Vocea Covurluiului, ianuarie 1888 (Anul 16, nr. 3536-3558)

1888-01-15 / nr. 3545

ANUL XVI. — Nr. 3.645. abonament pentru România P* «mn an ... 3o lei , 6 km. ... io­­ ?eSî p*g. IV premiul oferit abonaților pentru străina­uto Pe un an ... 34 lei » 6 luni ... 17 « Abonamente! se fac In Gaiaji la Ad­­■inistraţiunea ciaru­­ji, in districte la bir­ourile postale. 10..V y--------­Reâacțiunea : 10 i*ANX E&EMTLAUUU TOATE pU ” Zrî! VINERI 15 IANUARIE 1388 AtiONCIU linia petit Pagics iV : 40 bani , III 80 , INSEfttIUN! ji RECLAME atrir* 111 : 80 bani La Cronică : 2 !*• PrpcTiriie se fac c* rabat îaat­mnat. Scrisori ne­rancat« i se reiasă. — Artico*­lele r­epublicate nu M inapoesc. Aduiinisti atiuaca . 15, atr. Mare. UA LA I­­, 14 Ianuarie 1S8S. O ILăanin.­u­rice. In Epoca de la 13 s’a publicat o conrespondenţă din Galaţi, sub ano­­nimoul X, privitoare la mişcarea elec­torală de aci. Epoca num­eră printre colaborato­rii sei pe doul fruntaşi ai partidului conservator de aci, pe D-nul Ressu şi Robescu, a căror toasturi pronun­ţate la ultimul banchet al Epocă le au cetit cu toţii. Mai mult încă, în acest moment Epoca are între noi chiar pe unul din redactorii sei, pe D. M. Deşliu. Epoca era dar în si­­tuaţiune de a controla ori­ce con­­respondenţă şi a nu o da de­cât sub autoritatea cuvenită. Publicându-se conrespondenţa ano­nimului X şi ne­dându-se pănă astăzi nici-o desaprobare de persoanele au­­torizate, am dreptul a crede că ele stiu şi împrumut vederile anonimului. In acea conrespondenţă sunt pro­vocat direct şi prin urmare am da­toria a răspunde. iSe impută că grupul liberal opo­­siţionist din localitate, representat prin D-nii N. Catargi şi subscrisul, ar fi trecut în tabăra guvernamentală ca prin mijlocirea D-lui M. Kogălni­­ceanu Dan cea mai formală desminţire a­­cestor insinuări pe cât de neadeve­­­vărate, pe atât de nereale. Conduita noastră e obşteşte cunoscut că opo­­siţionistă a fost în Parlament, în lup­tele electorale trecute, în presă, şi oposiţionistă va fi. Orăşenii noştri ,ciu că noi, când am făcut disidenţa acum 3 ani, între alte cestiuni ce ne a provocat la acesta, era marea cestiune a Galaţilor, cestiunea port­ofrancului, pentru care, după ce luptasem din răsputeri în Parlament, cu D. Kogal­niceanu ca raportor, ne­isbutind , restabili porto-francul, ne am dat de­­misiunile din Cameră, am venit în sinul cetăţenilor, şi în o mare întru­nire ţinuta în sala Alcazrr, le am cerut avizul despre ce trebuia să fa­­cem­. Concetăţenii şi alegătorii noş­tri ne au acis prin o resoluţiune for­mală, votată de ei, ca să ne reintoar­­cem in Cameră şi să trecem în opo­ziţiune, fără a transige un moment cu principiele noastre liberale. I-am ascultat, şi aşa am făcut fără nici­ o şovăire Am stat în Parlament, am combă­tut legile ce am crezut jignitoare in­tereselor ţerei sau localităţii noastre ; am combătut legea impozitului ce se pusese asupra pescariei şi am isbutit a scăpa pe pescarii noştri de grele taxe ; am isbutit a scăpa făina de taxa la care se cerea a fi supusă, şi am scăpat ast­fel populaţiunea de a mânca pânea scumpă ; am cerut mo­dificarea legii asupra perceperii ta­xelor comunale, şi am reuşit să se primescă un amendament prin care se prevede a se înfiinţa deposite în fie­ce comună, unde negustorii de vinuri să’şi poata depune vasele şi să nu platesca taxe de cât în măsura în care le vor scoate spre­ consumaţiune, ca ast­fel să putem ajuta pe comer­cianţii de vinuri, singurul comerţ ce a mai rămas în mânele Românilor, să’şî poatà face negoţul fără a se ruina plătind de o dată taxe mari. Am cerut în Parlament votarea mai curând a liniei ferate Galaţî- Bârlad, şi cu toate că se promisese solemn în Cameră de un ministru, totuşi nu s'a ţinut de cuvînt . Am luptat in cestiunea chereste­lelor noastre să nu fie date jertfă prin punerea unor taxe mari, şi am­i sus­ținut legea pentru infiiinţarea unui serviciu de navigaţiune naţională, prin care s’a pus la Galaţi scaunul consi­liului de administraţiune. Am votat contra tuturor împrumu­turilor şi am solicitat M. S. Rege­lui împreună cu oposiţiunea parla­mentară garantarea libertăţii alege­rilor. Când ast­fel este trecutul şi con­duita nostră, nu de vorbe, ci de fapte, când cetăţenii ştiu că, chiar când din cause­le atârnate de voinţa nostră, n’am putut să luptăm, ca la alege­rile comunale din 1886, împreună cu oposiţiunea conservatore, totuşi am luptat singuri, dar tot ca oposiţiu­­ne liberală ; când