Contemporanul, iulie-decembrie 1982 (nr. 27-52)
1982-07-02 / nr. 27
ION BIJAN : Lucrări de primăvară Antologie „Contemporanul" Judecata copiilor ...Copiii noştri, plămădiţi In cele mai duioase clipe Neştiutori şi fericiţi Plutesc pe-a viselor aripe î In ei mijeşte-un gind plăpînd ca floarea fragedă de seră iar miine noi vom fi supuşi la Judecata lor severă. Cum oare vom privi atunci ochii lor mari, maturi, de pară. De vom îngădui ca-n foc O parte dintre ei să piară ? Nu vom pleca în faţa lor A noastre plete-nzăpezite Dacă acei ce-s azi copii Avea-vor braţele ciuntite ? Nimic nu poate fi mai groaznic Decit răspunderea să ştii Că ai greşit ireparabil Faţă de propriii tăi fii. De-aceea noi nu-ngădui-vom Duşmani ai păcii, să-nălţaţi Pîrjol între copiii noştri Şi-ai viitorului bărbaţi. Ne urmăreşte, ne priveşte Cum ne purtăm in mari furtuni A doua noastră conştiinţă Prin ochii lor senini şi buni. 1955 Nicolae LABIŞ EXCELSIOR MEDIEVISTICA ROMÂNEASCA PROGRESELE sensibile realizate de cercetările arheologice şi istorice româneşti din ultimele trei decenii au permis întocmirea unor valoroase lucrări de sinteză şi monografii, care au avut darul să umple multe lacune din istoria veche şi medievală a României, în rindul unor asemenea preţioase contribuţii se include acum şi lucrarea monografică a cunoscutului şi destoinicului cercetător ieşean Victor Spinei, intitulată Moldova in secolele XI—XIV. Lucrarea, cuprinzind alături de text şi 58 figuri, se impune de la început prin inaltul ei nivel ştiinţific, bogăţia şi varietatea informaţiilor, precum şi prin justeţea concluziilor, afirmîndu-se ca o contribuţie de prestigiu la cunoaşterea istoriei medievale timpurii româneşti. Autorul reconstituie istoria uneia din cele mai frămîntate şi cu cele mai multe necunoscute perioade ale începuturilor evului mediu românesc dintre Carpati, Nistru şi Gurile Dunării. Stăpin pe izvoarele scrise şi pe cele arheologice, ca şi pe o bogată şi variată bibliografie. V. Spinei a dat dovadă de mult discernămînt în analiza întregului fond documentar şi deplină înţelegere a diferitelor evenimente şi procese economico-politice specifice acestei perioade de mari prefaceri. Sunt utilizate amplu izvoare scrise — cronici, anale, însemnări de călătorie, descrieri geografice, beletristică, diplomatică, epigrafie, numismatică etc. — la care se adaugă izvoarele arheologice, substanţial îmbogăţite în ultima vreme, precum şi comentariile. Sunt menţionate apoi diferitele nume date spaţiului est-carpatic în sec. XI—XIV, printre care acelea de Patzinakia, Cumania, Ţara Brodnicilor, Tartaria, Valahia şi Moldova. Capitolul II tratează despre teritoriul Moldovei din sec. XI şi pină la marea invazie mongolă din 1241—1242. In lumina izvoarelor scrise, dar mai ales a celor arheologice, populaţia românească de la est de Carpati se prezintă ca o societate sedentară, care se ocupa cu agricultura şi creşterea vitelor, precum şi cu o serie de meşteşuguri tradiţionale. După cum o demonstrează descoperirile arheologice în special, populaţia românească dintre Carpaţi şi Nistru a întreţinut, în această perioadă, relaţii strinse şi permanente cu Imperiul bizantin, cărora li se adaugă şi multiple raporturi cu cnezatele ruseşti. In această perioadă de timp, populaţia românească est-carpatică este confruntată cu dificultăţile pricinuite de migraţia pecenegilor, uzilor, cumanilor şi a altor neamuri turanice. In ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi migratori se apreciază că în general acestea au avut un caracter războinic, dar că au existat şi momente de convieţuire paşnică, ce au creat condiţiile necesare practicării schimburilor în natură. După opinia autorului, deosebirile de sisteme social-economice ca şi de cultură spirituală, pentru a nu mai vorbi de