Adevěrul, octombrie 1914 (Anul 28, nr. 9898-9927)
1914-10-14 / nr. 9911
itul AA-vlllea No. 99 -««•ţi 11 Octomvrie 1914 5 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV] Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Sir« Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 111 București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii y* _ ♦ ....................... ut i8,i**S*“ ••••••**...•* , 0,5 ___ Matra străinătate prețul este îndoit. TELEFON: CapHala.................No. 14 io „ n, ■••.«o 34/73 Provincia . . • , _ 14/99 Străinătatea ...» 12/40 «.♦it Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi w#n Ce mal aşteptaţi? .... A Vi • ■ — . Cînd ruşi! eraă pe punctul de a ocupa Bucovina—şi ar fi fost foarte bucuroşî să o ocupăm noi — Rominia, stat cuminte şi de ordin in Orient, care nu umblă după ,given- Karlu, s’a codit, s’a scărpinat la ceafă, a tăiat firul de păr în patru şi — Bîn aşteptarea hotărîrei celei virile, din parte-ne, ruşii au pus mina pe Bucovina. Astăzi aceiaşi ruşi, văzînd că noi nu sosim, că nu avem nici măcar ghidul să sosim, ca să nu-şi împrăştie zadarnic puteriile, au pardosit Bucovina. După ce bieţii romînî de acolo au suferit invazia rusească, grozavă ca ori şi ce invaziime, după ce fatalmente aă căutat să se ţ mă bine cu nouoii stăpînitorî, aşzi austriacii şi ungurii reocupă ’lucovina şi trec sub foc şi sabie pe toţi romînii cari nu’au avut prevederea ca să se lase să fie trecuţi sub foc şi sabie de către ruşi, declarindu-se credincioşi împăratului dela Viena., • • • Şi pe cînd în Bucovina curge din nou sînge romînesc, pe cînd tritpriaşii romînî sînt puşi la zid şi însuşeaţi, în Transilvania, peste atunţi, nu este maî bine. Patru sute mii de feciori romînî, luaţi la Izboru, cu mincinoasa poveste a Pominiei libere care merge contra isiei, patru sute de mii de fraţi î ai noştri, aă fost aruncaţi nebuneşte în focul din Galţia şi din eî, •de pe acum, cel puţin jumătate , ' înt datî morţeî ori scoşi din luptă, f fu răni grele şi cari îi vor face ^f.hiilozi pe întreaga viaţa... Iar cei 'Tţ: iaşi acasă, zac sub groaza tribunalelor marţiale şi a temniţelor de stat, zac îngrozăviţi, neputînd scoate nici o vorbă de protestare. Doar gîndul şi-l îndreaptă sfios spre noi, doar ca în rugăciune ne ijivoacă, scrutează orizontul cu palma la ochi poate, poate vor vedea răsărind oştirile noastre dătătoare de libertate şi aducătoare — cred ei — de frăţie. • •• r' Visionari incorigibili, eşiţî din somnul „vostru! Zadarnică vă e aşteptarea. N’am venit încă spre a ,vă rupe lanţurile, nu venim, nu vom veni ! Plecaţi-vă grumazul pe trunchiul călăului rusesc, unguresc ori austriac, primiţi moartea cu resemnare şi fără de nădejdea unei mai bunre zile de mîine, dacă nu pentru voi, cel puţin, pentru copiii voştri ! Ţara românească nu păşeşte spre un ideal nou, aşa cum cugetăm noi ceştilalţi intelectuali, ziarişti, popor — strada spre care bărbaţii politici, „factorii responsabili privesc cu milă şi cu dispreţ. Idealul naţional ! Mărirea neamului ! O Romînie mare ! fireşte, de sigur, cine n’o vrea, cine n’o visează de aproape un veac ? Dar, pentru aceasta trebuie răbdare şi chibzuire. Trebuie ca asupra Bucovinei şi a Ardealului să mai treacă odată rusul, apoi să se întoarcă din nou austriacul, ceea ce a rămas de la unul să distrugă celălalt şi cînd, Bucovina va fi în loc de vesela grădină, grozava ruină, atunci vom luaO hotărîre, dacă va binevoi să ne dea voe să o luăm şi Rusia şi Ungaria şi Austria şi