Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-10-26 / nr. 119

Anul al XVI-lea No. 119. IASSI 1ilercuri 26 Octombre (7 Noemb.) 1888. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, 1 pe an, 24 Fr. — pe semestr­u 12 Fr.­­pe trimestru 6 Fr. UN DISTRICT­­, pe an, 28 Fr. —pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. CTRPINATaTF................................................40 !1.­INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . . 60 Bani-ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.— CURIERUL 28 Duminica­­ Ap. Iacov, fratele Domnului 4 Duminica Carol Bor. 6—44 4—46 24 Luni Marele martir Areta 5 Luni Emeric 6—45 4—45 25 Marti Sfinții Martian și Martirie La 24 Octombre. Lună nouă cn timp 6 Marți Leonardt 6—46 4—44 20 Mercuri ; (f) Marele Martir Iniubtrie . ; ă 7 Mercuri Engelbert 6-48 4 42 27 Joi f St. Dem Basarab. Sf. m. Nestor ’ " ' 8 Joi Gottfrid 6—49 4 — 40 28 Vineri Sf. Terentie și Neonila 9 Vineri Theodor 6—60 4- 39 29 SfhmbätA_____Martira Anastasia Romana_______________________ 10 Sâmbătă Andrei 6—51 4—37 FOAEA INTERESELOR GENERALE EPISTOLE NEFRANCATE, nu ne primesc. . . . Auimoluri: Pag. 1, 50 1>. Pat». IiI,40 b. Pași­ IV, 30 b. (17n TV»­. 20 bani. IASSI 25 Octombre, 1888. RAPORT RELATIV LA DIVERSELE PROECTE DE AME­­LIORAȚIUNEA SITUAȚIEI AGRICOLE IN RUSIA Raportul de față a fost adresat mi­nistrului de externe din Francia, de d. A. Meloo, gerant al consulului ge­neral al Franciei la Varșovia. El este de un interes deosebit pentru țara nostra și de aceia atragem în special atențiunea lectorilor noștri asupra lui. Se vede că analogia ce există între condițiunile economice ale Rusiei și ale României a sugerat idei analoge în ambele țări. Multe din măsurile propuse în proiectele pentru îmbună­tățirea situațiunii agricole în Rusia, au fost de repetite ori propuse și de directorul „Economiei naționale“, și în special dotarea școlelor rurale cu pă­mânturi, pentru ca institutorii să facă culturi model. Acesta din urmă măsura a intrat­ în vigore la noi­ române ca să se a­­­­plice cu strictuța spre a putea da re­­­sultatele dorite. Față cu criza economică prin care trece Rusia în acești din urmă ani, cestiunile agricole se impun examenu­­­­lui serios nu numai guvernului im­perial, dar tuturor spiritelor animate de dorința de a ameliora sorta eco­nomiei rurale în tot imperiul, căutând mijlocele ce ar trebui să concure îm­preună cu forțele productive ale Bo­lului, la ameliorarea situațiunei eco­nomice. In afară de consiliele guvernului, economiștii, convinși că buna stare a unui Stat depinde mai puțin de can­titatea de aur acumulata într-o țară, de­cât de forțele sale productive, se ocupă cu activitate de a remedia sta­rea de lucruri actuală. Dacă exportațiunile Rusiei au scă­zut în acești din urmă 6 ani de 150 milione ruble, trebue a căuta motivul, nu în politica vamală a țărilor vecine, ci mai mult în mișcarea productivită­­ții solului și în lipsa de inițiativă și energie a țăranilor ruș. Una din principalele cause a aces­tei calamități economice este fără în­doială nesuficiența învățământului teh­nic, având o parte practică. Sunt forte puține școli speciale de agricultură și organisațiunea celor cari există lasă mult de dorit. Academia Petrowsky, din Moscova, cea mai importantă din aceste stabi­limente, poate forma buni chimiști, insa cari sunt cu totul necorespun­­d­ători specialitaței lor de agronomi practici. Ce privește scolile regionale de agricultura, ele sunt insuficiente și nu respund scopului pentru care sunt creat. Pentru acest motiv, societatea eco­(TH. BAL­AS­SAN) - •o­nomică din Odesa a propus guvernu­lui imperial, ca mijloc de a răspândi la țară cunoștințele agricole indispen­sabile fie­carui cultivator, de a înzes­tra pe învâțatorii rurali cu o anumita suprafață de pământ. Ea ar venea în acestă măsură nu numai o garanție de progres pentru instrucțiunea agricolă a țăranilor, în­vățătorul fiind mai bine înzestrat de­cât ori­cine altul pentru a răspândi metodele de cultură perfecționate, ci in acelaș timp acesta ar fi un