Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)

1890-07-24 / nr. 165

Braşovă, 23 iulie st. v. Foia engleză „Times“ din Londra ne adage o scrie impor­tantă şi anume, că între Berlină şi Viena a fostă în ciilele acestea ună viu schimbă de depeşî în ces­­tiunea bulgară. Precum se pre­supune, s-a făcută încercarea de a stabili o înţelegere, care se mul­ţum­escă în acelaşi timp­ şi pe Rusia şi pe Austro-Ungaria. Se crice, că Ţarulă şi-ar fi retrasă ori­ce obiecţiune în contra unei eventuale alegeri a prinţului Wal­demar de Danemarca ca principe ală Bulgariei. Scriea despre acesta încercare de a stabili o înţelegere între Rusia şi Austro-Ungaria a produsă în cer­curile politice din Pesta o emo­­ţiune, care se manifestă de-oparte în nisce dorinţe optimiste, de altă parte în pesimismulu, de care suntă frământate aceste cercuri în tote cestiunile, ce privescă raporturile cu Rusia. Astfelă organulă apponyistu ar dori, se se potă face o înţe­legere cu Rusia, dar pe basa stă­­rilor­ actuale din Orientă, prin urmare şi a celoră din Bulgaria, remânendu principele Ferdinand la loculă seu. Ba mai multă, foia apponyistă ar dori, ca Rusia se se alăture la alianţa triplă, căci atunci norii cei ameninţători aru dispare de pe orisontulă politică, popoarele Eu­ropei ară răsufla mai uşoră, şi cu deosebire Ungaria ’şi-ar vedé îm­­bunătăţindu-i-se bugetulu, rapor­turile ei comerciale cu Orientulu s’ară desvolta mai avantagiosă, comerţulă şi industria ară lua avânt şi povara dăriloră s’ar uşura. „Dar cine poate spera, că din Rusia poate veni ceva bună?“ es­­clamă numita Joia. „Trebue se ne înarmămă mereu ca şi mai nainte, se trăimă în nelinişte, se privimă jură împrejură cu neîncredere, fi­indcă aşa’i place Rusiei“. Eră în puţine cuvinte vederile, ce le au politicii din Pesta asupra situaţiunii din afară şi cari dau nutrementă acestui pesimismă . Pacea, cjica ei, e ameninţată numai din două părţi: din vestă şi din asta. Cu toate astea, ce pri­­vesce pe Francia, ea are ’n fruntea ei bărbaţi liniştiţi şi cu minte, cari au dovedită până acum, că Francia poate trăi alăturea cu Germania, fără a se ’ncăera. Nu totă aşa­­ se poate rjice despre raporturile din Orientă, cari suntă mai seriose și mai periculoase, şi ceea ce e mai rău, acestea într’ună momenta dată se potă transplanta în vestă, se pună ’n focă lumea ’ntreaga. Ces­­tiunea bulgară e, care umple de griji pe politici, câtă timpă nu va fi resolvată Rusia nu vrea se scie de o re­­cunóscere a principelui Ferdinand şi Franţa la rendulă ei de ase­menea ia posiţiă în contra acestei recunósceri. Ba sprijinulu ce’lă da Francia Rusiei în acesta cestiune­a apropiată atâtă de multă pe aceste doue state unulu de altulă, încâtă se vorbesce cu totă serio­­sitatea de unu tractată de alianţă rfranco-rusu, ale cărei puncte s’au stipulată într’o localitate francesă de băi de cătră miniştrii de rés­­boiu francesă şi rusescu. Aci zace pericululă celu mare şi în vestă, căci, în casă de con­ţii­ută între Austro-Ungaria şi Ru­sia din causa Bulgariei, se poate întâmpla se se încaere şi Francia