turcul şi bulganil, probabil consultînd şi pe Mikado japonez. Pină atunci, idealul rămîne intact, ne pregătim, concentrăm, desconcentrăm, ne jucăm de-a soldaţii, amînăm hotărîrea supremă, pentru săptămîna viitoare, iar săptăminile se fac luni—şi s’ar face şi lunile ani, dacă războiul acesta grozav, nu va lua odată sfîrşit şi —atunci, ne vom duce, alergînd cu pălăria în piînă, ca cerşetorii, să cerem să ne dea şi nouă o bucăţică dirt prada de războiu, a unui războiu, la care noi nu am luat parte. , • •• Ce mai aşteptăm dar şi noi ceî din ţară şi mai ales voi cei în afară din statul român, voi cei robiţi ungurilor, voi cei robiţi nemţilor, voi cei robiţi ruşilor ? Nu-i mai bine , să vă pierdeţi ori şi ce speranţă orice năzuinţă? Rămîneţî dar unguri, austriaci ori ruşi—nici măcar nu mai pomeniţi că sunteţi roomini, căci această origină este prăpădul vostru. Fiţi dar buni cetăţeni maghiari, austriaci oriruşi —fiţi mai ales buni cetăţeni, unguri, fiindcă în cazul acesta vă aşteaptă buna stare şi onoruri, egalitate cetăţenească pe care v-o oferă Tisza, şi nu vă cere în schimb decît să fiţi cetăţeni unguri, unguri adevăraţi, cum este Mangra, Burdea şi alţi Seghieştî. Iar noi, noi,ceştia din ţară, ne vom urma calea croită de regele nostru scump, de către factorii noştri răspunzători, cei înţelepţi şi patrioţi, ne vom apleca după cum bate vântul, vom intra din nou la stăpân şi când acesta ne va bate, vom săruta mîna care ne loveşte, vom lăsa neşters scuipatul cu care vom fi acoperiţi şi, zmeriţi şi plecaţi—vom spune stăpînilor noştri că ticăloşi suntem şi că nu le cerem altceva de cit mila şi îngăduirea de a trăi tîrîndu-ne şi sărutînd mina care ne loveşte ! fost, MTte NAZBITII RETRAGEREA D-l.UI TAKE IONESCU O altă foaie de varză a răsărit în grădina de zarzavaturi de sezon a legaţumilor austro-germane din Bucureşti. Ea are misiunea de a înjura pe d-l Take Ionescu şi ca să se poată spune că poporul îl înjură, fiţuica a fost botezată „Poporul“. In primul număr anunţă ,,Retragerea d-lui Take loneseu din viaţa politică“. Cum ştim că d-1 Take loneseu primeşte pînă şi pe gazetarii nemţi, cari î l înjură, ne-am prezentat şi noi aseară in str. Athene 1 25, unde spre marea noastră mirare ni s’a spus că în adevăr d-1 Take loneseu s’a retras, nu din viaţa politică, dar la Sinaia. Pînă la alte explicaţii, bănuim că e o retragere..... strategică, după care poate să urmeze un contra-atac. Ceeace e sigur însă este că dacă nemţii s’au retras în Franţa şi în Polonia rusească, d-l Take lonescu are dreptul^sa se retragă de Duminică pînă Luni cel puţin de la Bucureşti la Sinaia!! Pac. mu gsrmaa de 42 stm. gfesîe e bombardare! unei vie din invers,străbătut* deoparte și desta de obuzul tunului gierten de 42 tîm* ©♦ Adeverutul Varşovia la urma retragerea nemţilor, la Varşovia dominte ordinea, iar dincolo de Varşovia dezordinea, fiindcă telegramele spun, că germanii „se retrag în dezordine“. Cerneala Prin doi emisari ai lor, legaţiile austro-germane din Bucureşti “urmăresc cumpărarea întregeî .cantităţi de cerneală de tipar pe piaţa-'Bucuri',şi ilor, spre a scăpa astfel de presa rominească. Să nu creadă .’lustro-ugermamiii că cerneala este aceea, care’î înnegreşte! Faptele — nu cerneala! Cnviat fatal! Kaizmnd a spus armatei sale, la izbucnirea, războiului: „Litid jetzt rasch“ („şi acum repede!