mijloc de a ameliora situațiunea materiala, atât de precară a institutorilor, pre­cum și o ușurare a budgetului. Acastă cestiune a retribuțiunei în natură a profesorilor este resolvită încă de mult timp în America, unde a dat resultate escelente din punctul de ve­dere agricol; ea este în vigoare în provinciile baltice, în Livorno și în coloniile germane din sudul Rusiei. După părerea societaței economice libere din Odesa, realisațiunea acestei inovațiuni nu ar presenta nici o difi­cultate seriosă. Pământurile destinate profesorilor școlei, ar putea fi luate de ministerul de domenii asupra bu­nurilor domeniale ale Lut­înî. Mai mult de­cât atât, mulți dintre pro­prietarii funciari ar contribui cu plă­cere la acest lucru, cedând acolelor terenurile necesare. Comuna (zemstvo), nu va remânea străină la acesta lucrare, țăranii în­șiși nu ar refuza de a înlocui prin cedarea unei bucăți de pământ, o parte din retribuțiunea în bani ce ar trebui să fie plătită de ei; — în fine banca rurală ar putea fi autorizată a acorda credite cu termine lungi asociațiuni­­lor, cari s’ar putea forma pentru cum­părarea pământurilor destinate școle­­lor. Statul ar putea de asemenea să scutască pământurile școlare de im­­positul fonciar. O altă cestiune de mai puțin im­portantă, și care preocupa de mai mult de un secol guvernul imperial, este aceea a preservațiunei pădurilor aparținând particularilor. Consiliul imperiului a aprobat o nouă lege relativă la conservațiunea pădurilor, propusă de ministerul de domenii și care trebuia să între in vigore la 1 ianuarie 1888. Deja sub imperiul lui Petru cel mare se vedea pericolul către care mergea țara prin despăduriri rău în­țelese și lăsate inițiativei fie­carui pro­prietar, tot­deauna doritor de a prac­tica în pădurile sale tăerile cele mai bine recompensate. Pentru a remedia acest rău, s-a instituit o supraveghere destul de ri­­gurosă asupra pădurilor private, însă caracterul vexator al măsurilor puse în vigore, a nemulțumit apropo­pe toți omenii curiei, împărăăeasa Cathe­­rina II avu slăbiciunea de a ceda re­­clamațiunilor fără număr și abrogă prin un uliaș special regulamentele predecesorului său. Consecințele triste ale acestei indulgențe se arătară în scurt timp, scăpați de ori­ce control, găsind în bogățiele lor forestiere re­surse ușore, proprietarii nu întârziară de a pustii fără nici o prevedere de viitor, imensele lor păduri. Se eva­­luiază la mai multe milione de de­­siatine, suprafața totală a pădurilor ast­fel distruse, ceea ce avea o influ­ență desa stresä asupra condițiunilor climatrice ale țărei. Acestei despăduriri puțin inteligen­te, se atribue plângerile justificate ale țăranilor ruși, pentru lipsa de apă. Vara isvorele sacă, apa rîurilor de abia curge în albia lor, peste tot lo­cul seceta desolază culturile. După emanciparea orbilor, situați­unea s’a agravat din ce în ce, prin urmare era timpul de a se pune ore­care limite liberei explorațiuni a pă­durilor. Acesta este scopul nouei le­gi, care se va aplica la începutul anului vii­tor în întraga Rusie din Europa, ex­­cepționând Finlanda, care poseda, după cum se știe, legislațiunea sa proprie în materie.­Caucasul și regatul Po­loniei vor fi supuse de asemenea nou­lui regulament. După acest proiect de lege, Statul o’ar pune piedici liberei explotațiuni a pădurilor, de­cât atunci când acastă explotațiune ar aduce prejudicii reale intereselor generale ale țarei; însă a­­ceste măsuri n’au nimic vexator și respectă pe cât posibil dreptul de pro­prietate. Proprietarul nu va fi ținut de a întreprinde lucrări costisitore de re­­înpădurire, el va continua a se bu­cura de dreptul de a explora pădu­rile sale, insă înainte de a începe ex­­plorațiunea trebuie să se conformeze prescripțiunilor de utilitate publică. Modul și întinderea tăerilor nu va fi regulamentată de­cât in pădurile a căror destrucțiune complectă ar fi con­siderată ca prejudiciabilă intereselor­­ generale a proprietăților învecinate. In regiunile imperiului, sărace in păduri, noul regulament tinde a con­serva totă suprafața, afară