Flacăra, ianuarie-martie 1983 (Anul 32, nr. 1-12)
1983-03-25 / nr. 12
Un antrenor cu nuis 200 Un antrenor poate controversat, dar despre care trebuie vorbit, după calificarea Craiovei in semifinalele Cupei U.E.F.A., cu pălăria în mină : Constantin Otet. Iată ,fisa“ lui , născut in 1940, la Rozova (Mehedinţi) , fost jucător la Metalul Drobeta-Tr. Severin , abulvent I.C.F. (1063), cu specializarea fotbal ; a mai antrenat pe Electroputere Craiova, Pandurii Tîrgu Jiu şi F.C. Argeş, cu ultima echipă (ca secund al lui Halagian) ciştigînd campionatul in ediţia 1978/1979 , în 3 rînduri secund la Craiova (cu Cernăianu in 1968/ 1969 şi 1973/1974, cu Oblemenco în 1980/ 1981), părtaş la primul titlu naţional al Universităţii (1974), ca şi la cîştigarea, in 1981, a campionatului şi a Cupei , după 18 ani de „ucenicie“, antrenor principal al „campioanei unei mari iubiri" din 1982. Scriind despre contribuţia lui Oţet, e obligatoriu să amintim că la obţinerea calificării mai au merite, între alţii, şi secundul Nicolae Ivan, şi doctorul Vasile Frînculescu, şi, nu in ultimul rînd, vicepreşedintele clubului, Corneliu Stroe. Tuturor, sincere felicitări ! ! ARBITRI Forul european a comunicat, zilele trecute, numele arbitrilor ce vor conduce dubla intilnire dintre Universitatea ,și Benfica : la Lisabona, în 6 aprilie, va oficia o brigadă suedeza, avindu-l la centru pe Frederiksson, iar la Craiova, în data de 20 aprilie, partida va fi arbitrată de un trio scoţian, in frunte cu Valentine. Fireşte, delegarea unor arbitri suedezi la Lisabona, în condiţiile în care la conducerea tehnică a Benficăi se află un compatriot de-al lor, Eriksson, a stîrnit discuţii in rindul iubitorilor fotbalului nostru, generând tot felul de speculaţii. Suntem de acord, spre a evita orice suspiciune, U.E.F.A s-ar fi putut orienta altfel dar, ca să zicem aşa, zarurile au fost aruncate. Un eventual demers la forul european, în ideea schimbării brigăzii lui Frederiksson, n-ar avea (judecind după antecedente) nici un efect, U.E.F.A. apreciind că, la acest nivel al competiţiei, toţi arbitrii delegaţi, indiferent de naţionalitate, sînt de valoare ridicată, ţinînd la „cărţile lor de vizită*, făurite după multe strădanii, încă mai mult. Constantin Otel şi-a adus aminte că, pe cînd funcţiona ca secund la F.C. Argeş, echipa piteşteană a întîlnit, în cadrul Cupei U.E.F.A., pe Panathinaikos Atena, al cărei antrenor era, în 1978, polonezul Gorski. Iva partida retur, programată în capitala Greciei. U.E.F.A. a desemnat o brigadă de arbitri polonezi, care au condus la Atena, fără cusur, formaţia piteşteană cîştigînd meciul cu 2-1 ! Am căutat în colecţia ziarului „Sportul“ şi am găsit confirmarea amintirilor antrenorului Oţel, colegul Constantin Alexe notînd, lapidar, că „polonezul Jarguz a arbitrat foarte bine“. De ce am insistat asupra acestui aspect . Spre a le întări jucătorilor craioveni convingerea că, la Lisabona, nu atît de arbitru va depinde soarta partidei, cît de ei înşişi. Dacă ei vor evolua bine, la nivelul maxim al posibilităţilor, e sigur că nu va conta (cel puţin aşa sperăm) naţionalitatea celor 3 arbitri ! Campioana unei mari iubiri m flacara 0. La miezul nopţii!? Din surse autorizate, aflăm că partida de la Lisabona, din 6 aprilie, ar urma să inceapă la ora 21, , ora locală, adică la 23:00, ora Bucureştiului! Aşa a jucat Benfica, pe teren propriu, cu Betis, cu Lokeren şi cu Roma, singura