“) In sfirşitul războiului, răniţii vor primi următoarea telejrraifiít: „und jetzt-.. rasî“H 1 ‘■,M ■ ■■ WH»1 .... Sigoletto .IM jetzt rasch“ „Und jetzt rasch„ acum repede"4, au fost cuvintele pe cari cu mim pe sabie împăratul Wilhelm le-a adresat Reichstagului şi naftunei germane în momientul drul d. de Selben în nuna d-lui Viviani declaraţia de războiţi a Germaniei-La 9 Septembrie st. n. germanii trebuiau să intre în Paris. Azi e 24 Octombrie st n., şi germanii firm-' cafi îndărăt pe tot frontul din Irania stau de trei săptamînî şi privesc ca groază cam ii apucă iarna în ţară străină şi nu mai pot recâştiga un kilometru. „Und jetzt rasch“ s'a schimbat intr'un „andante sosiemdlo44 şi, fireşte nici pe acest mandante44 tot-l mai pot susţine germanii cu aceiaş vigoare pe care au arătat-o la început. Părăsind frontul francez unde vitejia franco-anglir-belgiană opunea o rezistenţă îndărătnică grabei Katzeritlin, Wilhelm al Il-lea s'a dus să onoreze cu prezenţa sa frontul germano-urs. A fost destul să vie Kaizerul ca gloria lui Hindenburg, tine lacurile mianhetle să se prefacă în fuga dein Ivan’gorutt şi retragerea grăbită ■ — und jetzt rasch! — din direcţia Varşoviei. Formidabilă , armata germnnijko recunoaşte toată lumea — ilar formidabilă e şi rezistenţa acelora cari luptă pentru independenţă, libertate şi zdrobirea militarismului heghemorfist. Si — langsam, langsam — oi vor zdrobi. Glii va piano, va s-ano, chi va sana.' va lonţano. formula opusă lui „Und jetzt rasch" şi e aceea care va triumfa. S. U. R. I—in ■ in asalt zadarnic IN CE STADIU SE AFLA ACŢIUNEA NOASTRĂ DIPLOMATICA Diplomaţia austriacă s’a dovedit tot aşa de incapabilă ca şi armata monarhiei vecine. Ilar cu toate acestea la Viena preocuparea zilnică este şi atitudinea Rominiei. O acţiune diplomaticii austriacă directă, în România, nici n’ar îi băgată in seamă la noi. De aceea de la Viena se lucreză prin Berlin şi într’adevăr germanii dau un asalt diplomatic formidabil la Bucureşti, prin toate mijloacele imaginabile. Asaltul acesta este însă absolut zadarnic. S’au schimbat şi miniştrii pienippotenţiari ai Austriei şi Germaniei,la noi spre a se putea lucra cu mai mult succes, dar nu s’a făcut un pas înainte. Dacă d. von dem Busche ar îi un nou Bismark tot nu tir reuşi să readucă România alăturea de Austria şi nici nu va reuşi să ne împiedice să ieşim din neutralitate, aitunci cînd cei cari ne conduc vor hotărî aceasta. Precum nu s’a reuşit la începutul războiului să trimitem armata contra Rusiei, tot aşa putem afirma că nu se va putea menţine mult neutralitatea Romîniei. * * * De sigur că de la consiliul de Coroană încoace guvernul a examinat diferitele propuneri cari i s’au făcut şi a îndrumat o acţiune diplomatică asupra căreia fireşte că iu se vor face cum indiscreţiunî. Această acţiune diplomatică — se declară un personaj politic — fir este că nu se va putea definitiv încheia înainte de a se desemna mai areers rezultatul marilor lupte cari se dau pe toate fronturile. Un punct Iar din acţiunea noastră diplomacira va trebui să He în strînsă .i directă legătură cu cele ce se îetrec pe cîmpurile de luptă şi uitata ce vom avea anumite indicaîuîiî, pregătirea noastră diplomácira va fi terminată şi astfel vom pilea eşi din neutralitate avind tuateoate precauţiunile. ___ __A. W Acord italo-romînTradarea Am publicat deunăzi un foarte interesant articol al ziaristului italian Fabio Ranzi piedind pentru încheerea unuii acord italio-romîn care ar putea, în mormântul de faţă, nu numai să grăbească pacea, dar ar permite acestor două ţări latine, legate prin interese identice, să-şi realizeze aspiraţiunile lor naţionale. Aceeaşi idee a fost