Flacăra Iaşului, iunie 1954 (Anul 10, nr. 2417-2442)

1954-06-01 / nr. 2417

Pag. 2 FLACĂRA IAȘULUI Din activitatea Filialei Iaşi a Institutului de studii romîno-sovietic Institutul de studii romîno-sovietic, filiala Iaşi, a corespuns cu succes în cursul anilor săi de activitate sco­pului de a sprijini şi accelera proce­sul cunoaşterii şi însuşirii creatoare a marilor realizări ale ştiinţei şi cul­turii sovietice de către oamenii de ştiinţă din oraşul şi regiunea Iaşi. Luînd fiinţă în anul 1949, într-una din încăperile Universităţii­„Al. I. Cuza“, Institutul s-a dezvoltat, iar colectivul său a început să desfă­şoare o activitate din ce în ce mai largă. In acţiunile sale multilaterale — conferinţe, symposioane, consfătuiri, referate —, prin publicaţiile şi tradu­cerile sale, Institutul informează cer­curile ştinţifice de specialitate cu tot ce apare nou în domeniul ştiinţei sovietice. Institutul a ţinut seama în perma­nenţă ca manifestările­ sale să cu­prindă înaltul nivel al ştiinţei so­vietice şi să dea —, pe baza bogatei documentaţii sovietice —­­răspuns numeroaselor probleme care frămîntă pe oamenii noştri de ştiinţă. Pe linia trasată de plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 19-20 august 1953,­­Institutul, şi-a axat activitatea pe sprijinirea cercetărilor practice concrete ale oamenilor de şti­inţă din regiunea Iaşi cu­ material documentar sovietic pentru a stimula astfel munca ştiinţifică originală. In acest sens, s-a ţinut o strînsă cola­borare atît cu cadrele din învăţă­­mîntul superior, cit şi cu A.S.I.T., S.R.S.C., „Soc. Ştiinţelor medicale“, „Soc. de Ştiinţe Naturale”, „I.S.E.P.“ etc. Conferinţele din sectorul ştiinţei şi tehnicii, cum sunt: „Cercetări so­vietice în problema clasificării teh­nologice a proceselor chimice”, „Rea­lizări sovietice în domeniul silicani­­lor“ „Din experienţa sovietică în construcţiile de locuinţe muncito­reşti“, „Probleme de protecţia muncii in industria uşoară” şi altele, au tre­zit un viu interes în sînul auditori­lor. La mijite conferinţe participanţii, au pus întrebări, dezbătînd apoi dife­ritele probleme puse în discuţie. De exemplu, la conferinţa „Realizări so­vietice în domeniul silicanilor“, mie­zul discuţiilor a constituit-o problema sarcinilor care revin chimiştilor din patria noastră în domeniul dezvol­tării chimiei silicanilor. Institutul româno-sovietic acordă o deosebită atenţie problemelor legate de dezvoltarea agriculturii în Mol­dova. Institutul a pus — şi pune — la dispoziţia cercetătorilor şi practi­cienilor agronomi, un bogat material ştiinţific de specialitate, bazat pe învăţăturile savanţilor sovietici Mi­­curin, Williams, Lîsenko şi continua­torii lor. Colectivele de­ cercetări de la staţiunile experimentale I.C.A.R. Tg.-Frumos, G.A.S. Bucium, Staţiu­nea de ameliorare a plantelor ş.a. ţin o strînsă legătură cu Institutul ro­mîno-sovietic, de unde își procură o bună parte din materialul docu­mentar. Aplicînd metodele agroteh­nice sovietice cele mai înaintate, experimentatorii au reuşit să deter­mine stadiile de dezvoltare la două noi soiiuri de grîu de toamnă, să aplice noi metode de irigare, să gă­sească metode noi de combatere a bolilor la principalele plante de cul­tură etc. In această direcţie, au mai fost ţinute o serie