cu Germania din causa Alsaţiei- Lotaringiei. Tripla alianţă, la care pare a se fi alăturată şi Anglia, îşi dă silinţa, nu-i vorbă, se susţină pacea, dar în realitate lucrarea ei numai atunci poate fi binecuvântată, când va putea resolva cestiunea orien­tală și cu aceasta va face cu pu­tință o desarmare generală. Pănă acum alianța triplă n’a avută nici ună succesă positivă, pentru că împedecarea resboiului încă nu poate fi considerată ca ună asemenea succesă. La aceasta părere noi amă mai adauge numai, că tripla alianță totuși a avută ună resultată po­sitivă, căci susținerea păcii sub egida ei le-a costată pe popoare mai multă decâtu ună resboiu. FOILETONUL:I „GAZ. TRANS.“ POESIĂ de M. Gregoriady de Bonacchi. Când vr’o durere te apasă, Indrâptă-te spre unu păreu, Şi ochii tei pe apă-i lasă Se urmaréscu cursulu seu; Căci şopotu-i îţi va răspunde: Nu despera de viitorii, Vecţî valu-mî cum prin stânci [pătrunde Spre Oceanu triumfătorii? Ca mine fă şi tu ’n viaţa, De chinuri fii nepăsătorii. Resbate prin furtuni şi câţă Şi vei­eşi învingătorii. Ceva din 1848. Este în Deşiu la şcăla civilă ună învăţătură ungură reformată, care scrise „Istoria bisericei ev. ref. din Deşiu în legătură cu întâmplările mai însemnate ale oraşului. Scrisă de Iosif Kádár în Deşiu, cu tipariul­ lui Demeter şi Kis 1882“. Despre acestă Kadar s’a făcută amintire întrunilă din n-rii an. tr. ai „Gazetei Transilvaniei“, arătându-se evi­denta, cum scie întortoca adevĕrula is­torică faţă de Români. Acum voinicosulă dascălă mai edă şi „Istoria municipiului Solnoca inte­­rioră şi a Dobocei din 1848 şi 1849.“ (Belső Szolnok és Doboka megye tör­­tâneţe 1848—1849., irta Kádár Iózsef 1890.) In aceasta broşură, la pag. 96, scrie d. Kádár: „Totă atunci (adecă in toamna anului 1848) au năvălită Mogoşmortenii şi Şireganii cu cei din comunele înveci­nate asupra curţilor­ lui Iosifă Földvári din Chiuza şi Sireagă, pe cari le-au jă­­fuită cu desăvârşire, făcândă o pagubă de peste 20.000 fl.“ Deşi pe atunci, adecă în tomna anului 1848, eu eramă numai de 9 ani, totuşi potă se spună, că tatălă meu, Mi­­chailă Mureşiană, era antiste comunală, la care a venită Petru Rebreana Mon­­deanulă din Mogoșmortă, tocmai pe când tatălă meu își acoperia cu trestiă o șură, și l’a chemată să mergă cu Mo­goșmortenii la țară, însă nu in Chiuza, ci la Nimigia ungurescă, la Földvári Samuel, — deră tatălă-meu n’a mersă și nici pe Șiregani nu i-a lăsată să mérge, și așa n’a fostă nimeni din Şireagă, ci Mogoșmorteani, pe cum spună bătrânii, să fi fostă la Chiuza și poate și la Ni­migia ungurescu. In revoluțiune frate-meu Toader a fostă soldată la Unguri, de unde numai după venirea Muscalului a scăpată. Când au năvălită Ungurii pe teritoriul­ fos­tului al­ II-lea regimentă românescă de graniţă, se aflau din miliţia română vre-o două companii la noi în Şireagă. ’Mi aducă aminte, că vre-o câţî­va subofi­­cerî, cari erau încortelaţi la noi, totă nóaptea şi-au petrecută cu surorile şi amantele lor, dela Tiva mare la sune­­tulă unui flueră. După m­edulă nopţii sosi vestea dela