emisă, nu de mult,, de ziarul „La Roumanie“. . Faptul că ea este reluată de un ziarist italian, dovedeşte că identitatea de interese între Italia şi România dan şi necesitatea unei acţiuni comune, apar limpede un amîn, două ţările. După confratele italian, prin încheerea acordului între Italia şi Rominia, acţiunea la care s’ar înţelege s’ar desfăşura întîiu pe teren diplomatic şi numai dacă aceeastă încercare n’ar izbuti, cele două ţări ar trebui atunci să intervie împreună milităreşte de partea puterilor cari s’ar angaja formal să înţeleagă că scopul suprem al acţiunelor militare comune, trebue să fie satisfacerea cît mai complect cu putinţă a aspiraţiilor italiene şi române. 1 ■ * Or, se ştie că Anglia a declarat din capul locului, prin lordul Churchill, că ţinta ei este să se dea Europei o alcătuire politică bazată pe principiul naţionalităţilor. Locul Italieî şi Romînieî este deci indicat Şi înţelege din cine cit de decisivă ar îi în'aceste momente încheerea unui acord italo-romîn pentru imediata intrare în acţiune, acord care n’ar avea de efect mimai înfăptuirea aspiraţiunilor noastre naţionale, dar, prin amestecul Italiei in Balcani, s’ar putea transforma într’im acord italîo-balcanic, care ar putea contribui la realizarea în peninsula a unei păci durabile Pan Un erou Căpitanul aviator rus Nestorof, care urmărind un aeroplan austriac și neputîndu-l lovi cu bombele sale s’a animat asupră-i doborîndul la pămîirt, dar sacrificindinse și pe el însuși. In imperiul spînzurătorilor Vin Tu y’â! Năvălesc cazacii! Strigătul acestastrăbate ca relamă de oţel în inima unora din populativ.nile imperiului austro-ungar, cari părăsind agoniseala unei vieţi, întregi, fug îngrozite spre locuri mai ferite de copitele armăsarilor dela Dorj. Dar acelaşi, strigăt pune lumina bucuriei ţi-a nădejdei în ochii altor populaţiuni ale aceluiat bătrîn imperiu. Vin ruşii, vin fraţii liberatori! Şi dacă şi o altă armată inamică, arnăvăli, ea ar intumpina de asemenea şi ură cumplită,dar şi braţe deschise... Germanii intrînd în Belgia, în Franţa, au găsit. Incalea lor numai duşmani,ireductibili, neiertători; ruşii au găsit duşmani, şi numai duşraani, în Prusia; germanii în Rusia. Un suflet, acelaşi, pretutindeni. Numai în imperiul vecin, amestecul pestriţ, şi imoral, face, ca populaţiunea aceluiaşi oraş, aceluiaşi ţinut să sufere, cînd de suliţa cazacului, cînd de baioneta honvezului. Spinzurătorile funcţionează, în permanenţă. Azi spinzură ruşii, miine-spinzură austro-ungarii. Cină intră ruşii pe o barieră, o parte din populaţiune le presară flori in cale, iar jumătatea cealaltă fuge prin cealaltă barieră! Iar ctnd se reîntorc austriacii au şi el, florile lor, iar fuga locuitorilor se face prin bariera opusă! Şi cu asemenea, suflet, alcătuit din frunturi duşmane, vor magnaţii de la Pesta, şi arhiducii de la Viena, să-şi fluture victoria, aripele-i albe deasupra armatelor lor, pe cari singurul ciment puternic ce le leagă e poate numai ura, — ura care acum, sub haina militară, mocneşte tăcută, dar care paralizează aventurile şi face ca soldatul mu,had, să-şi blestema sîngele risipit zadarnic.! Maximin r--— nurrgMBg—n 1 11 - umre-y-— Prensului ! Marele public cititor cunoaşte a t în trista ei goliciune trădarea t 1, neam comisă de Prensul Origui y Gantacusino, care ămiro nemăsi rată sete de aur — ca şi cină nem. ?