în Franța Paris, 24 Ianuarie. Camera a adoptat budgetul ordinar al resboiului, d. Prévost de Launay (dreapta) a declarat că va cere, atunci când se vor discuta fondurile secrete, ca aceste fonduri să fie controlate, in ceea­ ce privește minis­terul de resbei, ca să nu mai fie întrebuin­țate pentru scopuri politice. Sporurile militare in Germania și tripla alianță Berlin, 24 Ianuarie. D. de Caprivi a declarat comisiunii mili­tare a Reichstagului, ca răspuns a celor ce au citat, tripla alianță în discursurile lor în contra proiectului militar, că el a recunos­cut în­tot­dea­una înalta importanță a tri­plei alianțe și că face tot ce e cu putință pentru a o păstra și a o întări. Cererea pen­tru sporirea armatei nu se reazema nici pe desprețuirea puterii triplei alianțe, nici asu­pra unei îndoeli în privința duratei sale, ci pe convingerea că chiar cu tripla alianță Germania va trebui să fie pept unor puteri mai mari ca ale­ sale. Afacerea Panama în Italia Roma, 24 Ianuarie. S’au găsit la d. Taulongo hârtii compro­mițătoare pentru mai mulți oameni politici. Europenii în Maroc Villefranche, 24 Ianuarie. Diviziunea escadrei a plecat în timpul nopții spre Maroc. împăcarea regelui Milan cu regina Natalia Paris, 24 Ianuarie. După informațiuni din sorginte bună, e sigur că­ regele Milan a fost la 12 ianuarie la Biarritz la regina­ Natalia ; cu toate a­­­­­cestea, acest demers nu va putea aduce vr’o împăcare înainte de a se regula situația fă­cută reginei prin sentința de divorț. Alaltă­ eri am avut în Cameră un exemplu izbitor al unităț­i(?) de direcțiune ce domnește la adver­sarii noștri. Se pusese în discuție convențiu­­nea de comerciu cu Anglia. In Senat d. Aurelian aprobase această con­­vențiune și făcuse numai câte­va observațiuni privitoare la conven­­țiuni viitoare ce s’ar încheia, între­bând chiar dacă convențiunea cu Anglia va servi de tip. Ori­cine s’ar fi așteptat ca, la Cameră, liberalii să se pună pe a­­celași tărîm. Vorbă să fie! Ga din senin se ridică d. Porumbaru și combate convențiunea pe care o găsește rea, fiind­că inaugurează o eră vătămătoare pentru economia noastră națională și este o portiță pentru alte convențiuni mai grele. Nu e vorbă, s’au găsit abia nouă voturi în toată Camera care să ur­meze pe d. Porumbaru. Dar naște întrebarea: cum rămâne cu unita­tea de direcțiune a partidului li­beral? In Senat zic una, in Ca­meră alta, pe cine să crezi? Nouă ne vine a nu crede nici pe unii, nici pe alții. POLITICA Știam de mult că, cu tot con­gresul și programul de la Iași, nu există nici o direcțiune în partidul liberal. Dacă ne-am fi dat oste­neala de a reproduce zi cu zi știrile pe care le aveam despre cele ce se petrec în sînul opozițiunei liberale, am fi putut să povestim lucruri vesele de tot. Dar, la urma urme­lor, ce ne pasă nouă de certurile de familie ale adversarilor noștri! Ceea ce nu putem trece cu tăcere însă este lipsa complectă de acord ce se manifestă în modul de a pro­ceda al diferiților membri ai opo­zițiunei liberale din Parlament. Ion Brătianu orator «Despre morți nu se vorbește de­cât bine», zice un proverb latinesc a cărui înțeleptă povară ași urma-o negreșit, dacă ziarele liberale nu m’ar ațîța de o săp­tămână mereu. In fie­care zi, Voința sau La Patrie sacrifică coloane întregi din pagina intáia spre a căuta să convingă pe cititorii lor că d. Lascar Catargiu, președintele con­siliului de miniștri, șeful partidului con­servator, ne-a făcut de rîs la Viena și la nunta principelui