cetăţenii şciu­ că, fără nici-o condiţiune şi cu cea mai deplină realitate, am dat toate votu­rile noastre candidatului conservator în alegerea de deputat de la Martie 1887 ; când cetăţenii şciu şi au votat real­itatea cu care am luptat în ale­gerile de la Maia şi prigonirea ce am indurat pănă la uşa temniţei, spre a apera causa comună a oposiţiunii ; când cetăţenii văd zilnic lupta ce susţinem prin presă, cu destule sa­­crificie, contra regimului, întreb pe ori­ce om de inimă să spună cum trebue să califice purtarea D-lui X., când vine şi acasă, în ajunul alege­rilor, un grup întreg că ar fi capa­bil să-şi uite drapelul şi să treca la guvern ? Ce interes l a putut căbeuşi la acesta pe D. X., nu scu­t, şi las la judecata cetăţenilor să o cunoască şi să o aprecieze. Sunt acusat ca de o crimă mare că in faţa candidature! D-lui M. Ko­­gălniceanu, care vine a şi o pune în mod independent şi de guvern şi de oposiţiunea­ unită, eu am spus verde opiniunea mea că colegiul I de Co­­­­vurluiu­ n’ar putea vota mai bine de­cât pentru D-nii M. Kogălniceanu şi Lascar Catargi, ambii bărbaţi mari de Stat, unul în câmpul liberal, altul în câmpul conservator. Din acest fapt mi se face o crimă şi mi se turna, mie şi amicilor mei politici, toate insinuările malevale. Dacă era prudent, din punctul de vedere al oposiţiunii, a combate can­didatura D-lui D. Kogălniceanu, care în cestiunea ardentă a Gălăţenilor, în cestiunea porto-franc du , a luptat cu atâta taină împreuna cu noi, dacă am făcut reu refusând a’i combate candidatura, pentru aceste fapte mă supun la judecata concetăţenilor mei Cer scuse lectorilor că i-am între­ţinut de persoana mea, dar nu pu­team păstra tăcerea în faţa unor in­sinuări ce au găsit loc chiar în pu­blicitate, şi prin cari personal eram provocat. a. MIHAILESCU. Ko/ioi» .VOCII COVURLUUJLUI' Traducere de .A.. O. PARTEA II. XII (Urmare), pi fad acesta, D-ds Tht».ery des­­culeg psravanul şi descoperi corpul înţepenit junei fete. Atunci se petrecu ce­va înfrico­­jitor, «Juliet» Bedas ua strigăt sfâșietor Alergă spre ecranul pe care Edwir­­?tre­că dor­nia.­­ — Ma- ta ! zi­se ea, Martà !... Ed copila vie» !... Se sculă. Era disperată. Iţi făcea milă. — Ast­fel, zise ea, tot ce am făcut pentru ea fete de prisos ! MórU ! A murit. Sunt blestemată f lugenunchiă lângă ca­davru. — Edvija, fiica mea, copila mea ! A ! nu este cu putință. Na, nu este cu putință. Nu este m­ortft. Revino’i în sine, fiica mea ! Edvija !«•• A ! nu m’sude ! Nu m’aude ! — D-lor,­­Jiae atunci solemn D­e& Thomery, proba este făcută.. Crimi­nala a mărturisit... M*ma s’a trădat. — D*$ori, zise D. do­udémig, în numele legii te arestez, Juliets se uită la magistrat. F«ța ei e&petfc de o d*tu o ixpre­­aiuae intricceatare. — Sa­u, c ftrestrs. !... 4îSe ea su­perbă de t­ândriă, Fentut ce «tutu ? . Cu4 D-te* că pumn mine amiauHj %iâte crime ?... 0 ! nu ! pentru dîna?, pentru fiica mea... Am voit să nu i se pic& lt stardă. Intre ac­eată mamă și mine a fost un duel pe merte. Ri­vale cari ne urlam, am luptat. Perd., voi plăti... Fiica mea moarta, nu mai am pentru cine trăi. răpide alergă intr’o cameră alăture, pe a cărei ușă o închise. —• Să spxrgem ușa, 418e D. Ments. Ușa cedă unei vigu­ose sforțări a lui Enric. Doctorul Treveasuc întră în cameră Ieși grav, solimn. — Maria ! 4­80 Și « dst o lo­vitură cu un pumnal. — Sarmans^ Kiea rApos?.te. A avut i drep tâcd n­e rug^ să vestim poliția ! despre »real» misUrioasa chiriășă. ■ZA 3emcia! part. al ,Vocii Covurluiului« AGENȚIA HAVAS. ROMA, 25 JsnuîriQ. — C*narr* deputațdor. - D. Criapi, râapnna J^r d aaeî întrebări, decUra să dm n&usa Urgiuiil capaciuțil electorale, va ii necesar eă se acorde o Indemnitate deputațdor , .dar că acesta trebua să se alăture 1$ proiectul de lege esu­­pra incompatibilităţii ptrLmenta re, şi vă un motiv de delicat? ță împedică XIII Trei Iul! după scoatâ scenă înfri­­coşătdre, pe o după accézâ frum­dsă, era tn lună iul August, un o& mer­gea prin siedle unei m re grădini de 0 curățenia i&râ­nexeu, situată aproape de Velsis, la câț'­va chiometri de L)»jon. Era Robert Thomery Mergea răi ide, în cât svârtie nisi­pul da sub pisioare ; spot sa apropia de o d*ni*, murmură cuvinte fără șir și re'ncepu în fine preumblirea cu pas în vet: — Edv'j* ! 4*â­ ta?î el, copila mes... iiic« mea ! .. n orie ! .. Edvis . Nu se schijubase mult Is­alah­. Avea ■ ot aceeași întețitare el.'g*ctăr ‘Orectí, vigur­à ! Albise numai puțin lângă tâmple.

Next