Tribuna, ianuarie 1897 (Anul 14, nr. 1-23)
1897-01-14 / nr. 9
Anul XIV Sibiiu, Marţi 14/26 Ianuarie 1897 ABONAMENTELE 1/1 an 10 franci, 1/1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., 1ji an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici ă 5 cr. se vând la »Tipografia«, soc. pe acţiuni. Oprirea conferenţei din 24 octomvrie. Ministerul de interne s’a grăbit a resolva şi afacerea oprirei ultimei conferenţe naţionale, care era să se ţină la 24 Octomvrie n. a. trecut. La recursul, pe care domnul Dr. Ioan Raţiu ,l-a dat în 11 Noemvrie a. tr. în contra hotărîrii primarului şi a vicecomitelui din Sibiiu, (vezi nrul 254 al „Tribunei“ din a. tr.) a sosit acum şi răspunsul ministrului, şi astfel întreagă afacerea, încât priveşte partea formală de justiţie (?) administrativă, este definitiv resolvată. Şi resolvarea reese în defavorul nostru. Iată aci actele acestei cause, acte cari mărturisesc elocvent despre prigonirea sistematică la care suntem expuşi, şi despre uşurătatea revoltător de cinică, cu care guvernul „liberal“ al ţerii tractează cea mai gravă chestiune a Ungariei şi a Monarchiei întregi: chestiunea naţionalităţilor. M. kir. belügyminister. 1217 szám. ref. Szebenvármegye közönségének. NagySzeben. A vármegye alispánjának f. é. Oktober hó 3- án 19.942 sz. a. kelt másodfokú határozatát mely szerint Nagy-Szeben város polgármestere által hozott határozat helybenhagyásával a f. é. Oktober hó 24-ére Nagyszebenbe egybt hívott, általános román választóigyűlés megtartása nem engedélyeztetett. Dr. Ratiu János által közbetett felebbezés folytán felülvizsgálván, indokainál fogva helybenhagyom. Erről a vármegye közönségét f. e. November hó 19-án (!) 21.060 sz. a. kelt jelentése s csatolmányainak visszaküldése mellet azzal értesítem, hogy az olyan gyűlés, mely nem a választókból, magukból, hanem ezek delegáltjaikból alakul, nem tekinthető az 1874: XXXIII. t. sz. 104 §-a szerinti pártgyűlésnek; s ebből az okból, valamint abból is, hogy a gyűlés tagjai nemzetiség, és nem választókerületbeli községek, vagy választó kerületek szerint és illetve nem mint bizonyos választó kerület, vagy községek választói vannak csoportosítva, a szóban forgó gyülésnek mit nem vátraducere. Ministrul r. n. de interne. Nr. 1217 rés. Publicului din comitatul Sibiiului in Sibiiu, în urma recursului dat de Dr. Ioan Raţiu, revisnind sentenţa de instanţa a doua a vicecomitelui comitatecs, datată la 30 Octomvrie a. c. numărul 19.942. In Înţelesul căreia, cu aprobarea hotărîrii adusă de primarul oraşului Sibiiu, nu s’a permis ţinerea conferenţei electorale generale române, conchemată pe 24 Octomvrie a. c. — o aprob în urma motivelor sale. Despre aceasta, In urma raportului nrul 21.060, dela 19 Noemvrie a. c. pe lângă retrimiterea aduselor înştiinţez publicul comitatului cu acea observare, că o atare adunare, care se compune nu din înşişi alegătorii, ci din delegaţii lor, nu se poate privi, ca o conferenţă de partid conform §-ului 104 din art. de lege XXXIII, din 1874, din cauza aceasta, precum şi din aceea, că membrii adunării sunt grupaţi după naţionalitate şi nu după comunele din cercurile electorale, sau după cercurile electorale, respective nu ca alegătorii unui anumit cerc electoral, sau ai unei anumite comune, — oprirea pe basajului 104 a art. de lege XXXIII, din 1874 a adunării din chestiune, ca a uneia