cele etnice, n-au dus la fuzionări Intre autohtoni şi nomazi. De contacte strinse şi chiar de o anume simbioză se poate vorbi doar între români şi cumani In sec. XIII, cind aceştia din urmă, pierzînd întiietatea politică, sunt nevoiţi să accepte formele de viaţă social-economice locale şi să se integreze intr-un sistem politic comun de apărare contra ameninţărilor duşmane. în cel de-al III-Iea capitol al lucrării, autorul se ocupă de istoria Moldovei de la marea invazie mongolă din anii 1241—1242 şi pină la formarea statului românesc independent est-carpatic. Un accent deosebit se pune pe consecinţele pe care le-au avut aceste împrejurări asupra dezvoltării societăţii medievale româneşti din Moldova şi de la Dunărea de Jos. După părerea lui V. Spinei, menţinerea stăpînirii şi autorităţii Hoardei de Aur în sudul Moldovei şi in părţile de nord ale Dobrogei, pină în prima parte a sec. XIV, exclude o pretinsă dominaţie bulgară a acestor ţinuturi româneşti în vremea ţarului Svetoslav. In acest cadru politic, la care se adaugă şi revenirea stăpinirii bizantine la Constantinopole, are loc pătrunderea comerţului genovez în bazinul pontic şi la gurile Dunării, care se face simţit la Cetatea Albă la scurt timp după încheierea tratatului de la Nymphaion în 1261. Instalarea puterii mongole in estul Europei avea să stăvilească, totodată, pentru un timp, politica de expansiune a Ungariei în regiunile extracarpatice. Multă vreme după acest eveniment nu se mai înregistrează nici o intervenţie politică ungară în regiunile de la est de Carpati. In capitolul al IV-lea sunt analizate împrejurările politice, ca şi cele economico-sociale, care au dus la formarea statului român de sine stătător al Moldovei în vremea lui Petru Muşat. Pentru o mai bună înţelegere a acestui important act istoric se face apel la toate categoriile de izvoare cunoscute pină în prezent, pe care autorul le comentează cu competenţa şi clarviziunea unui istoric modern. In cele cîteva pagini de concluzii, V. Spinei constată că populaţia românească dintre Carpaţi şi Nistru, deşi a avut de suferit de pe urma frecventelor valuri de migratori, care au pricinuit unele temporizări şi chiar represiuni, totuşi cursul dezvoltării ei n-a înregistrat schimbări majore in raport cu mersul firesc, continuu, al unei societăţi sudate de veacuri. Baza etno-culturală şi lingvistică tradiţională a acesteia, interferenţele şi contactele permanente cu celelalte regiuni româneşti au contribuit la menţinerea regiunilor est-carpatice in cadrul unităţii de limbă şi de teritoriu a poporului român. Cu alte cuvinte, istoria populaţiei româneşti de la est de Carpaţi din sec. XI— XIV este parte integrantă a istoriei României. Numeroase asemenea contribuţii înscriu lucrarea lui V. Spinei în rindul celor mai valoroase surse de cunoaştere a istoriei evului mediu românesc timpuriu şi a dovedirii continuităţii şi unităţii poporului român. Dr. Constantin PREDA ■ VICTOR SPINEI: Moldova In secolele XI-XIV, Editura științifică și enciclopedică. 2 CONTEMPORANUL în lumina documentelor Congresului al II-lea al educaţiei politice şi culturii socialiste CREAŢIA TEHNICĂ * şi sarcinile economiei unui judeţ ÎN EXPUNEREA-PROGRAM făcută la recenta Plenară a C.C. al P.C.R., precum şi în expunerea rostită in încheierea celui de-al H-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, documente teoretice şi politice de referinţă pentru o lungă perioadă de vreme, tovarăşul Nicolae Ceauşescu aprecia că Festivalul naţional ,,Cîntarea României“ s-a transformat intr-o puternică mişcare de cultură a maselor largi populare, punînd in evidenţă talentul şi forţa creatoare specifice poporului nostru. Aceste aprecieri, de o mare forţă mobilizatoare şi de stimulare, sunt confirmate şi de evoluţia in judeţul Timiş a creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă. S-a militat astfel pentru imprimarea unui caracter de masă al activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică şi pentru abordarea unor obiective de cercetare şi creaţie de certă aplicabilitate şi sporită eficienţă economică. Ca urmare, numărul de obiective soluţionate în ediţia a doua a festivalului a crescut de 6 ori faţă de prima ediţie, ajungind la 13 300. Numărul participanţilor la soluţionarea acestor obiective a fost de 130 000, deci tot de aproape 6 ori mai mulţi decit la prima ediţie. Astfel, sporul de producţie a fost de peste 5 miliarde lei ; cheltuielile de producţie au fost reduse cu peste un miliard lei ; beneficiile au sporit cu 2,8 miliarde lei ; exportul a sporit cu 385 milioane lei valută, iar importurile au scăzut cu 2,2 miliarde lei valută. Aceste realizări, de multe ori mai mari decit cele din prima ediţie, au fost posibile datorită unei ample activităţi organizatorice şi politice. Astfel, au fost organizate în judeţul Timiş 38 000 de manifestări destinate atragerii unui număr cât mai mare de participanţi la creaţia tehnico-ştiinţifică şi sporirii rodniciei acesteia : schimburi de experienţă, simpozioane, conferinţe, consfătuiri, mese rotunde, discuţii în microgrup etc. Aşa s-a ajuns ca numai în anul trecut să avem peste 7 000 de inventatori şi Inovatori, care au realizat şi aplicat 367 invenţii şi inovaţii, cu o eficienţă economică de 173 milioane lei. Deosebit de fertile s-au dovedit in experienţa judeţului Timiş acţiunile întreprinse pentru dezvoltarea creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă, prin aplicarea şi urmărirea intr-un mare număr de unităţi economice a o serie de iniţiative între care : „Fiecare inginer, tehnician, economist să rezolve in plus faţă de planul tehnic cel puţin o problemă tehnicoeconomică“ (aplicată in 49 intreprinderi), „Reciclarea materiilor prime, recuperabile şi refolosibile“, „Recondiţionarea pieselor de schimb“ sau „Productivitatea muncii la cote superioare“ In cadrul economiei judeţului există încă nerezolvate probleme deosebit de importante şi care trebuie să stea cu mai multă exigenţă şi responsabilitate în atenţia organizatorilor activităţii de creaţie tehnicoştiinţifică. E vorba de necesitatea sporirii participării colectivelor respective la perfecţionarea continuă a tehnologiilor de fabricaţie, la promovarea unor soluţii noi, suple, moderne, de mare randament, la ridicarea parametrilor tehnico-funcţionali ai produselor , îndeosebi ai acelor produse destinate exportului. Prin toate aceste direcţii prioritare de noţiune, subliniate plenar şi la recentul Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, avem convingerea că activitatea de creaţie tehnico-ştiinţifică va deveni o pîrghie principală a eforturilor generale de înfăptuire a sarcinilor dezvoltării economico-sociale a judeţului Timiş. Constantin POTÎNGA Secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R. Forumul spiritului revoluţionar (Urmare din род. 1) mai şi animă marile iniţiative ale secretarului general al partidului, constructorul attor acţiuni de anvergură social-politică, iniţiatorul în fapt şi al Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste, ca parte componentă a marelui proces de dezvoltare şi adineire a democraţiei socialiste. Democraţie în cadrul căreia, ca parte integrantă a ei, se afirmă şi pune în valoare tot mai pregnant democraţia culturii noastre noi, fertilizind adine şi durabil operele de literatură şi artă, tot mai puternic legate de viaţa şi realităţile poporului, tot mai angajate in a afla echivalenţe expresive idealurilor şi aspiraţiilor care îi animă, în nobilul lor efort, pe oamenii muncii de la oraşe şi sate. Sunt multe şi diverse ideile, orientările, tezele