Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-01-28 / nr. 22

ttEDACTICHGA ŞI ADmAISTRA­ţ­ ItUNEA : BRAŞOVÎ), piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ane ana 12 fior., pe şâse luni­-6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ana 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANSILVANIEL ANULUI xlix. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCXUBXI.E: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancato nu ce primescu. — SSanueorSpis na se retrămitu­­m 22, Luni, Marţi 28 Ianuar­iu (9 Fevruarie). 1886, Crisa orientala şi politica msescă. Scimu, că Mercur I­s’an începută în Bucu­­resci tractările de pace sârbo-bulgare. Mai jos, publicăriu raportulu şedinţei inaugurale. Atâtă din partea ministrului de externe al al României, care a descinsă conferenţa, câtă şi din partea delegaţilor­ Turciei şi ai statelor­ contractante Bul­garia şi Serbia, s’a esprimată dorinţa şi speranţa într’ună bună resultată ală conferenţei de pace. Abia s’au începută însă aceste tractări şi delega­­tula Sârbiei a şi făcută dificultăţi din care causă s’au amânată lucrările conferinţei pe optă z’le. Faptulă acesta contribue numai d’a ne înfăţişa situaţiunea şi mai nesigură şi încurcată de cum este. Etă cum caracteriseza „Neue Freie Presse11 dela 6 Februarie situaţiunea momentană: ,,Incă va trebui să se pună ună preţă pen­tru înţelegerea relaţiunilor­ orientale, căci se în­curcă din ce în ce mai multă, sosindă în fiecare zni scirile cele mai diferite, ce se contratjică, încrucişăză şi îngreuiază priceperea situaţiunei diplomatice, dacă nu­ o facă chiar imposibilă. Eri s’au începută în Bucuresci tractările de pace sârbo-bulgare şi îndată în cea dintâiu şedinţă s’a şi ivită o mare pedecă. Delegaţii Serbi se fi primită dela d. Graraşanin însărcinarea de a trage uniunea bulgară în disensiunile de pace. Tur­cia însă declară, că ea nu va întră în tractări cu Serbia asupra acestei întrebări, care privesce numai drepturile sale proprie teritoriale şi su­zerane.“ „In privinţa celorlalte pretenţiuni ale Serbiei şi Bulgariei este posibilă o înţelegere. Serbia bine înţelesă nu mai pretinde o cesiune terito­rială şi în ceea ce privesce cererea de despăgu­bire de resboiu, pe care n’o ridică atâtă Bulga­ria câtă mai multă Madjid-paşa, se speră, că nu voră insista asupra ei. Uniunea bulgară însă nu pote să se discute în Bucuresci. Aprobarea seu respingerea ei compete puteriloră, nu Serbiei. Turcia şi Bulgaria suntă în dreptulă loră, dacă refusă d’a se certa cu Serbia asupra conven­­ţiunei încheiate între dânsele, şi dacă cei din Belgradi­ voescă seriosă pacea, atunci trebue să renunţe la acâstă pretensiune.“ „Dér ore guvernulă serbescu voesce pacea? Răspunsulă, ce l’o dată eră la a doua notă co­lectivă, este în doi peri, ca o sentinţă a oracu­­lului din Pythia. D. Grarasanin declară, că, deoarece hotărîrile puterilor­ au ună caracteră definitivă, nu-i compete Serbiei de a discuta nota colectivă. Acesta este ună răspunsă ce se poate lua în două sensuri. Se poate interpreta astfel­, că Serbia vrea să se supună, dar mai bine se po­­trivesce încă sensulă contrară şi pe acesta îlă ținemă noi de celă mai corectă, căci deca nu cei din Belgradă ară fi declarată, că suntă gata de desarmare. Serbia ca şi Grrecia se pare că atribue noteloră colective ale marilor­ puteri mimai o însemnătate formală și se pare a nu crede, că puterile s’aru puté decide de a lua în realitate măsuri coercitive“. „Nici că se aude de asemenea măsuri, dar se vorbesce de o nouă acţiune diplomatică, ce voesce s’o iniţieze Rusia. Asta în sine n’ar fi nimică nou, pentru că şi cea d’ântâi notă co­lectivă s’a trimisă la Atena, Sofia şi Belgradă la propunerea Rusiei. Rusia rămâne dor numai în rolulă său dăcă ia din nou iniţiativa. Ce mă­suri va propune ei însă? Politica rusescă este ma­rele semn­ de întrebare în crisa orientală. Dăcă amă sei ce vrea Rusia, şi cari suntă scopurile ei ultime, atunci amă pută să socotimă c’ună factoră sigură. Astfel, însă politica sa este mă­rimea necunoscută ce trebue să o căutămă. Aceasta îngreuiază foarte multă înţelegerea situaţiunei în Peninsula Balcanică. Rusia oficială tace cu de­săvârşire; fiarele din Petersburgă vorbescă, însă prin aceasta mărescă numai confusiunea...