care au o adunare electorală de partid, a fost pe deplin motivată. Budapesta, la 24 Decemvrie 1896, în locul ministrului: Latkoczy m. p., secretar de stat. Va să zică, ministrul, prin substitutul seu Latkoczy, îşi însuşeşte motivele opririi, şi declară pur şi simplu că oprirea a fost pe deplin motivată. E de observat, că ministrul, nici în resolvarea recursului dat în causa conferenţei din Main (vezi nrul 259 al „Tribunei“ din a. tr.), nici acum nu aminteşte cu nici un cuvinţel legea de naţionalităţi, la care în primul loc s’a provocat primarul Sibiiului, — dar’ împregiurarea aceasta puţin hotăreşte în meritul causei. Ea poate să ne dovedească că şi ministrului ii e ruşine să se provoace la legea „despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor “ când comite cel mai brusc şi mai violent atac asupra aceleiaşi legi, dar’ ce folos avem noi de aceasta făţărită sfială ? El nu aminteşte de lege, dar’ o calcă în picioare, şi prin încălcarea ei ne opreşte funcţionarea organismului nostru de partid naţional. Şi ad e punctum saliens. Prin ţinuta aceasta a guvernului faţă de noi am ajuns tntr’o situaţie din cele mai grave. Ni se face imposibilă Întrunirea; ni se ia posibilitatea de a conveni şi a ne sfătui In mod legal şi public asupra afacerilor noastre. Aceasta este partea politică a afacerii şi aceasta singură ne priveşte. Stăm acum tn faţa unui fapt, ca şi care nu ni s’a mai pus în cale tu timpul din urmă. Ce vom face acum? Vom lăsa, ca asupra causei vitale a poporului românesc se decidă un primar, un vicişpan ori un ministru, aşa de uşor? — Vom lăsa să ni se pună scăluş în gură, şi cătuşi în picioare? — Vom permite ca cu atâta cinism să ni se denege dreptul la vieaţă politică naţională, fără a zice un cuvent? Atunci nici nu am fi vrednici de stări mai bune, decât cele ceni le pregăteşte guvernul unguresc. S’a declarat solemn, în aprobarea tuturor Românilor, că existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă. Vom şti afirma şi practica adevărul cuprins în aceste cuvinte? Ce căutăm în giur, de observăm semnele caracteristice, ce se ivesc ici şi colea, răspunsul nu este mângăitor. Dar’ credem un geniul bun al neamului românesc, care ’ni-a păzit in decursul veacurilor şi ne-a scăpat din situaţiuni şi mai grele, şi nădejde avem, că acest bun geniu va inspira sufletele, bune româneşti, ca in faţa duşmanului comun şi a marilor primejdii, să pună la o parte toate miseriile mici personale, toate urile şi pismuirile, şi să se concentreze, unul ca unul, sub steagul luptei naţionale, pentru apărarea drepturilor sfinte ale poporului românesc. FOIŢA „TRIBUNEI“. DIN LUPTĂ VIEŢII. — Sonete. — I. De ce te sbaţi şi-’ţi porţi mereu gândirea In alte lumi — fantasme a ’nchipuirii — Cuprins de un sarbed vis al fericirii, Ce-’i tn tot locul — tot aş nicâirea__? Prea ideal ’ţi-e sufletul, — gândirii Prea vagă-’i laşi să-’i fie rătăcirea, Căci hotărîtă doară ni-e menirea, Cărarea tuturor — prin legea firii! De a existenţii furie cuprinsă In teatrul lumii geme omenimea. .. Dar’ piesa vieţii cine s’o înţeleagă...? Când eşti un picur de apă’n marea întinsă, Tu totuşi vrei să cârmueşti mulţimea, Şi vrei să te asculte o lume — întreagă... ? 