de remarcabilă principialitate şi ţinută ştiinţifică, a căror implicare în procesul activităţii politice şi culturale va avea darul să consacre, in timp, un spor calitativ atit de necesar, o eficienţă spirituală tot mai ridicată, pe măsura exigenţelor etapei de superioare deveniri pe care o parcurge ţara întreagă. Oamenii de literatură şi artă au avut satisfacţia să constate, şi cu prilejul lucrărilor congresului, largul ecou de care se bucură creaţia artistică in conştiinţa poporului, înalta apreciere pe care acesta o acordă creaţiilor cu adevărat valoroase, desprinse din viaţa şi sufletul celor mulţi, precum şi nădejdea că, in spiritul tradiţiilor progresiste ale culturii româneşti, patrimoniul artei naţionale se va înavuţi cu noi opere de valoare, cu veritabile documente artistice ale epocii de impresionante şi fără precedent transformări înfăptuite sub conducerea partidului, a marelui şi vizionarului său conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. A aşeza sub semnul exigenţei autentice, al estimării lucide descătuşată de orgolii şi de facilitatea automulţumirii, efortul creator înseamnă, în fapt, a crea premisele progresului valoric, ale unei existenţe demne şi unanim preţuite a artei noastre socialiste. Din această perspectivă, aşa cum s-a evidenţiat şi în cadrul lucrărilor Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste, odată cu preocuparea pentru mai buna punere în valoare a realizărilor de prestigiu din spaţiul creaţiei artistice contemporane, se cere a se acorda toată atenţia neîmplinirilor existente, cauzelor lor — obiective sau subiective, — pentru ca în viitor talentele, mereu mai numeroase — puse in valoare, între altele, şi prin marea desfăşurare de forţe creatoare datorată Festivalului naţional „Cîntarea României“ — să rodească şi să înflorească, spre satisfacţia iubitorilor de frumos, spre gloria culturii noi, socialiste. Sunt numeroase, generoase, deschizătoare de ample perspective ideile, orientările, învăţămintele şi concluziile desprinse din dezbaterile congresului, din momentele de referinţă ale acestuia — Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Salutul adresat de tovarăşa Elena Ceauşescu —, din documentele adoptate. Toate laolaltă îşi află corolarul de perspectivă, factorul unificator in îndemnul atit de exact şi de impresionant formulat de secretarul general al partidului : „Să demonstrăm în viaţă, în practică, unitatea deplină dintre muncă şi activitatea cultural-educativă, dintre dezvoltarea forţelor de producţie şi activitatea ideologică-educativă ! Să demonstrăm că aceste două laturi constituie un tot unitar care asigură mersul ferm al României pe calea înfăptuirii Programului partidului, a hotărârilor Congresului al XII-lea, a realizării obiectivului fundamental privind o nouă calitate a muncii şi vieţii, trecerea patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare. Numai astfel vom îndeplini in mod corespunzător hotărîrile adoptate ! Numai astfel vom demonstra că frontul ideologic, educativ şi cultural reprezintă o puternică forţă materială, care — alături de forţele de producţie — are un rol hotărîtor în dezvoltarea continuă a patriei noastre, in victoria socialismului şi comunismului, in întărirea continuă a independenţei naţionale, în ridicarea bunăstării generale a poporului l“ îndemnuri, mărturii de mare încredere în toţi cei ce activează pe tărâmul muncii politice, al culturii socialiste, care sunt chemaţi să aducă, cu maturitate şi responsabilitate revoluţionară, argumentul faptei, întruchiparea în opere durabile, de ecou şi eficienţă social-politică, argumentele concrete ale ataşamentului de substanţă la comandamentele esenţiale, majore, ale timpului deopotrivă, ai cărui martori, participanţi şi ctitori sunt. 1