de canti­tatea de lemne necesare trebuințelor personale ale proprietarului. Restricțiuni analoge sunt stabilite pentru pădurile a căror conservațiune va fi considerata ca urgentă pentru alimentațiunea fluvielor și a rîurilor. Io­fine, in scopul de a garanta drep­turile și interesele proprietarului pri­vat, ministerul de domenii, remâne în­sărcinat de a propune tote măsurile relative la explotarea pădurilor, va trebui insă înainte de a le ordona să se consulte și cu celelalte ministere, atunci când interesele lor vor fi puse CONRESPONDENȚI IN STREIKATATE: Pentru FRANCIA I se primesc anunciuri la Domnul Ad­am, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D­-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­ - Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter A C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA a D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, K. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. ooToife­r-viEeri! Ardeleni resping oștile Lui Ștefan Boceiii, care vrea să se facă Principele lor. Un obus turcesc cade la gura Giurgiului. Armata Moldovenă se întorce victoriosă din Morea. Bătălia de la Plumbuita între Matei Basarab și competitorul său, Radu al XII. Mihai Bravul, ca Giurgiul și omoră pe toți Turcii din cetate. Ei din Plevna primii fugari goniți de furie. Vin bombardare in jurul Plevnei. Turcii fac un atac pentru a relua Muntele Verde. La 24. Anul 1604. La 24. Anul 1877. La 25. La 26. Anul 1715. Anul 1638. La 27. Anul 1595. La 28. Anul 1877. La 29. Anul 1877. 07m (S rr — 1 mi1 '""'I? I*. 20 hani. xx darul S­ă­p­t­ă xn. a. xiV c­atena arvii septax33.au«! v-s ' y‘ ...... t-'1­'­ . . STIL VECHI SI I­V 1­0 A­I­PATH d N DL pILES | TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU | i D­A ! PATRON 1 RA» 86relm | Apu». Berel­i Oct. I i ■­Nov.­­ ‘VISIg»s=‘-t FOILETON. PLEVNA. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. D­U­P­Ă GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BOCȘĂ­NEACO (Urmare). 77 El arma cu pași trăgăniți pe impacientul Blago­­nov; ei ajunseră la mai multe posturi însă focurile erau deja pretutindeni stinse, toți soldații dormiau greu pe mantalele lor, și numai sentinele se preum­­blau in sus și’n jos. « Acest aforisit de Englez», glise Vladimir, «până când tote lucrurile mergeau bine înainte, se ținea el în depărtare, acum când ni se opune un obstacol fa­tal, vine el sburând ca o cifră nenorocită—acum se înțelege că ei se i nteresază de a vedea și a se încre­dința cari sunt posițiunile neatre cele mai slabe, spre a îndrepta tunurile engleze cu cari ne bombardază Turcii asupra posițiunilor nóstre celor mai periculose și amenințate. Pentru ce trebuie să suferim în cuar­­tierul nostru principal pe acești spioni privilegiați, de­ore­ce acești Engleji fățarnici nu consideră de loc dreptul ginților și ne strică prin manoperele lor per­­­ fide mai mult de­­cât decât ar fi dușmanii noștri de­clarați ! Este un barbat forte plăcut căpitanul We­­lesley, un gentleman adevărat și un companion ve­sel , eu am petrecut multe ore plăcute cu dânsul, insă pe D­ileul meu, mi-ar face o plăcere deosebită dacă i-ași putea baga câți­va centimetri de fer Între caste—acestă chestiune dă de gândit, și’n adevăr n’ar fi de loc rău dacă am putea veni în modul acesta în ajutorul dreptului ginților.* Blagonov nu auz­i cuvintele lui, cu o nerăbdare alterată mergea el cu grăbire tot mai departe; fo­curile erau pretutindeni stinse și numai câți­va căr­buni mai ardeau încă. Ei ajunseră in fine in satul întins. La intrarea acestuia se afla lazaretul și în fre­­care depărtare de acesta o casă lungă construită de lemn, care conținea biurourile intendenței pentru cu­­artierul principal și pentru cantonamentele cele mai apropiate.­­Acolo este lumină,o esclamă Blagonov, arătând la ferestrele iluminate ale edificiului,— «să intrăm un moment acolo, locuința nóstră se află la capătul o­­pus al satului, eu mă topesc de nerăbdare; vreai să arunc numai o singură privire în epistola Mariei, ca să văd dacă sunt tote în regulă acasă.