1 n. Tu n’ai cerut să-’ţi dee existenţa Şi când ’ţi-au dat-o, nu ai priceput-o — Ca tine lumea-’ntreagă n’a cerut-o, Căci cine să-’şi dorească suferinţa ?! Ce tristă-’i lumea asta n’ai ştiut-o Când te-ai născut, şi n’ai simţit dorinţa De a trăi — dar’ azi simţeşti căinţa, Că te-ai născut şi vieaţa ai tnceput-ol Alergi şi lupţi, puterea ţi se stinge, în fuga ta spre-o ţintă fericită De care-o veciniei« te despart«*... Şi ori, gem, asuzi sudori de sânge In lupta’n care te-a sufflit ursita, Din care n’ai cerut se-’ţi facă parte!! III. Plângând te naşti, plângând păşeşti tn vieaţă Ursit tţi este sufletul spre jale. . . Ear’ lacremile’s hrana vieţii tale, Durerile te leagănă pe braţe ! Şi inima vrând mintea se-’ţi inşale Te farmecă cu-a luptelor dulceaţă, Spre-un viitor acoperit de ceaţă, Alergi orbit, pe-o colţuroasă cale ! Din lumea ta de Intunerec plină, Un ideal din alte sferi senine Zimbind te chiama vecinie înainte ... Ear’ tu te sbaţi spre dunga de lumină, Nu ştii, că drumul apucat de tine, Conduce-’n cimiterul cu morminte... ! IV. Păgâne patimi şi dorinţi păgâne Te mână-’n lupta vieţii fără ştire, Te sbaţi după o dulce nălucire, Pe când durerile Iţi sunt stăpâne — Din toiul luptei pentru fericire Tu ştii cu ce te-alegi şi ce-’ţi rămâne ? Eterna frică de eternul mâne, Desgustătoarea netadestulire! Trecutul amintirea-’l stăpâneşte, Presentul e al nestătorniciei, Şi nepătruns de minte-’i viitorul... Prezentu-’n veci nu te tndestuleşte, r, Trşcutul e prilegiu melancoliei, Spre viitor te lupţi ducându-’i dorul...IV. Să mori, să-’ncete vieaţabuciumată, Locaş să-’ţi dee ’n sinul lui mormântul, Să-’ţi doarmă vecinie inima şi gândul, De tine tnsuţi să te scapi odată... Să nu simţeşti dorinţi, nici patimi — vîntul De-asupra criptei tale-o să te bată... Vei odihni In groapa ta uitată, vai rind pe rind, te-a mistui pământul! hotărîtă tuturor ni-e soartea — Mormintele la toţi ne sânt menite, n pacea lor ce ţine o verinicie... Dar’ totuşi când ’ţi vine-’n minte moartea, Şi-a vieţii greutăţi nerăsplătite — Te’ntrebi: de este sens in tragedie... ? ! Emilian. lasztói pártgyűlésnek az 1870 évi XXXIII. t. sz. 104 §-a alapján lett eltiltása teljesen indokolt. Budapest, 1896 December hó 24-én a minister helyett Laczkoczy s. k államtitkár. Dr. Gregoriu Silaşi. — Autobiografie. — (Urmare şi fine). Ajuns la profesura din Cluj, aici — ca se fac de aceea, că am fost in vre-o patra rînduri luat in combinaţiune ,la episcopiile vacante a Gherlei, Oradei-mari îşi Lugojului; că in 1872 am fost candidat din partea Românilor din Solnocul inter, de deputat dietat contra contelui Sam. Wass; că încrederea confraţilor români mă Introduse Isi 1873—5 in congregaţiunea comitatului Cojocnei, ca membru ales; că am preşezut şi partea mai preşed „Reuniunea socialilor români din Cluj*, azi cu fond de vre-o 500 fl. şi vre-o 40-50 membri, şi alte însoţiri sociali-culturale şi literare — condusei asemenea societatea liferală a junilor români universitari fiind preşedintele acesteia îndată de vară sau Iulia*, la leagănul ei in decurs de mai mulţi ani. Societatea „Julia“ era, chiar şi după mărturisirea mai multor profesori de universitate maghiari, şi avea din ce in ce să fie, cea mai înfloritoare şi mai solidă între societăţile similare, ce există lângă universitatea de aici. La dizolvarea ei, în Noemvrie anul trecut, întâmplată in urma cravaturilor clujene din Maia a aceluiaşi an avea peste 2300 flavere, diverse mobiliare şi o bibliotecă frumuşică. Dinsa contribui nu puţin la