Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1908 (Anul 71, nr. 242-265)
1908-11-26 / nr. 261
VEnACflvSKA, idimistraţiTOTijurtfi ârâşflv, piaţa mars nr. 30. TELEFON Nr. 228. Ssriaori netranoHC.0 na ge primesc. MAnue-srl-pto na se retrimit» laserata 8t pzhneao la AdminîstrcţtURG Braşov şi la unnAtoartGe BlftOUBt de AXUKTUR! : Ir. Viena la M. Dukes Nachf., Mux. AugenieM & Kmsko Lesne?. Heinrich Schalek. A. Oppenk jSTaohf.. Anton Oppelik. in Budapasta la A. V. Golberger. Kkistein Bernat, luliu Leopold (Vil fîrzsebet-komt). Preţul Inaertiunilor î o cane garmană pe o coloana 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese dupa tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 30 bani. tvjmau.WMMjWMS** '»moawMj«i.*w t»MBw^- tj. whm mtarm wwm^«««r Nr. 261. Brașov, Miercuri 28 loemvrie (9 Decemvrie] ANUL LXXI. Telefon: Nr. 226. » CAFETA apare în fiecare lit AtiOsaaenic pentru Austio-Vaseri. Pe un an 34 cor., p0 a* îv» i 12 cor., pe trei luni 6 cor. 8 rtî de Duminecă 4 cor. pe ir. Pentru Mânia şi străinătu. la un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr Hl-rli de Dumineca 8 fr. pa an. 8c premuieril la toate oeciile poştale din întru şi dir afară şi la d-nii colectori. Atomul neutru Braşov, Adminiatraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, etagit !. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasa . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esent plar 10 bani. — Atât abonamentele, cnt şi incorţiunilia se piştiînainte. 1908. După proclamarea statariului. Revenind la cele spuse mai înainte cu privire la conflictul dintre Cehii şi Germanii Boemiei, voim să aruncăm o privire asupra situaţiunei cum se prezentă după proclamarea statariului în Praga. Înăuntru că şi in străinătate pro- aclamarea statariului tocmai în ziua jubileului împărătesc a trebuit să facă o impresiune foarte nefavorabilă. Măsura aceasta mai mult decât drastică, mai ales la împrejurările date, şi-a ajuns deocamdatâ scopul. De la 21 Decemvrie încoace domneşte linişte în Praga, aşa că a început deja să se vorbească de încetarea statariului. De odată cu el s’a fost oprit şi purtarea culorilor şi însemnelor diferitelor reuniuni, care interzicere se crede că a fost îndreptată mai cu samă în contra studenţilor germani, cărora ie a plăcut aşa de mult a demonstra cu culorile şi însemnele societăţilor lor studenţeşti. Fireşte că escesele din Praga au fost discutate îndată în parlamentul din Viena, unde cele două tabere au luat poziţie una contra celeilalte, cău-tând să justifice fiecare procedeul care a provocat conflictul şi a cauzat de-1 -monstraţiunile şi escesele din capitala boemă. Punctul de vedere al Germanilor l-am accentuat mai demulte ori şi este bine cunoscut. Germanii-boemi susţin morţiş, că ei se află în defensivă, pe când Cehii nu vor să admită nicidecum că ei ar fi agresorii, ci susţin că au fost şi sunt provocaţi de atitudinea Germanilor şi că numai aşa se poate esplica cum au fost cuprinse massele capitalei boeme, în urma aţâţurilor din partea germană, de o agitaţiune care apoi a dat naştere exceselor regretabile. Conducătorul ceh Dr. Kramarz, care trece de unul din cei mai mo-deraţi, a luat asupră şi să pledeze în parlamentul din Viena pentru cauza radicalilor Gobi şi să arate, că nu de la Cehi şi de la Germani ar veni provocarea. Aţi ajuns acolo, le zise ei Germanilor, încât ca mâne veţi afirma că „Wacht am Rhein“, ar fi un cântec austriac. Aci fu întrerupt de aselamarea : Pentru Germani el este un cântec patriotic! Este o tartuferie, replică Kamarz, iar cât pentru obstrucţia în dieta boemă, Germanii boemi au voit să stoarcă prin ea numai separarea Boemiei în două teritorii, crezând că Celul să