Universul, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 259-283)

1891-10-03 / nr. 259

ANUL Vin No. 259. 5 Bani In Capitala—10 Bani in Județe Prețul Redus la noul abonament extra­ordinar­­ în premii al ziarului .Xrd­versul“ cu începere de la — 1 Octombrie 1891— Ia Pen­t no. 3 1-va.M.î . în capitela . . . . . . lei 5.60 o junețe..........................* . « PREMII 4 volume din romanele noastre ilustrate după alegere și 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. La abonații din capitală pentru 3 luni, 11S an și 1 an se mai acordă ca premiu gratis o mică covertură de masă, de tres­tie zugrăvită. La abonații din provincie nu putem da acest obiect de­oare­ce ar costa prea mult transportul. SPesvfcru. S 1-oja.î : în capitală......................lei 11.— » județ ©...........................„ 14 — PREMII “și 1 portret al marelui poet „Alexandri“, la 18 colori. 1 notes elegant broșat, amit, cu oglindă și 6 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. •1 —-----------­XPex­trvt.­axi: 1 portret al lui „Ion C. Brătianu“ în 18 voluri. 1 portret al lui „Alexandri“ în 18 colori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. 9 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. Toți nouri abonați cari vor plăti peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat postal la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. II (casa proprie), București. In capitală..................lei 21.50 „ județe.......................„27.50 PJ PREMII ----—­­...... . . -----B1 Aci e punctul de vedere greșit. Tot greșiți sunt occidentalii când dat Ungariei meritul stavilirei, în vremuri, a invaziei musulmane. Zic că „ne dau și noi pe lângă unguri, o parte din merit.“ Greșala e fundamentală. Singura sta­vilă a pătrunderii barbariei în Europa a fost mâna de oameni, din valea Dunării și din Carpați, urmași ai coloniștilor ro­mani. Și nu suntem șoviniști; lucrul e așa și nimeni, cunoscând istoria, nu-1 va putea contesta. Voim să stabilim următoarele puncte : De la occident, noi, românii, nu cerem milă și pomană. In orient, avem drept la recunoștința tuturor popoarelor civilizate, care ar tre­bui să puc pe Mircea cel Bătrân și pe Ștefan cel Mare în Pantheonurile lor. Lupta­ nu e egală cum cred cei de la Londra, de la Paris, de la Bruxelles, etc., între noi și elementele cari vor să ne co­tropească. Suntem fermentul care va aduce, poate liniștea și armonia între popoarele orien­tale; ne mândrim cu aceasta, dar, Apusu­lui care ne-a dat cultura, îi cerem să ne­rază mai de aproape ca să ne judece. Alexandri a avut mare dreptate, carac­terizând ginta latină ast­fel, în celebra poezie a sa: Menirea ei tot înainte ! CALEHDAR PE 1891 Ortodox Miercuri 2 Octombre.— Ciprian și Ius­tina. Catollo Miercuri 14 Octombre. — Calixt. Sarele răsare la 6,14; apune la 5,17. București, 2 Octombre, 1891. Presa străină și Liga română­ ­— Agitația pe care au început s-o facă Studenții români, pentru închegarea unei Ligi culturale a tuturor conaționalilor­ noștri, pe de o parte, iar pe de alta pen­­­­t­ru punerea bazelor unei confederații a­­ popoarelor balcanice, a găsit un ecou foarte viu în presa străină. Ziarele din străinătate au privit lucrul acesta din două puncte de vedere: Unele dușmane dezvoltării statelor mici, au tra­tat cu un dispreț prefăcut această agitație; alte țări, cari văd cu ochi buni dezvoltarea elementului latin în orientul Europei, au salutat cu bucurie mișcarea. In primul rînd, Italia și-a arătat simpatiile pentru noi, prin întreaga presă și prin adrese de felicitare din partea studenților de la U­­niversități. Franța a fost mai rezervată, din cauze politice în discuția cărora nu vom intra acum. * * * Ca să găsim adevărata impresie pe care agitația aceasta a făcut-o — abstragând interesele contrarii și prejudecățile — pu­tem lua opinia statelor mici din occident, cari n’au ce pierde sau ce câștiga din mă­rirea sau decăderea României. Suntem numiți „Belgia Orientului“ și, cu toate că vorba se spune în glumă, tin­dem mereu și repede să ajungem la justifi­carea acestui titlu. — E curios să aflăm, întru ce privește agitațiile noastre națio­nale. părerea „Belgiei