î rodiul riar ii avut te să mănînci 2. şi-a vindut amtro-germanilor duşmanii declaraţi aî neamuki *. nostru, cele două ziare ale sale- „Minerva“ şi „Scara". i- Pe mine imul, care in orele-tibet I- m‘am îndeletnicit cu studiul istoriii familiei Cantacuzino, infamia Prei t-sului rut mă miră insă citust (I puţin- Acest personagiu, ridicol p. \. nă erî şi odios de azi înainte, esi perfect în tradiţie cu unii dinte predecesorii săi de sînge. a Intdadevăr, exceptîtul citeva 1 j guri luminoase din lungul şiru -j Cantacuzinilor munteni, ca Paste ,Onurul Constantin şi Spătarul Mihai Cantacuzino, încolo toţi cronicari, de pe vremuri, în cap ca sobrul ,r causticul cronicar Radu Popesci vorbesc despre lăcomia de argin a Cantacuzinilor, ca de o plagă care a îngrozit și uimit, tot întinși Munteniei. * Cronicarii din veacul al XVill-lea ne dau drept prototip al Idee * miei și liotieî cantacuziniste p * Ștefan Vodă Cantacuzino, car pentru a pierde pe marele Constat ,•tin Vodă Brîncoveanu, cu care era rudă apropiată, în scopul interni de a nu ne mina pe averea imensa şi pe scaunul de domnie ale acestuia ! Va denunţat pur şi simplu turcile că unelteşte aci ca Austria, aci c Rusia în dauna sultanului căruia’ i-a înminit toată corespondenţa lui Brîncoveanu cu nemţii şi cu ruşii " Rezultatul acestei intrigi mizerabile a lui Ştefan Cantacuzino se cunoaşte azi în istorie sub tragic epizod al ducerii lui Constantin Vodă Brîncoveanu şi a familiei sale Constantinopol, unde toţi au suferi supliciul teribil al tăerii capului. In schimb, trădătorul Ştefan Cantacuzino a pus mina cuhită cu domnia ţării româneşti şi pe însemnata avere a lui Constantin Brîncoveanu, care pe acele vremuri se evaluă la 30 de milioane. Cam ce fel de om era acest Vod Cantacuzino şi cit de mult ii seamană urmaşul său Prensul Origuţ, Cantacuzino, se vede din umiătoarea descriere din Condica Bahicenilor: „Ştefan Vodă era om nestatornt în cuvinte şi în lapte şi în jaiuri iar, cale şi dreptate, aşa că n’a rămas episcop, egumen, călugări, neguţători, boeri mari şi mici cari să nu fie jefuiţi. .Mai ales pe oamenii lu Constantin Vodă Brîncoveanu i-a stins. Pe zisele lui nu putea să seazeme cineva, că cu ceasul îş schimba vorbele şi faptele, iar du a lua şi jefui gîndesc că nu ar fi fost altul as«menea cu el in ţara românească“. . E de notat că trădătorul Ştefai ’ Vodă Cantacuzino a avut acelaş sfîrşit ca şi martirul Constanţiin Brîncoveanu. După două ani din domnie şi anume la 7 iunie 1716, el şi tatăl său stolnicul Const. Cantacuzim au fost sugrumaţi de turc, pe malurile Bosforului. „Se spărsese vasul relelor ce umblă după mosafiriice marghiolit“, cum zii vechii cronicari cînd vor să înfăţişeze pe vre-un intrigant satt trădător oarecare. Din cronicele vechi se vede lămurit cite crime, trădări şi jafuri şi află la baza colosalei averi moşie,uită mai era de Prensul Criguţi Cantacuzino dela răposatul săi, părinte Nababul. Şi, lucru curios din trădările înaintaşilor săi, nu lipseşte nici numele Austriei. Nu e de mirare deci că în anuu 1914, fineţa Sa Prensul Cantacuzino s’a pus in regulă cu tradiţia şi a vindut interesele neamului austriecilor şi germanilor pentru suma de 3.500.000, lei. Fireşte, la oamenii cu blazon, predomină intim şi întitit respectul tradiţiei ! Cît este însă de găinăresc acest cult al tradiţiei cantacuziniste so spunem noi verde şi fără înconjur. In cariera sa chinuită de antreprenor de ziare, prensul Griguţă Cantacuzino s’a îndatorat la răposatul său părinte, Nababul, pe cînd acesta trăia, cu suma de 1.500.000 lei, care i s’a Urnit în seamă şi i s’a reţinut cu ocazia moştenirei. Ce s'a gîndit insă Prensul, om