“ „Se zice că representantul­ Rusiei în Bel­gradă, d. Persiani, ar fi primită instrucţiunea să protesteze în contra tragerei în discusiune a disposiţiilor­ congresului din Berlină la tractările de pace sârbo-bulgare. Aici s­ă stămă faţă c’ună oraculă neclară şi în doi peri. Putemă să ni­ lă esplicămă aşa, că Rusia încă şi acum vrea să susţină tractatură dela Berlină şi că voesce să respingă convenţiunea bulgaro-turcăscă. Dar e­sclută, că Serbia n’a pusă nici o condiţiune de pace, care atinge tractatură dela Berlinu. De aceea credemă, că Rusia voesce să împedece discusiunea uniunei bulgare la tractările de pace din Bucuresci şi că în acăstă instiinţă, deşi ea este condusă de alte motive, se apropie de ve­derile Porţii.“ „Câtă vreme nu vom­ fi informaţi despre atitudinea Rusiei, câtă vreme nu vomă sei dăcă cei din Petersburgă voescă să grăbăscă său se întârdie pacea dintre Sârbia şi Bulgaria, câtă vreme vomă fi în neclară despre aceea dăcă Rusia în conferenţa ce se va întruni earăşi în curândă va aproba său va respinge convenţia urco-bulgară, vomă orbeca numai în întunerecă şi vomă fi avisaţi numai la presupuneri....“ „Diplomaţia trăesce în aceste momente, spre a întrebuinţa o vorbă cunoscută a cancelarului germană, din mână ’n gură,şi ea n’are puterea de a dirige evenimentele din peninsula balcanică după a sa voinţă. Şi bărbaţii de stată se măr­­ginescă de presenţă­ la aceea de a da admontări şi sfaturi popoarelor­ din sudostiilă Europei. De voră folosi ceva acestea său­­­n, ei tocmai aşa de puţină o sciu ca şi noi; şi dânşii se mulţă­­mescă cu speranţa în susţinerea păcii.“ Conferinţa­­le pace în Bucuresci. In „Monitorulă oficială“ ală României suntă publicate discursurile rostite cu ocasiunea deschi­derii conferinţei pentru încheierea păcei între Serbia şi Bulgaria. D. M. Pherekyde, ministrulă afacerilor­ streine salutândă de bună-venire pe delegaţii turcă, sârbă şi bulgară, şi,­urîndă ca opera de pace pe care o urmărescă să fiă încoronată de succesă, adause. In expresiunea urărilor­ pe cari le facă nu suntă dominată numai de interesulă română. Fără îndoială avemă şi noi trebuinţă de pace ca se continuămă cu se­curitate lucrarea nostra internă pe calea progresului şi se urmămă a perfecţiona organisarea forțelor­ nostre productive. Cu toate acestea, dăcă îmi permită, în acăstă împrejurare solemnă și înaintea d-vostră, d-loră delegați, se vorbescă de noi înșine, este ca se justifică prin pro­­priulă nostru exemplu cală de multă dorimă se vedemă, în interesulă directă ală țăriloră d-vostră, cari ne suntă amice, isbânda fericită a lucrăriloră d-vóstre. Amă avută noi înșine să trecemă prin grele încercări, cu sacrificii, uneori dureroase, făcute intereseloră combinate ale tutu­­roră, amă ajunsă la situațiunea politică de care ne bu­­curămă astăzi. Voescă se dică, d-loră delegați, că do­rința noastra viă de a vedea țările d-voastre amice des­­voltându se și prosperândă ne inspiră înainte de toate în esprimarea urărilor­ noastre. Indrăsnescă se ororogă,fărășî, se aducă la picioarele tronului maiestății sale expresiunea celei mai adânci gra­titudini personale a mea și a onorabilului meu colegă din Bulgaria, pentru primirea măgulitore cu care maies­­tatea sa a binevoită să ne onoreze. Câtă despre mi­siunea, care suntemă chemați să o îndeplinimă, n’am trebuință să calce, d-le ministru, că onorabilulă meu co­legă bulgară şi cu mine, conformându-ne într’acăsta cu ideile pacinice şi simţămintele umanitare, cari animă gu­vernele nóstre respective, vomă face totă ce va depinde de noi ca să justificămă încrederea cu care ne-au ono­rată Auguştii noştri mandanţî şi să răspundemă la aştep­tarea marilor­ Puteri, cari veghiază cu o solicitudine atâtă de adâncă asupra destinelor­ omenirei întregi. Incredinţându-ne în bunătatea divinei prevedinţe, sperămă, avemă chiar firma