Gazeta Transilvaniei, iunie 1908 (Anul 71, nr. 120-142)
1908-06-11 / nr. 127
Jubileul „Gazetei" în Braşov, i Braşov, 9 iunie a. c. Ziua de eri mi-a reamintit zilele cele mari de însufleţire din epoca noastră de redeşteptare naţională, pe când Românii din Braşov şi din întreaga „Ţară a Bârsei“ se distingeau prin aceea, că erau totdeauna între cei dintâi luptători pentru libertatea şi cultura neamului românesc. Deşi fusese anunţată cu două zile mai înainte, manifestaţia pentru „Gazeta Transilvaniei“, ea a fost de o spontaneitate şi de un avânt care a produs cea mai adâncă impresiune asupra privitorilor români şi neromâni. Ceşti din urmă, văzând defileul grandios al conductului de torţe, ca şi care nu s’a mai pomenit în Braşov, văzând miile de Români întruniţi la serbare, sau întrebat nu numai unul cu mirare, dacă se poate ca o astfel de manifestaţie să fie românească şi încă curat românească? Nu numai că s’a putut, dar a fost la înălţime, prin nobilul entuziasm, ce a isbucnit după timp îndelungat iarăşi cu putere elementară, anunţând, la amici şi adversari, că este încă tare şi sănătos şi nici una din neajunsurile vremurilor n’a putut sgudui sufletul românesc în poporul nostru. Dar să lăsăm să vorbească faptul acestei frumoase şi memorabile manifestări naţionale prin el însuşi şi să facem loc descrierea festivităţii din partea raportorului nostru : Deputaţiunea Românilor din Braşov şi jur. La orele lii/? s’a prezentat deputaţiunea fruntaşilor din Braşov şi împrejurime în locuinţa d-lui Dr. A. Mureşianu. Din deputaţiunea imposantă, condusă de d-l advocat Ioan Lengen, au făcut parte toţi fruntaşii Braşovului şi din împrejurime în număr de peste 50. Au fost reprezentate : congregaţiunea comitatensă şi reprezentanţa oraşului, corpurile didactice de la şcoalele secundare, comerciale şi primare, reprezentanţii comercianţilor şi meseriaşilor români, advocaţii români din Braşov, preoţimea şi învăţătorimea din ţinutul Braşovului şi reprezentanţii poporului românesc din Braşov şi comunele învecinate. In numele acestei impuitoare deputaţiuni a luat cuvântul d-l advocat Ion Lengeni, rostind următorul discurs însufleţit : Stimate d-le Redactor! Suflet viu al „Gazetei“! Stimate Amice! Românii din oraşul şi comitatul Braşov se presentă spre a-ţi aduce omagiile lor din incidentul jubileului de 70 de ani de esistenţă ai jurnalului nostru »Gazeta Transilvaniei« şi al jubileului de 30 de ani de când tu în persoană redigezi acest jurnal. Spre a fi bine înţeleşi de ce ne însufleţim atât de puternic de aceşti ani epocali, ne întrebăm, cum am stat înainte de acum 70 de ani, cum stăm astăzi după 70 de ani şi ce influenţă a avut »Gazeta Transilvaniei« asupra vieţii poporului nostru ? Acum 70 de ani ne aflam la începutul binişor înaintat al veacului al XX-lea, veac cu renume cultural. Mai cu seamă în ceea ce priveşte naţionalismul, acest veac era cu deosebire chemat să pună în practică resultatele revoluţiunii celei mari franceze, acest veac avea să realizeze roadele muncii udate cu sângele a milioane de oameni pentru ideile libertăţii, egalităţii şi ale frăţietăţii din veacul al XVIII-lea. Trecuseră dară acele vremuri, când ţăranul nostru trăgea la jugalăturea cu vita , încetaseră vremurile cari opreau poporul român de a-şi trimite copiii la şcoală; ba pot zice că nu se mai auzia nicăiri ca să se prescrie ţăranului cum să se îmbrace şi cu cari flori ale naturii să se împodobească. Idealurile libertăţii şi ale egalităţii imediat după ivirea lor în Franţa, ca prin sbor au atins şi sufletele fiilor naţiunei noastre, cari doreau a scăpa de jugul ce-i apasă. A avut ivirea acestor idealuri de libertate acea influenţă, că