de conferinţe cum ar fi : „Despre­ importanţa unei utilizări raţionale a solului, ca principal mijloc de producţie în agricultura sovietică” ; „Acad. T.D. Lîsenko des­pre sarcinile ştiinţei cu privire la nutriţia plantelor din sol ca mijloc pentru sporirea recoltei”, „Hibridă­rile vegetative la animale — un nou domeniu de aplicare a micturinismu­lui“ şi altele. La conferinţe au parti­cipat numeroşi agrotehnicieni, stu­denţi şi membri ai corpului di­dactic. In activitatea sa, Institutul cola­borează şi cu diferite alte institute ştiinţifice, sugerînd teme şi furni­­zî­nd bibliografia din lucrările sovie­tice respective. In ultima perioadă s-au ţinut, in colaborare cu Institu­tul Pedagogic şi colectivul de geo­­grafie-geologie,­­ conferinţele : „Rea­lizările profesorului N.N. Baranski în domeniul geografiei economice din U.R.S.S.”, „Realizările sovietice în cadrul planului de transformare a naturii” ş.a.m.d. In colaborare cu Soc. de Ştiinţe naturale s-au prezentat referatele: „Date noi în fiziologia economică a­­duse de cercetătorii sovietici”, „Unele probleme cardinale ale micturinismu­lui“, „Opera ştiinţifică a fiziologu­­lui rus N.E. Vedenski“ etc. Ca urmare a tezelor şi discuţiilor care s-au desfăşurat în U.R.S.S. la sfîrşitul anului 1953, cu prilejul sesiunii a opta a Academiei de Şti­inţe Medicale, Institutul a organizat în colaborare cu Societatea Ştiinţe­lor Medicale conferinţa: „Raport asupra sesiunii a opta a Academiei de Ştiinţe Medicale a U.R.S.S.”. In cadrul Institutului romîno-sovietic au fost de asemenea prezentate­ nume­roase conferinţe din domeniul ocro­tirii sănătăţii publice. Un aport de seamă în activitatea in­stitutului îl dă biblioteca sa. Aceasta conţine circa 15.000 cărţi de speciali­tate romîneşti şi sovietice, precum şi circa 21.000 traduceri litografiate şi dactilografiate printre care : manuale articole etc. Biblioteca primeşte toate publicaţiile centrale de specialitate din ţara noastră, din U.R.S.S., pre­cum şi publicaţiile progresiste de peste hotare. Personalul bibliotecii informează cu rapiditate colectivele de ingineri şi tehnicieni din întreprinderi, insti­tuţiile de cultură şi bibliotecile din oraşul nostru, asupra noilor mate­­riale documentare intrate. Astfel, sunt difuzate cu regularitate „Buleti­nul de informare ştiinţifică“ (tipă­rit), „Repertoriul de traduceri“ (li­tografiat), „Caietele universitare“, „Sumarele revistelor sovietice intrate în Institut”, „Fişele rezumative ale revistelor Sovietice“ etc. Printre cei care vizitează cu asidui­tate biblioteca Institutului se pot ve-,, dea studenţi şi tehnicieni, profesori şi ingineri, elevi de curs superior, medici şi muncitori sanitari, etc. Cu larga activitate a Institutu­lui se împleteşte şi activitatea secţiei de traduceri. Această secţie a crescut an cu an, mărindu-şi numărul colaboratorilor, odată cu cel al tra­ducerilor. Prin munca plină de conşti­inciozitate a colaboratorilor interni şi externi, secţia s-a străduit ca nivelul traducerilor să fie calitativ corespun­zător cu înaltul nivel ştiinţific al lu­crărilor sovietice. Secţia de traduceri a căutat să satisfacă cerinţele diferite­,­lor Institute şi colective de cercetări ale Filialei Academiei R.P.R., precum şi ale diferitelor întreprinderi şi însti­­tuţii