excepţie făcind pentru Zürich (echipă din oraşul ce găzduieşte sediul U.E.F.A.), cu care ocazie meciul a fost programat mai devreme. Nu căutăm nod in papura nimănui (vezi şi povestea cu arbitrii), dar e sigur că, obligaţi să intre pe teren la o oră la care, de regulă, merg să se culce, jucătorii noştri vor h handicapaţi, ei avind de infruntat, pe Ungă absenţele lui Ştefănescu şi Olari (suspendaţi pentru cartonaşe), o dificultate în plus. In aceste condiţii, socotim necesară o intervenţie a F.R F., a clubului Universitatea, care să-i determine pe portughezi, dacă se va putea, să pună meciul la o oră mai rezonabilă. . Drumul calificării Să rememorăm drumul parcurs de formaţia olteană in actuala ediţie a Cupei U.E.FA TURUL I . Universitatea — A.C. Florentina 3—1 (0—1). Craiova, 15 septembrie 1982. Stadion central, 50 000 de spectatori. A arbitrat Ponet (Belgia). Au înscris Ungureanu, Cîrţu, Bălăci, respectiv Bertoni. A.C. Florentina — Universitatea 1—0 (1-0). Florenţa, 29 septembrie 1982. Stadio Comunale, 60 000 de spectatori. A arbitrat Dania (Elveţia). A marcat Antognoni din 11 m.I TURUL II Shamrock Rovers Dublin — Universitatea 0—2 (0—1). Dublin, 21 octombrie 1982. Stadion Glenmalure Park, 10 000 de spectatori. A arbitrat Delmer (Franţa). Au marcat Irimescu şi Bălăci. Universitatea — Shamrock Rovers Dublin 3—0 (1—6). Craiova, 3 noiembrie 1982. Stadionul Central, 25 000 de spectatori. A arbitrat Gyori (Ungaria). Au marcat Campbell (autogol) şi Cîrţu (de două ori). TURUL III Girondins de Bordeaux — Universitatea 1—0 (0—0). Bordeaux, 24 noiembrie 1982. Stadion Municipal, 40 000 de Spectatori. A arbitrat Garrido (Portugalia). A marcat Giresse din 11 m. Universitatea — Girondins de Bordeaux 2—0 (1—0). Craiova, 8 decembrie 1982. Stadion Central, 50 000 de spectatori. A arbitrat Kaiser (Olanda). Au marcat Ţicleanu și Geolgău, ultimul în prelungiri. TURUL IV F.C. Kaiserslautern — Universitatea 3—2 (2—0). Kaiserslautern, 2 martie 1983, Stadion Betzemberg, 25 000 de spectatori. A ^ arbitrat Schoetem (Belgia). Au marcat Geolgău şi Crişan, respectiv Brehme (de două ori) şi Irimescu (autogol). Universitatea — F.C. Kaiserslautern 1—0 (0—0). Craiova, 16 martie 1983, Stadion Central, 50 000 de spectatori. A artivat Hackett (Anglia). A marcat Negrilă. In urma meciului de miercuri, palmaresul Universităţii în cupele europene a ajuns la 16 victorii (din 34 de meciuri disputate). Ea a terminat alte 7 partide la egalitate şi a pierdut 15, avînd un golaveraj general de 53—45. Eliminind pe F.C. Kaiserslauten, Universitatea nu numai că a intrat în semifinalele Cupei U.E.F.A., dar a izbutit să spulbere şi complexul e -'■'melor româneşti în faţa celor vest umane. Astfel, după ce a fost, demlingul timpului, eliminată de Fortuna Düsseldorf (3—4 şi 1—1), Borussia Mchengladbach (0—2 şi 1—0) şi Bayern München (0—2 şi 1—1), Craiova a reuşit să spargă gheata, realizînd cea mai răsunătoare performanţă din istoria fotbalului românesc. Tortul victoriei Imediat după victoria în faţa lui Kaiserslautern, studenţii au primit un cadou nu numai frumos, ci si dulce , un uriaş tort infăţişind un teren de fotbal, cu jucători, minge etc. Totodată, cofetarii craioveni le-au promis că, dacă vor ajunge în finală, Geolgău şi ceilalţi vor primi un tort şi mai mare. Replica lui Donose a venit imediat : „fraţilor, puneţi-vă pe treabă !