fii aleşi ai neamului şi-au însuşit principiile acelor idealuri eluptate de popoarele culte din apus, şi cu un simţ de jertfă nemaipomenit se hotăresc la anul 1838 să creeze un far luminos, care să scoată din întunerec naţia românească, luminându-o pe toate terenele şi dându-i poveţele trebuincioase pentru toate relaţiile vieţii. Neamul românesc din ţările coroanei ungare, setos de bine, ascultând sfaturile şi urmând stelei luminoase, s’a grăbit a se arăta lumii celei mari ridicându-şi un monument identic cu al fraţilor săi din apus, şi-au ridicat monumentul din 1848, pe care l-au şi sfinţit prin sângele a 40.000 de fii ai săi. Au arătat prin acest monument lumii celei mari, că aici în patria sa moştenită de la moşi-strămoşii săi, deşi înfiinţată împreună cu ceilalţi fraţi concetăţeni de alte neamuri, totuşi voeşte să trăiască cu numele său, cu cultura sa, cu limba sa, cu portul şi obiceiurile sale, peste tot cu susţinerea individualităţii sale române, ca factor al naţiunei politice ungurene, apărându-şi patria sa Ungaria cu toate puterile fisice şi morale întocmai precum moşistrămoşii săi şi-au jertfit tot ce au avut mai scump pentru înfiinţarea, apărarea şi înălţarea patriei, împodobind prin faptele sale istoria patriei şi eternizând gloria neamului şi a viţei române, ca element trainic întru susţinerea statului. Spre a-şi statornici puterea de existenţă culturală morală ca popor român, poporul român condus de lumina stelei ivite pe ceriu la 1838, care-l făcea să-şi vadă din fundul colibei ascunse prin păduri, chiar obârşia nobilă din care se trage, s’a îngrijit de instituţiuni corăspunzătoare, şi-a regulat biserica, care i-a fost totdeauna razimul şi ocrotitorul vieţii sale naţionale şi a împodobit o cu miile de şcoale poporale, ce le susţinea din propriile sale puteri pentru de a-şi îmbogăţi mintea cu cunoştinţele necesarii, pentru de-a hrăni adevăratul sentiment patriotic, adecă neadormita dragoste cătră patria noastră iubită, care este şi a noastră pentru că la înfiinţarea şi susţinerea ei au contribuit moşi strămoşii noştri, cari ni-au lăsat o moştenire nouă pe cum şi noi vom lăsa-o moştenire fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri dimpreună cu toată individualitatea noastră naţională. Dar cine a dat şi dă putere de lumină acestei stele; cine o ţine în continuu aprinsă de când s’a ivit ea pe cer? Sunt fiii poporului român cei mai aleşi, cei mai gata de jertfă, cari n’au cruţat nici timp, nici ban, nici chiar sănătatea lor, pentru a nu lăsa ca aceasta stea să înceteze de a lumina în continuu în cea mai curată lumină. Nu ne este dat a ne putea închina tuturor măreţelor persoane, cari au contribuit la înfiinţarea »Gazetei«, cu atât mai puţin la toate acele persoane, cari au contribuit ca »Gazeta« fără preget în tot timpul şi în curată lumină să lumineze chiar şi în cea mai ascunsă colibă a ţăranului român. Nu, durere ! nu ne putem închina tuturor acestora, lui G. Bariţ, Iacob şi Andrei Mureşan etc. etc. Dar avem în faţa noastră sufletul de astăzi al acestei preamărite stele »Gazeta«. In faţa noastră şi a întregei naţiuni române din Ungaria tim D-Ta aprinse flăcările ce dau lumina, de care se încălzeşte prin »Gazetă« casa Românului, fie el cărturar, negustor, meseriaş sau plugar bogat sau sărac, ţîn în viu foc aceste flăcări, sunt acum 30 de ani. Ştim ce muncă este aceasta, ştim că e împreunată cu viaţă de om , dar peste toate aceste trecem cu bucurie când vedem că poporul, luminat şi el şi condus de lumina răspândită, îşi înţelege posiţiunea, s’a deşteptat şi se pune el singur la pândă ca să-şi apere drepturile. Ştim că al D-Voastre este în mare parte meritul