locale şi din alte oraşe. In decur­sul activităţii sale, secţia a tradus pes­te 2.000 lucrări sovietice (articole şi cărţi), din cele mai variate ramuri ale ştiinţelor tehnice, medicale, ştiinţelor naturii şi sociale. Dintre traducerile efectuate, cităm cîteva titluri de cărţi : „Vitaminele” de Devlam­in; „Bazele transmiterii căl­durii” de Miheen ; „Bazele teoretice ale conducerii sintezelor combustibililor lichizi” de Orodiko ; „Principiile epi­­demiologice ale malariei” de Moskov­­ski şi altele. Secţia a acordat o atenţie deosebită difuzării cît mai largi a lucrărilor tra­duse, atît în oraşul Iaşi, cît şi în alte regiuni ale ţării. In acest mod, au fost puse la îndemîna cercetătorilor din la­boratoare şi întreprinderi, cele mai noi metode ştiinţifice ,sovietice. Printre u­­nităţile socialiste care au primit ma­teriale traduse la filiala Iaşi a Institu­tului româno-sovietic, se numără : „So­­vrompetrol”-Ploieşti, „Institutul de maşini şi aparate electrice” —Craio­va, „Fabrica de rulmenţi” din Mol­dova, precum şi o serie de întreprinderi şi biblioteci publice din Iaşi. S-au di­fuzat astfel sute de mii de pagini dac­tilografiate sau litografiate. In activitatea sa de-a lungul anilor, Institutul s-a interesat îndeaproape de rezultatele eforturilor depuse pe linia transmiterii conţinutului şi spiritului înaintatei ştiinţe sovietice. Astăzi, se poate înregistra o creştere apreciabilă a nivelului ideologic, în activitatea sa, precum şi o încredere din ce în ce mai mare în eficacitatea sa. Colectivul Institutului de studii romîno-sovietice este hotărît să desfăşoare şi pe viitor o cît mai rodnică răspîndire a cunoştin­ţelor din domeniul ştiinţei şi culturii sovietice. LUPU ZLOTA Şeful secţiei traduceri a Filialei Iaşi a Institutului de studii romîno-sovietic Un important eveniment muzical in luna mai 1954 s-a împlinit un an de la înfiinţarea corului de pe lîngă Filarmonica de Stat „Moldova“. Cu această ocazie, direcţiunea Fi­larmonicii a hotărît să dea un festi­val Beethoven, al cărui program să cuprindă­ uvertura la opera­ „Eg­mont“ şi simfon­ia a IX-a,­cu solişti, cor şi orchestră. In vederea unei cît mai corecte şi artistice interpretări a simfoniei a IX-a, care pînă în prezent n-a mai fost cîntată în oraşul nostru, concer­tul de săptâmîna trecută a fost sus­pendat, pentru ca orchestra să bene­ficieze de două săptămîni de repe­tiţii. Sub bagheta tov. Achim Stoia, care va conduce corul şi orchestra, colec­tivul Filarmonicii se pregăteşte te­meinic pentru concert, cunoscut fiind că partitura simfoniei a IX-a are — pe lîngă multe pagini de rară frumu­seţe -- şi dificultăţi tehnice şi de in­terpretare. Orchestra repetă zilnic, împreună cu soliştii (E. Urmă—so­prană, T. Tarnavschi—alto, V. Puş­­terla—tenor și A. Cuşmuliuc—bari­ton) și corul „Gavril Muzicescu", sub conducerea prof. G. Pascu. In sprijinul unei cît mai juste re­dări a monumentalei lucrări a mare­lui compozitor, la repetiții, colectivul audiază pe plăci simfonia a IX-a, di­rijată de Felix Weingartner. In cinstea Zilei Internationale a Copilului .................. 