practic şi mai ales mare patriot ? Un milion şi jumătate sunt bani, nu glumă—şi dacă Papa, ca om cu socoteli prea exigente, nu m'a şters de pe răbojul datornicilor, de ce n’aşî lăsa eu pe contele Czernin şi baronul von Busche să repare greşeala fie iertatului....! Şi astfel , zis şi făcut — şi cu chipul acesta, ridicola şi odioasa Sa înălţime, de dragul tradiţiei pe de-o parte, iar pe de alta pentru a repara o eroare părintească, s'a grăbit să încaseze din mîinî necurate, vinzindu-și neamul, suma de 3.500.000 iei.» Nu mă indoesc însă că cu toată această infamie, Prensul va continua să se considere și pe viitor drept un mare patriot ! !■ Rusu^Abrudeanu» Ara vorbit întriun alt articol despre^ îngâmfarea nemţească, despre obrăznicia cu care modernii teutoni voesc să se declare stăpîniî hunei, despre beţia amorului lor propriu, despre pretinsa lor putere nonfrîntă de nimeni, despre credinţa lor nebună că toată omenirea va fi într’o zi stăpînită de ei. învăţaţii şi filozofii lor n’au forţat numai filologia -ca să fiearate că toţi oamenii fauri au fost de originăgermană, dar au căutat să siluiască pînă şi acele ştiinţi exacte ca antropologia ca să o forţeze să declare că există în omenire rase curate şi rase corcituri. Bineînţeles că rasa curată, rasa fără nici un alt amestec e rasa teutonă, pe cînd rasele celelalte sînt corcituri, sînt ame-stecuri a mii de neamuri, a mii de indivizi diferiţi. Nu e nevoie de multă explicaţie pentru ca fiecare să priceapă că germanii stăpîni odată pe o astfel de teorie antropologică să-şî tragă concluziile care se cuvin: „Noi fiind rasa curată, noi sîntem şi aleşii lui Dzeă ca să stapînim pămîntul“. Teoria aceasta a rasei curate ei o propăvăduesc mai ales în contra Angliei. Ei au inventat-o chiar ca s’o poată aplica în luptele lor de idee contra rasei anglo-saxone. „Voi nu sunteţi o rasă curată, zice Treitschke la adresa englezilor, voi sînteţi corcituri- uri amestec de celţide saxoni, de danezi, de normanzi, pe cînd noi germanii sîntem o naţiune curată“. Iar în altă parte tot acest savant german spune: „Popoarelemari au dat bunei religiuni mari. Noi germanii am dat pe Luther- Protestanţii se găsesc pe tot pamfinulrUnde sunt adepţii bisericii engleze? Aţi produs voi, englezii, un singur, teolog de valoare?4 Englezii-nefiind o rasă curată, şi nefiind un popor mare căci n’aît dat nici un teolog, n’au dreptul să fie stăpîniî lumea. Stăpînitorul pămîntuluî trebue să fie germanul pentru că el este mat ,înainte de toate mili , iar pe cifra englezul e negustor. De aceea englezul se şî gîndeşte la pace şi vorbeşte de dezarmare căci nu este. militar. ..Cu . ce drept pot vorbi ei de pace, strigă Supărat ■ Treitschke, cînd ei au în mîinî ceea ce ar trebui să avem noi? Despre pa , ce se va putea vorbi numai atunci « cînd Germania va împlini mistiv- u nea sa44. Anglia trebuie distrusa şi urma- şiî ei in omenire trebuie să fie nem- ,ţii. Ei au pentru ei şi rasa şi puterea şi pe Dumnezeu care le-a dat pe Luther. De altfel puterea Angliei începe să se descompue. încă cu mult Ina- inte de războiul acesta, germanii erau convinşi că dacă se va decla- ra un războiu contra Angliei toate coloniile ei se vor revolta. Indienii, scrie acelaş scriitor ger-iaan, respectă mai presus de toate c puterea, casta războinicilor şi de c aceea nu se vor putea nici odată s împăca că au de stăpînî pe nişte „negustori“, cari n’aădecît o mică [ armată şi aceasta mercenară“. c * F * 8 Dar cea mai bună şi mai des in tocata dovadă că