convingere, că vom­ isbuti în munca nostră ori câtă de grea poate părea la prima vedere, aceea de a restabili pacea între două naţiuni surori, pe care neînţelegeri regretabile le-au despărţit l ună minută. Reînoindu-vă mulţumirile mele pentru pri­mirea d-vostră atâtă de simpatică, facă urări sincere pentru sănătatea m. s. regelui Carol I şi pentru prospe­ritatea regatului României. După citirea acestora cuvinte, Ex. Sa mai adaogă, într’o improvisare mai întinsă, dorinţele sale şi urările căldurose ce le face pentru feri­cirea populaţiunilor ei din peninsula balcanică. Ex. Sa­d. Mijatovicî vorbi astfel­: Domnule ministru! Permiteţi-mî să mă unescă cu sentimentele esprimate în modă atâtă de elocventă de cătră exce­sa d-nulu delegată ală imperiului otomană, şi mai cu samă cu cuvintele de adâncă gratitudine cătră M. S. Regele pentru primirea graţiosă cu care ne-a ono­rată. Eu consideră ca o onoare escepţională să mă gă­­sesc, întrunită în conferinţă pentru opera păcei cu ex. sa d. delegată ală sublimei Porţi asistată de domnulă delegată ală principatului Bulgariei în Capitala M. S. Regelui României. Poporulă Română, sub conducerea totă atâtă de înţeleaptă câtă şi de demnă a augustulu său suverană, a­solută prin amorulă lui pentru liber­tatea şi pentru independenţa naţională, prin consciinciosa observare a legăturilor­ internaţionale şi a tratatelor­, precum şi prin devotamentulă său pentru lucrările păcei, şi în consecinţă pentru munca înaltă a civilisaţiunei, să câştige încrederea şi amiciţia tuturoră vecinilor­ săi, precum şi simpatia şi respectulă a întregei lumi civili­­sate. Toate aceste consideraţiunî, unite cu amintirile­ unei amiciţii seculare, au făcută ca poporul­ sârbă să salute cu o satisfacţiune unanimă alegerea Bucurescilor, ca sediu ală conferinţei. Faptulă chiar, pe lângă aceasta, că representanţii imperiului otomană, ală regatului Serbiei şi ală principatului Bulgariei, s’au adunată în con­ferinţă pentru opera păcei în capitala României este de bună augură nu numai pentru realizarea operei, care ne a fost­ încredinţată, dar şi pentru viitorul­ statelor­ naţionale şi pentru independenţa Peninsulei Balcanilor­. Daţi-mi voe, d­le ministru, să adaogă şi espresiunea re­­cunoscinţei mele personale pentru dovezile de curtenie şi de cordialitate aşa de numerose, pe cari excelenţa voastra ni le-aţi dată. In urmă răspunse d. Grieshof precum urmezá : Domnule Ministru! Mă asocieză din tătă inima cu sentimentele atâtă de bine esprimate de cătră colegii mei, ex. loră Madjid paşa şi d. Mijatovicî. In numele guvernului meu şi în numele meu vă mulţumesc, pentru graţiosa dumneavóstre ospitalitate, pentru pri­mirea, nu se pote mai binevoitoare, făcută nouă de gu­vernulă României. Alteţa sa principele Bulgariei, au­­gustul al meu stăpână, şi guvernulă lui, d-le ministru, au fostă forte fericiţi de alegerea Bucurescilor, ca sediu ală negocierilor­. Au văcjută în acăstă alegere ună testimoniu dată de către marile puteri sentimentelor­ pacinice, inţelepciunei României, şi speră, că acăstă înţelepciune şi aceste tendinţe pacinice voră inspira lucrările nóstre, voră presida şi la deliberaţiunile noastre. Vă mulţumesc, încă odată, d-le ministru, şi termină formândă urări căldu­rele augustului meu suverană, să mulţămăscă viu m. s. regelui României, pentru graţiosa ospitalitate ce­a bine-trase pentru sănătatea m. s. regelui şi pentru prosperi­­voită să ne acorde în Capitala sa, pentru săvârşirea mi-1 tatea României, si unei noastre importante.­­ Ex. Sa Madjid-p&sn răspunse: Domnule ministru! Simtă, într’adevără, greutate ca să răspundă cum merită discursulă elocinte pe care I’a pronunţată excelenţa voastra, şi dificultatea pentru mine e naturală, căci cuvântarea d-vostră are o mare impor­tanţă politică, atâtă din causa ideilor­ înalte ce exprimă câtă şi a sentimentelor­ nobile şi patriotice, cari le inspiră. Cu toate acestea, aşi crede că aşi lipsi datoriiloră mele dăcă aşi lăsa-o fără răspunsă. Daţi-mi voie, mai întâi, domnule ministru, să rogă pe excelența vostră, în nu-

Next