1 IUNIE .................. De la uzină, am trecut grăbit, Cu un vecin, prin parc. Zglobii Pe poartă, zgomotos a năvălit O grădiniţă-ntreagă de copii Ne-oprim o clipă. Şi din depărtare Parcă n-am crede câ-ntre ei, ni-s fiii, Ci­că lalelele şi macii din răzoare Azi prin alei se joacă de-a copiii. In toţi obrajii-au înflorit buchete Toţi ochii te privesc in ochi, senini Şi-n zîmbetele de băieţi şi fete, Parcă-nfloresc o sută de grădini E ziua lor — serbare minunată Noi ne luptăm să-ndeplinim un plan Un plan de pace, viaţă-mbelşugată Şi-a lor să fie, orice zi din an AURELIA PURICE educatoare Manifestări artistice Duminică 30 mai, la Casa Pionieri­lor din oraşul nostru, a avut loc o reu­şită serbare în cinstea Zilei Interna­ţionale a Copilului. Cu acest prilej a conferenţiat tov. doctor­­. Goldenberg care a arătat cît de frumoasă este viaţa copiilor din Uniunea Sovietică şi din ţările de democraţie populară, în contrast cu existenţa de mizerie pe care sînt nevoiţi s-o ducă cei mai mulţi dintre copiii din ţările capita­liste.. Conferinţa a fost urmărită cu viu interes de pionieri, care au vizio­nat apoi şi un frumos program artis­tic, prezentat de ansamblul Casei Pionierilor, cu concursul colectivelor­­de la grădiniţa Nr. 2 C.F.R. şi grădi­niţa de aplicaţie. Sub conducerea tov. prof. Constan­tin Tăbrîcea, corul a interpretat „Cîn­­tecul pentru prietenul îndepărtat“ de Dunaevschi, „Trenul pionierilor“, „Hora cu strigături“ de Vasile Io­­nescu-Paşcani, „Repetiţie la concert“ de Mozart şi altele. Un succes deose­bit a obţinut şi corul grădiniţei Nr. 2 de copii de la CER, care a interpre­tat „La fereastra grădiniţii“ şi „Noi toţi, mari şi mici“. O plăcută impre­sie au produs participanţilor recitări­le „Voi fi pionier“, rostită de Digi Cernes şi poezia „Lidice“ de Eugen Jebeleanu, recitată de Viorica Hulu­­bici. S-a prezentat apoi o frumoasă suită de jocuri romîneşti, un dans rit­mic, „Moldoveanca“ şi altele. După vizionarea programului, parti­cipanţii au vizitat bazarul de cărţi deschis la Casa Pionierilor în cinstea Zilei Internaţionale a Copilului. ★ Duminică, in sala căminului cultu­ral „S. Michaels“ s-au adunat nume­roşi muncitori, salariaţi, gospodine, elevi şi pionieri pentru a sărbători Ziua Internaţională a Copilului. După ce tovarăşa profesoară Caro­lina Lenţer de la şcoala nr. 6 băieţi­ a­­conferenţiat despre însemnătatea a­­cestei sărbători a urmat un bogat pro­gram artistic format din cîntece şi recitări, care au fost executate de că­tre formaţia artistică de la O.C.L. Produse Industriale Iaşi. O deosebită impresie a produs asu­pra participanţilor: „Cîntecul marina­rului“ executat de tov. Rodica Jorea şi Lala Lăpuşanschi, „Armonica sin­guratecă“ cîntat de solista Harieta Herşcu, melodia „In slujba păcii“ (solist Haim Iacob), Cîntec colhoznic (solistă Anişoara Ghijinschi) şi al­tele. In încheiere echipa artistică a Coo­perativei „21 Ianuarie“ a executat o serie de dansuri populare care au fost mult apreciate de publicul spec­tator. A urmat o frumoasă reuniune to­vărășească. GH. SIMIONICA corespondent Pentru o copilărie fericită Multe şi frumoase sunt realizările regimului nostru de democraţie popu­lară, în domeniul ocrotirii şi educării tinerei generaţii. In raionul Roman ,de pildă, au fost înfiinţate în anii regimului democrat­­popular 3 cămine de zi şi o creşă, unde copiii oamenilor muncii primesc o îngrijire părintească şi o educaţie sănătoasă. De asemenea au mai fost înfiinţate 