Chiuza, cumcă pe ofi­­cerulă comandantă de acolo, înşelându-lă Ungurii cu prietenia şi ducându-lă pănă la Becleană, acolo l’au tăiată în bucăţi, îndată s’au gătită de bătaiă şi în eforii tfilei urmatore au reterată cătră Năsăudă, or Ungurii în numără de mai multe mii, sub conducerea lui Bem, după ună mică atacă şi resistenţă suportată cu două tu­nuri ale preotului Vertică celă bătrână, intrară pe la orele 9 diminaţa în Mo­­codă, unde aprinseră două case, or spre seră intrară în Năsăudă, unde aprinseră institutulă militară de acolo. La ataculă de pe dealul­ Mocadiului, de unde Romanii dau cu tunurile cătră Peatra şi împuşsau mereu , mulţi Un­guri au fostă nimiciţi în strîmtorea de sub cărămidă, unde în susă era stâncă şi josă apa Someşului, or drumulă era blocată. Morţii însă au fostă aruncaţi în apă pentru ca să nu se scie perderea suferită. Doi husari unguri l’au legată pe Pe­­trea Mondreanulă cu lanţuri de grumazi şi aşa hârţuindu-lă încole şi ’n colo l’au dusă în temniţă la Becleană, de unde cum a scăpată nu sciu. Nu e adevărata déra, că Şiregarii, decâtă cari omeni mai blânciî nu suntă în împrejurime, să fi luată parte la ja­­fulă din Chiuza. Décá ară fi luată parte la acelă jară, ară fi fostă trași la răs­pundere din partea lui Földvári Iozsef, Földvári Samuel şi tatălă loră Földvári Farkas, care era pe atunci consiliară guvernială și omă puternică, precum au fostă traşi la răspundere şi Mogoşmor­tenii. Dealtmintrelea Földvári ne-cum să aibă curte, dar n’a avută nici o palmă de locă în Şireagă. Földvárescii erau nisce omen! forte violenţi. Pe Condrate Ilisiu, fătulă din Şireagă, după ce deveniră Ungurii stă­pâni, Földvári Samuel îlă bătu de morte, dându-i 60 de bâte, din causă că bie­­tulă omă strigă odată după elă, pe când acesta trecea călare prin Şireagă, cuventulă „prindeţi-lă.” Tată acestă fu causa gimnasiului din BenişA. Onorată. Redacţiune! D-la L. M., în corespondenţa sa pu­blicată în venerabila „Gazeta Trans.“ Nr. 154, se încumetă a afirma cu cea mai mare temeritate, fără basă reală, ci numai orbesce, că cei cari au scrisă prin foi, „fără temeiu au alarmaţii întrega di­­ecesă desaprobândă tot­odată prin acesta şi atitudinea gazetelor­ române în genere şi specialminte a „Gazetei Tran­silvane,“ care în cestiunea vitală a gim­­nasiului din Beiuşii s’a luptată cu mare bârbăţiă, multă abnegare, cu totă forţa şi tăria sufletescă, încâtă diecesa nici odată nu-i va pute fi îndestulă mulţă­­mitore. Ore ctiafistica română numai atâta recunoscinţa se merite din partea fiilor­ naţiunei, pentru lupta desperată ce-o portă în aceste timpuri triste de grea cercare, pentru apărarea drepturilor­ bi­­sericesci şi naţionale?? Din aceasta tristă consideraţiune urmândă şi din acestă incidenţă dusa mântuitorului „ca sĕ fiu lumină“, în inte­­resulă bine pricepută ală adevărului şi al gimnasiului gr. cat. română din Beiuşă, îmi permită a provoca pe d-na cores­pondenţă L. H., ca să binevoescă a cla­rifica şi a d­esvolta părerea sou smisira îna­intea publicului românescă interesată de căuşele publice şi în specie de causa gimnasiului din Beiuşă, că pre cari suntă articulii şi mai vârtoşii cari suntă acele pasage din articulii publicaţi prin gaze­tele românesci, pe cari s’ar pute basa acea părere rătăcită şi nefundată a dom­niei sale, scu­flă chiar şi a unei părţi din cleră adecă: „că fără temeiu S’a alarmată diecesa.