Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-03-22 / nr. 24
EVENIMENTELE DIN VIENA. Din toate minunile anulbui 1848 cea mai minunată se pare a fi, că Viena, supusa, umilita, ascultătorea Vienă, încă revoltă și că revoluția ei produse într'o zi resultate marine abia cuprinse de mintea omenească în folosul și fericirea întregei monarhii. Deci și pe noi acest eveniment neașteptat, amețitoriu ne interesează mai mult ca toate altele, încăt cu aceasta ne și arătăm călduroasa mulțămită acelui prietin și frate petrecătoriu în Viena, care o descriere a celor trei zile publicată de Dr. V. M. Penneggio trimise atăt de timpuriu, spre a ne folosi de ea, precum și facem scoțăndaci tot ce cuprinde mai frumos și mai interesant. Aceeaș începe așea. Revoluția franțuzască prerupsese. Poporul învinsese. Franția ca republică făcea pe mulți a se teme, că vecinii franțezi vor fi apucați de pofta subjugării, mulți prevedea cu nendoială un nou răsvoiu franțozesc, însă fără cuvănt. Franțezul dela 1848 nu mai e cel dela 1792, aceasta ne atestă revoluția din urmă. El nu mai este acel om tirănos demoralisat, întunecat prin despotism. Timpul nimici vechile patime Orbe, care pe toată Franția o aruncaseră dintr'o conturbare în alta și o zăpezită într'o voală, din carea numai un medic ca Napoleon o putu scăpa. Revoluția din urmă a Franției fu judecata unui popor pătruns de drepturile și demnitatea sa, al cărui simțiment de onore se tulbură văzănd, cum unele partide conduse de scopuri egoistice se certa în ochii lui, care din ele să fie doamna țărei. Acele partide se certa între sine pentru cel mai sfănt drept al poporului, pentru suveranitatea garantuită lui prin hartă, iar pe partida cea mai interesată la acest lucru, adică pe popor îl înlăturară. Atunci acesta se sculă deodată, pitici cu o lovitură cumpătată, bine socotită și tare pe acei pitici, carii cuteza a se disputa, care din ei să porte de căpăstru pe poporul urieș, și puse omenitatea pe tronul Franției, pe care de atunci nu șezu nici un rege suveran, nici un popor suveran. Aceasta este ceea ce căștigă lor (franțozilor) astădată inimele popoarelor, și numai despotismul la care vorbele „omenitate și stupiditate” au și trebue să aibă acelaș înțeles, pentru că omenitatea osăndește orice despotism, pentru că ea este fundată pe demnitatea omenească, iar despotismul pe desprețuirea (urgisirea) oamenilor, numai el tremura de omenitate ca de o contrariă, pe care a lui îi fuertat a o defăima și o defăimă așea îndelungat, el tremura de aceea, căci vedea cum toate inimele se deschid la îngerescul ei căntec îndulcitoriu; el se temea că aceea va înflăcăra pe subjugații spre faptă, îi va înflăcăra spre scuturarea vechiului jug, e ci nu popoarăle, ci numai despotismul cu care privia cu grijă peste Ren, și cu temerea de Franția se încerca ași coperi temerea de popoarele proprie. Însă poporul german pătrunse pe despotism. El mărturisi curat, că el iubește pe poporul franțez pentru nobila lui silință și că, spre al iubi, n-ar urma trebuința de a se teme de el, de aci acea chiemare spre unire, care străbătu dintr' odată în toată Germania. Germanii voiră a lua puseciune însuflătoare de respect, tocma spre a se asigura de iobirea Franției, pentru că în lume iubim numai aceea ce stimăm (prețuim, respectăm), iar ceea ce desprețuim, totodată și urîm. Firescul nostru dușman este acela ce are puterea de a ne strica și urmează principii dușmănoase.. Dacă acea putere este cumpănită (balanțată) cu alta opusă, atunci ura înceată, ținănd loc numai principile uniforme nobile. Poporul german, desbinat pănă acum în aplecările și interesele sale prin particularele interese ale gubernielor germane, trebuia să se unească în aplecări, interese și tărie. De aci strigarea pentru libertatea tipariului, constituție egală și urmare generală. Această strigare străbătu și în țările Austriei, ale acestei Austrie bogate, esselente. Ce zic eu, că străvătu? Nu, ea viețui? de mult în inime și numai sila o nădușise. Austriacul își luă tărie din faptele franțezilor și din ale celorlalte țări germane, iar cum că el își descoperi dorințele dintr'odată și cu tărie, vina o poartă împregiurarea, că nici un popor german nu era ferecat între bariere așea ănguste și tari. Din partea guberniului nici pănă atunci nu se arăta cea mai ușoară aplecare de a întreprinde înoitare căt de puține. Metternich încă tot mai crede tare și vârtos, că el cu o poporime de 42 și bone se mai poate juca tocmaia cu o pilă, el tot mai era de acea părere curioasă, că are a da numai un semn spre a o pute întrebui pentru apărarea privatelor sale opinii. După ce el de o poporime ca aceasta ave ? Swagre (citește șarta), așea numesc franțezii constituția fundamentală a unui stat constituțional și liber.