deşteptarea şi întărirea spiritului social in românimea din Cluj şi impregiurime, prin reuşitele sale maialuri, concerte şi şedinţe literare publice, prin Caro aduse în 1873 împreună cu ideea totodată primii oboli la „Fondul pentru înfiinţarea unei şcoale române de fete in Cluj*, fond stătător azi din peste 5000 fl., cum şi înainte cu câţiva ani la Întemeierea dorită a fondului pentru înfiinţarea unui gimnasiu român tn părţile Chiorului sau ale Selagiului. Ce se ţine de activitatea’mi literară, afarâ de participarea mea preponderantă la lucrările mai sus memorate ale societăţii teologilor dela S. Barbara, am pornit tn Iuliu 1865 foaia săptămânală bisericească, literară şi scolistică, Sionul Românesc, continuându-l la 1866 şi apoi în 1871, pe care V. Gr. Pop, un „ Conspect* asupră literaturii române şi a scriitorilor ei”, Bucureşti 1872, partea II, pag. 185, îl numeşte „cel mai serios ziar bisericesc între toate cele apărute până acum atât dincolo, cât şi dincoace de Carpaţi“. Tot în Viena editat la 1866 o cărticică de rugăciuni: „Călăuzul ostaşului creştin*, care în Cluj şi respective in Gherla. Apologie, disensiuni filologice şi istorice maghiare privitoare la Români“, cartea I, 1879; Renaşterea limbii române în vorbire şi scriere“ fascicolul I. 1879, fase. II. 1881. De present imi ordinez materialul adunat şi notiţele despre istoria literaturii şi limbii române, după cari notiţe mărturiseşte şi d. profesor din Deva Ioan Lazariciu, a-şi fi compus mare parte „Elementele de istoria literaturii române", Sibiiu 1884. Afară de acestea publicai diverse tractate ştienţifice şi literare prin foile noastre periodice. Aşa: „Dialectul macedo-român paralel cu cel daco-român“ („Transilvania" 1874.) „Despre Însemnătatea literaturii române tradiţionale" („Transilvania" 1875, numerii 3- 5.) „Românul in poesia sa poporală“ — studiu asupra tutregei noastre literaturi poporane din punct de vedere etic, istorico-mitologic, și limbistic. („Transilvania“ 1875—6.) „Psaltirea calvino-română versificată* (Transilvania, 1875, anii 12—14). „Să se duplice, ori ba, unele consonante tn limba română“? („Familia“ 1878.) „Analogia tn limbă* (Telegraf român 1878.) „Oare din Francesa să Împrumutăm“ ? (Familia 1881.) „Limba literară și limba poporală" (Familia 1882.) „Abecedarul român din secolul XXII. (Amicul familiei 1883.) „A dácziai román nyelv régisége“ (Erdélyi Muzeum 1876 arii 2—5). „A maczedoniai román nyelvjárás" (Érd. M. 1875.) „A román mű meseköltészet kezdetei. (Acta Univ. Serent. R. Claud. 1878—9) şi altele. Cluj, 1885. Grigoriu Silaşi. Sibiiu, 25 Ianuarie n. Scrisorile lui Banffy. Ministrulpresident Bánffy e un om, care pentru aceea nu respectează legea, pentru că nu o cunoaşte Căci dacă ar fi cunoscut dînsul §-ul 327 din codul penal, sigur că nu se folosea în plină şedință parlamentară de scrisorile, cari, cum singur a recunoscut-o, »nu pe cale cinstită« au ajuns în posesiunea sa. Deși baronul Bánffy a declarat în dietă, că nu a voit se va teme pe nimeni nu a voit să strice nimănui cu citarea unor pasage din scrisorile „ce l i se trimit«, totuși faptul acesta, condamnat de toate fracțiunile oposiționale din dietă, nu va rămâne fără urmări. Atât deputatul Bl a s k o v i c h, care a scris epistola cu pricina, cât și deputatul Molnár János, căruia a fost ea adresată, vor face arătare criminală în contra