Tribuna, iulie 1906 (Anul 10, nr. 124-144)

1906-07-01 / nr. 124

Pag. 2. __________________________________»TRIBUN­AL_____________________________________Nr. 124. Vaida. Dar, onor. Dietă, — îmi pare rău că n’am avut vreme să întocmesc o arătare statis­tică în chestia asta, dar veți ști D-Voastră, că pe degete se pot număra fişpanii numiți sub noul guvern. Olay: Aţi venit 24 aici. Nainte eraţi 4. Vaida :Dar şi aceştia (24) sunt tot din aluatul celor vechi! Cât priveşte pe Trepovii mărunţi, solgăbirae şi notari, aceştia toţi sunt cei vechi şi în toată afacerea mai caracteristic este (mişcare. Sauzim !) că acum, se înţelege, până şi cel mai kristofist îşi bate pieptul că el ce kossuthist mare e. Cu un cuvânt s’au schimbat la faţă foarte iute şi noul sistem însemnează doar atâta că sub firma nouă, vechile precupeţe (pilăriţe, colăriţe) desfac acelaşi şovinism. (După ce arată cum deputaţilor români li se strigă «trădători de ţară», «Valahi», «limba străină» etc., citează din Széchényi, care avea respect şi pentru limba naţionalităţilor urmează:) Vedeţi, aşa a vorbit Széchényi. Şi zău, dacă generaţia trecută şi cea de acum ar fi ascultat de Széchényi, azi ar fi alte împrejurări în ţara asta şi noi, naţionalităţile nu ar trebui să răb­­dăm atâta. Aşa cred, că nu trebue doar să dovedesc îna­intea Dietei, ce utopie ar fi să voiţi a maghia­riza partea mai mare a ţării. Sümegi Vilmos: Partea mai mare şi aşa e ma­ghiară. Vaida: Căci dacă într’o mie de ani nu s’a ajuns pe cale firească, cum s’ar putea acum cu sila? Multe de toate se pot, dar ca cine­va să stârpească cu sala din mine credinţa, convinge­rile şi simţirea naţională, asta nu se poate. Somogyi Aladár: Nici nu vrea nimenii! Vaida: Acum însă o ziceţi toţi, că numai Bănffy vrea asta. Vă genează lucrul acesta. De aceea în faţa străinătăţii îl şi tăgăduiţi. Dar mai are Bănffy un cal de bătaie. L-a folo­sit mai ales faţă de D-Voastră, care i-aţi făcut opoziţie şi l-aţi trântit. Suna şi Vienei. Zicea că este un interes mare al Vienei, al dinastiei, ca ţara să se maghiarizeze. Okolicsănyi: Aşa şi e! Vaida: Asta ar fi frumos, de cât este un glas de Sirenă. Se înţelege, că ar fi comod pentru di­nastie dacă din Boemia până în Adria toată su­flarea ar fi maghiară. Asta ar fi cea mare fericire pentru dinastie. Atunci n’ar fi în aşa situaţie de Zwickmühl, că trebue să-i folosească pe unii contra altora... Atunci şi Ungurilor li-ar merge mai bine, dinastia s’ar contopi cu ei, şi ar fi cel puţin o dinastie ca în mica Românie. De altă parte situţia dinastiei ar fi uşoară că n’ar trebui să-şi bată capul cu atâtea popoare. Dar, on. Dietă, deoare­ce aceasta e o ideie ficsă, un vis, interesul acesta dinastic stă pe şubred temei. In­teresul dinastiei e cu totul altul. Onor. Cameră! Dacă rasa maghiară avea pu­tere de asimilare, în decurs de o mie de ani n’ar fi asimilat altceva decât intelectualii naţiunei noastre. Cât de puţină putere de asimilare are, do­vedeşte faptul că nici pe Ovrei nu i-a putut asimila. (Sgomot, esclamări în stânga: Aceia nu-s naţionalitate!) E natural că n’o poate asimila, căci se poate, că poporul maghiar, ca rasă are asemenea însuşiri de rasă, dar în DVoastră, în deputaţii clasei privilegiate, nu există puterea de asimilare. Căci DVoastră, când cineva ar începe să se simtă bine, ca Ungur nou, când Jidanul ar zice că s’a făcut Ungur adevărat, şi când Sârbul, Românul, Slovacul ar zice că, ce bine mă simt în această societate, atunci DVoastră îi puneţi îndată sub nas, că e Jidan puturos, Sârb putu­ros, Valach puturos. (Ilaritate). Aşa nu se poate face politică de asimilare. Poate dacă se vor eliberă milioanele de popoare dintre unguri, atunci poate a-ţi putea exercita asimilare. Sunt caşuri escepţionale, le cunosc şi eu, nu trebue să mi­ le spună nimeni, că d.