occidentului“. Presa belgiană vede cu ochi buni miș­carea tinerimei noastre. Organul principal al partidei care are viitorul în Belgia, „la Reforme,“ ziar ra­dical, consacră un articol întru studiarea acestei chestii. Credem interesant pentru cititorii noștri să le dăm părțile principale din acest arti­col, cu data de 8 Octombre st. n. * * Ideia constituirii unei confederații în Balcani se pare ziarului bruxelez foarte justă. Realizarea ei ar emancipa popoarele din peninsula traco-elenică de resturile barbariei turcești și de apetiturile aus­triace și moscovite, restabilind buna ar­monie între greci, bulgari și sârbi. Dar studenții români se uită și spre nord, în Transilvania. Organul belgian recunoaște dreptatea revendicațiilor din memoriul studenților români. Arată în același timp cât de slabă e replica, pe care au făcut-o memoriu lui, studenții unguri, manifestând o simpatie egală pentru maghiari și pentru români, cari ar trebui să se înțeleagă și să tră­iască frățește, de­oare­ce au interese comune. Aci, să deschidem o mică paranteză. Nu românii fost­ au vre-o dată aceia cari au semănat discordia între popoarele din orient. Din potrivă, am avut marele merit de a răspândi ideile de emancipare și de armonie. Vina e numai a ungurilor, dacă în îm­părăția vecină există discordie. Cu toate tratatele și învielile, limba și naționali­tatea românească peste Carpați sunt per­secutate. Dar nu numai de către unguri se face goana aceasta pentru stingerea unei na­țiuni viguroase și harnice, ci și din partea altora. Chiar mai alaltă­ ieri avurăm exemplul dureros al guvernului austriac care a în­ceput să suprime ziarele ce se ocupaseră numai de chestii eclesiastice; nici liber­tatea culturilor nu e respectată în Buco­vina, de către un stat așa de civilizat ca Austria! Despre Ungaria, e de prisos să mai vorbim, in această privință... Ziarul belgian ne recunoaște dreptul de a trăi pe pământ, dar nimic mai mult. El ne sfâtnește să ne unim cu lupul care vrea să ne sugrume, fără ca, pentru a­­ceasta, să-i scoată dinții. Jouî, 3 (15) Octombre 1891 DIN GERMANIA Corespondența part. a ziarului „Universul“ Bar­in, 88 Septembre. Destăinuiri interesante O foaie de aci care are prieteni la curte publică următoarele: împăratul Wilhelm, când a vizitat acum în urmă pe regina Angliei la Osborne, a rugat-o s­ă-i acorde un ceas de convor­bire particulară ceea ce regina a făcut cu grăbire. Wilhelm i-a declarat că Germania nu poate să mai suporte încă două­spre­zece luni enorma greutate a înarmărilor. Pe lângă asta apoi socialismul crește pe fie­care zi și devine tot mai amenințător. A­­liații Germaniei de asemenea nu mai pot să susțină râzboiul în timp de pace, în vreme ce Francia devine din ce în ce mai tare. Din cauza asta Germania trebuie să se folosească de întâia ocazie ca să declare resboi Franciei. Cel mult resboiul va putea fi amânat până în primăvara anului 1892 , mai mult nu. Regina Victoria, după ce ascultase în tăcere, zise : — Pe câtă vreme eu voi trăi sper că pacea va fi păstrată. Răspunderea ce ai asupră-ți e spăimentătoare. După părerea mea, e o crimă pentru ori­ce suveran sau om de stat să iubească cursul evenimen­telor. Declarațiile d-tale îmi pricinuesc o mare grije. Regina a chiemat în urmă pe lordul Salisbury, i-a comunicat declarațiile împă­ratului și l-a invitat să vorbească și el cu dânsul, că doar s-o întoarce gândul de la planuri resboinice. Salisbury dete din cap și zise : — Majestate, eu cunosc pe M. S. ger­manică , îndemnurile și toate rațiunile ce i-aș da nsau să folosească la nimic. Ar fi mult mai bine ca M. V. să facă alt­fel, Salisbury sfătui atunci pe regină să co­munice țarului intri o scrisoare declarațiile lui Wilhelm și sä­b roage, în interesul păcei europene, să arate Germaniei, într’un chip oare­care că Rusia nu va permite ca Franța să fie atacată fără motiv, fie de om­ și cine.­­ Atunci împăratul o să-și ia de seamă, încheia Salisbury. In același timp să dea și Anglia dovezi de prietenie Franței. Regina ascultă de sfatul ministrului său. Țarul primi să facă pe voia reginei An­gliei. Dânsul văzu că prin această convor­bire ciudată situația se agravase de tot.

Next