vor spaţia de aceasta obstrucţiune ; şi când întreaga Boemie tremura de iritaţiune, Germanii veniră cu aşa zisul „Studentenbummel“. Dr. Kramatz zice că acest „Bummel“ e o provocare conştie a estremilor germani. Studenţii se plimbă cu culorile lor în centrul oraşului Praga ca să capete apetit pentru „Frühschoppen“, pe grabă nu e Universitatea ci berăria, casina germană etc. Inchipuiţivă acum că societăţi de gimnastici cehi s’ar plimba cu culorile lor pe Graben în Viena. Primarul Vienei desigur ar opri o astfel de procesiune. Dar studenţii din Praga au chiemat şi pa colegii lor dela universităţile din Germania să asiste la preumblările lor. Vă mai miraţi atunci, întreabă Kramarz, că şi cele mai liniştite elemente în Praga au ajuns într’o stare de cea mai mare indignare? Apoi făcând aluzie la inzultarea unor steaguri negre-galbine de cătră escedenţii in Praga, Kramatz zise I cătră Germani, ce mari patrioţi aţi devenit deodată condamnând pe escedenţi! „Dar ce e steagul negru-galben ? Un anachronism şi nimic mai mult. A fost un steag înainte de 1867, azi nu mai avem împărăţie, avem nu- i mai regate şi ţări. Lângă coloarea di-nastiei eu nu cunosc decât culoarea regatului Boemiei, noi suntem patrioţi credincioşi boemi etc. etc.“ S’au discutat şi în parlamentul german evenimentele din Praga. Vorbitorii şi-au exprimat profundul regret şi au condamnat esceseie din Praga, dar unul dintre vorbitori nu s’a putut reţinea a nu critica faptul, că guvernul imperial german n’au împiedecat ca sil fie trimise în mod provocător deputaţiuni de studenţi din Germania la Praga. Am zis şi repetăm : în conflictul ceho-german se tractează în primul rând de cestiunea de putere între slavism şi germanism. Alegerea membrilor congregaţionali în comitatul Zlatna. Ni se scrie: Gândind că se vor desluşi mai bine lucrările ca să pot scrie adevărul curat, am aşteptat câteva zile, dar n’am ajuns la nici un resultat în privinţa alegerilor de la Zlatna. A fost anume în 21 Noemvrie alegerea alor 5 membri în congregaţia comitatului în locul celor 5 din anul trecut, a căror alegere a fost nimicită, fiind toţi 5 Români. Anul acesta — fiind şi timp de iarnă — au mers mai puţini alegători din comil acesta, care se estinde până la comuna Muşca de la Arieş. Totuşi au mers atâţia de-am fi putut scoate lista curat românească, dacă nu şi-ar fi vârât nemernicia ghiarăle în câţiva alegători români. Am constatat adecă la cetirea şedulelor de votizare, că din câteva şedule — atâtea câte au fost de lipsă să cadă doi dintre ai noştri — au fost şterse două nume româneşti şi înlocuite cu Zlăgnenii unguri : Molnár şi Kurovizky. Trebşoara aceasta mai mult ca sigur că nu s’a putut face decât cu votizanţi din Zlagna, pentrucă cei streini au primit sediile dela una şi aceeaş persoană. Pagubă că nu putem vedea limpede în treaba aceasta. Vr’un Zlăgnean ne-ar putea desluşi mai bine. Membrii români au fost aleşi Iuliu M. Montani, Eunanul Beşa şi N. Cristea şi au căzut I. Agârbicean şi I. Dumitrean. Corespondent. Desbaterea budgetului ministerului de culte. In şedinţa de Vineri dimineaţa a dietei a luat cuvântul dep. Dr. V. Lucaciu, care porneşte de la principiul pedagogic, că un popor nu se poate cultiva decât numai în limba sa maternă şi pretinde pe baza acestui principiu respectarea limbei române şi în genere a limbei materne, nu numai în şcolile confesionale dar şi în cele de stat. Prin înfiinţarea şcolilor de stat, se observă o stagnare înspăimântătoare în educaţia religioasă. Contra acestui fapt s-a exprimat biserica catolică. Arată manuale de şcoală, pe cari le aproabă guvernul şi pe cari arătându-le forurile competenţei bisericeşti, şi-au exprimat mirarea că în ce măsură degenerează