Flacăra, ianuarie-martie 1983 (Anul 32, nr. 1-12)

1983-03-25 / nr. 12

Un antrenor cu nuis 200 Un antrenor poate controversat, dar des­pre care trebuie vorbit, după calificarea Craiovei in semifinalele Cupei U.E.F.A., cu pălăria în mină : Constantin Otet. Iată ,­fisa“ lui , născut in 1940, la Rozova (Mehedinţi) , fost jucător la Metalul Dro­­beta-Tr. Severin , abulvent I.C.F. (1063), cu specializarea fotbal ; a mai antrenat pe Electroputere Craiova, Pandurii Tîrgu Jiu şi F.C. Argeş, cu ultima echipă (ca secund al lui Halagian) ciştigînd campio­natul in ediţia 1978/1979 , în 3 rînduri secund la Craiova (cu Cernăianu in 1968/ 1969 şi 1973/1974, cu Oblemenco în 1980/ 1981), părtaş la primul titlu naţional al Universităţii (1974), ca şi la cîştigarea, in 1981, a campionatului şi a Cupei , după 18 ani de „ucenicie“, antrenor prin­cipal al „campioanei unei mari iubiri" din 1982. Scriind despre contribuţia lui Oţet, e obligatoriu să amintim că la obţinerea calificării mai au merite, între alţii, şi secundul Nicolae Ivan, şi doctorul Vasile Frînculescu, şi, nu in ultimul rînd, vice­preşedintele clubului, Corneliu Stroe. Tu­turor, sincere felicitări ! ! ARBITRI Forul european a comunicat, zilele trecute, numele arbitrilor ce vor con­duce dubla intilnire dintre Universi­tatea ,și Benfica : la Lisabona, în 6 aprilie, va oficia o brigadă suedeza, avindu-l la centru pe Frederiksson, iar la Craiova, în data de 20 aprilie, partida va fi arbitrată de un trio scoţian, in frunte cu Valentine. Fireşte, delegarea unor arbitri sue­dezi la Lisabona, în condiţiile în care la conducerea tehnică a Benficăi se află un compatriot de-al lor, Eriksson, a stîrnit discuţii in rindul iubitorilor fotbalului nostru, generând tot felul de speculaţii. Suntem­ de acord, spre a evita orice suspiciune, U.E.F.A s-ar fi putut orienta altfel dar, ca să zicem aşa, zarurile au fost aruncate. Un eventual demers la forul european, în ideea schimbării brigăzii lui Frederik­sson, n-ar avea (judecind după ante­cedente) nici un efect, U.E.F.A. apre­ciind că, la acest nivel al competiţiei, toţi arbitrii delegaţi, indiferent de na­ţionalitate, sînt de valoare ridicată, ţinînd la „cărţile lor de vizită*, făurite după multe strădanii, încă mai mult. Constantin Otel şi-a adus aminte că, pe cînd funcţiona ca secund la F.C. Argeş, echipa piteş­­teană a întîlnit, în cadrul Cupei U.E.F.A., pe Panathinaikos Atena, al cărei antrenor era, în 1978, polonezul Gorski. Iva partida retur, programată în capitala Greciei. U.E.F.A. a desem­nat o brigadă de arbitri polonezi, care au condus la Atena, fără cusur, for­maţia piteşteană cîştigînd meciul cu 2-1 ! Am căutat în colecţia ziarului „Sportul“ şi am găsit confirmarea amintirilor antrenorului Oţel, colegul Constantin Alexe notînd, lapidar, că „polonezul Jarguz a arbitrat foarte bine“. De ce am insistat asupra acestui aspect . Spre a le întări jucătorilor craioveni convingerea că, la Lisabona, nu atît de arbitru va depinde soarta partidei, cît de ei înşişi. Dacă ei vor evolua bine, la nivelul maxim al po­sibilităţilor, e sigur că nu va conta (cel puţin aşa sperăm) naţionalitatea celor 3 arbitri ! Campioana unei mari iubiri m flacara 0. La miezul nopţii!? Din surse autorizate, aflăm că parti­da de la Lisabona, din 6 aprilie, ar urma să inceapă la ora 21,­ , ora lo­cală, adică la 23:00, ora Bucureştiului! Aşa a jucat Benfica, pe teren propriu, cu Betis, cu Lokeren şi cu Roma, sin­gura excepţie