* «Bine, vino dor,* țsfise Vladimir, «tu ești ca un copil nătâng, pe care trebuia să’l lași în voia lui; este un noroc pentru tine, că nu mai este nime al­tul aici, căci pe D $eu­­meu, un barbat amorezat ca tine, ar provoca rîsul întregului cuartier general.* Blagonov intrase deja în casă, înaintând prin sala cea largă, umplută cu baloturi, cu lățji și cu polo­­bóce, deschise el o ușă, pe care era scris cu carac­tere mari. Biuroul intendenței * Intr’o cameră mare cu păreții de lemn și cu po­dele ordinare ședeau de’naintea unor mese mari mai mulți scriitori în dosul unor registre voluminose, în cari treceau diferite cifre. Toți acești omeni nu a­veau o aparență saracaciosä, precum de obiceiu se pute vedea la funcționarii subalterni ai bi­rocrației, ei erau elegant îmbrăcați, cu îngrijire frizați; lângă și între registrele și actele lor se vedeau butilii cu etichete lucitare, prăjituri fine și borcanașe mici cu pastele franceze escelente, ei se păreau asemenea a nu fi prea ocupați cu­ registrele lor căci cea mai mare parte din ei erau evident afundați în conversațiuni vesele. La intrarea celor cinci ofițeri de gardă din suita împăratului sărb­ă toți scriitorii cu cel mai pro­fund respect de pe scaunele lor și smbumbiând uni­formele lor, se așezară milităresce, pe când câți­va din ei se încercară a ascunde borcanașele cu pas­­tete și câte o bucățică de franzelă sub dosarele lor. «Noi dorim să profităm numai un moment de lu­mina dv.*, zise Vladimir salutând cu o politeță re­­servată, «spre a ceti uisce scrisori ce le-am primit chiar acum.« Unul din scriitori aduse imediat două scaune pen­­ru cei cinci ofițeri, un altul aduse o lampă, și Bla­gonov desfăcu cu mâna tremurândă epistola sa, pe când Vladimir își luă loc lângă dânsul, aruncând priviri severe, examinatore și pe jumătate ironice a­­supra biuroului și asupra scriitorilor, cari desfășurau acum o activitate febrilă și se încercau a ascunde tot mai multe din diferitele alimente, cari nu se po­­triviau de loc cu ocupațiunea lor. In timp ce Blagonov ceti ca o nerăbdare tremu­­rândă epistola Mariei, pe lângă care era alăturat un bilet mic scris de mâna prințului Kudiacov, pe care-l împinsese cu indiferență la o parte, resunată din fundul edificiului uisce sonuri stranie, cari amintiau mai mult de cabinetele particulare ale restaurantului Vert din Petersburg de­cât de biurourile de provi­­antare ale unei armate care se afla de’naintea ina­micului. ca dintr’o depărtare considerabilă se angija sunetul paharelor și rîsete vesele, între cari se pu­tea distinge lămurit sonul unor voci femeesci. Vladimir ascultă cu atențiune ori de câte­ ori a­­ceste tonuri surprinssetare pătrundeau pănă la ure­­chia sa, scriitorii schimbau priviri secrete între dân­șii și se siliau a înăbuși acele tonuri prin accese de tușă, prin întorcerea filelor registrelor într’un mod zgomotos și prin mutarea scaunelor lor. «Ei bine,* glise Vladimir, «ai finit ? Sper că te vei fi convins că nu s’a întâmplat nimic de neliniș­­titor,* adaogă el, desfăcând încet încet și neglijent plicul scrisorei sale. «Nu,* flise Blagonov, fără ca fața sa posomorâtă să se fi înseninat­­­ nu s’a întâmplat nimic, Maria scrie lipiscită și veselă, precum se pare. Ea mă ruga să-i scriu cât se pote fie lămurit ce se mai petrece în cuartierul principal, pentru ca ea se potă trăi cel puțin în gând cu mine; ea nu mai face nici o men­țiune despre bănuiala ei de la început. Tóte acestea sunt satisfacatöre și biniscitare, însă cu tote acestea,* zise el clătinând din cap, «nu’mi place de loc epis­tola ei; mi se pare ca și cum ar exista ce­va mis­terios, ce­va obscur între rânduri, un ce ce nu pot înțelege, Insă presimțesc.* «Tu ești un nebun,* replică Vladimir cu nerăb­dare,—«cum este cu putință ca cine­va să se tor­tureze însuși cu fantazii, când vede realitatea! » In acest moment resună din nou zgomotul straniu care (eșta probabilmente) dintr’o cameră din fund; încă mai lămurit de­cât la început se aud la zgomo­tul produs prin ciocnirea paharelor și rîsete tari. (Va urma).

Next