Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-11-26 / nr. 90
B I) I* A - P E S T A 26 Noemvre st! v. 8 Decemvro st. n. Va esî joi’a si duminec’a. : Redactiunea: strad’a arbo-; Jr. 90. relui verde nr. 12. ' ' A \tttt tt . Uretiulu pe unu anu 10 -^-aN IJ Lj J!A_L V . j pe y2 (je ann 5 fl.. pg y4 ( t anu 2 fl. 70 cr. 1 Pentru Români’a 2 sralbei Cantu tie iradianta. — Dedicatu amicului meu capitanu Faikovsky. — „Când nu mai aveti credintîa Si pe-alu tineretîei sboru Spulberați plăceri, caintîa Lacrimi, visuri si amoru ; După ce ati stinsu o vietra In alu primaverei vântu, Si cu inim’a de ghiatîa Priviți toate pe pamentu; Ca si frundîele uscate Risipite prin pustii, Inim’a în voi mai bate Traindu morţi pintre cei vii! Voi atunci veniţi la mine Şi priviţi cuprinşi de fiori, Pe-a trecutului ruine Ale vieţii dulci comori . . . Dezgustati, grei de pecate Si cu sufletulu amaru Voi sorbiţi cu voluptate Dup’a-mi plina de nectaru. Voi doriţi o viétra noua Doru, iluzii si norocu, In ochi, picaturi de rouă Si în pîeptu, ceresculu focu! Si când dîrele ferice, Toate când ve parasescu, Cup’a-mi credincioasa dîce Câ eu încă mai traiescu ! Câci pe-a cupei mele spume Revedeti totu ce-ati pîerdutu, Câ unu visu din alta lume O minuta din trecutu . . . Suferinti în veci secrete, Lacrimi legănate ’n doru, Aspiraţii si regrete Care ’n cupa se strecora . . . Ah ! turnati cu ’mbelsugare, Umpleţi cup’a mea cu vinu, Si-a mea ultima cântare Tineretia ! ti-o închina ! Câte inimi vestejite, Câte chinuri si câtu plânsu, Câte ceasuri fericite Cole ’n cup’a mea s’au stinsu . . . Si ’n momente de tristetia M’ai schimbatu în Dumnedieu, Ah ! de tine tineretia E,legatu sufletulu meu !“ • Petra V. Grigoriu. Unu aventurierii pe tronulu Moldovei. ‘Schitia istorica. — (Urmare.) . Asta data despartîndu-si armat’a In 3 parti trece Siretulu pe 3 locuri diverse, si Intre strigări mari — câ s& aduca pe Români la suspitîunea câ su atacati, de o armata mare— se aruncă din 3 parti cu mare curagîu asupra Românilor. Ci Românii deja se informară despre ostea lui Demetriu, de aceea câ st nu devină în confusiune românu pe locu, neclintiți, ei isi făcură planulu de a sustine ataculu până deminetia, dar avura de a suferi foarte faultu pentru ca sfe si lu poata esecutâ.