“ OVIDIU IOANNOAIA ■ ES Cine se teme de Benfica? Alvès, pe numele său întreg José Antonio Ferreira Resends Alvès, poartă tot timpul mănuşi negre, explicind : „o fan spre a cinsti memoria bunicului meu, Carlos Alves, fost internaţional, rămas celebru şi pentru mănuşile negre cu care juca“.. Sorţii i-au hărăzit Craiovei, pentru semifinale, un adversar de marcă, pe Benfica Lisabona („Sport Lisboa e Benfica“), o echipă cu adevărat de talie europeană. înfiinţat In 1904, clubul Benfica are un palmares impresionant : 24 de titluri naţionale, 17 cupe etc., el inscriindu-şi, în două rînduri, numele şi pe lista cîştigătorilor Cupei campionilor europeni (din 17 participări), în ediţiile 1960/1961 (în finală 3—2 cu Barcelona) şi 1961/1962 (5—3 cu Real Madrid). Dar asta, a fost demult, pe vremea lui Eusebio (azi antrenor la copii), Coluna (şi el antrenor, In ţara sa de baştină, in Mozambic), Simoes (director sportiv la un mic club din Phoenix, Statele Unite), Costa Perreira (agent de asigurări), Torres (actualul antrenor al divizionarei A portugheze Varzim) etc., etc. Cam după 1967, faima Benficăi s-a stins (in anul respectiv ea a jucat o ultimă finală de C.C.E., fiind învinsă cu 4—1 de Manchester United), cu o singură tresărire de orgoliu, in 1981, cînd a ajuns pină în semifinalele Cupei cupelor, cedînd lui Carl Zeiss Jena (1—9 și 0—2), în sezonul 1982/83, Benfica (pe la a cărei conducere tehnică s-au perindat mulţi tehnicieni renumiţi, Bela Guttmann, Lajos Baroti ş.a.) a apărut mult schimbată în bine, izbutind un „tur de forţă“ impresionant : 28 de meciuri fără înfrângere (în campionat şi in Cupa U.E.F.A.), 26 de victorii, golaveraj 85—15 ! Specialiştii fotbalului lusitan au fost de acord în a pune acest record mai ales pe seama antrenorului suedez Sven Gören Eriksson, venit la crima Benficăi după ce, anul trecut, a dobîndit Cupa U.E.F.A. cu I.F.K. Göteborg. Tinăr (35 de ani), Eriksson pare adeptul unui fotbal „matematic“, schematizat pină la simplitate, supunindu-şi jucătorii unor antrenamente foarte severe. Legat de exigenţa lui, Mircea Lucescu ne povestea, mai deunăzi, că l-a întîlnit, la Seminarul U.E.F.A. de la Split, pe Cabrita, fost antrenor la Benfica şi, în prezent, secund al brazilianului Otto Gloria la echipa naţională a Portugaliei. Cabrita i-a mărturisit lui Lucescu (şi el nouă) că internaţionalii Benficăi răspund cu promptitudine convocărilor lui Otto Gloria spre a scăpa, măcar cîteva zile, de , chinurile“ la care obişnuieşte să-i supună Eriksson ! Să-l ascultăm pe Alves : „Otto Gloria a ales un fotbal care ne place infinit mai mult... La Benfica, suedezul Sven Eriksson preconizează simplitatea, jocul despuiat de orice înflorituri“. Dealtfel, Eriksson însuși nu se ascunde : „La mine nu contează numele, ci numai munca. Pe cei care trag chiulul ii invit să-şi faci bagajele“. Intr-o paranteză fie spus, el n-a venit de la Göteborg cu mîinile goale, ci l-a adus şi pe blondul Stromberg (vi-l mai amintiţi din partidele cu Dinamo ?), care insă, legitimat mai tîrziu, nu va putea juca împotriva Universităţii. Pe cine contează Eriksson ? Pe un lot de jucători de elită, alcătuit din mulţi internaţionali portughezi (7 la număr, din care însă numai portarul Bento a jucat integral recentul meci Portugalia-R.F.G., 1-0) alături de care evoluează şi un iugoslav (Filipovici). Formaţia standard a Benficăi e următoarea : Bento 34 de ani — Pietra, 28, Humberto Coelho, 32, Bastos Lopes I, 29, Veloso, 23, Carlos Manuel, 