puterea Angliei ci se descompune, a fost politica paci- rică a acesteia „Englezii vor pace pentru că le este frică44. Nationalizmul german ofensiv s’a s Înșelat insă! Imperiul britanic nu ramat că a găsit în țara sa resurse de oameni ca să facă războiul, dar a tolonîile sale în loc să se revolte ii trimit Metropolei ajutoare. India e singură a trimis 70 000 de oameni. Toţi radjiî şi maharadjiî indieni s’afi oferit să lupte alături de soldaţii englezi. Şi nu o să,fie mică emoţia la Berlin ctndi pe Unter den Linden vor trece alături de armatele aliate cavaleria din Bengal, teie uitate cavaleria din Bengal. * * fr Toate aceste sforţări germane de a găsi o explicare a conduitelor de supremaţie şi de îngenuchiare a altor popoare, toată această goana după dovezi antropologice, filologice, teologice că ei sunt rasa pură, că ei au dat Uimei pe toţi oamenii de seamă că ei au dat adevărata religie; îmi aduce aminte de o frumoasă pagină din Posedaţii lui Dostoewski care e intitulată „războiul franco-german14 şi în care e descrisă o scenă cu pianul. ..A început cu accentele teribile ale Marsiliezei zice Dostoetvski: „OtiTm- sang impur abreuve aos sillonş“. Se auzea provocarea curagioasă, beţia vitoarelor victorii. Dar deodată cu accentele admirabil de variate ale imnului, undeva, de desupt, la o parte, dar undeva foarte aproape de tot se auzi Mein lieber Augustin. Marsaieza nu-i băga în seamă, era în cel mai înalt grad al maiestătei sale, dar Augustin se întărea, Augustin era tot mai obraznic, și iată că de la o vreme tactul lui Augustin începu să se acompanieze cu tactul Marsiliezei. Aceasta par’că începuse să se supere; ea observă în cele din unna pe Augustin, voi să-l zvîrie ca pe o muscă obraznică care nu-i da pace, dar Mein lieber Augustin se înţepenise bine; el devenise vesel “şi obraznic, iar Marsilieza începeasă se prostească, ea nu-şi ascunde revolta şi desgustul; sínt ţipetele de protestate, sínt lacrimi, sínt jurăminte către Providenţă: „Pas un pouce de notre terrain, pas tine pierre de nos fortresses"4. ...Ea se linişteşte în cele din urmă cu desăvârşire. Dar Augustin s’a aprins : s’aud accente puternice, * se simte beţia abondenată de bere, o turbată mulţumire de sine, trebuinţa de miliarde; cereri de ţigări fine şi de contribuţii, Augustin s’a transformat imr’un urletac nedescris“. . Această pagină a lui Dostoevski descrie mai bine ,decît orice, aceea ce au devenit nemţii, după 1871. Toţi savanţii şi scriitorii lor şovini au voit sa transforme în doctrina de neofensivul Lieber Augustin. Paruzeci de ani „de beţie abondenta de bere, de turbata mulţumire de vone, de trebuinţa de miliarde“ s’a prefăcut într’o sistemă economică, politică şi filosofică. Acest Lieber Augustin care înume de 1871 era un fel de linge bilie pe la toate curţile imperiale, care nu făcea decît intrigi, şi care mierea umiliri şi trăia din mila altora, şi căruia ca în descrierea lui Jostoewski abea îi se auzea glasul, După 1871 de Lieber Augustin nu le toţi scăpa, el a devenit un urlet, o groază. El vrea să oprească în mersul eioată civilizaţia, toată cultura. El distruge oraşele, monumentele istorce, bibliotecile şi cu un surîs de m care a băut prea multă bere şi turbat de mulţumirea de sine înşi spune : — Da am distrus, am ars, am încât comori de artă, de cultură. Dar rta, cultura aceasta nu sunt gtrrtane, nu sunt ale unui popor de rasa urată- Ce vă trebuie să pastrăm Der Lieber Augustin de Dp. 1. DUSCIAN Kaizerul în caricatura Napoleon . după The Schetch