2 case de copii şi 9 grădi­niţe. Pentru ocrotirea sănătăţii copiilor, au fost înfiinţate ,la Gîdinţi un , pre­­ventoriu cu 80 de locuri, în oraşul Roman un spital de copii şi o policli­nică, iar pe lîngă spitalele rurale sec­ţii de copii. In comuna Secuieni funcţionează un di­spensar cu staţionar, iar în 25 de sate bucătării dietetice. Statul nostru acordă o atenţie deo­sebită familiei cu mulţi copii. Astfel, numai în primul trimestru al acestui an s-au plătit 135.155 lei drept ajutor familial, iar ca premii­­unice de stat 16.000 lei, bugetul pentru ocrotirea mamei și copilului pe anul acesta fiind cu 70 la sută mai mare decit cel al anului trecut. S. DRAGHICI îmi voi petrece vacanţa mai cu folos Aştept cu nerăbdare ca după mun­ca şcolară a anului de învăţămînt, care-i pe sfîrşite, să-mi petrec va­canţa de vară în satul meu natal, Pocreaca, din raionul Codăieşti — regiunea Iaşi. Am învăţat însă că odihna cea mai plăcută şi mai folositoare nu în­seamnă încetarea oricărei activităţi ci dimpotrivă, o activitate cît mai variată. Astfel, că dacă anul acesta am învăţat în şcoală multe lucruri noi, importante pentru viaţă, voi căuta ca în timpul vacanţei să fac să rodească aceste învăţături, în sal la mine. Pentru aceasta, voi contribui la sprijinirea campaniei agricole, in ca­drul şezătorilor, a discuţiilor şi a sfaturilor, pe care, ca utemistă, ie voi da tinerelor eleve şi pioniere din co­mună. îmi voi da, de asemenea, si­linţa să ajut activitatea culturală la aici, prin cărţi, leduri, organizarea unei­ biblioteci volante. In felul acesta, îmi voi consolida şi cunoştinţele căpătate în şcoală, privitoare la necesitatea dezvoltării agriculturii, la importanţa ridicării productivităţii muncii şi la ridicarea culturală a ţărănimii muncitoare. COSTEA PARASCI­IVA elevă anul II B Şcoala medie comerţ I Nr. 2417 Manifestări culturale în cadrul sărbătoririi reunirii Ucrainei cu Rusia LA ATELIERELE C.F.R. „ILIE PINTILIE” Zilele acestea, în sala de festivităţi de la Atelierele CFR „Ilie Pintilie’­ a avut loc o şezătoare închinată săr­bătoririi reunirii Ucrainei cu Rusia. După cuvîntul de deschidere, rostit de tov. Băjenaru, preşedintele cercului ARLUS, tov. V. Crăciun, student al Facultăţii de Filologie a susţinut in faţa celor 1000 de muncitori pre­­­zenţi conferinţa intitulată î „A 300-a aniversare a reunirii Ucrainei cu Rusia”. . LA SFATUL­ POPULAR REGIO­NAL Adunarea festivă care a avut loc la sfatul popular regional pentru sărbătorirea reunirii Ucrainei cu Ru­sia a fost deschisă de tov. Ana Mo­vilă, preşedinta cercului ARLUS. Despre a „300-a aniversare a re­unirii Ucrainei cu Rusia” a vorbit studentul. A. Buzetu, de la Faculta­tea de Filologie. Ansamblul popular „Doina Moldovei” a prezentat cu a­­cest prilej un bogat program artistic, care a făcut o plăcută impresie celor 200 de spectatori. IN SALA DE FESTIVITĂŢI A COMITETULUI REGIONAL ARLUS In cadrul sărbătoririi reunirii U­­crainei cu Rusia, Comitetul orășă-­ nesc ARLUS, în colaborare cu co­lectivul Bibliotecii centrale regio­nale,­­ a organizat zilele trecute o manifestare cultural-artistică ce a avut loc în sala de festivităţi a Co­mitetului regional ARLUS. In cadrul acestei manifestări, un grup de studenţi de la Facultatea de Filologie au recitat poezii