Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)

1910-11-26 / nr. 234

4 f < k 4 »AMUL XTIH M ®. MT 5 Bani ABQHÜILEKTE Pe *n *n . . . Lei 20 Ps jumatate an . 10 Pe trei lani ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanuu 44 VINERI 26 NO SUIRII 1910 -IUSUSICIUil! Ia» er ții și reclam.® In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. t­elefon it ©,«» Progran) dț círpitúri Cu ocazia discursului pro­nunțat in ședința de ori a Camerei la discuția Mesagru­­lui, d. Take Ionescu trecind în revistă reformele partidu­lui liberal a căutat să schițe­ze programul grupărei takis­­te, faimosul program ce i se cere de mai bine de trei ani. Cu toata gălăgia și aplau­zele de pe banca parlamen­tarilor takiști, efectul a fost din cele mai dezastroase, ca și departe de a formula măcar o singură ideie, un singur principiu de guvernamint, șe­ful grupărei democrate a dat la iveală o simplă însăilătură de cîrpituri „ciordite“­ ;cum s’ar spune în limbagiul d-lui Fleva,—cîrpituri care nu se ridică nici măcar la înălțimea unor serioase amendamente ce s'ar propune unor legi și reforme existente. Și pentru ca publicul să se poată convinge cum ce-a pu­tut d. Take Ionescu să dea la lumina după trei ani și ce­­va de frămintare, după trei ani și ceva de continua me­ditară, timp în care a avut de suferit și ingratitudinea celebrelor comisiuni care în îndărătnicia lor n’au voit să-i furnizeze un material cît de redus, vom căuta să restabi­lim după discursul de ori prin­cipalele puncte din progra­mul de curînd născut. In politica externă d. Take Ionescu este de acord cu me­­sagiul. In arendarea moșiilor la obștii e de acord cu partidul liberal. In ce privește islazurile a­­dopta iarăși vederile guver­nului, cerînd numai ca sta­tul să ia asupră­ și o treime din costul lor. Ca institute de credit ne­cesara pentru formarea uni­­cei proprietăți, d. 1­ake Iones­cu ca și liberalii nu vede de­cît Casa Rurală adăugind re­formei liberale simpla codi­ță ca statul să ia asupră-și u­­nul la sută din cei cinci la suta pe care ii varsă cumpă­rătorii. In ce privește impozitele de sa cere „o mai dreapta re­partiție a «aromelor sociale» ceia ce înseamnă impozitul progresiv al d-lui Costinescu, iar pentru asigurarea și pro­­tecțiunea muncitorilor e de acord cu vederile d-lui Carp. Tot ast­fel și în ce privește reorganizarea administrativă în care cere întinderea ina­movibilitate­, adăogînd și aci o codiță, aceia că la facerea numirilor guvernul să con­sulte și opoziția. Relativ la învă­țămînt d-sa cere reducerea celor opt clase secundare la șapte sau și mai puțin, iar partea referitoare la armată nu cuprinde de­cît rezerva ca ori­ce ministru de război militar să nu intre în parlament De­sigur că expunerea u­­nui atare program în ajunul unei schimbări de regim și tocmai atunci­ cînd d-sa cere puterea pentru a inaugura o eră nouă a vieței noastre­ po­litice și sociale, n'a putut să provoace de­cît o ilaritate ge­nerală în rîndurile acelora cari îl ascultau. Care e nota nouă și virgi­nală pe care o aduce partidul democrat în viața noastră po­litică ? Care sunt soluțiile necesi­tăților și însăși acele necesi­tăți a tuturor claselor noas­tre sociale,­oare nefiind cu­prinse în programele celor două partide istorice de gu­­vernămînt, să fi reclamat în­ființarea unui al treilea partid. In privința aceasta d. Take Ionescu n'a spus nimic și nici n’a putut să reiasă din în­­săi­ătura de deziderate strînse cu oheta în vederea unei mes­chine reclame electorale, pe care le-a prezintat înaintea Camerei drept program de guverna­mint. Discursul de or­ al d-lui Take Ionescu, discurs din ca­re nu reiese de­cît moderați­­unea și descurajarea omului pentru care totul e pierdut, constitue cea mai potentă do­vadă a lipsei de