Vocea Covurluiului, ianuarie 1888 (Anul 16, nr. 3536-3558)
1888-01-15 / nr. 3545
ANUL XVI. — Nr. 3.645. abonament pentru România P* «mn an ... 3o lei , 6 km. ... io ?eSî p*g. IV premiul oferit abonaților pentru străinauto Pe un an ... 34 lei » 6 luni ... 17 « Abonamente! se fac In Gaiaji la Ad■inistraţiunea ciaruji, in districte la birourile postale. 10..V y--------Reâacțiunea : 10 i*ANX E&EMTLAUUU TOATE pU ” Zrî! VINERI 15 IANUARIE 1388 AtiONCIU linia petit Pagics iV : 40 bani , III 80 , INSEfttIUN! ji RECLAME atrir* 111 : 80 bani La Cronică : 2 !*• PrpcTiriie se fac c* rabat îaatmnat. Scrisori nerancat« i se reiasă. — Artico*lele republicate nu M inapoesc. Aduiinisti atiuaca . 15, atr. Mare. UA LA I, 14 Ianuarie 1S8S. O ILăanin.urice. In Epoca de la 13 s’a publicat o conrespondenţă din Galaţi, sub anonimoul X, privitoare la mişcarea electorală de aci. Epoca numeră printre colaboratorii sei pe doul fruntaşi ai partidului conservator de aci, pe D-nul Ressu şi Robescu, a căror toasturi pronunţate la ultimul banchet al Epocă le au cetit cu toţii. Mai mult încă, în acest moment Epoca are între noi chiar pe unul din redactorii sei, pe D. M. Deşliu. Epoca era dar în situaţiune de a controla orice conrespondenţă şi a nu o da decât sub autoritatea cuvenită. Publicându-se conrespondenţa anonimului X şi nedându-se pănă astăzi nici-o desaprobare de persoanele autorizate, am dreptul a crede că ele stiu şi împrumut vederile anonimului. In acea conrespondenţă sunt provocat direct şi prin urmare am datoria a răspunde. iSe impută că grupul liberal oposiţionist din localitate, representat prin D-nii N. Catargi şi subscrisul, ar fi trecut în tabăra guvernamentală ca prin mijlocirea D-lui M. Kogălniceanu Dan cea mai formală desminţire acestor insinuări pe cât de neadevevărate, pe atât de nereale. Conduita noastră e obşteşte cunoscut că oposiţionistă a fost în Parlament, în luptele electorale trecute, în presă, şi oposiţionistă va fi. Orăşenii noştri ,ciu că noi, când am făcut disidenţa acum 3 ani, între alte cestiuni ce ne a provocat la acesta, era marea cestiune a Galaţilor, cestiunea portofrancului, pentru care, după ce luptasem din răsputeri în Parlament, cu D. Kogalniceanu ca raportor, neisbutind , restabili porto-francul, ne am dat demisiunile din Cameră, am venit în sinul cetăţenilor, şi în o mare întrunire ţinuta în sala Alcazrr, le am cerut avizul despre ce trebuia să facem. Concetăţenii şi alegătorii noştri ne au acis prin o resoluţiune formală, votată de ei, ca să ne reintoarcem in Cameră şi să trecem în opoziţiune, fără a transige un moment cu principiele noastre liberale. I-am ascultat, şi aşa am făcut fără nici o şovăire Am stat în Parlament, am combătut legile ce am crezut jignitoare intereselor ţerei sau localităţii noastre ; am combătut legea impozitului ce se pusese asupra pescariei şi am isbutit a scăpa pe pescarii noştri de grele taxe ; am isbutit a scăpa făina de taxa la care se cerea a fi supusă, şi am scăpat astfel populaţiunea de a mânca pânea scumpă ; am cerut modificarea legii asupra perceperii taxelor comunale, şi am reuşit să se primescă un amendament prin care se prevede a se înfiinţa deposite în fiece comună, unde negustorii de vinuri să’şi poata depune vasele şi să nu platesca taxe de cât în măsura în care le vor scoate spre consumaţiune, ca astfel să putem ajuta pe comercianţii de vinuri, singurul comerţ ce a mai rămas în mânele Românilor, să’şî poatà face negoţul fără a se ruina plătind de o dată taxe mari. Am cerut în Parlament votarea mai curând a liniei ferate Galaţî- Bârlad, şi cu toate că se promisese solemn în Cameră de un ministru, totuşi nu s'a ţinut de cuvînt . Am luptat in cestiunea cherestelelor noastre să nu fie date jertfă prin punerea unor taxe mari, şi ami susținut legea pentru infiiinţarea unui serviciu de navigaţiune naţională, prin care s’a pus la Galaţi scaunul consiliului de administraţiune. Am votat contra tuturor împrumuturilor şi am solicitat M. S. Regelui împreună cu oposiţiunea parlamentară garantarea libertăţii alegerilor. Când astfel este trecutul şi conduita nostră, nu de vorbe, ci de fapte, când cetăţenii ştiu că, chiar când din causele atârnate de voinţa nostră, n’am putut să luptăm, ca la alegerile comunale din 1886, împreună cu oposiţiunea conservatore, totuşi am luptat singuri, dar tot ca oposiţiune liberală ; când cetăţenii