20, Alves, 30, Bastos Lopes II, 23, Chalana, 23, Nene, 33, Filipovici, 30, ca rezervă figurînd Diamantino, Frederico, José Luis și, adesea titular, Sheu (30 de ani), despre care Otto Gloria crede că e „un tactician de primă mină“. Un „11“, veţi fi de acord cu noi, cu o medie de vîrsta ridicată (27,7), dar care posedă cîteva „piese“ grele, cele mai cunoscute fiind portarul Manuel Bento (care n-a primit, în 1981, gol timp de 1 080 de minute de joc, fiind socotit eroul meciului Scoția — Portugalia, 0—0 la Glasgow), fundaşul central Humberto Coelho („Le Trésor portugais“, Jean-Paul Dudot in numărul din 8 februarie 1983 al revistei „France Football“), mijlocaşul José Antonio Alves (în 1978 cel mai bun jucător străin din Spania, sub culorile clubului din Salamanca), conducătorul de joc Manuel Nené (și el mozambican) și virful de atac Zoran Filipovici, venit de la Steaua roșie Belgrad („călăul“ lui A.S. Roma, căreia i-a înscris în turul 4 al Cupei U.E.F.A, 3 goluri,între care două chiar în „cetatea eternă“). O echipă nu doar în plină ascensiune (ea conduce detaşat in campionat, avind pe Nené şi Filipovici pe lista golgeterilor), dar și hotărâtă să aibă o viață cît mai lungă in Gupa U.E.F.A. Intr-o corspondenţă pentru „World Soccer“, José Alberto Fernandes transmitea, în februarie, din Lisabona : „Benfica crede că acum e, din nou, momentul şi nu-şi ascunde ambiţiile sale europene“. Ambiţii, e cazul, s-o spunem, alimentate şi de faptul că, pină acum, ea n-a pierdut nici o partidă in Cupa U.E.F.A., eliminind succesiv pe Betis Sevilla (2—1 şi 2—1), Lokeren (2—0 şi 2—1), F.C. Zürich (1—1 şi 1—0) şi A.S. Roma (2—1 şi 1—1). E limpede că „roşii“ de la Benfica (de fapt, culorile tradiţionale sînt roşu-alb) alcătuiesc o formaţie redutabilă, foarte puternică îndeobşte pe teren propriu, pe stadionul „Da Luz“, ale cărui tribune sînt, de regulă, arhipline (75 000 de locuri capacitate, 00 000 de spectatori la partida cu Roma). Stilul ei, afirmă cei care au văzut-o recent la lucru, e și nu (mai) e tipic latin, în sensul in care Eriksson a venit cu rigoarea și angajamentul caracteristice fotbalului anglo-saxon. Dacă linia de mijloc (dirijată de Alves) e foarte laborioasă, iar atacul viclean şi rapid, apărarea, in schimb, nu excelează şi, apelăm din nou la presa străină, nu pare la Înălţimea celorlalte compartimente, fundaşii de margine fiind vulnerabili. In două vorbe, un adversar solid (la ce ne-am fi putut aştepta în această fază a competiţiei), dar nu invincibil, căci Benfica 1983, chiar dacă informă, nu trebuieconfundată cu Benfica 1962 ! Ea a trecut de la fado la rock, dar lecţia lui Eriksson n-a fost încă învăţată cum se cuvine. Să fim şi mai expliciţi : Benfica e o „piatră tare“, dar Universitatea o poate sparge ! O echipă care a trecut de Florentina, de Bordeaux şi de Kaiserslautern, şi această echipă e Craiova, n-are de ce să se teamă ! Sigur că va fi greu, dar pină acum n-a fost ? A fost, dar băieţii noştri, talentaţi şi ambiţioşi, s-au descurcat de minune. Credem (şi sperăm) că le stă în puteri să el nine şi pe Benfica, echipă care, în pofida unui reviriment, n-are clasa din epoca lui Eusebio şi Torres. Şi o veste de ultimă oră : clubul portughez a cerut, telegrafic, Universităţii să fie de acord ca primul meci să se dispute la Craiova ! ! Cererea a fost, firește, respinsă, dar nu poate ea fi privită ca un semn că Benfica se teme ? Pmagini realizate de