Ferdinand, că d. Lascar Catargiu nu a fost în stare să înșire zece vorbe la locul lor când a convorbit cu împăratul Germaniei și acel al Austriei. Aci e locul să vorbim despre răposați și, de vreme ce liberalii pun în discu­­țiune talentul retoric al șefului partidu­lui conservator, natural lucru este să vorbim despre arta retorică a dispărutu­lui șef al colectiviștilor. Ce o fi vorbit și cum o fi vorbit Ion Brătianu cu împărații sau cancelarii nu putem ști, precum nu se poate ști ce o fi vorbit și cum o fi vorbit de Lascar Catargiu cu împărații Wilhelm și Frantz Iosef. Avem însă toți ceva memorie, mai a­­vem­ colecțiile Monitorului Oficial care ne pot aminti deșeartele și copilăreștile discursuri ale d-lui Ion Brătianu. Ajunsese proverbiale pomelnicele sale și anecdotele în socoteala morților drept răspunsuri la discuțiunile cele mai se­rioase. Și vorbeai despre lucrări publice, in­strucțiunea publică, despre armamente și fortificații, despre cestiuni teh­nice și Ion Brătianu îți răspundea că la Porodin a intrat la împăratul Alexandru fără să fie anunțat sau că România a ajuns in­dependentă. Se discutau convențiuni comerciale, codul de comerț și Ion Brătianu lua cu­vântul spre a spune că generoasa ple­iadă de la 48 a luptat pentru dobândi­rea libertăților publice. D. Lascar Catargiu, șeful partidului conservator, nu și a dat nici o dată aere de mare orator, n’a căutat nici o dată să treacă drept un poleitor de fraze, dar, când e ceva în discuțiune, știe să vorbească despre ce e vorba, știe să răs­­punză la întrebările ce i se fac, știe să discute fără retorică multă dar sănătos. In ori­ce caz, slavă Domnului, nici n’a ajuns, nici n’are să ajungă în doaga ră­posatului orator-șef al partidului liberal­ Elzevir, învățământul primar rural Statistica ne desvăluește o stare foarte tristă a învățământului primar rural la noi. Statul face toate sacrificiile posibile și se arată dispus a mai face și altele, dar rezultatele dobândite sunt puțin încura­­giatoare. Budgetul învățământului rural, care era de 568.859 lei în 1861, de 590.000 lei în 1866, de 975.000 lei în 1875, de 2.023 000 JOI 14/26 IANUARIE 1896 ANUNCIURI și INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IT ..... . 0,40 Keelame.................. . III.......................1.50 „ .................. „ IX......................2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani lei în 1884, s’a urcat în anul trecut la 3.266.197 lei. Numărul elevilor în vârstă de școală este de 547.263, adică 289.164 băețî și 258.099 fete, ceea ce ne dă, la 1000 lo­cuitori, 69 băețî și 62 fete. Au fost înscriși în școale sătești 137.580 băețî și 23.957 fete. S’au prezentat la examen 96.756 bă­­eți și 14.337 fete. Va să zică la io6o locuitori, din 69 băețî în verstă de școală, 33 s’au înscris și 23 au fost prezenți la examen, cât pentru fete, din 62 în verstă de școală, numai 5 s’au înscris și 3 s’au prezentat la examen. Ast­fel înfățișată, situațiunea este pu­țin satisfăcătoare pentru băeți și cu to­tul rea pentru fete. Dar trebuie să ținem seamă de acest fapt că nu sunt școale în toate comu­nele și că o parte din copii nu pot merge la școala care se află într’un sat prea depărtat de cătunul lor. Silințele legiuitorilor trebuie deci în­dreptate spre înființarea de școale în toate satele și de cursuri în toate cătu­nele, unde nu se vor putea înființa școale. Până atunci cată să constatăm că pe fie­care an crește numărul copiilor (băeți și fete) ce merg la școală. D. Damă