închi­nate marii familii a popoarelor so­vietice şi forţei de nezdruncinat a acestor popoare. In încheiere , a rulat filmul „Pri­eteni nedespărţiţi”. ★ Astfel de manifestări au mai avut loc la fabrica „Victoria”, şcoala sa­nitară Nr. 34, întreprinderea Poligra­fică şi alte instituţii şi întreprinderi din oraşul nostru. Conferinţă Academia R.P.R. — Institutul­­de Studii Romîno-Sovietice Filiala Iaşi— în colaborare cu Institutul Agronomie Iaşi ,anunţă conferinţa tov. dr. ing. a­­gronom Ion Rădulescu, cu tema: „Microorganismele şi fertilitatea so­lului în lumina agrobiologiei sovie­tice". Conferinţa va avea loc în ziua de marţi 1 iunie ora 12:30, în localul In­stitutului Agronomic, amfiteatrul VI. -0­ —0— 0 Consfătuire 150 de ani de la naşterea lui Glinka — fondatorul muzicii clasice ruse Mihail Glinka Se cunoaşte însemnătatea lui Glin­ka pentru dezvoltarea muzicii ruse. Ca şi Puşkin în poezie, el a creat capodopere muzicale, care au de­venit stindardul artei naţionale. Fi­reşte, creaţia lui Glinka, ca şi crea­ţia lui Puşkin, nu a apărut în mod întîmplător şi izolat pe un teren vir­gin. *Ea a avut la bază atît experienţa artistică a unei întregi pleiade de minunaţi muzicanţi ruşi, cît şi is­toria multiseculară a dezvoltării mu­zicii populare ruse. Totuşi, tocmai în operele lui Glinka muzica rusă a cu­noscut o Înflorire nouă, fără prece­­dent.Glinka este un adevărat clasic al muzicii ruse, în accepţia cea mai înaltă a cuvîntului. In întreaga muzică rusă din perioa­da de după Glinka nu există nimic im­portant care să nu poarte pecetea influenţei lui Glinka. Acest lucru este deopotrivă de valabil atît pentru literatura simfonică şi pentru opera rusă, cît şi pentru lirica cântecelor şi romanţelor şi chiar pentru­ baletul­­simfonic rus. In faţa lui Glinka îşi pleacă cu veneraţie capul reprezen­tanţii tuturor curentelor din arta muzicală rusă. Dargomîrsloi, Balaki­rev, Musorgski, Borodin şi Rimski- Korsakov se , considerau discipoli şi continuatori ai lui Glinka. Ceaikov­­ski s-a înclinat cu admiraţie în ţaţa părintelui genial al muzicii noi ruse.­­ . . „ Din bogata moştenire artistică a lui Glinka, cele două opere ale sale, Ivan Susanin“ şi „Ruslan şi Fiid­ de VIKTOR GORODINSKI muzicolog sovietic ★ mila“, sunt cele mai mari comori pe care acest artist-patriot le-a dăruit ţării şi poporului său. „Ivan Susanin” a fost prima operă eroico-patriotică din Europa şi sub acest raport Glinka nu are predece­sori. Totodată, ea a fost şi prima operă care a adus în muzică ideea deplin conştientă şi dezvoltată cu consecvenţă a naţiunii, a poporului. In „Ivan Susanin” a răsunat pentru prima oară pe scenă­ adevărata­ mu­zică populară rusă, pentru prima oară au fost găsite procedeele orga­nice, proprii ei, de armonie şi dez­voltare simfonică, întreaga operă în ansamblu nu are seamăn ca forţă de exprimare artistică în imagini muzicale a vieţii istorice a poporului rus. Poporul — iată eroul principal al operei. Figura titanică a lui Ivan Susanin care n-a pregetat­ să-şi sacrifice viaţa pentru salvarea patriei, este personificarea poetică a poporului rus, a trăsături­lor sale naţionale tipice, care for­mează caracterul său naţional. In această operă se manifestă vigu­ros eposul naţional rus. Toate per­sonajele operei au trăsături