făcind pentru Zürich (echipă din oraşul ce găzduieşte sediul U.E.F.A.), cu care ocazie meciul a fost programat mai devreme. Nu căutăm nod in papura nimănui (vezi şi povestea cu arbitrii), dar e sigur că, obligaţi să intre pe teren la o oră la care, de regulă, merg să se culce, jucătorii noştri vor h handica­­paţi, ei avind de infruntat, pe Ungă absenţele lui Ştefănescu şi O­lari (sus­pendaţi pentru cartonaşe), o dificul­tate în plus. In aceste condiţii, socotim necesară o intervenţie a F.R F., a clu­bului Universitatea, care să-i deter­mine pe portughezi, dacă se va putea, să pună meciul la o oră mai rezo­nabilă. . Drumul calificării Să rememorăm drumul parcurs de formaţia olteană in actuala ediţie a Cupei U.E.FA TURUL I . Universitatea — A.C. Florentina 3—1 (0—1). Craiova, 15 septembrie 1982. Stadion central, 50 000 de spectatori. A ar­bitrat Ponet (Belgia). Au înscris Ungu­­reanu, Cîrţu, Bălăci, respectiv Bertoni. A.C. Florentina — Universitatea 1—0 (1-0). Florenţa, 29 septembrie 1982. Stadio Comunale, 60 000 de spectatori. A ar­bitrat Dania (Elveţia). A marcat Anto­­gnoni din 11 m.I TURUL II Shamrock Rovers Dublin — Univer­sitatea 0—2 (0—1). Dublin, 21 octombrie 1982. Stadion Glenmalure Park, 10 000 de spectatori. A arbitrat Delmer (Franţa). Au mar­cat Irimescu şi Bălăci. Universitatea — Shamrock Rovers Dublin 3—0 (1—6). Craiova, 3 noiembrie 1982. Stadionul Central, 25 000 de spectatori. A arbitrat Gyori (Ungaria). Au marcat Campbell (autogol) şi Cîrţu (de două ori). TURUL III Girondins de Bordeaux — Universi­tatea 1—0 (0—0). Bordeaux, 24 noiembrie 1982. Stadion Municipal, 40 000 de Spectatori. A arbitrat Garrido (Portugalia). A marcat Giresse din 11 m. Universitatea — Girondins de Bor­deaux 2—0 (1—0). Craiova, 8 decembrie 1982. Stadion Central, 50 000 de spectatori. A arbitrat Kaiser (Olanda). Au marcat Ţicleanu și Geolgău, ultimul în prelun­giri. TURUL IV F.C. Kaiserslautern — Universitatea 3—2 (2—0). Kaiserslautern, 2 martie 1983, Stadion Betzemberg, 25 000 de spectatori. A ^ arbitrat Schoetem (Belgia). Au marcat Geolgău şi Crişan, respectiv Brehme (de două ori) şi Irimescu (autogol). Universitatea — F.C. Kaiserslautern 1—0 (0—0). Craiova, 16 martie 1983, Stadion Central, 50 000 de spectatori. A artiv­at Hackett (Anglia). A marcat Ne­­grilă. In urma meciului de miercuri, pal­maresul Universităţii în cupele euro­pene a ajuns la 16 victorii (din 34 de meciuri disputate). Ea a terminat alte 7 partide la egalitate şi a pierdut 15, avînd un golaveraj general de 53—45. Eliminind pe F.C. Kaiserslaute­n, Uni­versitatea nu numai că a intrat în se­mifinalele Cupei U.E.F.A., dar a izbu­tit să spulbere şi complexul e -'■'melor româneşti în faţa celor vest u­mane. Astfel, după ce a fost, de­m­l­ingul timpului, eliminată de Fortuna Düssel­dorf (3—4 şi 1—1), Borussia M­c­hen­­gladbach (0—2 şi 1—0) şi Bayern München (0—2 şi 1—1), Craiova a reu­şit să spargă gheata, realizînd cea mai răsunătoare performanţă din is­toria fotbalului românesc. Tortul victoriei Imediat după victoria în faţa lui Kaiserslautern, studenţii au primit un cadou nu numai frumos, ci si dulce , un uriaş tort infăţişind un teren de fotbal, cu jucători, minge etc. Totodată, cofetarii craioveni le-au­ promis că, dacă vor ajunge în finală, Geolgău şi ceilalţi vor primi un tort şi mai mare. Replica lui Donose a venit imediat : „fraţilor, puneţi-vă pe treabă !