­e­ aici e dl prim-ministru, care e şvab, de origine germană, dar e maghiarisat. Somogyi: Iar DTa eşti de origine maghiar, dar eşti romanisat! Vaida: Se întâmplă că pe cale de asimilare naturală se contopesc şi persoane geniale ca dl prim-ministru Wekerle. Dar cum e această asimi­­laţie, Onor Cameră? Aceasta e o operă numai pe jumătate, şi acesta e extremul pe care-l poate ajunge ungurimea. Căci e posibil că pe dl prim­­ministru Wekerle La asimilat ca limbă şi senti­ment, dar trag la îndoială, că n’ar vorbi două limbi, şi cred că ştie foarte bine nemţeşte. O voce (la mijloc) : Numai cu două feţe să nu fie! Vaida: Ca ministru prezident trebue să fie aşa! (Ilaritate pe băncile naţionalităţilor). Dar’ ce a­ţi ajuns cu o asemenea personalitate? Aceea că Păţi asimilat dar’ nu l’aţi asorbeat. Priviţi-l numai, poartă în sine întreg tipul antropologic şi calită­ţile rasei germane. E cu totul altceva asorbearea ca asimilarea. Dacă pe noi ne asimilaţi şi nu ne asorbiţi, creaţi în acest parlament o situaţie ca în Irlanda şi aceasta ar fi cel mai mare succes ce l-aţi putea ajunge. Acolo sunt irlandezii şi verşii. Au trecut peste aceste popoare veacuri slabe şi de mare însemnătate şi s’au asimilat dar’ nu s’au asorbeat. Acestea sunt exemplele cele mai eclatante, ce putere are instinctul naţional. Ace­sta nu pere nici odată, trăieşte mai departe inconştient în su­flet, ce se redeşteaptă odată la conştiinţă, apoi îşi face drum, căci instinctul naţional e mai puternic ca instinctul de viaţă. Fiecare individ simte în inima lui, că dacă îşi părăseşte existenţa naţio­nală, ştirbeşte marele corp naţional, ceea ce e o pagubă mai mare, ca dacă s’ar nimici existenţa lui individuală fiziologică. (Aşa e­ pe băncile na­ţionalităţilor). Şi dacă acest suflet pătrunde ini­mile milioanelor, dacă acest instinct se deşteaptă la conştiinţă, nu există putere pe lume, care ar putea-o înfrânge şi învinge. (Aprobări vii pe băn­cile naţionalităţilor). On. Cameră! Noi avem măiestrii mai escelenţi pe terenul şovinizmului naţional — căci noi sun­tem şovinişti naţionali — aceştia sunt Ungurii. Unde pe suprafaţa pământului s’ar putea găsi măiestrii buni în şovinizm ca Ungurii ? O voce în stânga: Nemţii! Vaida. Aceia asimilează prin puterea culturală. Dau însă copilul la şcoală. A doua zi, dacă acel învăţător observă, că e copilul meu , care, ca toţi copiii, face şi el ştrengării, când îl trage pentru aceasta de urechi sau de păr, îi zice: Nikolăi, aşa dară începe să-i zică în batjocură Nicolaie, începe să-i zică valah, să-l despreţuiască... Éber: Nici nu se cuvine! Intr’adevăr, e foarte necuvîncios! Vaida... şi în acel copil deşteaptă nişte sen­timente, pe cari ie caracterisează aşa de bine ma­rele Széchenyi István — şi acestea îi rămân în inimă până la moarte! Se poate, că eu ca un politician serios (ilari­tate) nu-i dau importanţă. Nu reflectez ca d-voastră să recunoaşteţi acest fapt, eu îmi dau seamă nu­mai de propria mea conştiinţă. Privind lucrul ca un politician serios, nu există în inima mea scârbă sau ură faţă de nici o naţionalitate şi e natural, să recunosc că noi avem nevoie de în­ţelegere. Dar dacă mă întâlnesc cu vreun ungur cu care întru în discuţie şi ne înţelegem reciproc, adoarme în inima mea amintirea trecutului, acea amintire a copilăriei, atunci vine un altul, şi aud numai cum şopteşte: valah; la acestea mi­ se re­deşteaptă sentimentul vechiu. Aşa creşteţi d-voastră tineretul nostru, aşa fa­ceţi d-voastră şovinişti din români, slovaci, nemţi şi sârbi. Şcoala d-voastră, învăţătorii d-voastră sunt agitatori, şi ce aceştia n’au terminat, conti­nuă şcoala mai înaltă, universitatea, vine apoi viaţa, unde­ omul vede şi simte la fiecare pas, că deoarece e naţionalitate, trebue să-şi înăbuşe şi sentimentele cele mai îndreptăţite, căci e prea slab ca să şi le poată lua cu puterea, deşi legea îi dă dreptul la aceasta. Nagy: Nu-i aşa. Vaida: Acolo sunt Saşii. Ii vedem în toate partidele guvernamentale. (Ilaritate) Intre ei sunt foarte puţini şovinişti naţionali. De ce? Fiindcă ei sunt într’o situaţie aşa de privilegiată, îşi pot face educaţia în gimnaziile proprii, apoi se duc pro forma la universitatea ungurească, sau se duc în Germania să împarte cultu­ră europeană. Aceştia din urmă n’au ocasie pentru a­semenea contact, nici nu pot esperimenta şovinismul unguresc şi aşa aceste şcoli nici nu fac din ei