Era Nouă, 1891-1892 (Anul 3, nr. 105-157)
1891-12-08 / nr. 114
Nr. ERA APARE DUMINICA Iaşi. Duminică, 8 Decembre 1891. 10 bani numărul. JUNIMISMUL. „In politică greşele se indreptează dar nu se resbună“. Aceste frumoase cuvinte ale d-lui P. P. Carp, resumează intr’o formă fericită ideia care a dominat întreaga activitate politică a ceiace s’a numit junimismul. Conservatori, D. Carp şi cu puţinii şei amici din Camerile de sub regimul liberal, s'au separat de fostul lor şef nu pentru motive personale sau pentru nişte ridicule pretenţiuni de preseanţă precum o insinuează unii, dar pentrucă o deosebire radicală de vederi se produsese intre ei şi intre partidul conservator oficial. Pe cînd d. Lascar Catargi şi cu amicii sei nu recunoşteau nici una din greşelele trecute şi ca consecinţă ,nu încercau nimica pentru îndreptarea lor, pe cînd oposiţiunea ce ei făceau guvernului liberal se includea din ce in ce mai mult in cercul strîmt al negaţiunei perpetue, d. Carp, cîteodată incunjurat de cîţiva, dar altă dată rămas singur, căuta să dee partidului conservator o basa mai largă, să formuleze ideile cari sa servească de program, şi nu închidea ochii cu îndărătnicie pentru a nu vedea nici chiar faptele bune ale guvernului lui Ion Brătianu. Lunga domnie a regimului liberal n’a făcut, precum era natural, decît să accentueze din ce in ce mai tare aceste deosebiri intre cele două fracţiuni ale partidului conservator. D. Lascar Catargi era tot mai inpins pe terenul unei opoziţiuni sistematice şi aruncat in braţele unui nemulţămit liberal ca d. Vernescu, iar d. Carp nu ezita de a da sprijinul săucelor puţine acte ale lui Ion Brătianu care intrau in vederile sale. Partidul liberal-conservator devenise astfel un partid de resturnare cu orce preţ. El aduna in jurul său cît mai mulţi nemulţemiţi şi credea că in politică numărul dă puterea. Ca contrast cu această atitudine, junimiştii pare că puneau un fel de cochetărie de a rămânea puţini şi se preocupau numai de a pregăti un program de guvernămînt. Cei dintăi lucrau să ieie puterea fără a se gîndi ce vor face cu ea, iar cei de-al doilea se pregăteau a deveni un partid de guvernămînt fără a se preocupa aşa de mult, cînd şi cum vor fi chemaţi la cîrma afacerilor. Liberalii-conservatori vroiau răzbunarea, iar junimiştii -îndreptarea greşelelor. Formarea ministerului junimist in Mart 1888 au exasperat pe toţi acei care aşteptau căderea lui Ion Brătianu, nu pentru a face mai bine decît dînsul, dar pentru a practica acelaş sistem de guvernare in folosul altei clientele. Toţi aceştia au simţit din instinct că inimicul lor cel mare era junimismul, acel grup de oameni puţin numeroşi dar pentru care a guverna nu însemna a hrăni un număr de partisani. Experienţa pe care o făcuse Ion Brătianu care a căzut înăduşit de propria e i clientelă, nu servise intru nimica partidului liberalconservator. Grupul junimist singur proclama necesitatea unei schimbări radicale în moravurile noastre politice. Iată pentru ce de patru ani lupta este condusă cu înverşunare incontra junimiştilor de liberalii-conservatori care vedeau amînată satisfacerea apetiturilor lor şi de naţionalii liberali care ei cel puţin sunt in rolul lor de a crea cît mai multe greutăţi oricărui guvern altul decît al lor. In această luptă pe care unii o deplîng, dar pe care noi o credem că a fost necesară şi că va fi utilă, victoria a rămas fără contestare in partea ideii junimiste. Tot ce s'a făcut bun de diversele formaţiuni ministeriale dela 1888 încoace este luat din programul junimist. Venirea de două ori la cîrmă a firmei liberală-conservatoare a marcat un timp de oprire in avîntul generos al Camerei aleasă sub ministerul junimist. Camera aleasă sub guvernul liberalconservator s’a aratat neputinţa din ziua intăia. Una cîte una prevederile junimiste s'au realizat. Cea din urmă satisfacţiune a noastră este desfacerea de d. Vernescu. Cît de grea a fost insă limpezirea situaţiunei. De patru ani acum de cînd sînt să frămîntă nuanţele conservatoare şi tot n'au înţeles incă pe deplin ceiace le-au spus junimiştii din ziua intăia, că partidele in ţara noastră nu vor mai putea trăi, şi trăi cu folos pentru Statul Romîn, decît bazate pe idei. Se pare că in momentul acesta amărîţi şi desiluzionaţi unii din acei cari altădată priveau mai cu ură elementul junimist, simt nevoia să facă apel la puterile sale. Dacă pentru indivizi îndreptarea este cîteodată prea tîrzie, este totdeauna timp pentru un partid de a părăsi calea greşită şi fie siguri cu toţii că nici un viitor, precum nici in trecut nu ambiţiile personale, nu urele mici vor călăuzi atitudinea noastră. Uitaţi trecutul, ne spun unii , nu fiţi intransigenţi exclamă alţii. La linii le vom răspunde că din trecut nu vroim să reţinem decît expert ! .