“ Noi împreună cu mai mulţi confraţi preoţi de ună principiu din parte­ ne respingem­ cu indignaţiune acestă aserţiune nefundatâ, — care tot­odată se vede a fi dictată ofticiosă în pena — pănă ce nu va fi probată cu argumente adevărată firme şi raționale deduse din cele scrise de noi. Numai după­ ce vomă primi deslu­șirile meritorie în aceasta privință, ne vomă putea desfăşura vederile nóastre mai în detailă față cu corespondența intrega. Cu totă stima. 1890, Iuliu 24. ____________Sinodanulu. IDZIST Tófa Bismarck pe scenă. Prințulă Bismarck a fostă visitată de ună corespondenta ală unui­a fiara rusescă. „Novoie Vremia“ publică con­vorbirea, care, cu primjendă și unele lu­cruri destulă de nouă, credemă intere­santă a o reproduce în resumată. Ca de obiceiu, principele Bismarck a vorbită întâiu despre retragerea sa, despre intri­ganții, cărora li-se părea o insolenţă fap­­tulă d’a rămâne atâta timpă mnulă şi acelaşi pită primă ministru, despre ipo­criţii, cari nu pierdeau ocasia d’a face curte, dar cari de sigură s’ar fi adunată în numără cu multă mai mare, decă ar fi fostă vorba să’lă vad­ă spens­urându-lă. A vorbită apoi despre cestiunea socială, despre relaţiile dintre Germania şi Rusia. In privinţa primei cestiuni, Bismarck a clisă: „Sunt de părere, ca cestiunea socială va da nascere în Germania forte curândă unui cataclismă sângerosă. Lu­­crulă celă mai tristă este, că cu câtă se „trazeta“ ese în fiă­care cji. liciamente paw Aum-uu-n*: Fi unu anu IS tr., pe sé­­last 6 II., Pe trei luni 3 II. Pentri România si străinitate: Pe unu anu 40 franci, pe 14(* luni 20 franci, pe tr­ei luni 10 franci. Se prenumără la tate oficiata poştale din intru şi din afară şi la doi. colectori. Afconmieniiali pentru Braşovi: la administraţiile, piaţa mai» Nr. 22, efcagiula I.: pe unu ană 10 fl., pe fese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciusulă In casa: Pe unu ană 12 fl. pe fese luni 6 fl., pe trei luni 3 NI. Unu exemplară 5 cr, v. a. sAu 15 bani. Ar&tă abonamentele cAtă­ți­i caerțiunil» e untă a •• plat* Înainte. eaasaUEea, WElalstrstitasa si Trisorrafia: SRASCVU, plati mare Hr. 22 ^irisuri nsiraneat» nu sa pri­­meiou. Mi .nSaFipto im He re trimită ! Birourile te amclsii: Bpi ovi, p­ata mare Mr 22 Inserate mai trimescă în Vlona Rudolfa Masse tiaasenstein­­fi folge' tOtto Mea*), enri Schaiak, Atei* Hrrnd­iM.JO^kes, A. Gppeift,J.DcH­ nebtrg'ln Ba ’.«pesta: A. V. &oid­­birgsr An on Mzzr. Eckstein Be­­vat: în franki irt: O. L. Damb';h\ tJwrB: A. Steiner. ?retuiă msertlnniiorujo rer:» ajaifmundu pe o Colón» 6 er. li 80 er. îmbro pentru 0 pu­­blicare. Publi firî mai dese dup» tanfâ fi învoiala. Keel* me pi? pagir.a HI-a n •ereă 10 cr. ▼. a. san HO ani Nr. 155. Braşovt, Luni, Harţi 24 Iulie 25 Augustu) 1890.

Next