educaţia şi intrucţia poporului. Oratorul se întreabă apoi cum stăm mai departe cu şcolile medii ? şi răspunde că şi aici, unde elevii au să-şi câştige cunoştinţe universale, îngrijirea prea mare a limbei maghiare le face imposibilă cultivarea în celelalte cunoştinţe. Am propus ca profesor în gimnaz şi de aibia am ajuns rezultatul, ca 5—6 la sută să se ştie exprima şi scrie în limba germană. Cum vă închipuiţi dv. că se va putea ajunge acst rezultat în şcoala poporală cu limba maghiară ? Instrucţia poporală e făcută cu totul imposibilă prin acest sistem de instrucţie Trece apoi la situaţia învăţătorului confesional şi arată prin cazuri concrete unde ajungem noi cu limba noastră maternă în şcolile poporale. Dacă învăţătorul se uizueşte şi ajunge rezultatul ca o parte mare a copiilor să vorbească binişor nu- l gureşte, apoi simpla minte se dispune şter- I gerea toată a limbei materne. Arată I‘or- I mele de persecuţie la cari este expus în- i văţătorul confesional. Am nteşte intenţiunea ministrului de culte de a ridica încă 5 universităţi şi pretinde ca una din aceste să fie univer- I sitate română cu profesori români, (Zgomot infernal). Condamnă apoi acţiunea guvernului fiindcă ridică şcoli de stat acolo, unde nu este trebuinţă, iar unde I cer comunele, acolo nu le dă şcoala cerută. In continuare se ocupă cu ordina I fiunea ministrului de culte, prin care dispune ca religiunea să se propună în şcoli de stat ungureşte şi arată cum se detrage onorariul dela catecheţi, cari propun religiunea româneşte. (Dep. Lucaciu nu şi-a putut termina discursul, fiindcă îi s’a detras cuvântul). Dep. Iuliu Maniu, luând cuvântul la regulamentul intern, protestează împotriva felului volnic cum i s’a luat cuvântul deputatului Lucaciu. Procedeul președintelui violează regulamentul și face iluzorică discuția parlamentară. Dep. Vasile Goldiş, arată multele / » FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ur/AT/s•*//*./*,. JT.'/*/.■*,. * ■*. »/iBW/////// V. jT//*■./*,;-f.'. jr ■*,,*, s * J Fericirea femeiască. Nuvelă de Cehov.*) înmormântau pe generalil-locotenent Zapupîrina. Spre casa generalului, unde s’auzea cântând muzica și răsunând voci de comandă, alergau din toate părțile grupuri de oameni, cari voiau să vadă când so scoate... Intr’una din grupe erau şi funcţionarii Propchin şi Svistov cu nevestele. — Nu se poate ! a strigat oprindu-i, un comisar cu fața blajină și simpatic, în clipa când s’au apropiat de lanţ.. Nu se poate!... vă rog, daţi-vă puţin mai înapoi.. Asta nu atârnă de la mine. Vă rog încă odată, ceva mai înapoi... Dar... de... doamnele ar putea trece... Poftiţi »Mesdames«!... Nevestele celor doi funcţionari se înroşiră de neaşteptata gentileţă a comisarului şi se strecurară prin lanţ... Bărbaţii au rămas îndărăt şi-au început a privi spatele soldaților, cari formau zidul. — S’au dus, a zis Propchin cu ciudă, uitându-se în urma femeilor... Ştiu că-s fericite femeile astea!... Bărbaţii niciodată n’au s’ajungă să fie aşa privilegiaţi!... Dacă ai fi chiar femeie mai de rând şi încă tot te-ar lăsa, iar noi amândoi am putea fi chiar »Staţchisovelnic« şi tot degeaba... — Foarte ciudat vorbiţi, domnilor, zise comisarul uitându-se urât la Propchin... Ştiu, că de v’aş lăsa, o să îmbrânciţi lumea şi o să faceţi dezordine... pe câtă vreme damele, din delicateţă niciodată nu şi-ar putea permite așa ceva... — Ia lasă-mă în pace, răspunse supărat Propchin... Femeia e cea dintâi care-ţi dă brânci la înghesuială... In vreme ce bărbatul stă și privește într’un punct oarecare, ele se sucesc, se învârtesc, ca nu care cumva să-i atingi toaleta. Dar ce să mai vorbești. Peste tot femeile sunt mai norocoase... Armată nu fac, la baluri întră fără