şciu că, fără nici-o condiţiune şi cu cea mai deplină realitate, am dat toate voturile noastre candidatului conservator în alegerea de deputat de la Martie 1887 ; când cetăţenii şciu şi au votat realitatea cu care am luptat în alegerile de la Maia şi prigonirea ce am indurat pănă la uşa temniţei, spre a apera causa comună a oposiţiunii ; când cetăţenii văd zilnic lupta ce susţinem prin presă, cu destule sacrificie, contra regimului, întreb pe orice om de inimă să spună cum trebue să califice purtarea D-lui X., când vine şi acasă, în ajunul alegerilor, un grup întreg că ar fi capabil să-şi uite drapelul şi să treca la guvern ? Ce interes l a putut căbeuşi la acesta pe D. X., nu scut, şi las la judecata cetăţenilor să o cunoască şi să o aprecieze. Sunt acusat ca de o crimă mare că in faţa candidature! D-lui M. Kogălniceanu, care vine a şi o pune în mod independent şi de guvern şi de oposiţiunea unită, eu am spus verde opiniunea mea că colegiul I de Covurluiu n’ar putea vota mai bine decât pentru D-nii M. Kogălniceanu şi Lascar Catargi, ambii bărbaţi mari de Stat, unul în câmpul liberal, altul în câmpul conservator. Din acest fapt mi se face o crimă şi mi se turna, mie şi amicilor mei politici, toate insinuările malevale. Dacă era prudent, din punctul de vedere al oposiţiunii, a combate candidatura D-lui D. Kogălniceanu, care în cestiunea ardentă a Gălăţenilor, în cestiunea porto-franc du , a luptat cu atâta taină împreuna cu noi, dacă am făcut reu refusând a’i combate candidatura, pentru aceste fapte mă supun la judecata concetăţenilor mei Cer scuse lectorilor că i-am întreţinut de persoana mea, dar nu puteam păstra tăcerea în faţa unor insinuări ce au găsit loc chiar în publicitate, şi prin cari personal eram provocat. a. MIHAILESCU. Ko/ioi» .VOCII COVURLUUJLUI' Traducere de .A.. O. PARTEA II. XII (Urmare), pi fad acesta, D-ds Tht».ery desculeg psravanul şi descoperi corpul înţepenit junei fete. Atunci se petrecu ceva înfricojitor, «Juliet» Bedas ua strigăt sfâșietor Alergă spre ecranul pe care Edwir?trecă dornia. — Ma- ta ! zise ea, Martà !... Ed copila vie» !... Se sculă. Era disperată. Iţi făcea milă. — Astfel, zise ea, tot ce am făcut pentru ea fete de prisos ! MórU ! A murit. Sunt blestemată f lugenunchiă lângă cadavru. — Edvija, fiica mea, copila mea ! A ! nu este cu putință. Na, nu este cu putință. Nu este mortft. Revino’i în sine, fiica mea ! Edvija !«•• A ! nu m’sude ! Nu m’aude ! — D-lor,Jiae atunci solemn De& Thomery, proba este făcută.. Criminala a mărturisit... M*ma s’a trădat. — D*$ori, zise D. doudémig, în numele legii te arestez, Juliets se uită la magistrat. F«ța ei e&petfc de o d*tu o ixpreaiuae intricceatare. — Sau, c ftrestrs. !... 4îSe ea superbă de tândriă, Fentut ce «tutu ? . Cu4 D-te* că pumn mine amiauHj %iâte crime ?... 0 ! nu ! pentru dîna?, pentru fiica mea... Am voit să nu i se pic& lt stardă. Intre aceată mamă și mine a fost un duel pe merte. Rivale cari ne urlam, am luptat. Perd., voi plăti... Fiica mea moarta, nu mai am pentru cine trăi. răpide alergă intr’o cameră alăture, pe a cărei ușă o închise. —• Să spxrgem ușa, 418e D. Ments. Ușa cedă unei viguose sforțări a lui Enric. Doctorul Treveasuc întră în cameră Ieși grav, solimn. — Maria ! 480 Și « dst o lovitură cu un pumnal. — Sarmans^ Kiea rApos?.te. A avut i drep tâcd ne rug^ să vestim poliția ! despre »real» misUrioasa chiriășă. ■ZA 3emcia! part. al ,Vocii Covurluiului« AGENȚIA HAVAS. ROMA, 25 JsnuîriQ. — C*narr* deputațdor. - D. Criapi, râapnna J^r d aaeî întrebări, decUra să dm n&usa Urgiuiil capaciuțil electorale, va ii necesar eă se acorde o Indemnitate deputațdor , .dar că acesta trebua să se alăture 1$ proiectul de lege esupra incompatibilităţii ptrLmenta re, şi vă un motiv de delicat? ță împedică XIII Trei Iul! după scoatâ scenă înfricoşătdre, pe o după accézâ frumdsă, era tn lună iul August, un o& mergea prin siedle unei m re grădini de 0 curățenia i&rânexeu, situată aproape de Velsis, la câț'va chiometri de L)»jon. Era Robert Thomery Mergea răi ide, în cât svârtie nisipul da sub pisioare ; spot sa apropia de o d*ni*, murmură cuvinte fără șir și re'ncepu în fine preumblirea cu pas în vet: — Edv'j* ! 4*â ta?î el, copila mes... iiic« mea ! .. n orie ! .. Edvis . Nu se schijubase mult Isalah. Avea ■ ot aceeași întețitare el.'g*ctăr ‘Orectí, vigurà ! Albise numai puțin lângă tâmple.