şovinişti ca din români. Nu fiindcă n’ar fi şovinişti, căci şi între ei sunt de aceştia, dar ei sunt cei cari au fost în gimnazii ungureşti sau au terminat şcoli un­gureşti. Avem şi noi Românii un gimnasiu, pe care a­ţi voi să-l luaţi dela noi, cum aţi luat dela Slovaci. Luaţi-l, dacă puteţi, dacă aveţi puterea pentru aceasta, dacă e posibil, dar să nu credeţi că prin aceasta faceţi un mare rău, căci prin aceasta va creşte tot mai mult şovinismul româ­nesc. Şoviniştii slabi, în­ cameră, ies din gimna­ziile româneşti. Aceştia sunt numai şovinişti teo­retici. Ei relele pe cari le-am înşirat aici, le cu­nosc numai din auzite, şi zic că poate nici nu stau lucrurile chiar aşa, vorbiţi poate aşa fiindcă a­ţi avut neplăceri cu vre-un profesor ungur, sau v’aţi certat cu vr’un copil într’o provincie ungu­rească. Ei nu cunosc pe unguri decât numai din svon, şi de aceea vor rămânea pentru vecie nu­mai politiciani români domoli, şovinişti molcomi, fiindcă lucră numai din teorie şi fiindcă le e ru­şine că nu sunt şi ei români radicali ca ceilalţi. Se întâmplă însă, că şi tinerii de la gimnasiul din Braşov sau Blaj ajung la universitatea din Cluj sau Budapesta, acolo apoi îşi găseşte măiestrul în şovinism. Se găseşte un profesor universitar care-l scutură sdravăn... Nagy: E ruşine să vorbeşti asemenea lucruri, aceasta e minciună! (Sgomot). Preşedintele: Rog pe dl deputat Nagy György­­ să nu mai­ conturbe pe orator, altcum sunt ne- '­voit să aplic faţă de dlui regulamentul dietei. Vaida: Poftim şi desminţiţi dacă nu spun a­­devărul! Nagy: Şi eu am făcut examene în şcoli ro­mâneşti ! (Sgomot). Prezidentul: Pe dl deputat Nagy György fac şi pentru a doua oară atent să aibă bunătat şi să asculte pe orator în linişte. Vaida: Au fost cazuri, că tinerii eşiţi din in­stitutul din Blaj ori Braşov s’au dus la unive­sitate în Viena şi reîntorcându-se acasă nici toit nu aveau despre şovinismul român; numai c când tinerii noştri urmează la universităţile un­gureşti, în acestea şi în gimnaziile ungureşti se formează şoviniştii români. Am zis că ungurii n’au darul asimilării. Cei 1867—1900 ungurii au câştigat 261 localităţi din ţară şi au perdut 456. Perderea e de 195 comun Aceasta însemnează dacă studiem lucrurile ni departe, că Românii şi Slovacii au cucerit aproc­­imativ 100, Nemţii, 52 pe celelalte Sârbii şi celelalte naţionalităţi. Aceste date statistice sunt destulă dovadă,­­ naţia maghiară n’are darul de a contopi. Aici onorată Dietă, e­semplul capitalei Budapesta In Budapesta sunt încă şi azi 62.000 de indiviz cari nu ştiu nici acum ungureşte, aceasta pe baza datelor statistice ale lui Baksics Gusztáv. (Sgomo în stânga). Şi dacă mă plimb prin Budapesta , mă uit împrejur, nici să nu mai amintesc de fir­mele nemţeşti, de­oarece jidanii sunt urlguri, ce puţin eu îi privesc aşa, de­oarece şi ei­ se con­sideră unguri... O voce: Exsistă jidan român! Vaida: Nu este. (Sgomot necontenit). Prezidentul (sună): Linişte! Vaida: Daca es la plimbare, pretutindeni aud pe acest soi de unguri vorbind nemţeşte, în capitala ţerei. Dacă deschid fereastra în hpitel ca să scap de muzica ţigănească (Ilaritate şi es­clamări: Unde stai?) ca să mă pot gândi puţin — aud în casa de peste drum tonurile ivrnulu Gotterhalle. (Zgomot. Esclamări: Unde?) ace­stea se petrec în Budapesta. Când aşa dragă ca­pitala ţărei e departe de a se maghiariza, atunci cum credeţi dvoastră că veţi putea maghiariz comitatul Făgăraşului şi al Arvei? (Zgomo­t). ZIEGLER ÁGOSTON, (proprietarul firmei ZIEGLER FERENCZ), bandajist academic, furnisorul curţii re­alAlmn A« + »v. rt A î rt p Irt rtl«î_ Pregătesc tot felul de instrumente medicale şi de chirurg, mâni, picioare artifi­ciale, preparate ortopedice, corsete, clistire, irigatore, injectoare pentru organele sexuale femeieşti, cearşafuri de pat de gumă pentru copii şi lăuze, perini cu aer comprimat oale de noapte pentru bolnavi, maşini electrice, în sfârşit tot de ce au trebuinţă bol­navii, medicii, moaşele, friseurii să capătă la mine cu preţurile cele mai ieftin­e. ii-îmirom nt­ rtfuri rm­pnto franco si gratis

Next