rost politic a unui al treilea partid în gu­vernarea țărei, mărturisind în acelaș timp complecta super­ficialitate a aceluia din care „pretorienii“ au încercat să facă salvatorul Romîniei mo­derne. Mai trecute foștii să­i tovarăși, ma­­cagiii și magazionerii de la C. F. R. să incomodeze prin grevă, miș­cări de stradă situația guvernului din care face și d-sa parte, pentru ca apostolul de odinioară al sindi­calismului anarhic să fie inițiatorul și cel mai asiduu colaborator al d­lui Ferechide în elaborarea legei con­tra grevei și sindicatelor. A fost destul ca ac­um de Dia­­mandi să încerce a pune capăt spas­murilor agonice a actualului guvern aducînd cu o oră mai­­ main­s în par­lament chestiunea votului universal, pentru ca d. Morțun ch­nind din nas ca cel mai pur singe lord englez, să ia poziție contra­r­lui Diam­an­di, găsind ca inoportună această re­formă. Cine ? Acela care cerea în­­făptuirea ei Încă de la 1896. Afabil cu presa fiind­că-i face reclamă, genu­l cu opoziția fiind­ că nu-1 combate, amator pasionat al celor mai rafinate distracții burghe­ze, reacționar ireductibil cînd inte­resele guvernului o cer, d. Morțun este un adevarat Biland.... In cari­­catură. Sfii ao comunică că în­trunirea comitetului Mo­numentului Cuza-Vodă care trebuia să aibă loc Dumi­nică 28 la Camera de co­merț, este amânată pe o altă dată, și convocarea se va face de către D-l Grigorie Ghika-Deleni. Un Briance. în caricatură Acesta de­sigur e o Basilica Mor­­un. Din înfocatul campion de odini­oară al socialismului utopic; din dușmanul neîmpăcat al organizației sociale moderne ; din omul care sa arunca întocmai ca o­­ țară neîm­blânziți asupra tuturor acelora ce căutau sa se ridice mai deasupra de nivelul plebei proletare, d. Morțun da cînd și-a luat la subțioară porto­foliul ministerial este de necunos­cut. Rnvl­liod olt colo bluza albastră și steagul ieșiu­d. Morțun a îmbra­cat­­­ racul, plimbindu-și simandicoa­sa -i făptură in cauciuc și automo­bil, împărțind la dreapta și îa stiigă saluturi plictisite de om preocupat cu cele mai profunde probleme ale vieței de stat, etalând la solemnități cele două duzini de decorații, că­pătate prin ploconeli de la aceia pe m ani pănă acum cîți­va ani nu i ve­dea de­cît ea pe niște tirani ai so­­cietăței moderne. A fost destul ca ta dec­ursul or­ -------------------------------------------------­ Situație critică Situata partidului d-lui Take Io­nescu este din cele mai critice și ur­­m­orindu-i activitatea constau­ aproa­pe atâtea deosebiri de păreri câți membri are și gruparea. In privința unui singur lucru sunt de acord : dorința de a veni la gu­vern. Dar tocmai această dorință, pe cât de sfrândft pe atât de nesăbuită, provoacă dezorientarea și oferă spec­tacolul unei adevărate harababuri. Dorința de a veni la guvern este după cum am spus generală și uni­formă la democrați. Insă, fiindcă nu toți și-o manifestă în același fel, nici motivele introduse în susținerea cau­zei nu sunt omogene și nici acțiunea nu e paralelă; de aci,toată încur­cătura. Unii, după cum este d. Fleva și alți fruntași de marcă, luând calea dreaptă a politicei cinstite cer retra­gerea guvernului epuizat; alții, cer o campanie egală contra liberalilor pentru a-i împiedica să continue gu­vernarea și în contra noastră, iar co­dașii, oa d-nii, Thebasi, Paltineanu, Cancicov și alți Basilești, fac pe clov­nii partidului. Acești candidați la demnități de întă la mână în Stat, prevăzând că nu pot avea ocaziunea să se producă de­cât sub un guvern pur democrat, se dau peste cap pentru a menține zvonul că așa ceva e cu putință. Iată clar trei direcțiuni cu totul opuse cu credințele și aspirațiunile lor; de alta In cari se risipesc ener­gia și munca tachistă. Deoparte avem grupul fruntașilor avem