ne arată că progresiunea a fost următoarea: Aceste cifre ne fac să sperăm că, pe viitor, când vor fi școale pretutindeni, de­osebirea ce se constată azi între numă­rul copiilor în vârstă de școală și acela al prezenților la examen va merge din ce în ce descrescând ; dar, tot de o dată, ele ne arată că în starea actuală nu pu­tem rămâne mai mult timp. D. Damă a avut fericita ideie de a pu­blica la sfârșitul raportului sau un ta­blou care arată starea de instrucțiune a recruților în cei din urmă ani. Acest tablou dovedește că 89 la sută din tinerii, cari se prezintă la recrutare, nu știe carte. In două harte ce complectează volu­mul ce-l analizăm aici, vedem starea ac­tuală a învățământului primar rural și a­­ceea a gradului de instrucțiune a recru­ților. Din aceste două harte rezultă că ju­dețele unde cultura este mai răspândită sunt: Brăila și Covurluiu, apoi Iași, Mus­cel, Dolj și Neamțu ; și cele mai înapo­iate sunt: Suceava, Dorohoiu, Roman, Vasluiu, Falciu, Bacau, Buzau, Prahova, Ilfov, Vlașca, Teleorman, Olt, Vâlcea și Romanațî. Terminând, d. Damă ne spune că sunt astă­zi 3.248 școale sătești (de băețî, mixte și de fete), având 2846 învățători și 532 învățătoare. Această statistică este oare complectă ? Autorul s’a grăbit a răspunde la această întrebare. Chemat la 1 Octombrie în ca­pul serviciului statistic de la ministerul instrucțiunei publice, nu a putut să în­trebuințeze de­cât cifrele culese mai din nainte cu vechiele formulare. Pentru cele mai multe județe nu a avut chiar la în­demână alte noțiuni de­cât foile resu­­mative ale revizorilor, îa asemenea condițiuni și nedispunând de­cât de un timp foarte scurt, de vreme ce i se ceruse raportul sau înainte de 1 Ianuarie, și considerând că numai pe la sfârșitul lunei Noembrie ministerul "a pri­mit rezultatele pentru anul școlar 91—92, trebuie să ne mirăm cum noul șef al biu­­roului statistic a putut sfârși la timp lu­crarea sa. Sunt multe lacune, el singur le recu­noaște. Mai întâi­, pentru învățământul urban, lipsa a ori­ce dată privitoare la școalele private , iar, pentru învățământul primar rural, lipsa de date circumstanțiate, care ar permite studiarea diferitelor fe­nomene ce sunt revelate prin rezultatele generale. Este greu de a trage concluziuni când îți lipsesc atâtea date, când nu cunoști mersul fie­cărei școale, când nu știi în ce luni copiii merg mai des la școală și în ce luni ei încep a o părăsi, când nu poți să dai seamă de numărul de școale care, pentru diferite motive, au fost închise și cât timp au fost închise, când îți este peste putință de a cerceta dacă sunt școa­lele din satele cele mai populate care au dat cel mai mare număr de elevi, dacă în adevăr sunt distanțele ce există între sate o piedică pentru o parte din copii să meargă la școală, dacă frecventarea este mai mare la munte sau în vale, etc. etc. D. Damé ne-a făgăduit că, prin alcă­tuirea de noui formulare, va putea să răspundă în anii viitori la toate aceste întrebări. Atunci, în adevăr, vom avea o adevărată statistică a școalelor noastre sătești. Dar până atunci rămânem recunoscă­tori d-lui Darié că ne-a dat o lucrare conștiincioasă, care va fi de mare folos tuturor acelora cari se ocupă de starea învățământului primar la noi. Elevi prezenți la examen : Băeți Fete 1883—89 76.285 11.651 1889— 90 88.158 12.005 1890— 91 89 902 12.947 1891— 92 96.756 14 337 AFACEREA PANAMA1 Cornelius Herz.— București.— Ame­rica.