deşteptărei. Ne presentăm deci spre a Vă aduce omagiile noastre rugându-Vă să le primiţi cu dragostea cu care Vi le presentăm, zicându-Vă în numele nostru şi al tuturor Românilor : Dea Dumnezeu ca »Gazeta« să lucească încă multe sute de ani înainte, ca să poată fi far luminos şi urmaşilor noştri ! Infiinţătorilor le dorim odihnă de veci legătuindu-ne înaintea lui Dumnezeu, că memoria lor vom păstra-o totdeauna vie în inimile noastre. Iar D-Voastră D-le Redactor Vă dorim din inimă sinceră reînsănătoşare, putere de a fi far luminos pentru neamul românesc şi mai departe. Vă dorim să trăiţi la mulţi ani, sănătos şi vesel, viaţa să Vă fie încununată de resuitatele dorite pentru neamul nostru mult cercat.« La discursul d-lui Lengen însoţit de puternice »să trăiască« ale celor prezenţi, d- lor. Aurel Mureşianu a răspuns cam următoarele : Stimaţilor Domni, iubiţilor fraţi! Ceeace v’a adus la mine şi ceeace a dat naştere manifestaţiei d-voastră, călduroase şi româneşti, este faptul existenţei »Gazetei Transilvaniei, timp de 70 de ani aici în Braşov în mijlocul D-voastră. Nu v’aţi întrebat vre-odată de corelaţiunea aceasta între »Gazetă« şi Braşov? Acest vechili centru de cultură cie viaţa şi împrejurările lui a favorizat acum 70 de ani înfiinţarea »Gazetei«. Şi în tot timpul destul de îndelungat pentru începuturile culturei noastre româneşti, el a găsit aici un loc de stare şi de scutire. Ba s’a întâmplat că şi după ce forţa împrejurărilor a silit pe neuitatul George Bariţiu să treacă de aici la Sibiiu şi după ce a întemeiat acolo un alt ziar, »Gazeta« totuşi a rămas neclintită căpătând ajutor prin venirea şi intrarea mea în şanţul ei de apărare. Ar fi putut acest ziar, oricât de mult ar fi jertfit cei ce l-au condus, să dăinuiască atâta vreme, dacă nu-şi avea rădăcină şi în simpatia şi încrederea netulburată, de care s’a bucurat în tot timpul din partea tuturor Românilor precum şi din partea Românilor din Braşov? Această simpatie şi încredere tradiţională, domnilor, este care v’a adus şi astăzi aici şi care, ori cât prin schimbarea vremurilor s’a părut de multe ori că s’au schimbat şi înclinările unora dintre d-voastră pentru vechia direcţie a luptelor naţionale, reprezentată cu statornicie de acest organ de publicitate, totuşi ei au revenit iarăşi în momente însemnate şi decisive la matca romănismului propagat sub stindardul „Gazetei Transilvaniei*. Şi iarăşi ne-am regăsit şi ne-am îmbrăţişat ca fraţi adevăraţi, fiindcă unul şi acelaş este scopul nostru al tuturor, şi fiindcă orice ar aduce soartea acestui popor mult sbuciumat, pentru el nu poate să fie altă scăpare decât a-şi apăra şi a-şi cinsti limba şi legea cu credinţă statornică şi neînfrântă. Această nizuinţă comună este şi rămâne cea mai tare verigă din lanţul frăţiei noastre româneşti. Pentru urarea plină de dragoste frăţească ce mi-a făcut-o d-l Lengem în numele d-voastră, ca să conduc încă de aci înainte mulţi ani ziarul în a căruia frunte stau, vă mulţumesc din suflet. Nu ştiu ce-mi este scris în cartea sorţii, dar după o muncă şi stăruinţă atât de îndelungată, vă mărturisesc iubiţi fraţi, că mă simt ca şi când m’aş fi reîntors dintr’o lungă campanie, e vulnerat. Buna prevedinţă dându-mi puteri noue, te voiu încorda şi în viitor pe cât îmi va fi numai cu putinţă pentru a servi marea cauză, căreia mi-am dedicat viaţa. Şi în acest moment sărbătoresc, iubiţilor fraţi, n’am o dorinţă mai fierbinte decât ca Dumnezeu să dea tărie şi însufleţire adevărată urmaşilor bunilor Români şi marilor binefăcători şi propagatori ai culturei române din Braşov, ca sub deviza comună »uniţi în cugete, uniţi în simţiri« s’ajungem zilele mai bune, după cari au oftat părinţii şi strămoşii noştri până la ultimul moment al vieţei’lor. Să trăiţi!