“ OVIDIU IOANN­OAIA ■ ES Cine se teme de Benfica? Alvès, pe nu­mele său întreg José Antonio Ferreira Resen­ds Alvès, poar­tă tot timpul mănuşi negre, explicind : „o fan spre a cin­sti memoria bu­nicului meu, Carlos Alves, fost internaţio­nal, rămas ce­lebru şi pentru mănuşile negre cu care juca“.. Sorţii i-au hărăzit Craiovei­, pentru semifinale, un adversar de marcă, pe Benfica Lisabona („Sport Lisboa e Ben­­fica“), o echipă cu adevărat de talie eu­ropeană. înfiinţat In 1904, clubul Benfica are un palmares impresionant : 24 de titluri naţionale, 17 cupe etc., el inscriin­­du-şi, în două rînduri, numele şi pe lista cîştigătorilor Cupei campionilor europeni (din 17 participări), în ediţiile 1960/1961 (în finală 3—2 cu Barcelona) şi 1961/1962 (5—3 cu Real Madrid). Dar asta, a fost demult, pe vremea lui Eusebio (azi an­trenor la copii), Coluna (şi el antrenor, In ţara sa de baştină, in Mozambic), Simoes (director sportiv la un mic club din Phoenix, Statele Unite), Costa Perre­­ira (agent de asigurări), Torres (actualul antrenor al divizionarei A portugheze Varzim) etc., etc. Cam după 1967, faima Benficăi s-a stins (in anul respectiv ea a jucat o ultimă finală de C.C.E., fiind în­vinsă cu 4—1 de Manchester United), cu o singură tresărire de orgoliu, in 1981, cînd a ajuns pină în semifinalele Cupei cupelor, cedînd lui Carl Zeiss Jena (1—9 și 0—2), în sezonul 1982/83, Benfica (pe la a că­rei conducere tehnică s-au perindat mulţi tehnicieni renumiţi, Bela Guttmann, La­­jos Baroti ş.a.) a apărut mult schimbată în bine, izbutind un „tur de forţă“ im­presionant : 28 de meciuri fără înfrân­gere (în campionat şi in Cupa U.E.F.A.), 26 de victorii, golaveraj 85—15 ! Specia­liştii fotbalului lusitan au fost de acord în a pune acest record mai ales pe seama antrenorului suedez Sven Gören Eriksson, venit la crima Benficăi după ce, anul trecut, a dobîndit Cupa U.E.F.A. cu I.F.K. Göteborg. Tinăr (35 de ani), Eriksson pare adeptul unui fotbal „matematic“, schematizat pină la simplitate, supunin­­du-şi jucătorii unor antrenamente foarte severe. Legat de exigenţa lui, Mircea Lu­­cescu ne povestea, mai deunăzi, că l-a întîlnit, la Seminarul U.E.F.A. de la Split, pe Cabrita, fost antrenor la Benfica şi, în prezent, secund al brazilianului Otto Gloria la echipa naţională a Portugaliei. Cabrita i-a mărturisit lui Lucescu (şi el nouă) că internaţionalii Benficăi răspund cu promptitudine convocărilor lui Otto Gloria spre a scăpa, măcar cîteva zile, de , chinurile“ la care obişnuieşte să-i supună Eriksson ! Să-l ascultăm pe Alves : „Otto Gloria a ales un fotbal care ne place in­finit mai mult... La Benfica, suedezul Sven Eriksson preconizează simplitatea, jocul despuiat de orice înflorituri“. Dealtfel, Eriksson însuși nu se as­cunde : „La mine nu contează numele, ci numai munca. Pe cei care trag chiulul ii invit să-şi faci bagajele“. Intr-o pa­ranteză fie spus, el n-a venit de la Göte­borg cu mîinile goale, ci l-a adus şi pe blondul Stromberg (vi-l mai amintiţi din partidele cu Dinamo ?), care insă, legiti­mat mai tîrziu, nu va putea juca împo­triva Universităţii. Pe cine contează Eriksson ? Pe un lot de jucători de elită, alcătuit din mulţi in­ternaţionali portughezi (7 la număr, din care însă numai portarul Bento a jucat integral recentul meci Portugalia-R.F.G., 1-0­­) alături de care evoluează şi un iu­goslav (Filipovici). Formaţia standard a Benficăi e următoarea : Bento 34 de ani — Pietra, 28, Humberto Coelho, 32, Bastos Lopes I, 29, Veloso, 23, Carlos Manuel, 