uriaşe Nu apare oare ca un uriaş tînarul ţăran Solom­in, nu vedem oare d­in băiatul de ţăran Vania un viitor viteaz ? Credinţa nestrămutată în forţele poporului respiră din­­fiecare notă din opera lui Glinka. Chiar acolo unde a zugrăvit nenorocirile care s-au abătut auspra ţării şi unde ră­sună melodii triste, simţim prezenţa unui caracter puternic care numai o clipă se lasă copleşit de suferin­ţele amare, dar care este gata să se angajeze cu bărbăţie în lupta îm­potriva duşmanului. Coloritul epocii este strălucit re­dat în orice scenă din „Ivan Susa­nin”. Ca şi operele lui Puşkin, mu­zica lui Glinka este poezia vieţii reale, clocotitoare, şi de aceea ea este o poezie populară prin însăşi natura ei. In „Ivan Susanin"*1 aproape nu există citat din cîntecele popu­lare, dar limba muzicală a acestei opere este în întregimea ei populară. E suficient să ascultăm, de pildă, cîntecul luntraşilor din actul I, sau corul nupţial din actul III, sau în­­sfîrşit scena întreagă din casa lui Ivan Susanin, pentru a recunoaşte în fiecare din ele cea mai pură mu­zică populară rusă. Glinka este un compozitor popular nu numai pen­tru că îşi construieşte întreaga mu­zică pe intonaţiile cîntecelor popu­lare, dar şi pentru că el creează mu­zica sa pentru popor. Cealaltă operă a lui Glinka, , Rus­lan şi Ludmila“ (pe textul poemului cu acelaşi nume al lui Puşkin), re­învie figurile din vremurile Runei străvechi, bogate în legende. Ea este întruchiparea legendelor eroice popu­lare. Totuşi, tendinţa de prezentare realistă a vieţii, caracteristică lui Glinka, nu-l părăseşte nici de­­ data aceasta şi de aceea atît Ruslan şi Ludmila cît şi cîntăreţul Baian şi ceilalţi eroi ai acestei opere-legende se conturează pe fondul unui colorit de basm, fermecat, cu figuri vii, reale. Lumea fantastică a poemului puş­­kinian, cîntat în factură de legendă, se perindă tablou după tablou în faţa spectatorilor. Muzica din „Rus­lan şi Ludmila” este legată în modul cel mai strîns de eposul popular rus, in special în actele I şi V care evocă Kievul din* vechime. Aici apar nu­meroase coruri variate, care cîntă cîntece populare ruse, cînd biseri­ceşti, cîrid laice, cînd lirice. In ce­lelalte trei acte predomină melodiile orientale pitoreşti şi fantastice. Ast­fel, corul fetelor fermecate din cas­telul vrăjitoarei Naina este construit pe o melodie persană; melodiile orientale împletite cu măestrie în aria viteazului Ratmir sunt apoi amplu dezvotate în dansurile din ac­tul IV. Prin strălucirea şi originalitatea coloritului lor naţional, paginile orientale din „Ruslan şi Ludmila” sunt fără precedent în întreaga lite­ratură muzicală mondială şi au exer­citat o influenţă deosebit de puter­nică asupra compozitorilor ruşi din secolul al XIX-lea. Atît în „Ruslan şi Ludmila”, cît şi în „Ivan Susanin“ s-au relevat tendinţele principale, caracteristice întregii dezvoltări ulterioare a ope­rei ruse. De la „Ivan Susanin“ por­neşte o linie între opera istorico­­eroică şi socială — de aici pornesc fire spre „Fskovitianka” lui Rimski-Korsakov, „Hovanşcina" şi „Boris Godunov" ale lui Musorgski. Influ­enţa operei „Ruslan şi Ludmila” se resimte şi in „Cneazul Igor” de Borodin, în opera-legendă­­ lirică a lui Rimski-Korsakov „Snegurocika” („Albă ca zăpada”), precum şi