ministruluipresident Bânffy și vor cere condamnarea lui pentru violarea secretului epistolar, pe basajului 327 din codul penal. S’a pornit apoi şi pe cale socială un curent puternic în contra dlui Bánffy, pentru că tradarea unui secret cuprins în scrisoare, se împotriveşte regulelor celor mai elementare de cavalerism şi onestitate. în casina naţională ungurească se discută mereu acest cas de mojicie, şi vederile magnaţilor nu sunt pe partea baronului Bánffy. Vom ajunge poate să vedem în fruntea guvernului un ministrupresident, care e şters dintre membrii casinei magnaţilor. Căci la noi şi asta e cu putință! Alkotmány se încearcă să prorocească chiar și o crisă ministerială din această nouă bravură a baronului Bânffy, care poate că s’ar și arăta pe prisonul »liberalismului«, dacă nu ar fi — »cuota Câtă vreme inse »cuota« nu e regulată, Bânffy poate să păcătuească în contra tuturor paragrafilor din codul penal, căci — nu se va duce în chestia naţională. Primim ştirea, că dl Dr. P o p o v ic i, unul din fruntaşii români din Bucovina, s’a decis a întreprinde o lungă caletorie de studiu prin Austria şi Germania, cu scopul de a pune în curent pe toate cercurile politice cu chestiunea naţională, îndeosebi cu soartea Românilor din Austro-Ungaria. D-sa va sta timp îndelungat în Viena, Praga, Gratz, Triest, Lemberg, München, Dresda, Lipsea, Stuttgart, Hamburg, Berlin, Darmstadt şi Köln, şi va căuta să obţie au Nr. 9 clienţă la MM. II. împăraţii Francisc Iosif, la regele Wilhelm al Saxoniei, la domnii Bismarck şi Hohenlohe, îi dorim reîntoarcere sănătoasă din însemnata călătorie şi bun succes bravului naţionalist ! Misiunea contelui Goluchovski. Sosit din călătoria de la Berlin şi Drezda, contele Goluchovski a fost primit în audienţă privată din partea Monarchului, căruiai-a făcut o amănunţită dare de seamă despre resultatul călătoriei. Ştirile, că ministrul de externe a fost la Drezda numai din indemn propriu şi din curioasie faţă de regele Albert din Saxonia nu sunt exacte, pentru că contele Goluchowski şi aci a avut misiune politică de mare însemnătate. Cum se știe, regele Albert e comandantul suprem al armatei germane de sud şi din punct de vedere strategic trebuia se cunoască și dînsul planurile statelor aliate. Contele Goluchovski a avut dar’ misiunea de ai le comunica. Conferările din Berlin nu s’au învârtit numai în giurul situaţiunei şi a chestiunii orientale, ci s’au făcut şi unele modificări esenţiale în contractul de alianţă, legat la anul 1879 între Germania şi Austro- Ungaria, dându-se alianţei şi datorinţelor isvorite din ea, — o textuare mai precisă, care se nu aibă necesitate de explicaţiuni. Va se zică, nu sărbările »Vulturului negru« au chemat pe contele Goluchovski la Berlin! Metropolitul Antim. Din Bucureşti ne vine ştirea, că patriarchatul din Constantinopol a trimis o notă ministrului cultelor din Turcia, anunţând că nu poate recunoaşte nici valabilitatea alegerei unui Metropolit român al Macedoniei în persoana episcopului Antim, nici înfiinţarea unei metropoli sau episcopii române. în ce priveşte pe episcopul Antim, patriarchatul a hotărît să-l trimită, ca pedeapsă, la o mănăstire din Asia mică cu rangul de archiereu. Ministrul cultelor din Turcia a aprobat hotărîrea Patriarchului. Iată succestul dlui D. A. S t u r d z a, care poate striga acum de nou: »Trăească M. Sa Sultanul!«