20, Alves, 30, Bastos Lopes II, 23, C­halana, 23, Nene, 33, Filipovici, 30, ca rezervă figurînd Diamantino, Frederico, José Luis și, adesea titular, Sheu (30 de ani), despre care Otto Gloria crede că e „un tactician de primă mină“. Un „11“, veţi fi de acord cu noi, cu o medie de vîrsta ridicată (27,7), dar care posedă cîteva „piese“ grele, cele mai cunoscute fiind portarul Manuel Bento (care n-a primit, în 1981, gol timp de 1 080 de minute de joc, fiind socotit eroul meciului Scoția — Portugalia, 0—0 la Glasgow), fundaşul central Humberto Coelho („Le Trésor portugais“, Jean-Paul Dudot in numărul din 8 februarie 1983 al revistei „France Football“), mijlocaşul José Antonio Alves (în 1978 cel mai bun jucător străin din Spania, sub culorile clubului din Sala­manca), conducătorul de joc Manuel Nené (și el mozambican) și virful de atac Zoran Filipovici, venit de la Steaua roșie Belgrad („călăul“ lui A.S. Roma, căreia i-a în­scris în turul 4 al Cupei U.E.F.A, 3 go­luri,între care două chiar în „cetatea e­­ternă“). O echipă nu doar în plină ascen­siune (ea conduce detaşat in campionat, avind pe Nené şi Filipovici pe lista gol­­geterilor), dar și hotărâtă să aibă o viață cît mai lungă in Gupa U.E.F.A. Intr-o co­­rspondenţă pentru „World Soccer“, José Alberto Fernandes transmitea, în februa­rie, din Lisabona : „Benfica crede că a­­cum e, din nou, momentul şi nu-şi as­cunde ambiţiile sale europene“. Ambiţii, e cazul, s-o spunem, alimentate şi de fap­tul că, pină acum, ea n-a pierdut nici o partidă in Cupa U.E.F.A., eliminind suc­cesiv pe Betis Sevilla (2—1 şi 2—1), Lo­­keren (2—0 şi 2—1), F.C. Zürich (1—1 şi 1—0) şi A.S. Roma (2—1 şi 1—1). E limpede că „roşii“ de la Benfica (de fapt, culorile tradiţionale sînt roşu-alb) alcătuiesc o formaţie redutabilă, foarte puternică îndeobşte pe teren propriu, pe stadionul „Da Luz“, ale cărui tribune sînt, de regulă, arhipline (75 000 de locuri ca­pacitate, 00 000 de spectatori la partida cu Roma). Stilul ei, afirmă cei care au vă­zut-o recent la lucru, e și nu (mai) e ti­pic latin, în sensul in care Eriksson a venit cu rigoarea și angajamentul carac­teristice fotbalului anglo-saxon. Dacă li­nia de mijloc (dirijată de Alves) e foarte laborioasă, iar atacul viclean şi rapid, apărarea, in schimb, nu excelează şi, ape­lăm din nou la presa străină, nu pare la Înălţimea celorlalte compartimente, fun­daşii de margine fiind vulnerabili. In două vorbe, un adversar solid (la ce ne-am fi putut aştepta în această fază a competiţiei), dar nu invincibil, căci Ben­­fica 1983, chiar dacă in­formă, nu tre­buie­­confundată cu Benfica 1962 ! Ea a trecut de la fado la rock, dar lecţia lui Eriksson n-a fost încă învăţată cum se cuvine. Să fim şi mai expliciţi : Benfica e o „piatră tare“, dar Universitatea o poate sparge ! O echipă care a trecut de Florentina, de Bordeaux şi de Kaiser­slautern, şi această echipă e Craiova, n-are de ce să se teamă ! Sigur că va fi greu, dar pină acum n-a fost ? A fost, dar băieţii noştri, talentaţi şi ambiţioşi, s-au descurcat de minune. Credem (şi sperăm) că le stă în puteri să el nine şi pe Benfica, echipă care, în pofida unui reviriment, n-are clasa din epoca lui Eu­sebio şi Torres. Şi o veste de ultimă oră : clubul por­tughez a cerut, telegrafic, Universităţii să fie de acord ca primul meci să se dispute la Craiova ! ! Cererea a fost, firește, res­pinsă, dar nu poate ea fi privită ca un semn că Benfica se teme ? Pmagini realizate de

Next