în opera sa satirică „Cocoşul de aur”. Glinka a învăţat pe numeroşi com­pozitori ruşi, adevărul vieţii. De la el au învăţat Dargomîrslo şi Ceai­­kovski veridicitatea şi precizia ca­­racteristicilor muzicale. Deşi puţin numeroase, operele simfonice ale lui Glinka au o uriaşă însemnătate artistică şi istorică. Trăsătura principală a simfonis­mului lui Glinka este caracterul lui popular. El nu a prelucrat pur şi simplu melodiile populare, adaptin­­du-le la schemele existente pe vre­mea sa, ci dimpotrivă, pornind de la posibilităţile existente în aceste melodii, Glinka a izbutit în mod genial să găsească metode noi pen­tru dezvoltarea lor simfonică. Astfel, scherzo-ul său pentru orchestră „Ka­­marinskaia” — o operă unică în felul ei — este o fantezie alcătuită pe baza a două teme populare ruse — un cîntec prelung de nuntă îmbinat cu o melodie vioaie de dans. Nu poţi asculta indiferent melodia lină a fanteziei, creată,cu o uimitoare măestrie polifonică. Ea este o fer­mecătoare broderie muzicală în mij­locul căreia izbucneşte văpaia unui dans avîntat — „Kamarinskaia”. Multe generaţii de compozitori ruşi au considerat „Kamarinskaia” lui Glinka o enciclopedie a simfo­nismului naţional. Dar oricare altă operă a lui Glinka este un nepre­ţuit grăunte de diamant, cu care Filiala ASIT Iaşi face cunoscut că Editura Energetica de Stat organizea­ză o consfătuire cu cititorii cărţii teh­nice de specialitate — joi 3 iunie ora 17:30 în aula Institutului Politehnic Iaşi. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii interesaţi în problemele de energetică sunt invitaţi a participa la această consfătuire, pregătiţi să-şi spună pă­rerea despre cărţile tehnice pe care le-au citit sau pe care vor să le ci­tească, pentru continua lor îmbunătă­ţire şi pentru a-i ajuta în muncă, acest titan a însămînţat cîmpul ar­tei naţionale. Din admirabilul „Vals fantezie” al lui Glinka îşi trag obîr­­şia celebrele valsuri ruseşti şi te­mele de vals din baletele şi sim­foniile lui Ceaikovski şi Glazunov şi chiar minunatul vals al lui Ha­­ciaturian din filmul „Bal mascat”, care în zilele noastre a făcut ocolul lumii. Dar în uverturile „Jota aragoneza” şi „Amintirile unei nopţi de vară la Madrid“, care strălucesc în mii de lumini şi în care ard flăcările pa­siunilor­, cu melodiile lor de cîntece şi dansuri spaniole, nu se conturează oare „Capriciul spaniol” al lui Rim­ski-Korsakov, cu întreaga sa stră­lucire orbitoare, cu muzica sa ţesuta parcă din mirade de zîmbete lu­minoase ?. Lui Glinka îi aparţin de aseme­nea aproximativ 90 de romanţe şi cîntece. Muzica lor redă nuanţele cele mai fine ale gîndirii şi senti­mentului, dezvăluie bogăţia lumii interioare a omului, zugrăveşte ima­ginile poetice ale naturii. O culmi a creaţiei de cîntece a lui Glinka o constituie operele sale pe versurile lui Puşkin şi în special romanţa „îmi aduc aminte de­ acea clipă minunată”, în care muzica este la acelaşi nivel cu versurile — ea este o muzică adevărată a imaginilor poe­tice puşkiniene. Vor trece ani şi decenii, vor apă­rea compozitori noi, demni de gloria genialului lor strămoş, dar omenirea recunoscătoare va păstra neştearsă amintirea lui Mihail Glinka, marele artist care a deschis­­ muzicii ruse drumul spre gloria mondială.. .S.I.B. or # . i

Next