­— Continuarea procesului afa­cere! Panama . Ultimele știri telegrafice din Paris. O telegramă, pe care o primim azi din Paris, ne vestește că toate for­malitățile sunt deja îndeplinite pen­tru extrădarea d-lui Herr ; ad­ele au fost transmise ambasadei Franciei. Din ultimele știri ale gazetelor fran­ceze aflăm că acuzarea, pe baza că­reia s-a cerut arestarea și extrădarea lui Cornelius Herz, e întemeiată pe o mărturisire a d-lui Charles de Les­­seps, care a spus că Herz i-a escro­cat 1.550.000 de franci pe cari zicea că avea să-i dea baronului Reinach. Procesul împotriva lui Herz va ö un proces corecțional și despărțit de cele­­l­alte procese pendente până acum. Pall Mall Gazette publică, cu ocazia arestării lui Herz, câte­va notițe bio­grafice asupra lui. După informatorul ziarului englez, ar fi totuși adevărat că d. Herz e de naștere german, din Frankfurt am Main. Cariera și a în­ceput-o la Bucure­ti, unde a func­ționat mai mult timp ca agent al u­­nei bănci mici. Se vede insă că aci nu i-a zîmbit norocul, căci a emi­grat tocmai în America, de unde s’a intors la Paris doctor în medicină. A funcționat in această calitate pe la diferite spitale, iar în resboiul din 1870—1871 a fost medic in armata Loire­. După resboiu s’a intors în A­­merica, unde s’a și încetățenit. Dar la 1876 s’a intors iar la Paris, de astă­­dată nu ca doctor, ci ca om de a­­faceri, dintre care practica și se în­țelegea mai ales la întemeieri de so­cietăți. Dotat cu o colosală ușurință de vorbire, având un arsenal ne mai­pomenit de fraze convingătoare, cu un mic capital ce strinsese, el era in stare a câștiga Încrederea ori­cui. In­trând in relații cu d. Clemenceau, a devenit colaboratorul financiar al zia­rului la Justice și in Octombre 1885 a condus «partea financiară» a alege­rilor în interesul radicalilor. Intr’a­­cestea insă întemeia mereu la socie­tăți de electricitate, de telefonie — aceasta ’i-a adus cel mai mare câș­tig—și altele. Amestecul sau in afa­cerea Panama se va descurca acum, probabil. Înaintea justiției. Zicem numai probabil, de­oare­ce după o știre, care s’a răspândit la Pa­ris, d. Herz ar fi­­ declarat că e ferm hotărât să imite exemplul baronului de Reinach în cazul când Englitera ’î ar Încuviința extrădarea. Pe de altă parte se svonește că Herz e foarte greu bolnav de diabetă și albumi­­nurie, boale, după cum se știe, incu­rabile. « * • Procesul afacere! Panama a conti­nuat erc. D. Barboux și-a urmat ple­doaria și—ne spune o telegramă,— a susținut că cheltuielile de publicitate nu pot constitui o escrocherie. In toate lucrările mari, prevederile, sub acest raport, au fost Întrecute. * * * Iată acum și cele­ l’alte știri tele­grafice pe care le mai­ primim, rela­tiv la afacerea Panama, Paris, 24 Ianuarie. Mai multe ziare asigură că s’a dat o or­donanță de neurmărire în favoarea d-lor Rouvier, Thévenet, Jules Roche și Blondin. Comisiunea de anchetă a ascultat din nou pe d-nul Stéphane, funcționar al cassei Prop­­per, care a jurat că a spus adevărul. Ni­meni nu-­l const­mase să depuie. El n’ar fi vorbit de­loc de vizita ce a făcut-o d-nul Clémenceau, dacă comisiunea nu l’ar fi în­trebat. D-nul Franqueville și-a terminat instruc­țiunea în contra membrilor parlamentului; dosarul a fost comunicat procurorului Re­publicii. Ordonanța se va da, cel mai târ­­ziu, până Vineri. Judecătorul de instrucție a început cerce­tarea afacerei Herz-Arton , pare că și d-nul Sans Leroy este implicat. Paris, 24 Ianuarie. Un articol al lui Figaro, iscălit VidL explică cum a căzut în manile d-lui Herz

Next