de plată... Iar ca să le baţi nici vorbă... Şi de unde meritele astea? O fată a scăpat batista jos, tu trebuie numaidecât să i-o ridici... Intri undeva, trebuie să te scoli să-i dai scaunul, iar tu să stai în picioare.. Pleacă?... Hai şi-o condu... Să luăm gradele. Ca să poci ajunge Staţchi sovetnic, eu sau tu, trebuie să te chinueşti o viaţă întreagă, pe câtă vreme o fată într’o jumătate de oră, se cunună cu’n Staţchi sovetnic şi iacă a ajuns mare!.. Ca să ajung eu conte sau prinţ, trebuie să cuceresc lumea sau să iau Sipka într’un răsboiu , dar dânsele... iartă-mă Doamne.. Nu mai departe o oarecare Varia ori Catia... nici caşul dela gură nu li s’a şters şi numai ce-şi învârteşte trena înaintea unui conte, face ochii dulci şi iată a ajuns excelenţă!... Să te iau acum pe tine.. Eşti secretar de gu-bernie... Funcţia asta aş putea-o spune, ai câştigat-o cu sudoare de sânge ; dar pen- tru ce e nevastă-ta Maria Fomina, secretăreasă de gubernie?...Dintr’o fată de popă să aibă drept la un funcţionar superior.. Frumoasă situaţie!... Dar acum ia dă-i tu slujba ta să vedem ce-ar face?... — Da, dar pentru asta ele nasc copii,în dureri, a răspuns Svistov...*• Mare treabă!.. Să stea dânsa înaintea superiorilor atunci când îţi bagă fiori în tine şi te asigur că durerile naşterii li s’ar părea o plăcere... Dar ce să-ţi spun?... în tot locul şi pretutindeni ele au întâietate... Ia o femeie sau fată din cercul nostru; ei bine, ea poate să trântească în faţa generalului nişte cuvinte pe cari tu n’ai îndrăzni să le spui unui servitor. Chiar nevastă-ta, Maria Fomina, poate să treacă fără nici o ruşine, cu un Staţchisovelnic la braţ... ia încearcă de-i ia tu la braţ... ia ...cearcă!... In casa noastră, sub etaj stă un profesor universitar, cu femeia. General în grad, mă înţelegi?... E decorat cu Sf. Ana clasa I.. Ei, eu întotdeauna aud pe femeia lui cum îl face. . »prostule!... »prostule!«... şi nevastă-sa e din popor, lată de negustori... Ei, dar aici femeia îi e cu cununie. . Hai sa zicem că aşa trebue să fie . Din moşi strămoşi e obiceiul ca cei cununaţi să se ocărască... Să luăm pe cei nelegitimi!.. Să vezi ce-şi permit acestea... Toată viaţa n’am să uit o întâmplare... Puţin a lipsit ca să nu mă pierd... poate că numai rugăciunile părinţilor m’au scăpat!... »Anul trecut, generalul nostru plecând în concediu, m’a pus pe mine ca să-i ţin corespondenţa.. Ocupaţia... moft: un ceas pe zi de lucru Isprăveam treaba, apoi toată ziua mă duceam prin pădure. Generalul nostru era burlac... Casa lui plină ca o cutie, servitori ca câinii, şi femeie n’avea; n’avea cine să conducă. Ei bine, toate slugile astea, nişte stricaţi, şi toată gospodăria, era sub ordinele unei femei, o econoamă, Vera Nichitişna Pănă şi ceaiul îl împărţea dânsa; şi la lachei poruncea... tot, totul făcea !... Ei bine, pocitura asta de femeie, era o adevărată şerpoaică.. Groasă, roşie, buhoasă, şi când începea să ţipe, îţi venea să iei câmpii. Doamne, ce ţipet!... Din pricina ei nu putea nimeni să mai trăiască... Nu numai de servitor dar şi de mine începuse să se lege... »Lasă, mă gândeam eu, ţi-oiu face-o eu, numai să-mi cazi tu la mână: am să te aşez eu generalului... toate am să i-ie spun... Pentru că el e ocupat cu afacerile, profiţi şi-l jupoi, ba îţi şi baţi joc de oameni!... Las’că i-oiu deschide eu ochii!.. Şi i-am deschis frăţioare... dar aşa i-am deschis, încât puţin a rămas să nu se închidă ai mei pe veci... Şi astăzi când mi-aduc aminte, m’apucă groaza. Să vezi : Trec odată prin coridor; deodată aud un ţipăt. întâi, am crezut că taie undeva vreun porc; dar după ce am ascultat mai *) Din „Biblioteca Românească Enciclopedică Socec. Novele alese de Cehov.Nr. 8“. Prețul 30 b.