* Intre urările calde ale celor de faţă d-l Mureşianu a mulţumit fiecăruia în parte strângându-i mâna la despărţire. Conductul de torţe. Manifestaţiunea cea mai imposantă a zilei de Duminecă a fost măreţul conduct de torţe, care s’a format la orele 8 seara în piaţa Prundului. La conduct au participat aproape 300 de purtători de torţe din toate breslele sociale şi un public imens. După ce fură aprinse torţele, conductul s’a pus în mişcare la orele 83, având în frunte muzica oraşului sub conducerea d-lui capelmaistru locţiitor Kruppa. In sunetul unor marşuri frumoase şi duioase româneşti conductul a traversat în cea mai perfectă ordine piaţa Prundului, apoi strada Caterinei, şi a trecut pe dinaintea şcoalelor noastre în strada Orfanilor apoi în strada Hirşer (a teatrului) de unde ajunse în piaţă. Pretutindeni în lungul său defileu conductul, căruia ii urmau vreo 2—3000 de oameni, a produs admiraţie şi însufleţire. Efectul impunător al conductului în momentul ivirei sale în piaţa Braşovului, nici că se poate descrie. Şirul purtătorilor de torţe părea că nu se mai sfârşeşte, iar strigătele de să »Trăiască«, cari ’ izbucniseră din sute de piepturi însufleţite, păreau că fac să se cutremure Tâmpa. Ca şi când ai bate în pălmi vasta piaţă a Braşovului fui inundată de o mulţime de câteva mii de Români şi de public de toate naţionalităţile, care a ţinut să asiste la această măreaţă manifestaţiune românească. După ce conductul a înconjurat casa Sfatului, purtătorii de torţe s’au postat într’un lung şir, începând de la locuinţa d-lui Mureşianu până pe la mijlocul stradei Vămii. Mulţimea publicului s-a strâns în faţa casei d-lui Mureşianu, situată în centrul pieţei. Drept în faţă se aşezase muzica oraşului, care, făcându-se linişte, a intonat puternicul marş jubilar al »Gazetei«, compus din incidentul acesta serbătoresc de d-l prof de muzică Iacob Mureşianu. După executarea marşului, care a fost primit cu aplauze furtunoase, şi a unei frumoase uverturi, părintele Dr. V. Saftu a adresat directorului nostru, care s’a ivit la fereastră, următorul discurs însufleţit: Frate Aurel! Nu îndrăsnesc, să te agrăiesc altfel de frică, ca să nu te superi. Tu, în toată viaţa ta, i-ai zis or şi cărui Român, fără deosebire, celui mai mare domn, ca şi celui mai mic opincar: Frate! Nici că se poate un adevăr mai sfânt şi o vorbă mai dulce decât asta. Pentru că noi, toţi Românii, la un lac, domni şi popor, suntem între noi fraţi buni din unul şi acelaşi sânge , pentru că noi, toţi fraţii Români, suntem în acelaşi timp fiii nemuritorului împărat, Traian ! Aşezaţi de el aici, noi, fii de împărat, cu toate grijile şi năcazurile, cari le-am îndurat şi ne îndurăm de optspre ANUL LXXI, Telefon, Nr. 226. GAZETA apare în fiecare zi Abronamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rlI de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Românie şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rlI de Dumineca 6 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Afionamentul pentru Braşov. Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REJUCŢIUNEA, adlmistraţiunea \\ Braşov, piaţa mare nr. 30 TELEFON Nr. 220. Scrisorilefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate ■e primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlona la M. Dukes Nacht'.. Nux. Augenteld & Emeric Lesner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf.. Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Qolberger. Kkstein Bemat. Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani. Nr. 127 Brașov, Miercuri 11 (24) Iunie 1908.