grupul mij­lociilor cari trag in lături, iar seva mai încolo și cu totul separați de ceilalți, găsim pe codași, cari în lipsă de adversari, luptă cu propria lor frică. Situația aceasta și critică și cara­ghioasă a unor adversari, cari totuși nu se sfiesc să nu amenințe nici mai mult nici mai puțin de cat cu ...dis­trugerea, departe de a ne inspira vre­o grijă nu ne provoacă de­cât compătimire. Par­tidul conservator distrus de șam­­pionul Păltineanu secondat de Tehași și Cancicov! Nu e suficientă această amenințare pentru a dovedi că auto­rii ei au nevoie de serioase îngrijiri medicale ! Dar chiar in fața unui certificat, prin care medicii să se pronunțe pen­tru responsabilitate și tot nu o vom putea lua un serios. Acum pentru un motiv, atunci pentru altul. Ce puteam să le răspundem noi, când acești clovni politici au avut îndrăzneala să Încerce a intimida pe M. S. Regele. Cine n’a luat cunoștință de discur­ surile revoluționare, ținute în întru­nirile de maluri și de amen­ințările lor disperate prin ziare ? Și cu toate acestea, In fața Parla­mentului ilustrul Pâltineanu părăsind tactica de la mahila adata ințelege că este partizan al continuării actu­alei guvernări. Nu era nevoe să o spue fiindcă suntem convinși că taohiștii primesc ori­ce soluție care să se Întârzie de­cepția cea mare , totuși de ce le este frică tot nu vor scăpa. Danți membrii ai dlubulul conservator sunt rugați a se întruni în fie­care Sîmbătă, la orele 8 jumătate seara, în localul clubului, strada Lă­­pușneana No. 44. FARAMITURI Cetim în »Opinia*« »Prin credit se practici frauda si bancruta —lat* care e importa creditului“. Concepția e takistă pur-sang. Nu stiu cine a spus mai daun fizi că prea multa admirație timpește pe om, dar mare dreptate avea. Ca dovadă se poate aduce faptul că în »Opinia* de aseară unul a scris că d. Take Ionescu este cal mai mare bărbat di stat al timpului nostru / Și cînd te gîndești că un așa cm stă și muncește în Romînia unde nimeni nu-1 chiamă la guvern / Păcat de cele ș­apte perechi de panta­loni i •C­D, Take Ionescu s’a declarat pentru asi­gurarea bătrînețelor. N’a spus însă în ce mod­­ prin conversiune, sau făgăduind su­primarea art. 7 din Constituție. HO­în ce privește învățătura d. Take Ionescu este de părere că trebuesc împuținate cla­sele liceale pentru motivul că „tînărul intră prea tlrziu în viață, începe a produce prea tîrziu­. Nu e rău ca șeful să se pună bine cu repetenții dar în tot cazul reforma nu ar privi pe takifti care consumă la ori­ce vrîstă fără să producă. --------------—«COSCBU*— ■ —--------­ Curiozitatea Formele curiozității se deosebesc după obiectul ei. Există o curiozitate deșartă, frivolă, mai e și una răută­cioasă, de afta ce ar trebui să se ig­noreze. Când aceste două forme ,o complectează reciproc atunci avem indiciul unui spirit indiscret sau rău­voitor. In fine avem curiozitatea fo­los­toare, curiozitatea științifică.­Sco­pul ei este de a cunoaște legile na­turii, ea aspiră la știință, la adevă­rul absolut I. Platon, definind curiozitatea vul­gară, fieea că ea e numai ochi și urec­hi ; ea se complace în acciden­tele și detaliile vieței umane. Accidentală și secondară la omul cultivat și serios, curioz­iat­e a aceasta , caracteristică spiritelor mărginite și frivole, cari nu se interesează, da cât numai de­ nimicuri. Copilul ca și omul format, omul de rând, vulgar, ca și cel de spirit ,și zădărnicesc ca­litățile lor intelectuale, perzându-și vremea să afle ce s'a petrecut alas­­tăeri, azi și azi în mahalaua lor. Ne­putând -și propună mari obicete se ocupi cu fleacuri. La mulți copii curiozitatea pentru mărunțișuri pentru nimicuri, nu e de­cât tranzitorie; eh! dar câți oameni nu rămân copii toată viața lor. Nemuritorul autor al serierei „Ca­­raeteres“, La Bryère, a dat despre curiozitate o definițiune, ce ne repre­zintă această însușire sufletească sub un aspect mai serios : „Curiozitatea nu e dorința pentru’ ce e bun sau ce e frumos, ci pentru ce e rar. E o înclinare au pentru ce e parf sau, ci pentru co e la modă*. Pentru a satisface curiozitatea pu­blicului s’a găsit jurnalismul. Ast­fel, ca să i fie pe plac publi­cului di­feritele ziare cotidiane și pu­blication­ hebâomarsa cocsaer» so­ioase întregi mieilor evenim­ente, „faptelor diverse“ din ori­ce locali­tate­ . . Mulți amici ai presei și chiar unele ziare serioase deplâng însă lipsa de control, cu care sa publică uneori fapte în privința cărora dacă nu se poate pastra tăcere, cel puțin s’ar putea impune o reservă oare-cart. Până și ziarele ilustrate cad în pă­catul acesta, publicând portrets de asasini, de escroci și alte detsitusuri era a societătei pe când, fapte lăuda­bile sunt tisaute cu vederea. Moda cu bizareriile ei etalate. In coloanele publicațiunilor de tot f«eal intră de asemenea în categoria aces­­tei curiozități frivole. II. A doua formă de curiozitate e cea răutăcioasă, care e periculos și atât pentru cel care o are, cât și pentru cel «are o are, cât și pentru cel care aude victimă. Ia astigona aceasta intră și curiozitatea de »pe«­­tacele sângeroase. La cei vechi curioșii (de specia n­­asasta) asistau la luptele gladiatorilor, în timpurile noastre, spaniolii au lup­tele de tauri. La Anglis, constată Spencer, că s’a introdus în mod clan­­destin luptele de cocoși. , La Buers constată un lucru, ce a a dispărut nici pănă »zi ia Franțs, unda există pedeapsa cu moarte, că public»! se duce cu duiumul spre a asista la executarea condamnaților De curiozitatea aceasta păsătoasă nu sunt scutite nici femeile. Ast­fst Madame de Sévigné istorisește că a asistat la două elocuțiuni (17 salle 1676 și 23 Februarie 1680). Voltaire scrie că la Paris vand Damiens fu schingiuit în modul cel mai teribil, toate ferestrele o» dedea« spre piața de execuțiune au fost in­­chiriate foarte scump pentru cocoane. Un academician din P­ri> pătrunzi in incintă, pre a vedea su­b­plieiul nenorocitului mai de aproape și fiind impiedecat de interveni călăul zicând halebardierilor: „Sftsați-i să intre pe domnule în­n­­cintă. Dânsul este un amator . Adică cum am zice un curios. In timpul din urmă la Paris curiozitatea plebei ca­nalii a trebuit înfrânată prin re str­un­­ge­rea publicităței executiunilor, după cum se face și în Anglia. Curiozitatea, zice sf. Augustin, se Îndreaptă chiar și asupra Nemților, neplăcute și mâhnitoare nu pentru a resimți durerea sau jalea, ci pe­tru dorința de a ști tot. a.^vedea toate; căci ce plăcere e de a vedi un corp mort, sfâșiat In bucăți . Și cu toate acestea, când le­ vine la drum curioșilor așa ceva, toți se in­grămădesc să vadă, un lucru, ce de almintrelea ar inspira oroare to 80 Ce? sa mai zicem de reclama ce se face bandiților de tot­­ul­tale publică tot ce vorbesc și publicul despre gesturi!« și apucăm Tiia lor? Ca și cum aceasta nat­ă un mijloc infailibil, pentru a Inmulț numărul asasinatelor și violurilor Câtă dreptate au toți cel ce pr testează în contra acestei te­tropagande. „Ori ce măsura am îna pentru reprimarea criminalitații crescânde* zice publicistul Paul Ma «dritte«, nu vom ajunge la n,ci a rezultat, cât timp vom «chintui de prea mari ia­turii. •’ț^biți popűLt. ! cum ! Sunt atlii. bt.i­ ■Ä uk K. menește de el nicaeni­i cu curaj, de devotament sublim . Și­­u m9u nu vorbește de cât de «pap i­l Iată ce ii încurajează la omor“ri' t ■ că Erostrate ar reveni pe P . mi’ar mai da loc templului din Bea, «prad«“» milleun» d» » ^ i­» mii de coloane de ziare* tata In fiu el vor fi ceie DU, no * Am ° Trebue s să­­ recunoaștem că rapor­t ÎAS

Next